<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


Voyeurismul. Tantra sexuală

Răzvan-Alexandru Petre

Voyeurismul, privit din toate poziţiile  heart  Soluţii  heart  Justificări   warn  Tantra sexuală  heart  Nivele de realizare tantrică


Voyeurismul, privit din toate poziţiile

Se citeşte „voaiorism”. Este considerat fie simpla plăcere de a-i privi pe alţii cum fac sex, fie o perversiune sexuală în sine. Ce mare diferenţă de interpretare, nu-i aşa?!

Energia sexuală este foarte puternică în fiinţele vii, deci şi la om. Interesul sexual este întotdeauna puternic. Privirea actului sexual sau preludiul său vor atrage oricând atenţia. Totuşi, voyeurismul este mai mult decât atât, este deja un obicei în rutina zilnică. Nu-i atunci când dai întâmplător peste un cuplu care se giugiuleşte nestigherit. Ci este un fel de plăcere în sine.

Dar, atenţie, nu este o plăcere sexuală, ci o dependenţă psihică. Iar în ultimele decenii a explodat, odată cu apariţia revistelor porno, apoi a filmelor şi apoi a internetului, unde s-a adăugat şi videochat-ul.

Ego-ul uman şi-a inventat această nouă plăcere. Care-i rostul ei? Nu are niciunul, nu aduce niciun beneficiu, niciun avantaj. A apărut din cauza nemulţumirii fundamentale a ego-ului, care nu este niciodată satisfăcut cu ce are, cu ce este aici-şi-acum. Ego-ul se plictiseşte, ego-ul simte o lipsă nelămurită, ego-ul simte o molcomă suferinţă care nu-l părăseşte niciodată (dukha, în sanscrită). Şi atunci caută să-şi provoace tot felul de noi senzaţii, de noi plăceri, în speranţa iluzorie că aşa va scăpa de nemulţumirea lui pre-programată.

Voyeurismul este un substitut al sexului real. Spunea un personaj de la televizor, mai demult: „Sexul trebuie să-l faci, nu să-l priveşti”. Şi este şi o dependenţă.

Voyeurismul virtual a câştigat enorm de mulţi adepţi, pentru că este comod şi igienic. Unora le pare mult mai greu să-şi găsească un partener sexual şi să facă sex real, decât să dea două click-uri pe internet şi să plonjeze în insula plăcerilor fără limită. Doar că nu e plăcerea lor, ci a altora, dacă nu cumva şi aceia mimează plăcerea, doar aşa, pentru a fi filmaţi.

Aşa cum spuneam, este un nou tip de plăcere inventat de ego. Dar ca toate invenţiile ego-ului, este inutilă, ba chiar poate provoca tulburări psihice şi de dinamică sexuală. De aceea, voyeurismul este considerat o perversiune. Cei dependenţi de pornografie constată că nu mai sunt capabili de a relaţiona normal cu o fiinţă de sex opus. Mai ales că industria porno prezintă toate perversiuni sexuale ca fiind norma.

Sexualitatea se bazează pe energia creativităţii, care încurajează libertatea de a experimenta. De aici, nenumăratele explorări fără limite, „fără ruşine” în materie de sex. Doar că energia creativităţii trebuie controlată prin voinţă şi suplimentată cu alte energii spirituale, pentru ca omul să funcţioneze ca un personaj integrat în armonia lumii. Libertinajul sexual poate fi doar o etapă de început înainte ca omul să se maturizeze. Problema este că unii tind să rămână toată viaţa la acest nivel. Iar industria porno îi îngroapă aici.

< Sus >

Soluţii

Soluţii pentru cei care vor să scape de acest flagel există, dar fiecare trebuie să şi le asume personal şi să le aplice. În primul rând, să conştientizeze că au o adevărată problemă, o dependenţă psihică. Acesta este primul şi cel mai important pas. Începând de acum, individul dependent va căuta cu sinceritate să se dezbare de acest obicei.

