< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
Sperăm că vi se va părea utilă si interesantă prezentarea, fie chiar sumară, a descoperirilor spirituale ale lui Sri Aurobindo (1872-1950), un mare întelept si clarvăzător de fortă. Calea spirituală preconizată de acest mare yoghin apelează la Energia luminoasă divină, numind-o "Forta care ne vine de Sus", "Forta Descendentă". Metoda sa poate fi definită pe scurt ca "linistirea mintii si a psihicului", fiind cunoscută în variante si în alte discipline spirituale. Iată cum este prezentată de Satprem, un discipol al lui Sri Aurobindo:
"Când pacea mentală este relativ stabilită, se coboară prin crestetul capului un veritabil curent fluidic, la început destul de spasmodic, neregulat, dar mai apoi el devine continuu, natural, dând senzatia foarte agreabilă a unei energii proaspete care ne înfăsoară, ne scaldă, ne usurează si, în acelasi timp, ne umple de tărie. De fapt, nu ne dăm seama cu adevărat de efectul său (căci se instalează foarte gradat, în mici doze) decât atunci când ne-am separat de curent si ne simtim dintr-o dată goliti, îngustati, ca si cum ne-ar lipsi dintr-o dată oxigenul. În loc de a lua din sursa comună, de jos si dimprejur, luăm din înalt, din viata universală, această energie, cu mult mai clară si mai vie. În activitatea cotidiană, curentul de fortă este mai diluat, dar imediat ce ne oprim o secundă si ne concentrăm, are loc o invadare masivă. Totul devine nemiscat si ne simtim din cap până în picioare ca «un bloc de pace solidă si proaspătă». Cu timpul, vom vedea că această energie formidabilă ia o intensitate din ce în ce mai mare, pe măsură ce organismul se obisnuieste cu ea.
Prin metodele yoghine traditionale, după multe exercitii fizice si respiratorii si după multe concentrări mentale, este posibil să putem simti o Fortă ascendentă (numită Kundalini în India) care se trezeste destul de brutal de la baza coloanei vertebrale, ridicându-se din nivel în nivel cu o miscare ondulată până ce atinge vârful craniului, unde creează o senzatie de imensitate si adeseori o pierdere a cunostintei, pe care o numim «extaz». Trezirea Fortei ascendente se petrece cu pericole si perturbatii profunde, ceea ce face absolut indispensabilă prezenta si protectia unui Maestru iluminat.
Prin Forta descendentă aceste pericole si obstacole sunt evitate. Ea iluminează mai întâi crestetul fiintei noastre, eliberând centrii mintali, apoi coboară încet, linistit, irezistibil în centrul inimii, apoi îi regiunea ombilicului si a centrilor vitali, apoi în regiunea sacrală si mai jos. Această Fortă superioară nu este niciodată violentă, puterea sa este dozată exact, ca si cum ar fi condusă direct de întelepciunea Spiritului. Ea este cea care face yoga pentru noi, în mod automat; Ea este cea care înlocuieste energiile noastre grabnic obosite si eforturile noastre neîndemânatice; Ea armonizează, perfectionează si eliberează fiinta noastră. Căci această Fortă ce coboară de Sus este chiar Forta Spiritului - Shakti sau Duhul Sfânt."
Vom cunoaste acum care sunt câteva dintre descoperirile spirituale ale lui Sri Aurobindo, în propria sa descriere ;
"Pentru yoghin mintea nu mai este o «uzină de gânduri», căci el vede că gândurile vin din exterior, din Mintea universală sau de la Natura universală, câteodată formate si distincte, câteodată fără formă, apoi ele primesc o formă undeva în noi. Munca principală a mintii noastre este de accepta sau refuza aceste vibratii de gândire (la fel se întâmplă cu vibratiile psihice si cele vitale) si de a da o formă mintală personală acestei substante mintale venite de la Natura-Fortă înconjurătoare. Am o mare datorie fată de yoghinul Lélé pentru că mi-a arătat acest mecanism: «Asezati-vă în meditatie», mi-a spus el, «dar nu gânditi, numai priviti mintea dumneavoastră; veti vedea gândurile cum intră în ea. Înainte ca ele să poată intra respingeti-le, si continuati până ce mintea dumneavoastră va fi capabilă de o tăcere completă.» Nu auzisem niciodată înainte spunându-se că gândurile ar putea să vină în mod vizibil din afară în minte, dar nu-mi trecea prin cap să pun la îndoială această posibilitate; în mod simplu, m-am asezat si am făcut cum mi se spusese. Într-o clipă mintea mea deveni tăcută ca aerul nemiscat de pe vârful unui munte înalt, apoi am văzut unul, două gânduri venind într-un fel cu totul concret din afară. Le-am respins înainte ca ele să poată să intre si să se impună creierului meu. În trei zile eram liber."
