< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan Petre
Foto 1: În interiorul marelui accelerator de particule
Marele experiment de la Geneva a fost repornit. Presa scandaloidă a reînceput isteria: "Dacă ceva nu merge bine, Europa riscă să fie înghitită de o gaură neagră!. Oare pentru asta s-au cheltuit 1 miliard de euro si au colaborat 7000 de fizicieni din toată lumea?!"
Este cel mai costisitor experiment al fizicii, dar cu o miză pe care necunoscătorii nu o înteleg. S-a spus că experimentul va reface conditiile imediat ulterioare Big Bang-ului care a creat lumea. Ei, si ce? S-a mai spus că astfel se va valida binecunoscuta teorie a corzilor (string theory). Mare scofală! Ei bine, dragi semeni, trebui să stiti că teoria corzilor este dragă multor fizicieni, inclusiv lui Stephen Hawking (genialul savant paralizat si mut), fiindcă ea ar putea explica formarea universului din nimic si ar cuprinde într-o singură ecuatie toate fenomenele posibile. Ar fi un eveniment stiintific epocal dacă "teoria totului" ar fi confirmată. Se stie că fizica modernă este alcătuită, în principal, din multă matematică si imaginatie. Dar pentru a-si mentine statutul respectabil de stiintă, toate speculatiile sale trebuie validate prin experimente. Progresul teoretic actual este atât de mare, încât numai un experiment de talia celui care se desfăsoară la Geneva, sub pământ, poate aduce un progres real, atât de mult asteptat în Fizică.
Dar mai este ceva de adăugat, chiar si mai important. Teoria corzilor sustine că spatiul nu are doar 3 dimensiuni (cele cu care suntem obisnuiti), ci mai multe, cel putin 9! Este drept că savantii nu prea ne lămuresc cum arată celelalte 6 dimensiuni, dar acest lucru se poate corecta cu timpul. Însă ecuatiile teoriei sunt precise si clare: spatiul are nevoie de cel putin 9 dimensiuni pentru a exista. Nu e nici un dubiu. Prin urmare, dacă experimentul de la Geneva va reusi, iar teoria corzilor va fi validată, vor trebui rescrise toate manualele de fizică, mentionând negru pe alb că SPATIUL ESTE MULTI-DIMENSIONAL. Iată că viziunile scriitorilor de Science-Fiction prind viată si lumea întreagă va trebui să se obisnuiască cu ideea că există dimensiuni invizibile, în care pot exista forme de viată inimaginabile deocamdată.
Mutându-ne atentia acum în domeniul Ezoterismului, aici se stie de mult timp, de mii de ani chiar, că spatiul este multi-dimensional. Face parte din ABC-ul ocultismului că, pe lângă planul fizic, comun, mai există planul sau lumea "eterică", invizibilă ochiului liber. Dincolo de eteric (adică având o vibratie superioară) există lumea "astrală", care este si mai rafinată; iar dincolo de ea există lumea "mentală", de o extrem de mare subtilitate. Aceste lumi coexistă în acelasi spatiu, fără a se deranja reciproc, ba chiar fără a se observa, fiecare dintre ele tinând de altă dimensiune, de altă vibratie fundamentală. În fiecare dintre ele trăiesc fiinte specifice lumii respective. Aceasta este viziunea ezoterică, veche de când lumea. Nu mai este mult, poate câtiva ani, până când Fizica se va pune de acord cu Ezoterismul în această privintă. Aceasta este marea miză stiintifică, epistemologică si spirituală care se joacă acum la marele accelerator de particule de la CERN-Geneva.