O variantă ar fi să-şi limiteze tehnic accesul la pornografie. Lucrul acesta este dificil, fiindcă internetul abundă de astfel de oferte de vizionare. Aplicarea de filtre parentale pe motoarele de căutare şi prin diverse aplicaţii ar putea fi de folos. Ar fi însă mai eficient dacă ar ruga pe un prieten să i le pună şi să nu ştie cum să le anuleze.

Desigur, nu bietul om este vinovat că are în el un instinct sexual care nu-i dă pace. Şi nu bietul om este vinovat că există atâta pornografie la vedere în societatea actuală. Dar măcar 25% tot îi revine ca responsabilitate şi libertate de alegere.

În clipa când îi vine gândul că pornografia îl va face fericit, omul ar putea să se gândească imediat la o persoană de care a fost îndrăgostit cu adevărat. Sau poate fi o persoană de care s-a îndrăgostit pe internet, de la televizor etc. Sentimentul pur al îndrăgostirii este mult mai tentant, oferă instantaneu o fericire mai intensă decât promisiunile mincinoase ale pornografiei. Nici nu e nevoie ca această iubire inocentă să se materializeze într-o relaţie autentică. Este de ajuns sentimentul iubirii, indiferent de sursa care îi stimulează. Să păstreze şi încurajeze şi să amplifice acest sentiment sublim când apare, de oriunde şi oricând!

Cel mai eficient ar fi ca dependentul să înceapă o practică de autocunoaştere psihologică şi spirituală. Practica spirituală vine în sprijinul optimizării psihologice, ele operând pe paliere diferite ale fiinţei umane. Omul are nevoie să conştientizeze că este mult mai mult decât o maşină biologică sau un creier fără Dumnezeu. Altfel, s-ar putea să-i lipsească motivaţia reală de a se autodepăşi. Omul nu poate fi niciodată perfect, dar poate reuşi să-şi elimine marile defecte sau probleme şi să rămână cu mai puţine şi mai benigne.

Poate reuşi mai ales atunci când apelează la ajutorul exterior al spiritelor bune, îngerilor, ajutorul lui Isus sau Dumnezeu etc. Dacă se va baza pe aceste entităţi benefice, el va înţelege că există şi entităţi opuse, care lucrează pentru a-i încuraja defectele şi slăbiciunile, inclusiv dependenţa de pornografie. Demonii se folosesc de slăbiciunile omului şi le amplifică. Ei nu pot crea slăbiciuni omului, dacă el nu este deja vulnerabil în acel loc. Prin urmare, demonii sunt un fel de hârtie de turnesol care ne arată cât şi unde suntem imperfecţi. Nu ei sunt cauza reală, care este în noi înşine.

< Sus >

Justificări

Dar există şi o altă perspectivă asupra acestei chestiuni. Dorinţa de a privi corpuri nude poate reprezenta, de fapt, dorinţa de libertate a spiritului nostru. Nuditatea fiind tabu în societatea noastră, ea devine simbolul libertăţii. Orice este interzis trezeşte o năzuinţă către eliberare. Tentaţia „fructului oprit” nu vine de la demon, ci de la spirit. Spiritul vrea să cunoască totul despre tot. De fapt, se autocercetează.

La fel, şi cu voyeurismul. Omul este curios la început să ştie ce şi cum. Întoarce lucrurile pe toate părţile, până lucrurile încep să se repete. Şi se tot repetă, în straie noi sau fără straie, dar, inevitabil, va apare şi plictiseala. Oricât ar polei oamenii realitatea fizică, ea este limitată şi repetitivă. Se împute, nu aduce nimic proaspăt. Atunci, omul înţelege singur că a ajuns într-o fundătură urât mirositoare. Şi se trezeşte în el dorinţa de eliberare şi aspiraţia către ceea ce-i cu adevărat frumos şi dulce. Respinge dintr-o dată iluziile care-i promiteau o fericire ce n-a durat niciodată.

