< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan Petre
Astrofizicienii sunt de acord că forta gravitatională a materiei observabile din Univers nu este de ajuns să mentină galaxiile în forma compactă pe care o au, fiind necesară o masă a materiei de câteva ori mai mare decât cea cunoscută. Prin urmare, este acceptat faptul că restul fortei gravitationale necesare este furnizată de asa-zisa materie "întunecată" - adică invizibilă (nedepistabilă electromagnetic, ci doar dedusă pe baza calculelor) si transparentă (care nu interactionează decât gravitational cu materia obisnuită).
Notă: Materia întunecată (în limba engleză, dark matter) detine circa 90% din totalul materiei universului. Un exemplu de particulă specifică materiei întunecate este destul de frecvent pomenita particulă NEUTRINO.
Cu alte cuvinte, materia obisnuită pluteste într-un ocean de "materie întunecată" (citeste ETER), cu care nu interactionează deloc sau doar foarte putin.
Această constatare stiintifică este nici mai mult, nici mai putin decât o recunoastere a existentei ETERULUI (suport al fenomenelor fizice), acceptat teoretic de fizicienii secolului 19, dar imposibil de demonstrat tehnic la acea vreme. Astfel, LUMEA ETERICĂ începe să intre si pe tărâmul stiintei, după ce a fost postulată încă din vechime de către stiinta ezoterică.
Tehnica de ultimă oră (observatii astronomice plus supercomputere) a putut trasa distributia "materiei întunecate" în univers. Galaxiile vizibile au luat nastere în mijlocul acestei "materii întunecate", astfel că imaginea de mai jos reproduce cât se poate de exact forma Universului.
Notă: În urmă cu sute si mii de ani, indienii antici spuneau si ei că "universul este o retea" (în limba sanscrită, tantra). Dar de unde stiau ei atunci cum arată Universul?
Iată imaginea spectaculoasă a unei sectiuni cu latura de 2 miliarde ani-lumină din Univers, obtinută prin simulare pe computer.
Fig. 1: Fragment din UNIVERS (2 miliarde ani-lumină).
Click dreapta aici pentru a descărca imaginea la rezolutie completă (2048x1536, mărime fisier 1MB)
Notă: Cititi si vizionati Millennium Simulation, experimentul din anul 2005, în urma căruia s-a obtinut extraordinara imagine a Universului (unde “pc" este prescurtarea de la parsec = 3,25 ani-lumină, iar Mpc înseamnă un milion de parseci)!
Urmăriti aici videoclipul cu structura universului (si celelalte videoclipuri asociate, precum acesta).
Fiecare pixel luminos (sunt peste 3 milioane de pixeli ce compun această imagine) descrie un roi de galaxii (în engleză, cluster). Roiurile se aranjează sub formă de filamente, formând o retea luminoasă în imagine, fiecare continând zeci de mii de galaxii si purtând numele de superroiuri. Filamentele se întind pe distante de milioane de ani-lumină în spatiu.
Notă: Un roi de galaxii contine între 50 si 1000 galaxii.
O galaxie pitică poate contine 10 milioane de stele, Calea Lactee are 200 miliarde de stele, Andromeda are 1000 miliarde de stele, iar cea mai mare galaxie depistată are 100000 miliarde de stele.
Se estimează că ar fi circa circa 100 miliarde de galaxii in universul observabil.
Pe scurt, Universul observabil are multe miliarde de galaxii, fiecare galaxie având multe miliarde de stele (cu sistemele stelare aferente, multe fiind similare cu sistemul nostru solar).
Iată un detaliu al imaginii, măsurând câteva zeci de milioane de ani-lumină.
Fig. 2: Fragment din UNIVERS (zeci de milioane ani-lumină)
Imaginea seamănă socant de mult cu reteaua de neuroni din creier. Parcă Universul ar fi un Creier gigantic! Sau invers, poate că creierul a fost inventat după modelul Universului... Oricum, este evident tiparul comun celor două sisteme super-complexe.
În fotografia de mai jos sunt prezentati câtiva neuroni si conexiunile dintre ei. Sectiunea măsoară câtiva micrometri.
Notă: Există circa 100 miliarde de neuroni în creierul uman – câte galaxii sunt în Univers!
Fig. 3: Retea de neuroni din creier
Similar cu structura universului, reteaua de neuroni nu se dezvoltă la întâmplare, din niste neuroni apăruti separat, care simt nevoia să se unească! Dimpotrivă, procesul se desfăsoară după o schemă bine definită, urmând niste trasee eterice-energetice preexistente.
În următoarea imagine, mic detaliu din Univers, este prezentat în centru un roi de galaxii (culoarea galbenă), precum si reteaua de "materie întunecată" (aici colorată în violet). Sectiunea măsoară milioane de ani-lumină.
Fig. 4: Fragment din UNIVERS (milioane ani-lumină)
Universul material, la scară foarte mare, nu este omogen si izotrop, ci este alcătuit din noduri si filamente cu grosimi de zeci de mii de ani-lumină. Ca să ajungi la o planetă aflată, să zicem, la 1 miliard de ani-lumină distantă nu poti să o iei de-a dreptul, ci pe ocolite, pe traseele de materie ale macroretelei galactice.
Această retea universică nu a putut apare din întâmplare, căci hazardul ar fi creat o structură relativ uniformă în toate directiile. Prin urmare, este evident că există un anumit tipar si schemă de organizare a Universului! Această structură o întâlnim si în alte sisteme complexe studiate de stiintă (cum ar fi creierul), care dovedesc un înalt grad de organizare.
Big-Bang-ul initial nu s-a produs într-un singur punct, de unde s-ar fi născut tot Universul! Structura de retea a Universului ne sugerează că avem de a face, probabil, cu milioane de explozii initiale, produse în nodurile retelei galactice, care a împrăstiat materia de-a lungul filamentelor. Prin urmare, e vorba de o coordonare macrocosmică a tuturor milioanelor de Big-Bang-uri simultane. Nu putem vorbi de o singură scânteie initială care a aprins celelalte noduri de materie, căci distantele sunt pur si simplu prea mari între ele.
Notă: Dacă ar fi existat un singur Big-Bang, atunci materia din punctul princeps ar fi fost cea mai veche, iar pe măsură ce ne-am depărta de el, materia ar fi tot mai tânără, în toate directiile. Dar acest lucru nu s-a constatat.
Rămâne deci să ne minunăm cum de a fost posibilă coordonarea tuturor exploziilor initiale simultan în tot Universul! Si să ne mai punem si alte întrebări, încă fără răspuns, de genul:
- Oare pentru extinderea retelei galactice se produc alte Big-Bang-uri locale, în nodurile de la periferia Universului?
- Când vorbim de expansiunea universului, trebuie să o întelegem si ca pe o "îngrosare" a filamentelor galactice, care ocupă treptat tot spatiul liber dintre filamente?...
Răzvan Petre
21 noiembrie 2010