<  Înapoi la Pagina Revelații alese


YRAM

CONȘTIINȚA UMANĂ DIVINIZATĂ

selecții din cartea "Evoluția în lumile superioare"

traducere și adaptare de Răzvan Petre

YRAM, pe numele său real Marcel Forhan (1884-1927), își datorează notorietatea celor câteva cărți scrise de el despre experiențele în afara corpului (dedublări conștiente). A fost un explorator independent de orice doctrină spirituală la modă, acordând prioritate experiențelor proprii în dauna dogmelor, prejudecăților, credințelor, superstițiilor, ideologiilor. A fost un anti-sectar, liber-cugetător, un precursor al literaturii moderne despre fenomenele OBE (out of body experience) și NDE (near death experience).

NOTĂ: Surprinzător, din câte se pare, cartea lui Yram "L'Évolution dans les mondes supérieurs" nu a fost încă tradusă în alte limbi, putând fi cumpărată şi citită pe internet doar în franceză.

 

Capitolul II: Etapele conștiinței umane

IV. LUMEA MATERIALĂ sau a FAPTELOR

[...] Una din erorile cale mai răspândite pe Terra a fost cea de a spune că viața materială este singura realitate.

Dacă vreți să înțelegeți ce înseamnă ascensiunea spre Conștiința Cosmică, eliberarea definitivă în Lumina eternă, trebuie să eliminați această iluzie. Toate detaliile despre alte lumi pe care vi le ofer au fost experimentate de mine pas cu pas. Ele sunt realități concrete în care gândiți, judecați, comparați cu toată luciditatea; reflectați, observați și deduceți cu toate facultățile voastre; vă folosiți de toate percepțiile pentru a vă verifica observațiile. Nu, Invizibilul nu este o lume a visării, iar evoluția este o certitudine solidă. [...]

Primei lumi, sau Lumea Faptelor, îi corespund trei diviziuni generale: Fapte, Legi, Principii. Rolul său principal este de a pune în evidență fenomenele, care sunt prima schiță a Formelor.

N.trad. – Prima și a doua Lume stau sub dominația Formelor. A treia Lume este mai abstractă.

Substanța comprimată a Universului nostru evoluează prin coborârea de la Principii la Fapte și determină Legile în virtutea cărora putem reproduce aceleași fenomene în Spațiu-Timp.

În viața terestră, omul este ghidat mai ales de senzații. Ele îi oferă primele lecții pentru a înțelege calitățile substanței. Dorind să reproducă calitățile care îi sunt favorabile, el găsește "legile" care le reglează și astfel își dezvoltă intelectul.

Antrenat în curentul cosmic al Evoluției, omul progresează prin viață socială. Prin uniunea de interese, el învață să-și ajusteze dorințele după "legile" morale. Aceste legi îl fac să găsească un Bine și un Rău particular, și va căuta să evite toate formele răului, toate felurile de suferință.

Dezechilibrele, dezordinile dureroase din sistemul social îl vor face să caute cauzele profunde. Așa se nasc religiile și filozofiile. Ele înfățișează necesitatea evoluției, a progresului către fericire. Ființa umană începe să discearnă Ordinea și Armonia naturii. Își fac apariția "Legile" universale ale echilibrului, raporturile fundamentale, invariabile din sânul Unității.

Deci omul pământean trăiește mai ales prin dorințe. Trăirea acestora îl conduce către înțelegerea Legilor ce produc fenomenele, legile necesare progresului social, legile generale ale principiilor vieții. [...]

Concluzie: În lumea materială domină fenomenele. Aceste Fapte sunt provocate de proiecția Principiilor Universului. Acestea din urmă sunt adaptate prin acțiunea Legilor, care fac legătura cu Timpul și Spațiul terestru.

Fința umană își dezvoltă în sine un principiu al Unității: Conștiința. Această conștiință se întărește prin înțelegerea punctelor de echilibru ale Unității, care sunt Legile, Legi care unesc Principiile de Fapte: legi științifice, legi morale, legi naturale, prin care se exprimă Armonia Naturii.

 

V. LUMEA DORINȚELOR sau a LEGILOR

Înțelegerea caracteristicilor Lumii materiale îi dă Ființei umane posibilitatea de a trăi în sfera a doua sau Lumea Dorințelor, a sentimentelor mai puțin elevate.