Frumuseţea este o senzaţie care vine din Spirit, nu din formele fizice. Desigur, formele fizice încearcă s-o prindă din urmă, s-o imite, dar reuşesc prea puţin şi efemer. Frumuseţea pură şi eternă vine de dincolo de formele fizice. La un moment dat, ne va atrage cu mai multă forţă, atunci când vom fi epuizat toate încercările de a fi fericiţi cu promisiunile mincinoase ale lumii fizice.

Desigur, ceea ce-i atrage pe mulţi bărbaţi spre pornografie este nevoia de a se elibera de o energie sexuală stagnantă, prin masturbare. Alţii nu sunt mulţumiţi de viaţa lor sexuală „banală” şi caută o evadare în imaginaţie. Şi mai există unii care au auzit că orgasmul ar fi o poartă de pătrundere în adevărata fericire paradisiacă. Totuşi, în practică, fericirea orgasmică este efemeră, chiar şi la cele mai narcisiste femei. Pornografia devine astfel părelnica modalitate de a prelungi imaginar această fericire supraomenească, prin noi şi noi filme, voyeuristul percepând empatic fericirea protagoniştilor de pe ecran. În mintea lui, el face un colaj cu fericirile vizionate şi consideră că aşa a prelungit orgasmul oricât de mult. Desigur, totul este o născocire bolnavă a minţii.

< Sus >

violet heart

Tantra sexuală

Tantra sexuală occidentală pleacă de la această supoziţie, că plăcerea sexuală poate fi amplificată şi prelungită până se transformă într-un extaz cosmic, divin. Una din problemele cu tehnicile tantrice este că, în realitate, ele produc o frustrare sexuală, mai ales la bărbat. Ele vizează transformarea sexului într-o experienţă energetică, lucru posibil, dar cu nişte costuri organice. Deci cei care se apropie de tantra cu ideea că aşa îşi vor prelungi plăcerea sexuală se înşală. Dimpotrivă, se vor simţi cu timpul frustraţi de lipsa plăcerii grosiere, care are rostul ei în economia organismului. Vor deveni obsedaţi de sex, tocmai pentru că nu mai simt satisfacţie sexuală, dar şi pentru că aşa li se impune de către „experţii tantrici”.

De aceea, puţini oameni sunt pregătiţi pentru tantra sexuală autentică, pentru că le cere un sacrificiu imens, să renunţe la plăcerea sexuală făcând sexul altfel. Este mai grea decât simpla abstinenţă. Cei obsedaţi de sex nu vor câştiga niciun beneficiu spiritual din tantra sexuală. Vor găsi, poate, diverşi parteneri dispuşi să experimenteze, dar nu realizarea spirituală sau marea iubire. Marea iubire are nevoie să sacrifici ceva de-al ego-ului, nişte pretenţii, nişte orgolii, nişte vise sau dorinţe. Marea iubire nici nu are nevoie de sex, dacă puteţi accepta această idee platonică... Amintiţi-vă când eraţi cu adevărat îndrăgostiţi, nici nu vă preocupa sexul, ci doar dorinţa de a fi, pur şi simplu, alături de fiinţa iubită. Atâta şi era suficient, vă umplea de fericire chiar şi numai gândul la ea.

Deci, contrar părerii occidentalilor mituiţi cu promisiuni de a obţine simultan şi fericirea divină, şi plăcerea lumească: tantra sexuală autentică nu-ţi va oferi mai mult sex, ci mult mai puţin decât ai în prezent, şi nu-ţi va satisface dorinţele sexuale, ci le va transforma în altceva necunoscut. Tocmai din acest motiv necomercial, nici nu prea există maeştri autentici de tantra în Occident, ci doar vânzători de plăceri ambalate în texte orientale.

Tantra de tip occidental nu te poate debarasa de ego, ci îţi amplifică ego-ul spiritual, ba în unele cazuri, chiar instinctele primare.