Stiinta ultimelor decenii a răsturnat paradigma fizicii clasice. Astăzi, chiar si la nivel de liceu, se învată despre mecanica cuantică si rezultatele sale paradoxale. Se stie astăzi că lumea atomică, ce stă la baza realitătii nostre aparent "solide", nu este deloc solidă si stabilă, cum ne-am fi imaginat. Nu! Distantele dintre atomi sunt comparabile cu distantele dintre planete si sisteme solare. Prin urmare, obiectele "solide" ale lumii materiale sunt alcătuite în proportie de 99% din... vid. Alt exemplu, electronii nu urmează niste traiectorii în jurul nucleului atomic asemenea Pământului în jurul Soarelui. Nu! Electronii apar si dispar tot timpul în orbitele lor circumatomice. Mai mult, teoria corzilor explică că electronii nu sunt niste particule, ci rezultatul rotirii în jurul propriilor axe a unor mini-corzi subcuantice... Alt exemplu, principiul de incertitudine al lui Heisenberg: nu putem cunoaste decât fie pozitia unei particule subatomice, fie viteza sa, niciodată amandouă în acelasi timp. Prin urmare, la nivel atomic nu putem avea certitudini, ci doar probabilităti. Alt exemplu, dualitatea corpuscul-undă: oricare particulă are asociată o oscilatie (ba, recent, s-a stabilit că si obiectele macroscopice respectă acest principiu dual). Prin urmare, lumina poate fi analizată fie ca flux de fotoni, fie ca vibratii în spectrul electromagnetic. Nu putem spune că lumina este ori particulă, ori vibratie, ci trebuie să ne multumim cu compromisul de a spune că este amândouă, în functie de ce ne interesează... Un experiment recent a confirmat că două particule cuantice, separate la un moment dat si trimise în colturi opuse ale universului, păstrează o legătură simpatetică între ele, indiferent de distanta care le separă... Si mai incredibil, experimentele au arătat că particulele cuantice nu actionează mecanic si orb, ci dimpotrivă au un rudiment de constiintă, putând influenta experimentele într-un mod semnificativ statistic, interactionând cu intentiile experimentatorilor. Sunt doar câteva fapte si axiome stiintifice moderne, care ar trebui să ne dea de gândit...
Aceste principii ale fizicii bulversează modul de gândire newtonian, liniar, pe care îl folosim în viata de zi cu zi. Noua paradigmă obligă la reformulări filozofice si o abordare plină de respect a cunoasterii ezoterice, spre care, neîndoielnic, se îndreaptă gândirea stiintifică a secolului 21. Ezoterismul oferă si metode practice de cercetare a dimensiunilor ascunse ale Spatiului, asa că fizicienii pot beneficia imens din această conlucrare. La rândul său, cunoasterea ezoterică ar fi validată de stiinta oficială, iesind astfel din conul său de umbră (ocult) si nemaiputând fi respinsă pe motive religioase, ideologic-materialiste sau semidocte.
Motto: ...infinituri cuprinse în alte infinituri... precum păpusile rusesti...
Studiul micro-universului i-a apropiat pe fizicienii contemporani de celelalte dimensiuni spatiale, ascunse oricăror instrumente inventate până acum. Fiind infinit de mici, particulele subcuantice au fost găsite întâi cu ajutorul aparatului matematic. Viitorul ne va arăta dacă pot fi si vizualizate.
Savantii au observat uimiti că particulele subatomice fac parte dintr-o lume diferită de cea fizică, au un comportament diferit si, mai mult, par a avea chiar constiintă, una redusă, desigur, dar reală! Particulele cuantice par vii, cu personalitate, comparativ cu cele fizice - care sunt identice si interschimbabile. Aceasta concordă cu stiinta ezoterică, ce afirmă că energia subtilă (numită prana, qi, eter etc) este inteligentă, într-un mod rudimentar. Cei care practică vindecările cu (bio)energie stiu că energia pe care ei o introduc în corpul pacientului merge, ghidată de propria ei inteligentă, către locurile bolnave, într-un mod ce depăseste puterea noastră de întelegere. Prin urmare, Fizica descoperă astăzi tocmai enigmaticele particule eterice, despre care savantii vorbeau încă de acum un secol, fără a avea atunci confirmări experimentale.