Lumea Dorințelor, numită de ocultiști lumea astrală, nu este produsul imaginației. Este o copie perfecționată a Lumii Materiale. Timpul și Spațiul sunt întotdeauna riguros echilibrate, dar au o mult mai mică importanță decât pe Pământ. Din aceasta izvorăște o sursă de posibilități necunoscute aici, jos.

Sunt reprezentate toate diviziunile, toate diferențierile substanței. În timp ce în lumea terestră domină calitatea "materie" sub cele trei aspecte – solid, lichid și gazos –, aici domină calitatea "substanță" sub forma vibrațiilor sonore, electrice și calorice. (1)

(1) Din capitolul I al aceleiași cărți – Nivelurile energiei în universul nostru:

[...] Dacă luăm în considerare acțiunea energiei în univers, distingem trei grade generale în fiecare dintre Lumi: "materie", "substanță" și "masă". [...] În sfera a treia domină "masa" electromagnetică a atomilor în modurile vibratorii luminos, chimic și radioactiv.

Această schemă elementară ne oferă deci 9 stări particulare pentru fiecare dintre lumi, adică în total 27 de aspecte generale ale energiei, între care apar relații mutuale.

N.trad. – Și savanții au clasificat, convențional, materia în trei calități: substanță (particule), energie (câmpuri de forță) și informație (mesaje cu sens). Surprinzător, această împărțire se mulează perfect pe conceptul antic hindus al celor 3 guna: tamo (inerție), raja (acțiune), sattva (puritate).

În această lume, Faptele au doar o importanță relativă, căci domină Legile sau Cauzele. Este deci o lume echilibrată prin excelență. Este lumea conexiunilor. Niciun principiu din al treilea Plan nu poate coborî în Lumea Materială fără să treacă prin sfera a doua. Nicio acțiune din Lumea Materială nu poate atinge Lumea Principiilor fără să treacă prin această Lume a Cauzelor.

Este lumea purificărilor. Nimic nu poate trece în sus sau în jos fără să fie filtrat de Legi, care stabilesc astfel responsabilitățile celor care au acționat. Niciun gând ce urcă în această lume nu poate atinge lumea superioară decât dezbrăcat de vibrațiile specifice aspectului material al lucrurilor.

În această lume, ființa umană își trăiește mai ales dorințele. Legea morală îi domină toate activitățile. Aceasta explică rațiunea pentru care moralitatea are o atât de mare importanță în Evoluție.

În acest Plan admirabil, Evoluția este, să spunem așa, mecanică. Fiecare se așază automat în locul care i se potrivește. Dublul, substanța sau veșmântul eteric pe care îl posedă cineva vibrează în rezonanță cu una din frecvențele substanței acestei lumi. Cel care se complace pe tărâmul dorințelor inferioare, ființa senzuală atașată de toate formele materiale, cei care trăiesc doar pentru a-și satisface poftele fără să se preocupe de moralitatea gândurilor, dorințelor sau faptelor lor, toți aceștia se vor duce direct în părțile inferioare ale acestei lumi. Ei nu sunt aleși de o judecată celestă. Justiția este mult mai rațională, din moment ce fiecare se judecă pe sine, repartizându-se într-o atmosferă ce rezonează cu dorințele sale.

Apropo, acest principiu al Libertății este general în toate lumile. Nimeni nu ne obligă să facem nimic contrar voinței noastre. Nicio forță divină nu intervine ca să ne oblige să acționăm într-un sens sau celălalt. Pentru dezvoltarea Conștiinței nu se exercită nicio presiune. Trebuie să ajungem să pricepem prin propriile mijloace ce este mai bun pentru noi. Curiozitatea nu este suficientă. Pentru a evolua, trebuie neapărat să asimilăm faptul că Principiile superioare din noi reprezintă ceea ce este mai bun și mai pur în Univers. Atâta timp cât nu apare acest discernământ, omul este ca un sclav prins între straturile substanței. Iar când a înțeles fără niciun dubiu toate detaliile Planului de Evoluție care i se adresează, el nu poate face altceva decât să iubească din toată ființa acea Lumină eternă a vieții superioare; ceea ce are ca rezultat detașarea de vibrațiile substanței mai grosiere și elevarea către sfera unde domină "masa radioactivă" a atomilor. (1)

Viața pe Pământ nu are altă rațiune decât această libertate. Noi am venit voluntar, atrași de afinități materiale. În ziua când vom decide cu adevărat să o părăsim, vom găsi ajutorul necesar. Acest studiu experimental este dovada vie.