Aceşti guruşi moderni afirmă explicit că trebuie să faci sex cât mai des cu putinţă, ceea ce contrazice tradiţia autentică. Conform tradiţiei indiene, actul sexual este precedat de o ceremonie sacră destul de complicată, care nu se face nicidecum în fiecare zi. Tocmai ăsta-i rostul ceremoniilor, să distingă nişte zile speciale şi rare în calendarul cotidian. Câte sărbători sunt în an, tot cam atâtea contacte sexuale s-ar preta pentru tantra autentică. Faceţi socoteala.

Şi chiar dacă eroul nostru „tantric” ajunge la unele extazuri mult trâmbiţate, trebuie să fie conştient că sunt doar atât, nişte experienţe trecătoare, la fel ca orice experienţă. Nu înseamnă nimic important. Şi atunci, pentru ce atâta efort şi zbatere?!

Ce să mai spunem de „realizările” concrete ale practicanţilor dedicaţi tantrei sexuale?! Parteneri multipli, în căutarea celui „ideal” la pat. Divorţuri aproape în toate căsniciile tantricilor. Libertinaj obligatoriu. Lipsa copiilor, din egoism spiritual. Obsesia sexului, care promite atingerea lui Dumnezeu. Şi culmea culmilor, majoritatea tantricelor îmbătrânesc singure.

Tantricii occidentali susţin că omul modern nu poate iubi (!) şi atunci trebuie să se bazeze pe tehnici energetice care să-i activeze chakra inimii. Şi că activarea chakrei sexuale duce, automat sau prin anumite tehnici, la activarea chakrei inimii. Interesant argument, tehnic sau doar viclean... Adevărul este că sexualitatea este cea mai puternică momeală de atragere a curioşilor.

Din fericire, există nenumărate alternative spirituale care dovedesc că orice om poate iubi, pentru că este alcătuit din iubire. Trebuie doar să-şi decojească sufletul de plaga egoismului şi materialismului şi, brusc, iubirea va izvorî în mod natural din el şi se va revărsa peste oricine îi stă în preajmă...

< Sus >

Nivele de realizare tantrică

Tantra de nivel înalt are cel puţin trei faze de realizare.

În prima fază, cuplul amoros încearcă să-şi transfigureze partenerul într-un zeu sau zeiţă, Shiva sau Shakti. Este un procedeu cuprins în cadrul fuziunii amoroase. Problema este că acesta este abia nivelul de început, iar unii se opresc aici. Dar astfel, ei nu ies din tiparele ego-ului spiritual.

A doua fază este să reuşeşti transfigurarea tuturor femeilor sau bărbaţilor în acea zeitate sau principiu divin. Sri Ramakrishna a petrecut doi ani de zile străduindu-se zilnic să privească toate femeile care îi ieşeau în cale ca pe Mama Kali. De sex cu soţia sa nici nu putea fi vorba.

Dar nu vă speriaţi, nu vă cere nimeni să fiţi abstinenţi! Lumea de azi este supusă presiunii subconştientului colectiv, plin de sugestii sexuale. În plus, pe stradă şi în mass-media sunteţi bombardaţi cu manifestări indecente. În aceste condiţii, nici măcar un călugăr nu rezistă. De fapt, în anumite aşezăminte monahale nici nu este permis accesul femeilor, tocmai pentru că presiunea psihică este imensă. Înţelegem astfel cât de greu este pentru omul modern să devină un tantric autentic, precum Sri Ramakrishna.

Şi abia în a treia fază se reuşeşte depăşirea dualităţilor de orice fel, inclusiv polaritatea Shiva-Shakti. Iniţiatul iubeşte tot ce vede, pentru că el a devenit Tot-ce-este, deci se iubeşte pe Sine. A atins nondualitatea, supremul ideal divin.