Iată un dublu rationament sintetic: Cum frecventa unei oscilatii este, prin definitie, invers proportională cu lungimea sa de undă, rezultă că, cu cât câmpul de fortă vibrează mai rapid, cu atât mărimea particulelor sale fundamentale trebuie să fie mai mică (comparabilă cu lungimea de undă). Si invers, cu cât descoperim particule mai mici (numite de fizicieni "cuantice") si având proprietăti evident diferite, înseamnă că ele fac parte dintr-o ALTĂ LUME, numită generic "subtilă", clădită pe un câmp de o vibratie mai înaltă.
Coroborând Ezoterismul cu Fizica, putem trage o primă concluzie importantă. Lumea eterică, mai subtilă ca vibratie decât cea fizică, este compusă din "particule", numite azi cuantice (etheroni), mult mai reduse dimensional decât atomii.
Cât de mici sunt etheronii? Să considerăm că electronul este o astfel de particulă eterică.
Notă: Fizica ne spune că curentul electric este un nor electronic în miscare. Clarvăzătorii spun că el apare ca un flux eteric. Sunt două perspective diferite care se confirmă reciproc, rezultând că electronii sunt particule eterice. Poate că electronul nu este cea mai mică particulă eterică, dar pentru a scurta speculatiile, îl vom lua drept referintă.
De obicei, se consideră că un electron este un punct fără mărime, desi unele experimente au dat o valoare maximă a electronului de 10-22 metri. Tinând cont că ordinul de mărime al atomilor fizici este de 10-10 metri, atunci putem presupune, pentru scopul limitat al acestei lucrări, că un "atom" eteric sau "etheron" ar fi de un bilion de ori mai mic decât un atom fizic (10-12).
Notă: Într-un documentar stiintific, un indian nativ american conducea echipa de filmare printr-o pădure. S-au oprit lângă o piatră ciudată, despre care tatăl povestitorului îi povestise în copilărie că, fiind rănit la o vânătoare si aflându-se în pragul mortii, îi salvase viata. Indianul văzuse cum din piatră iesiseră niste oameni miniaturiali, pitici, care îi oblojiseră rănile. După o zi si o noapte, indianul îsi reveni complet, răspândind vestea despre "piatra sacră". Putem explica această întâmplare (si multe altele similare din toate traditiile pământului) prin faptul că acei pitici (gnomi, in traditia ezoterică) sunt locuitori eterici, a căror comunitate poate încăpea lejer într-un loc de dimensiunile unei pietre. Deci piatra nu ar fi doar o poartă interdimensională, ci în ea ar putea încăpea o întreagă lume eterică.
În Ezoterism se vorbeste despre suprapunerea, prin interpenetrarea în acelasi spatiu, a celor 4 sau mai multe planuri existentiale, datorită vibratiilor fundamentale diferite. Gânditorii contemporani au considerat că, dacă cosmosului fizic îi spunem uni-vers, atunci întregii Creatii multi-dimensionale i se potriveste numele de multi-vers. Fizica cuantică a înglobat deja paradigma info-energetică. Cărti precum "Tao of Physics", si multe altele care i-au urmat, au revelat legătura cu Ezoterismul si potentialul spiritual al stiintei moderne.
Citat din "Autobiografia unui yoghin", cap.43 - descrierea pe care Sri Yukteswar o face multiversului:
"Întregul univers fizic, desi pare infinit pentru oameni este, analogic vorbind, suspendat precum o mică cabină (nacelă) solidă, la aeronava gigantică a universului astral. Nenumărate sunt într-adevăr galaxiile materiale care se găsesc împrăstiate în puzderia stelelor si constelatiilor, dar cu mult mai numeroase sunt galaxiile si constelatiile universului astral, ale căror sisteme solare au planete astrale incomparabil mai frumoase si mai uluitoare decât acelea ale voastre;...