Bărbatul sau Femeia onestă (2), adică marea majoritate a locuitorilor, se vor regăsi în regiunile mijlocii, unde domnește o Pace, o fericire durabilă.

(2) În Invizibil, sufletele nu au sex. (Nota autorului)

Ființa umană care a meditat la problemele existenței, cel sau cea care a simțit dorința de a scăpa de viața materială și a cunoaște o viață mai elevată, toți cei care au simțit nevoia de un ideal, se vor regăsi în regiunile superioare ale acestei a doua sfere.

Viața în această Lume a Dorințelor îmbracă atâtea varietăți câte sensibilități diferite există. În această lume nu există ipocrizie, căci caracteristica sa dominantă este manifestarea dorinței.

Te obișnuiești repede cu condițiile materiale de viață în această a doua sferă. Chiar și în diviziunile sale inferioare, posibilitățile acestei lumi nu se compară cu grosolănia materiei terestre. Totuși, există anumite limite, care se relaxează progresiv către regiunile superioare. De la stările inferioare către cele superioare, presiunea se diminuează. Este deci suficient să te detașezi, prin puterea gândului și a voinței, de atracțiile care te leagă de substanța inferioară, pentru a te înălța automat, ca un balon eliberat de sfoară.

În "Doctorul Sufletului", am văzut rezultatele dedublării conștiente în această lume.

În părțile inferioare, substanța este grea, ai senzația că respiri dificil, ești invadat de un rău general, te miști cu dificultate. Atmosfera este sumbră, aproape neagră; iei contact cu ființe depravate care te insultă, cu forme elementare care îți dau o senzație lipicioasă. Domină senzațiile materiale, dorințele grosiere. Conștiința este chinuită; simte nevoia de a părăsi această mlaștină; ea dorește să se înalțe într-un spațiu mai adecvat, mai clar, dar mai întâi trebuie să-și epuizeze energia pe care personalitatea sa terestră a acumulat-o prin dorințele și emoțiile sale inferioare.

Înălțându-ne către regiunile superioare ale acestei Lumi, viața devine mai interesantă. Începem să întâlnim Suflete simpatice. Regăsim cu plăcere oameni cu care avem interese comune. Atmosfera se purifică, devine mai ușoară, ne mișcăm cu mai multă lejeritate, aspectul obscur trece succesiv prin tonuri intermediare de gri, comparabile cu cele din zorii zilei. Încă nu e fericirea perfectă, dar e o liniște relativă, nici bună, nici rea. Se poate spune că o anumită senzație de Pace odihnește Sufletul în aceste regiuni mijlocii. Aici e locul unde poți întâlni organizațiile sociale pe care vi le-am expus în "Doctorul Sufletului". Fiecare se ocupă de ceea ce făcea în mod obișnuit și învață astfel să atingă excelența comparativ cu viața terestră.

Îndreptându-ne către gradele superioare, viața capătă un caracter mai maiestuos. Chiar și cea mai slabă dorință de manifestare a unui ideal va fi îndeplinită imediat. Fiecare ființă va fi conștientă de urmările gândului său. Acest gând va crea exact formele și nuanțele idealului social, religios sau științific întrevăzut pe Pământ. Substanța este mai degajată de presiunea eterului. Ne simțim mai liberi, mai bine. Se manifestă o bucurie intimă, o mare iubire ne unește cu Sufletele din jur. Gândul este pus în execuție mai rapid. O sinteză de facultăți ne creează o putere de acțiune necunoscută în gradele inferioare. Cu adevărat, aici este viața ideală pe care ne-o închipuiam pe Pământ.

Să reținem caracteristica acestei Lumi, fără de care este imposibil a pătrunde în următoarea: Legea morală, ghid esențial și obligatoriu pentru Ființa Dorinței.

