<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


YANTRA CONŞTIINŢEI

de Răzvan Alexandru Petre

Se spune că o imagine face cât 1000 de cuvinte. Cu 6 cercuri şi 2 linii am codificat o filosofie şi un îndemn de mobilizare spirituală. Desenul acesta poate fi pus pe perete, ca un memento pentru căutătorul înţelepciunii. Forma, mesajul şi încărcătura energetică a figurii o face o autentică "yantră", putând aduce privitorul mai aproape de propriul Sine Divin. Acest efect minunat depinde însă de rezonanţa lăuntrică şi aspiraţia spirituală.

Pentru început, priviţi relaxat imaginea şi lăsaţi energia ei să vă pătrundă. Vă creează o stare bună? Dacă da, citiţi semnificaţia ei, în cele ce urmează.

Click pentru varianta de tiparit YANTRA CONSTIINTEI

YANTRA CONŞTIINŢEI
 

Dând click pe yantră, aveţi acces la varianta tipăribilă pe o coală A4.

ASPECT GENERAL

Aspectul general al figurii este unul de verticalitate, de parcurgere rapidă şi fără ocolişuri - provoacă mobilizarea fiinţei spre acţiune înţeleaptă. Contururile rotunde îmblânzesc urcuşul abrupt, alungând orice teamă. Acest desen spiritual este util omului modern, mereu ocupat cu mărunţişuri care-i mănâncă energia şi îi distrag atenţia de la întrebările fundamentale ale vieţii.

Pe această verticală apar două sensuri de parcurgere:

- Sensul descendent este sugerat de micşorarea cercurilor desenate cu linie întreruptă, de sus în jos, pe linia ce le uneşte. Este sensul Creaţiei, de la subtil la grosier. Răspunde la întrebarea fundamentală "De unde vin eu?".

- Sensul ascendent rezultă din subţierea cercurilor mari, de jos în sus, precum şi din scăderea "densităţii", adică a numărului de cercuri. Sugerează evoluţia din sferă în sferă, reîntoarcerea la Originea creatoare. Răspunde la întrebarea fundamentală "Unde merg eu?".

- Întrepătrunderea celor două direcţii oferă figurii un echilibru dinamic. Global, ea răspunde la întrebarea "Cine sunt eu?" pe 3 nivele de profunzime. Toate răspunsurile sunt adevărate: sunt un simplu om, sunt un Spirit nemuritor, sunt Însuşi Dumnezeu...
 

SEMNIFICAŢIILE  ESOTERICE ALE DESENULUI

  Cercul cel mai de sus (C0) reprezintă Divinitatea Supremă, Dumnezeu-Tatăl sau Absolutul. El este alcătuit din PURĂ CONŞTIINŢĂ, necreată, fără început şi fără sfârşit. Fiind nelimitată şi fără o formă reală, conturul cercului este trasat cu o linie întreruptă. Creionăm astfel în mod plastic definiţia poetică a Divinităţii: "un cerc cu centrul pretutindeni şi circumferinţa nicăieri".

  În zona de mijloc a figurii am reprezentat Spiritul, un Spirit oarecare de rang uman. El este format din două părţi principale: nucleul de Conştiinţă (C1) şi perispiritul (P1). Conştiinţa spiritului (C1) este precum "o scânteie din focul Conştiinţei divine (C0)", un mic fragment cu aceleaşi calităţi. În acest sens, spunem că "Spiritul este creat după chipul lui Dumnezeu". Nucleul Spiritului chiar este o părticică desprinsă din Dumnezeu-Tatăl, după cum sugerează şi desenul.

Perispiritul (P1) conţine o combinaţie de energii care îi conferă Spiritului unicitate, putere de simţire şi acţiune în Univers. Toate aceste energii provin din Marea Creaţie şi se supun Legii transformării materiei, fiind în permanentă schimbare, adaptare, evoluţie, purificare – conform cu activitatea Spiritului respectiv. Perispiritul poate fi considerat personalitatea Spiritului, cu care acesta analizează şi comandă realitatea înconjurătoare cosmică.

Linia cercului care delimitează perispiritul (P1) este continuă, sugerând că are o altă calitate decât Conştiinţa (C1). Orice energie este "materială", grosieră în raport cu Conştinţa, care este "imaterială", imposibil de detectat sau descris. Conştiinţa (observatorul) sesizează şi coordonează materia, dar nu şi invers!

Pentru ca un agregat de substanţe, o entitate materială să fie "fiinţă vie", ea trebuie să conţină un Spirit care să o coordoneze. Dumnezeu a creat şi creează continuu spirite şi materie. Spiritele sunt cărămizile conştiente ale Universului – fiinţe simple, dar mai complexe totuşi decât Conştiinţa Creatoare Supremă.