Pentru a întelege lumea mentală-cauzală, ce există la linia de demarcatie dintre materie si spirit, ar trebui să se detină o imensă putere de concentrare mentală, care ar permite să se vizualizeze, închizându-se ochii, atât cosmosul fizic, cât si cosmosul astral, în întreaga lor imensitate - aeronava astrală luminoasă si micuta sa cabină solidă sau fizică -, ca existând doar în gândire (care ar fi deci comparabilă, în această alegorie, cu întreaga atmosferă terestră – n.n.)."
Cele discutate mai sus în legătură cu raportul dimensional dintre fizic si eteric poate fi extrapolat la raportul dintre eteric si astral, apoi la raportul dintre astral si mental. Prin urmare, dacă atomul ne apare ca fiind infinitezimal în lumea fizică, atunci "etheronul" ar fi sub-infinitezimal, iar "astralonul" ar fi sub-sub-infinitezimal, iar "mentalonul" ar fi sub-sub-sub-infinitezimal. (În lipsa altor denumiri consacrate, am folosit acesti termeni inediti.) Vorbim deci de infinituri cuprinse în alte infinituri, precum păpusile rusesti!
Fig. 1: Infinituri în infinituri
Aici ne cam pierdem... Mintea omenească nu a fost proiectată să jongleze cu infiniturile. Este o sarcină pentru Mintea lui Dumnezeu. DUMNEZEU ESTE "STĂPÂNUL INFINITURILOR". El poate baleia multiversul cu mintea Sa, într-o fractiune de clipă, de la infinitul mental cel mai mic până la infinitul fizic cel mai mare...
CÎT DE MARE ESTE DUMNEZEU? Dumnezeu nu este creat si nici material, dar dacă am dori să Îl plasăm undeva în acest model al infiniturilor suprapuse, El ar fi cea mai mică fiintă, infinit mai mică decât cel mai mic atom mental, nedetectabilă si de neatins. Dumnezeu este cea mai simplă fiintă, iar omul, printre cele mai complexe. Complexitatea sa armonioasă îl face pe om o fiintă frumoasă, dar simplitatea frumusetii lui Dumnezeu este inegalabilă, este frumusete în stare pură, după cum mărturisesc toti misticii.
Acum, că ne-am trezit a fi atât de "mari" comparativ cu Dumnezeu, un soi de orgoliu pare să ne cuprindă... Dar să nu ne lăsăm coplesiti de el! Nu se poate spune că infinitul mare este superior infinitului mic. Acest lucru este usor de înteles fie si numai dacă ne gândim că, în universul fizic, miscarea si transformarea corpurilor ceresti gigantice nu e decât rezultatul unor fenomene la nivel atomic. Măretia Soarelui e datorată reactiilor de fuziune nucleară s.a.m.d. Mai mult, legile Ezoterismului ne spun clar: planurile mai înalte vibrational conditionează si controlează pe cele mai grosiere. Cum s-ar spune, planul eteric are controlul planului fizic. Este deci invers decât mintea obisnuieste să rationeze: cu cât esti infinit mai mic, cu atât ai o putere sporită asupra infinitului mai mare! Ciudat, nu? Pe măsura inteligentei divine...
Alt paradox: venind dintr-un plan vibratoriu mai înalt (cu dimensiuni minuscule) te poti dilata la dorintă până la dimensiunile planului inferior ca vibratie, dar posedând dimensiuni mai mari. De exemplu, o fiintă eterică, relativ minusculă în forma ei originală, se poate extinde până la dimensiunile unui om, dacă vrea neapărat să se facă vizibilă (vezi exemplul de mai sus, cu "piatra sacră" a indienilor americani). Cum reuseste asta? Îsi păstrează neschimbat tiparul, matricea legăturilor dintre atomii eterici, dar măreste distanta dintre ei în mod proportional (ceea ce, în matematică, se numeste "izomorfism").