"Substanta mintală este linistită, atât de linistită încât nimic n-o poate tulbura. Dacă gândurile sau activitătile vin... ele traversează mintea ca un stol de păsări prin aerul nemiscat al cerului. Mintea care a ajuns la acest calm poate actiona, intens si puternic, dar va păstra întotdeauna această nemiscare fundamentală, primind de Sus si dând la ceea ce a primit o formă mintală fără a-i adăuga nimic de la sine, în mod calm, impartial, dar cu bucuria Adevărului, cu puterea si cu lumina trecerii acestuia."
Personalitatea ego-ului si Personalitatea spiritului
Fată de această abordare a psihicului uman constiinta noastră obisnuită este tentată sa protesteze căci, la urma urmelor, acestea sunt totusi sentimentele noastre, gândurile noastre, necazurile noastre, dorintele noastre; si ce ar mai rămâne din persoana noastră fără ele? Da, este adevărat că suntem "noi", în sensul de a ne fi obisnuit să răspundem anumitor vibratii mai degrabă decât altora, de a fi emotionati sau necăjiti de anumite lucruri mai degrabă decât de altele. Dar dacă observăm mai atent, nu putem să nu spunem, împreună cu Sri Aurobindo, că "Natura universală depune în noi anumite obisnuinte de miscare, de personalitate, de caracter, anumite facultăti, anumite dispozitii, anumite tendinte... si acestea sunt ceea ce numim «eu însumi». Doar repetarea regulată, constantă a acelorasi vibratii si acelorasi formatiuni (de gânduri, afecte, senzatii) este cea care ne dă o aparentă de stabilitate, pentru că prindem întotdeauna aceleasi lungimi de undă, întotdeauna aceleasi vibratii mintale, psihice si altele, pe care ni le însusim în mod automat, inconstient, într-un flux constant care ne vine de la o Minte mai vastă decât a noastră, universală, de la un Psihic mai vast decât al nostru, universal; sau din regiuni mai joase, subconstiente; sau mai înalte, supraconstiente."
Dar atunci, care este adevărata Fiintă permanentă din lăuntrul nostru ? Sri Aurobindo îl numeste "Centrul", altii îl numesc "Spiritul". Pentru a ne convinge că există, pentru a avea experienta directa a Spiritului în puritatea sa cristalină, în minunata sa prospetime, trebuie sa devenim noi însine limpezi în mod simplu - decantând totul în tăcere, pentru că tăcerea este curată în sine, este o apă purificatoare. În această stare de transparentă a mintii vom simti la înăltimea inimii, în profunzime, o zonă de concentratie mai intensă - centrul spiritual. Este ecoul adevăratului Eu din noi. Primele manifestări ale Spiritului revelat sunt bucuria si iubirea. O bucurie peste măsură de intensă, dar linistită, adâncă la fel ca marea. O iubire care arde linistită în tot ceea ce întâlneste pentru că ea nu se poate stăpâni să nu iubească. Este usoară, nimic nu o apasă, ca si cum lumea ar fi jocul său. Este invulnerabilă, nimic n-o atinge, ca si cum ar fi pentru totdeauna dincolo de dureri, deja salvată de toate accidentele. Este linistită si vastă. Este vesnică si liberă, nimic n-o poate prinde - nici viata, nici oamenii, nici ideile, nici doctrinele, nici tările - este dincolo de toate acestea si totusi este într-un fel în inima tuturor lucrurilor. Căci ea este Dumnezeu în noi. «O fiintă constientă se află în centrul eu-lui, ea guvernează trecutul si viitorul, este ca un foc fără fum... pe aceasta trebuie s-o eliberăm cu răbdare din propriul său corp», spun Upanishadele.
Totusi descoperirea Spiritului nu este un scop în sine pentru căutător, ci este doar foarte micul început al unei alte călătorii care se împlineste într-o constiintă din ce în ce mai vastă, ce umple infinitul... Toată personalitatea de fatadă se dezintegrează la moarte ; ansamblul vibratiilor mintale care s-au amalgamat în jurul nostru prin repetitia lor obisnuită, formând ego-ul nostru mintal, corpul mintal, se dezintegrează, întorcându-se la Mintea universală; vibratiile psihice care formează ego-ul nostru psihic, corpul psihic, se dezintegrează în Psihicul universal; după cum corpul fizic se dezintegrează în Materia universală în componentii săi naturali. Numai Spiritul rămâne, el este etern.