Spiritele sunt copiii Dumnezeului-Tată prin faptul că au o Conştiinţă divină în nucleul lor (în figură, filiaţia este sugerată de linia verticală ce uneşte Conştiinţa divină C0 cu Conştiinţa spirituală C1). Se poate spune că Spiritele sunt "ochii" şi "mâinile" lui Dumnezeu în lumea creată de El.

  În zona de jos a figurii este reprezentat Sufletul omului. El are o constituţie ternară:

- Conştiinţa umană (C2) este un fragment detaşat temporar (doar pe durata vieţii omului) din Conştiinţa Spiritului (C1). Prin acest mecanism sunt explicabile atât libertatea voinţei omului, cât şi continuitatea conştiinţei după moarte.

- Mintea umană are o parte superioară (sau "mintea-spirit", P2) provenind din energiile subtile ale perispiritului (P1), precum şi "mintea-corp" (M2), adică mintea strâns legată de trup şi activităţile acestuia. Mintea superioară este preocupată de morală şi cultură (filosofie, artă elevată, ştiinţă universală etc), pe când "mintea-corp", de tot ce înseamnă supravieţuirea şi întreţinerea corpului fizic. Aceasta din urmă este trasată cu o linie continuă groasă, sugerând aspectul său mai grosier.

Se observă că Sufletul uman este mai complex alcătuit decât Spiritul încarnat care îl coordonează. Personalitatea omului este o combinaţie între personalitatea Spiritului (căci P2 provine din P1) şi multe alte elemente aduse de factorii genetici, sociali, psihici, culturali, naturali, cosmici etc (M2).


EXPLICAŢII SUPLIMENTARE

Pe scurt, Spiritul este un fragment de Dumnezeu, iar Sufletul este un fragment de Spirit. Aşa cum Spiritul provine din Dumnezeu, dar este independent de Acesta, Sufletul provine din Spirit, dar e autonom şi diferit de el.

Se poate întâmpla ca Sufletul să fie total rupt de dorinţele Spiritului său, situaţie în care i se potriveşte mai bine numele de "Ego", des utilizat astăzi în spiritualitate. Acesta este un caz de suferinţă spirituală, din păcate prea des observat în lumea terestră. Deci Ego-ul ar fi, la limită, un Suflet care acţionează fără niciun contact cu lumea spirituală. Nu putem spune că omul egocentric nu are suflet, ci doar că sufletul său trăieşte în întuneric spiritual. Dar timpul, suferinţa şi înţelepciunea le rezolvă pe toate...

Procesul încarnării spiritului constă în SEPARAREA unui fragment de conştiinţă (C2) şi unui fragment de perispirit (P2), precum şi crearea unei "minţi-corp" (M2). Aşa ia naştere un Suflet uman nou într-un corp nou.

Sufletul şi Spiritul sunt strâns legate prin nenumărate legături. Viaţa omului este locul de manifestare a karmei şi predispoziţiilor înmagazinate în perispirit (deoarece P2 este desprins din P1), dar şi a liberului-arbitru al Conştiinţei (deoarece C2 este desprinsă din C1).

CRUCEA FILOSOFALĂ

Libertatea şi fatalitatea coexistă în interiorul omului. După cum, din afara sa, poate interveni întâmplarea, ca şi Providenţa... Aceştia patru sunt factorii care determină viaţa omului, sintetizaţi în figura numită "Crucea filosofală", care ar trebui să stea la baza unei filosofii corecte de viaţă.

Deseori, noi confundăm aceşti factori sau îi atribuim unuia o influenţă totală, în ciuda celorlalţi. De exemplu, spunem:

- "Aşa a vrut Dumnezeu!". Dar evenimentul ar fi putut fi, de fapt, rezultatul fatalităţii, sau chiar al purei întâmplări dublate de alegerea noastră liberă...

- "Fac ce vreau eu, nu am niciun scrupul!". Ar trebui totuşi să ţii cont de legile divine, providenţiale şi să manifeşti responsabilitate...

- "Universul a apărut întâmplător, iar viaţa nu are niciun scop!". O Creaţie atât de grandioasă şi complexă, ordonată de legi perfecte, nu putea apare din haos...

- "Nu poţi schimba destinul!". Ba, acţionând înţelept, îţi poţi modifica viitorul în bine...

La moarte, conştiinţa umană (C2) şi mintea superioară (P2) se resorb în sursa de unde au provenit: Spiritul (în C1 şi, respectiv, în P1). Ar fi deci greşit să afirmăm că "sufletul se reîncarnează"! SPIRITUL este cel care se reîncarnează într-o nouă fiinţă umană.