În stiinta străveche Yoga se vorbeste despre marile puteri supranaturale (siddhi) care sunt accesibile constiintei yoghinului avansat. Se spune că acesta se poate face mare cât universul sau mic cât atomul. De fapt, este vorba despre Constiinta căutătorului spiritual, care poate merge chiar si mai în profunzimile creatiei, până la mini-dimensiunile astrale sau chiar cele micro-mentale (prin dedublări astrale si mentale). Prin urmare, Constiinta în starea ei originală, dumnezeiască, are dimensiuni chiar mai mici decât atomii mentali, ea apartinând lumii spiritului pur. Constiinta umană este de natura Spiritului, iar Spiritul este de natura lui Dumnezeu, infinit de mic, dar cu cea mai înaltă vibratie posibilă.
Am spus că Dumnezeu ar fi cel mai mic punct imaginabil (mai degrabă in-imaginabil pentru mintea omului). Cum oare a creat El atunci infiniturile, mult mai mari decât El? Si mai ales cum le poate controla de la acel nivel sub-sub-sub-sub-infinitezimal? Acestea sunt întrebări care ne "opresc mintea în loc". Minea obisnuită nu poate opera cu infiniturile, îi este practic imposibil! Iată de ce suntem datori cu un profund respect si admiratie în fata STĂPÂNULUI INFINITURILOR!
Mintea a inventat cuvântul "infinit" pentru a-si autodefini limitele cuprinderii sale. Numai Constiinta spirituală poate experimenta direct "infinitul", pentru ea nefiind nimic de necuprins, fie mare, fie mic. (Vezi diferenta dintre minte si constiintă în articolul Modelul trinitar al psihicului.) Cu această minte limitată nu putem întelege inteligenta divină, chiar apelând la toate computerele din lume. Doar făcând mintea să tacă am putea accede la o inteligentă superioară (supra-mentală) cu care să întelegem Marele proiect cosmic si locul nostru în el. Dumnezeu poate fi înteles doar în liniste, în tăcerea gândurilor. (Despre supra-mintea astrală si cea mentalo-cauzală puteti citi în cartea Modelul unificator al psihicului normal si paranormal.)
Notă: Totusi, cum am putea să intuim ordinele de mărime care descriu acest multivers?
Reluând afirmatia de mai sus, că lumea eterică ar putea fi "mai extinsă" de 1012 (un bilion) de ori decât cea fizică, să abordăm chestiunea numeric. La acest raport, un sistem solar eteric, în miniatură, similar cu al Soarelui nostru ar putea fi cuprins în orbita unui atom fizic! Calea Lactee eterică ar fi de mărimea unui om fizic! Iar întregul univers eteric (dacă ar fi proportional cu cel fizic observabil) s-ar întinde de la Pământ la Soare. Vă dati seama cât s-ar mai putea extinde lumea eterică până să umple Tot Spatiul...!
[Am folosit următoarele date aproximative: Distanta de la Pământ la Soare = 1010 metri; Diametrul sistemului solar = 1013 metri; Diametrul galaxiei = 1021 metri; Diametrul universului cunoscut = 1030 metri]
Acum, între noi fie spus, în perceptia omului obisnuit, orasul în care el locuieste este "foarte mare", iar tara are o dimensiune "gigantică", dacă ar străbate-o la pas. Ce depăseste această limită este pur si simplu ignorat...
Foto 2: Una dintre sutele de miliarde de galaxii ale universului observabil
Motto: Ceea ce pare a fi paranormal în stiinta despre univers este cât se poate de natural în stiinta despre multivers.
Einstein a demonstrat că masa este echivalentă cu energia, una putându-se transforma în cealaltă. Vibratia este proportională cu energia. Vibratie mai joasă înseamnă energie joasă, deci masă si dimensiuni mari. Particulele fizice sunt mentinute ca substantă masivă prin coborârea vibratiei/energiei eterice. Substanta fizică este o energie "înghetată".