 

VI. LUMEA IDEILOR sau a PRINCIPIILOR

Pentru a trece din Lumea Terestră în Lumea Dorințelor, trebuie să te dedublezi sau să mori. Aceasta înseamnă, pe scurt, a-ți părăsi forma cu care aveai acces la fenomenele materiale.

Fiind mai puțin material, nu înseamnă totuși că dublul folosit în Invizibil ar avea mai puțină substanță specifică lumii subtile. Acest corp al dorinței – forma umană compusă din substanța sferei a doua – e capabil de a vibra conform acordurilor acelei lumi. Elementele din care este alcătuit sunt superioare celulelor fizice; ele se modifică sub influența voinței și se adaptează la diviziunile, densitățile, vibrațiile Planului al doilea; oferă Conștiinței acces imediat la posibilitățile stării astrale.

Am ajuns acum la sfera a treia sau Lumea Ideilor. Când vrem să intrăm în Lumea Ideilor, trebuie să părăsim corpul dorinței. Această despărțire este o a doua moarte.

Să nu credeți că această moarte ar fi doar o metaforă, o probabilitate, o ipoteză. Este la fel de reală, de sigură, de adevărată precum moartea terestră. Sufletul simte o senzație de pierdere, de abandon, de lipsă a atracțiilor cu care se obișnuise. Vom vedea mai târziu rezultatele experienței.

Lumea Ideilor conține Principiile care acționează în celelalte sfere. Pentru a putea trăi aici, Ființa umană trebuie să fi înțeles ideile de Ordine și Armonie necesare în toate lucrurile. Cu cât Conștiința se simte mai mulțumită și poate trăi doar cu gândurile din acest mediu, cu atât corpul mental are o vitalitate mai mare.

Timpul pe care Ființa umană îl va petrece în această a treia sferă va fi deci proporțional cu energia pe care a acumulat-o gândind intens la idei elevate de folos general, voind a cunoaște Principiile directoare ale Evoluției.

Această a treia sferă este copia celorlalte. În substanța sa se găsesc diviziunile sferei noastre, în aceeași ordine; în organizarea sa cosmică, calitățile corespondente. Aici, o repet, avem Faptele, Legile și Principiile.

În partea inferioară, Faptele corespund Lumii Materiale. În regiunea mijlocie, Legile corespund Lumii Dorinței. În partea superioară sunt Principiile Ordinii și Organizării cosmice.

Reflectând puțin, oricine poate folosi ceea ce am spus despre lumea precedentă pentru a-și reprezenta caracteristicile acesteia.

În gradele inferioare găsim Ființe care au atins pe Pământ un anumit echilibru al raționamentului și au înțeles necesitatea unui Ideal. Nivelul de moralitate al acestui Ideal, elevarea, iubirea superioară cu care este înconjurat îi definesc și posibilitățile. Îi întâlnim aici pe cei atașați de o formă de organizare socială, religioasă sau științifică. Aici își împlinesc complet toate speranțele.

În regiunile mijlocii selecția este mai strânsă. Doar artiștii veritabili care au iubit perfecțiunea în sine, idealiștii concepțiilor nobile bine ordonate, echilibrate, filozofii moraliști care au pătruns misterele unei metafizici raționale, doar ei pot avea acces aici. Numai substanța de rafinament mai înalt le poate oferi Armonia necesară concepțiilor lor.

În ce privește regiunile superioare, ele sunt aproape inabordabile. Nu pentru că ar fi apărate de un cerber atotputernic. Din contră, dacă există în Invizibil părți mai accesibile, cred că sunt regiunile superioare ale acestei lumi. Pentru că este suficient să te umpli cu o iubire superioară, o iubire dezinteresată, o iubire pură, ca să atingi cele mai înalte posibilități. Dificultatea rezidă în schimbarea de mentalitate, în noul gen de viață care se impune. Într-adevăr, o caracteristică destul de curioasă a acestei părți a celei de-a treia sfere este diferența de presiune. Cea de aici este atât de redusă, încât aspectul exterior al lucrurilor nu mai poate fi remarcat. Dacă dorințele noastre nu se pot satisface fără un aspect exterior, nu vom putea intra și nici fi conștienți de posibilitățile din această regiune fără formă.