La fel de eronat ar fi să credem că Ego-ul sau Sufletul ar supravieţui morţii pentru eternitate! Sufletul este trecător (ca ansamblu integral), dar o parte esenţială din el se păstrează în interiorul Spiritului (ca amintiri, predispoziţii, karmă, tipare comportamentale, sensibilităţi provenind din vieţile trăite pe Pământ). La moarte, ne păstrăm continuitatea Conştiinţei, care într-un timp relativ scurt se va familiariza cu realitatea spirituală, cu totul diferită de cea fizică.

Elementul comun al celor 3 paliere de vibraţie este Conştiinţa (divină C0, spirituală C1, umană C2). Orice este creat, orice energie sau substanţă are un sfârşit. Spiritul este nemuritor, precum Dumnezeu (C0), prin Conştiinţa sa (C1). Conştiinţa este singura nemuritoare.

Dintr-o perspectivă înalt metafizică, separarea dintre conştiinţe este aparentă, un simplu joc al Creatorului. În planul Conştiinţei există o unitate deplină, indestructibilă şi eternă. Separarea ar fi o "iluzie" generată de energiile şi substanţele diferite (P1, P2, M2) care înconjoară fragmentele de conştiinţă (C1, C2).

"Conştiinţa" este o denumire obiectivă şi ştiinţifică, dar modul prin care o putem defini simplu este sentimentul eu-lui ("Eu care percep"), observatorul interior – pe scurt, EU. Există acelaşi EU în mine, în Spiritul mEU, ca şi în DumnezEU. Diferenţa este dată de învelişurile energetice care opacizează percepţia şi puterea Conştiinţei unice şi de condiţiile exterioare în care este aruncată. Spiritul este un Dumnezeu mai neputincios, iar omul este un Spirit mai orb.

Găsim acelaşi joc de cuvinte şi în tradiţia milenară yoga: Sufletul = jivATMAN, Spiritul = ATMAN, Dumnezeu = paramATMAN (Brahman).
 

VIAŢA SPIRITUALĂ

Am explicat până acum, pe baza YANTREI CONŞTIINŢEI, autodevenirea Divinităţii drept creatură spirituală şi apoi umană. Dar putem vorbi şi despre traseul parcurs în sens invers, numit "spiritualizare" a omului. Viaţa spirituală nu este o adăugire facultativă la preocupările banale de supravieţuire. Ea este necesară prin însăşi alcătuirea ternară a Sufletului. Fericirea poate veni doar din armonia faptelor şi gândurilor omului cu Sinele lăuntric (Spiritul).

Omul se spiritualizează limitându-şi preocupările grosiere (legate de mintea-corp, M2) şi străduindu-se să-şi purifice gândurile, astfel ca mintea superioară P2 să rezoneze cât mai bine cu originea sa P1. Astfel, "mini-spiritul" din interiorul sufletului (C2 + P2) devine mai puternic, tot mai aproape vibraţional de sursa sa de provenienţă (C1 + P1). Spiritualizarea este efortul Sufletului de a comunica şi a semăna tot mai bine cu Spiritul său.

Aprofundând interiorizarea printr-o practică meditativă, omul poate atinge chiar centrul divin al Sufletului (C2) – Conştiinţa pură, pacea totală, martorul tăcut, lipsa gândurilor, vidul beatific – prin care comunică perfect cu Spiritul şi cu Dumnezeu.

Sufletul poate avea un succes mai mare sau mai mic în a oglindi fidel intenţiile Spiritului în planul material. După sfârşitul fiecărei încarnări, Spiritul îşi face bilanţul şi un nou program vizând arderea karmei negative şi purificarea perispiritului (P1), în vederea accederii la un nivel cosmic tot mai apropiat de Dumnezeu-Tatăl. Acesta e scopul Spiritului, pe care îl urmează în veşnicie, neplictisindu-se niciodată de experienţele oferite de univers. Într-un final, perispiritul său va deveni atât de pur şi transparent (în plus, foarte experimentat), încât Spiritul va putea fi primit în sânul Absolutului, unde se va bucura de o infinită şi eternă beatitudine.

 

Principalele atribute ale Conştiinţei Pure, descrise de marile tradiţii ale înţelepciunii. (Preluare din cartea "Războiul viziunilor asupra lumii. Ştiinţă vs. Spiritualitate", de Deepak Chopra şi Leonard Mlodinow.)

ZECE PROPRIETĂŢI ALE CONŞTIINŢEI PURE

1. Conştiinţa pură este tăcută şi paşnică. Când trăieşti experienţa acestei calităţi eşti eliberat de conflicte interioare, de furie şi frică.