Încă ne aflăm în Kali Yuga sau epoca decăderii spirituale, spre finalul ei. Astăzi, când ne place de o persoană de sex opus, imediat ne trece prin minte şi un apropo sexual, fără să vrem. Desigur, nu este nevoie de astfel de gânduri parazite, dar nu le putem evita, cel mult le putem alunga. Iubirea pur sufletească este înnăbuşită de tentaţia sexuală.

Ba, în ultima vreme se încurajează chiar atracţia spre acelaşi sex, ceea ce pune o presiune şi mai mare asupra bietului tânăr. Cum să iubească el numai cu sufletul, când societatea aproape că-i bagă pe gât sexualitatea, hetero sau homo?! Simpla prietenie a devenit demodată... Doar că moravurile inferioare şi materialismul extrem nu aduc nicio fericire, şi tocmai prin asta demonstrează că nu sunt ceea ce-i trebuie omului. I se cuvine ceva mai de soi, ceva mai elevat, mai nobil.

Deocamdată, în lumea ego-ului, în care trăim de câteva milenii, feminitatea a fost separată de maternitate, în mod sistematic. Ego-ul este însuşi întruchiparea separării şi rostul său este să provoace mereu separări. Plăcerea fizică egotică este una, iar naşterea de prunci este altceva, ca şi cum cele două n-ar avea legătură. Ba chiar ar trebui bine ţinute la distanţă, să nu se amestece.

În realitate, taina feminităţii este totuna cu taina maternităţii. Chiar şi ego-ul bărbatului exprimă acest lucru, într-un mod vulgar, astfel: femeia îşi pune în valoare trupul pentru te atrage ca să rămână însărcinată, a naşte copii şi să se simtă împlinită. În fond, acesta este scopul ascuns al magnetismului feminin. Plăcerea fizică este doar momeala pe care o foloseşte natura. Când o femeie îşi etalează formele nude cu dezinvoltură în faţa bărbatului, de fapt, atunci Natura strigă: "Iată-mă, am tot ce-mi trebuie pentru a crea viaţă (pântecul) şi a o întreţine (sânii)! Sunt însăşi Forţa creatoare într-o formă umană". Crearea de viaţă este marea taină a Divinităţii, pe care doar femeile care au născut o pot simţi pe deplin.

Va urma Satya Yuga sau epoca de aur, după Apocalipsă. În Noul Pământ, oamenii vor face sex numai pentru reproducere, nu va mai fi o preocupare cotidiană ca astăzi. Ei vor găsi fericirea în simplul fapt de a trăi, pur şi simplu. Va fi o fericire de 100 de ori mai intensă decât actualul orgasm sexual. Prin urmare, sexualitatea nu îi va mai ispiti (decât în perioada destinată procreării, timp de câţiva ani). Apoi, se vor orienta către alte lucruri mai plăcute şi mai interesante şi mai rafinate. Va fi la fel cum adolescenţii renunţă în mod natural la jucăriile copilăriei, descoperind cu totul alte preocupări.

Peste fericirea de bază, permanentă, oamenii viitorului vor suprapune nuanţele diverselor activităţi. Fericirea nu vine din ce faci, ci din ce eşti. Şi vor putea să iubească total liber, cu sufletul deschis, fără nicio conotaţie sexuală. Ce uşurare! Nu vor mai exista astfel nici gelozie, nici obsesii, nici multe alte probleme generate de sexualitatea actuală. Separarea iubirii de sex este un real miracol, care li se întâmplă chiar şi azi unor rari aleşi, ce pot iubi toate fiinţele în mod egal. Să ne amintim şi de trubadurii evului mediu, care puteau iubi platonic cu intensitate. Oamenii viitorului există deja printre noi.

yt  Urmăriţi un videoclip interesant cu Marius Ghidel, combătând ideile tantrice:
 SEXUL – CEA MAI SIGURĂ CALE DE AUTODISTRUGERE A STRUCTURILOR FINE ALE CÂMPURILOR

< Sus >

Răzvan A. Petre
18 noiembrie 2021