Timp de vieti după vieti, Spiritul se dezvoltă în tăcere în spatele personalitătii ego-ului, creste prin intermediul miilor de senzatii ale corpului nostru, al miilor de socuri sentimentale, al nenumăratelor gânduri, creste de-a lungul elanurilor si căderilor noastre, al suferintelor si bucuriilor, al binelui si răului nostru. Si când acest amalgam exterior se dizolvă, Spiritul ia cu sine doar esenta tuturor experientelor sale, anumite tendinte generale care s-au dovedit predominante, anumite consecinte ale vietii care s-a scurs (ceea ce în India se numeste karma), anumite amprente care se vor traduce într-o altă viată următoare prin predispozitii speciale, dificultăti particulare, gusturi înnăscute, obsesii inexplicabile, atractii irezistibile. Fiecare viată reprezintă deci un tip de experientă si, prin acumularea a nenumărate tipuri de experiente, Spiritul dobândeste în mod lent o individualitate din ce în ce mai puternică, din ce în ce mai constientă. Orice disciplină spirituală serioasă marchează punctul în care trecem de la interminabilele meandre ale evolutiei spirituale naturale la o evolutie constientă, rapidă si dirijată.
Obstacole
Dar, dincolo de îndemnurile înteleptilor, descoperirea "Eu-lui profund" este o aventură spirituală pentru care nu există garantii de reusită. Sri Aurobindo ne avertizează în acest sens: "Se începe printr-o metodă, dar munca este continuată de un Har de sus, de Acela către care aspirăm, sau printr-o eruptie a infinitătilor Spiritului."
În plus, căutătorul se va lovi de o dificultate specială; un fel de vibratie năprasnică si violentă care în câteva clipe îl poate transforma în "alt om" , uitând de tot ce însemna ratiunea existentei sale, scopul său, ca si cum totul ar fi fost măturat, golit de sens. Acestea sunt "fortele adverse", niste forte foarte constiente al căror singur scop, în aparentă, este acela de a descuraja căutătorul si de a-l întoarce din drumul pe care si l-a ales. Primul simptom al prezentei lor este foarte perceptibil: bucuria se stinge, constiinta se acoperă si totul este învăluit într-o atmosferă de dramă. De îndată ce există suferintă, putem fi siguri că inamicii sunt aici. Grija lor imediată este de a ne împinge la hotărâri bruste, extreme, irevocabile; sau de a ne demonstra că ne facem iluzii pentru că nu ajungem la nimic cu căutarea noastră; sau cel mai adesea, ne vor crea o stare depresivă, mizerabilă. Toate aceste vibratii de dezordine si gălăgie, pe care le numim "tristetile noastre" sau "dificultătile noastre" au ca rezultat imediat slăbirea sau destrămarea câmpului nostru protector, lăsând usa deschisa fortelor potrivnice. Ele au mii de feluri de a ne ataca, căci este cu adevărat vorba de un atac demonic.
Dar experienta ne arată ca aceste forte perturbatoare îsi au locul lor perfect echilibrant în economia universală; atât pentru om, cât si pentru lume acestea sunt niste instrumente de progres. Adversarul este necesar ca si piatra de încercare pentru aur, pentru a vedea dacă este adevărat. Oare să fie greu de crezut că "pentru Spiritul din lăuntrul nostru dificultătile, obstacolele, atacurile sunt un mijloc de a creste, de a-si intensifica forta, de a-si lărgi experienta, de a se antrena pentru victoria spirituală"?
Metoda de contracarare a fortelor adverse este aceeasi ca si pentru celelalte vibratii ; tăcere, nemiscare interioară care lasă să treacă valul. Putem să fim zguduiti, răscoliti si totusi, foarte profund vom simti acest "Martor" în noi care nu este atins niciodată, care nu suferă. Cădem si ne ridicăm, iar de fiecare data suntem mai puternici.
Singurul păcat este acela de a fi descurajat.
Bibliografie: "Sri Aurobindo sau aventura constiintei", Satprem, Ed. Herald
< Spre pagina dedicată lui Paramahamsa Yogananda