2. Conştiinţa pură este autonomă sau centrată pe sine însăşi. Când trăieşti experienţa acestei proprietăţi dispare nevoia de distragere a atenţiei. Te simţi confortabil pur şi simplu aflându-te aici şi acum. Mintea nu mai caută neîncetat stimuli.

3. Conştiinţa pură este pe deplin trează. Experienţa acestei proprietăţi este trăită ca alertă mentală şi prospeţime. Mintea nu mai este greoaie sau obosită.

4. Conştiinţa pură are un potenţial infinit, fiind deschisă oricărui rezultat. Când trăieşti experienţa acestei proprietăţi, nu mai eşti legat de obiceiurile şi credinţele fixe. Orizontul pare deschis, viitorul, plin de posibilităţi, iar tu devii tot mai creativ.

5. Conştiinţa pură este autoorganizată. Coordonează fără eforturi toate aspectele existenţei. Trăieşti experienţa acestei calităţi când lucrurile se rezolvă de la sine. Este nevoie de strădanii mai reduse pentru a forţa diversele părţi ale vieţii să se armonizeze, deoarece rezonezi mai bine cu armonia naturală care domină totul.

6. Conştiinţa pură este spontană. Orarele, limitările şi regulile nu se aplică; nici nu sunt necesare. Eliberarea de vechile constrângeri, indiferent care ar fi acestea, te face să-ţi exprimi mai uşor identitatea şi dorinţele. Aceasta este starea de libertate absolută.

7. Conștiinţa pură este dinamică. Deși ea nu se mişcă, oferă energie pentru toate activitățile din univers. Această calitate este experimentată atunci când simţi că poți trăi viața la maximum. Când ai energia și dorința de a face lucruri mari.

8. Conștiinţa pură este beatitudine. Este sursa fericirii în expresia sa cea mai înaltă. Fiecare clipă de fericire, indiferent de cauza ei, este un strop de beatitudine. Orgasmul este fericire; la fel este şi compasiunea. Orice sentiment de dragoste îşi are rădăcinile în extazul conştiinţei.

9. Conștiinţa pură este cunoaștere. Conține răspunsuri la toate întrebările și, mai important, cunoștințele practice necesare pentru ca universul, corpul uman și mintea să se dezvolte. Orice fel de intuiție, înțelegere sau adevăr intră în această calitate.

10. Conștiinţa pură este totalitate. E atotcuprinzătoare. Astfel, în ciuda diversității infinite a lumii, la un nivel mai profund există un singur proces: tot întregul se mișcă, asemenea unicului ocean care conține în sine toate valurile. Experimentezi această calitate atunci când viața ta are sens şi te simţi ca făcând parte din natură.

Iată câte lucruri minunate ne pot trece prin minte când privim YANTRA CONŞTIINŢEI. Şi încă altele, nespuse aici. Putem folosi acest desen simbolic drept suport la începutul unei meditaţii. Multe subiecte interesante, de înalt nivel spiritual, pot izvorî din ea dacă ne lăsăm inspiraţi. Deoarece are o formă simplă, uşor de reamintit, nici nu e nevoie neapărat să o privim pe hârtie, ci e de ajuns să o vizualizăm pe ecranul mental, din memorie. Sau chiar să o reproducem rapid pe orice fel de material. Important este să ne dorim a primi idei tainice şi înălţătoare, de largă cuprindere spirituală...

Desigur, multe alte lucruri nu au încăput în această figură simplă... În articolele şi cărţile mele am analizat pe larg principiile care stau la baza acestui desen sintetic şi care nu ar putea nicicum să fie cuprinse în vreo schemă. Ele vă stau la dispoziţie spre lectură în acest site dacă doriţi să le aprofundaţi înţelesul.
 

Click pentru varianta de tiparit YANTRA CONSTIINTEI color

 

YANTRA CONŞTIINŢEI (varianta color)

 

"Pe Dumnezeu trebuie să-L cauţi în cele trei lumi, trebuie ca cele trei lumi să fie puse în armonie. În planul fizic, centrul este soarele, în planul spiritual, este Hristos sau Sufletul universal, iar în planul divin este Dumnezeu însuşi. Trebuie să căutăm centrul în toate regiunile şi să ne legăm de el. Fiecare regiune are un centru, iar centrele tuturor regiunilor sunt legate între ele: trebuie doar să urcăm de la unul la altul pentru a ajunge până la Dumnezeu." O.M. Aivanhov ("Sfântul Duh")

articol de Răzvan Petre,
1 noiembrie 2012

< sus >