Sunt uimitoare fenomenele de de-materializare, relatate în decursul timpului de diversi martori de pe tot întinsul globului (sau poate ati auzit de "Experimentul Philadelphia"!). Este poate cea mai clară dovadă că există si alte dimensiuni ascunse privirii mioape a omului.
În figura de mai jos vom încerca explicarea fenomenului pe baza cunostintelor deja acumulate de cititori în paragrafele anterioare. Să luăm exemplul unei molecule de apă, formate dintr-un atom de Oxigen (O) si doi atomi de Hidrogen (H, H). Aparitia moleculei si a atomilor componenti se datorează unei "matrici eterice", adică unui tipar identic ca formă din dimensiunea eterică, invizibilă. La rândul său, această matrice eterică este generată de o "matrice astrală", de nivel si mai înalt.
Fig. 2: Explicatia fenomenului dematerializării si rematerializării
Faza 1:
Forma fizică apare datorită unei "presiuni creatoare" (simbolizată p=1) venită din planurile divinitătii, care face ca multiversul să existe. Această presiune obligă o parte dintre particulele eterice să îsi încetinească vibratia, transformând energia lor în masă fizică. Fără această presiune creatoare continuă, particulele fizice s-ar "evapora" instantaneu în planul eteric.
Faza 2:
Dacă dorim de-materializarea moleculei de apă, atunci nu avem decât să micsorăm presiunea creatoare (simbol p=0,5) până la o valoare la care putem păstra matricea eterică neschimbată, izomorfă, dar fără a manifesta si particulele fizice aferente. Pentru un observator din lumea fizică, obiectul a dispărut din fata ochilor.
Faza 3:
Pentru a re-materializa obiectul dispărut (fie în acelasi loc, fie în alt loc din spatiul fizic) nu avem decât să readucem presiunea creatoare la valoarea nominală (p=1), prescrisă de Marele Proiectant. În acest moment, se vor genera noi atomi fizici sub presiunea planului eteric, care vor reface în detaliu obiectul sau fiinta care dispăruse pentru moment, fără a-si pierde functionalitatea.
În timpul fazei 2, matricea eterică
devine un obiect concret al lumii eterice, putându-se deplasa la dorintă în acest plan.
Este explicatia fenomenului de teleportatie. Materializându-se la loc, el
dispare privirii locuitorilor eterici, dar reapare în planul fizic. Datorită vibratiei mai înalte din planul
eteric, obiectele se pot deplasa în el mult mai repede comparativ cu cel fizic.
Astfel, navele spatiale pot călători cu viteze superluminice translatându-se
temporar în planul subtil si apoi revenind la punctul dorit.
Multe tipuri de particule cuantice recent
descoperite sunt extrem de instabile, creându-se si dispărând fulgerator, spre
uimirea savantilor, care încă nu înteleg rostul acestui du-te-vino. Practic,
constatăm că fenomenele fizice sunt tesute pe urzeala retelei eterice.
Fizica actuală se preocupă tot mai intens
de obtinerea energiei din "vid", adică din eter. Vidul este plin de prana
(eter), care ne asteaptă să îi micsorăm vibratia până la nivelul la care putem
colecta energia obtinută si retransformând-o în alte forme de energie usor
utilizabilă.
Sunt oare electronii, protonii si neutronii
stabili si eterni? Aceste particule se combină în tot felul de
atomi si molecule, realizează tot genul de reactii fizice si chimice,
păstrându-si atributele si structura. Dar aceasta doar până în momentul când au
"nenorocul" de a ajunge în locuri stranii din univers precum
pulsarii, quasarii, găurile negre, acceleratorul de particule de la CERN s.a., unde sunt descompusi în particule
eterice elementare si reamestecati într-o supă creatoare proaspătă. Deci
eternitate nu există pentru particulele fizice.
Se sustine astăzi că gravitatia este un
efect al curburii spatiului tridimensional într-o a patra dimensiune. Acum stim
că această dimensiune enigmatică există, fiind cea eterică. Prin urmare,
levitatia poate fi
obtinută controlând fenomenul gravitatiei din planul eteric care o generează.
Întelepciunea antică hindusă
ne învată că
Dumnezeu manifestă si sustine permanent Creatia prin vibratia primordială AUM.
Pentru ca această intentie să se manifeste, Brahman a creat Spatiul (unde să se
desfăsoare jocul) si Timpul (în care să aibă loc transformările lumii). Pe baza
modelului prezentat în acest capitol putem întelege că, dacă Divinul ar suspenda pentru
o clipă presiunea creatoare (p=0), atunci multiversul ar
dispare instantaneu. De fapt, tot din bogata traditie hindusă aflăm că este
posibil ca asa să se si întâmple! Conform unor tratate
mistico-stiintifice, se pare că Divinul
emană si resoarbe în fiecare clipă multiversul. Presiunea sa creatoare nu ar fi
deci continuă, ci pulsatorie. Teoretic, acest lucru ar putea fi adevărat,
fiindcă la fiecare resorbtie a multiversului, el ar rămâne fixat în memoria
divină în toate amănuntele până la următoarea emanatie creatoare, când îsi reia
existenta din momentul anterior, fără ca fiintele multiversului să constate
această "gaură în timpul divin" prin care au trecut, prin care trec permanent.
Deci multiversul ar fi generat de un fel de "lampă stroboscopică",
succesiunea clipelor de existentă reală fiind determinată doar de fractiunile în care
"se
face lumină"... Cine poate sti, decât Dumnezeu!?
Răzvan Petre
25 noiembrie 2009
Intuitia fractalilor în mistica apuseană.
Auguries of Innocence (fragment)
William Blake (1757-1827), poet, pictor
To see a world in a Grain of Sand
And a Heaven in Wild Flower,
Hold Infinity in the palm of your hand
And Eternity in an hour.
De la microcosmos la marocosmos. PUTERILE LUI 10 (.pps)
ADDENDA:
Duratele macrocosmice, ca şi distanţele stelare, sunt foarte mari. Similar, timpul şi dimensiunile terestre sunt foarte mari faţă de lumile microscopice (unde fiinţele au vieţi foarte scurte). Iată cum, pe o cale deductivă, am aflat că există o proporţionalitate între spaţiu şi timp, un continuum spaţiu-timp, aşa cum a descoperit şi fizica relativistă. Cu cât frecvenţa fundamentală a unui plan de manifestare creşte, el aparţinând lumii subtile, cu atât dimensiunile spaţiale şi temporale sunt mai reduse faţă de cele terestre şi umane. Putem verifica acest lucru ştiind că, în vis, câteva secunde terestre sunt de ajuns pentru derularea unei întregi poveşti, la fel cum se întâmplă şi în alte experienţe paranormale.
Cine a spus că "nu există timp" s-a pripit! Există timp în toate lumile, dar el curge pe scale diferite, chiar incomensurabile. Fără timp, fiinţele n-ar putea evolua, căci timpul este suportul evoluţiei. A crede în ideea SciFi că momentul prezent este precum un cursor care poate fi mutat în viitor sau trecut este o credinţă eronată. Trecutul este deja arhivat, el neputând fi schimbat, ci doar studiat. Viitorul poate fi prognozat (cu o anumită precizie) pe baza unui raţionament "superluminic". Fiinţele din lumea astrală gândesc cu viteze foarte mari pentru noi, ceea ce este natural în acea lume subtilă. Puterea de previziune a spiritelor provine din foarte rapida analiză (aparent instantanee) a unei mari cantităţi de date care acoperă toate evenimentele corelate între ele. Ar fi echivalentă cu prelucrarea de un computer a miliarde de TeraBytes pe secundă, o performanţă încă neegalată. Cu cât prognoza este făcută pe un termen mai scurt, cu atât ea este mai exactă, fiindcă există o şansă mai mică de a interveni factori perturbatori.