Aspectul general al acestei Lumi este în întregime luminos. Pe măsură ce intrăm în dimensiunile mai înalte, se simte progresiv o senzație de calm, de religiozitate. Contemplarea atmosferei devine atât de intensă, încât nici nu mai îndrăznim să gândim. Există aici o asemenea sensibilitate vie, o desfătare atât de intensă, că nu mai îndrăznim să avansăm. Și totuși, vă asigur că nu există nimic care ne-ar putea opri. Dar simțim în această atmosferă translucidă vibrații vii atât de intime încât, contrar nouă înșine, ezităm. Nu se vede nimic și totuși suntem invadați de un mare respect. Deși nu apar diferențe în vizibilitatea atmosferică, gândul devine mai profund, mai meditativ. Într-o nouă dimensiune, simțim că este clipa solemnă. Am putea crede că atomii înșiși sunt impregnați de o imensă compasiune, o imensă iubire!

Dacă nu am renunțat suficient la atracția formelor și intrăm aici cu forța, vom simți o așa de mare tulburare, că vom fi obligați să coborâm într-o dimensiune mai accesibilă. Vom avea impresia că explodăm. Și că e imposibil să avansăm dacă nu facem eforturile necesare pentru a ne dezbăra personalitatea de emoțiile egocentrice care ne blochează.

Menționez rapiditatea aproape instantanee a deplasării, unirea facultăților în una și aceeași Dragoste pentru Principiul de organizare cosmică.

Viața în această parte superioară a celei de-a treia lumi reprezintă deci esența gândurilor, sentimentelor și dorințelor din celelalte două: sentimente pure, cunoașterea Principiilor Ordinii și Armoniei, conștiința unuia și aceluiași Bine spre care tind toate formele de energie, discernământ intelectual al principiilor Evoluției.

Din moment ce nu există forme exterioare – cu ajutorul cărora majoritatea oamenilor judecă și stabilesc calitățile lucrurilor și ființelor – am putea crede, din prejudecată, că viața ar fi plictisitoare și greu de suportat aici.

O dată pentru totdeauna, să distrugem astfel de păreri șubrede și învechite despre un paradis contemplativ! Vă spun că, pe măsură ce evoluăm spre Principiul Energiei Cosmice, activitatea noastră devine mai intensă. Și putem enunța cu toată certitudinea acest principiu fundamental al dezvoltării umane: activitatea facultăților este direct proporțională cu Evoluția Conștiinței, cu înțelegerea Principiilor Vieții. Ea este invers proporțională cu vulgaritatea gândurilor, dorințelor și sentimentelor noastre. Limitând energia de acțiune într-una din Lumi, Timpul și Spațiul ne limitează facultățile.

Dincolo de cele trei sfere în care Conștiința umană își face ucenicia, se află realizarea perfectă a Unității Multiplicitate în eternul Prezent. Conștiința este sinonimă acolo cu activitatea, cu gândirea. Este un Centru de energie capabil să mențină Lumea.

 

VII. LUMEA DE "DUPĂ EVOLUȚIE"

Cele trei Lumi, ale căror caracteristici generale le-am subliniat mai devreme, sunt supuse unei presiuni constante care le reglează condițiile de viață și evoluție.

Când ființa umană a atins ultimele grade ale celei de-a treia sfere, această presiune nu mai există, ființa este "eliberată". Toate restricțiile legate de materie dispar complet. Ea intră în Planul divin.

Deși de natură diferită, această Lume conține Esențele existenței noastre. Partea cea mai accesibilă poate fi considerată ca o supersferă compusă din Unități tridimensionale perfect echilibrate. Se numește Plan divin pentru că evoluția Conștiinței s-a încheiat. Ființa care intră aici este complet despuiată de orice legături cu substanța. În această Lume, cele două extreme, Materie și Forță, sunt unite (3). De aceea, se poate numi Lumea echilibrului de "după Evoluție". Adică, Lumea Perfectă, mai presus de gândirea noastră obișnuită.

(3) Din capitolul 1.3 al cărții "Doctorul sufletului", de același autor:

Substanţa Universului nostru variază de la o stare de densitate extremă, pe care o putem califica ca "Materie", până la esenţa radioactivă căreia îi putem da numele de "Forţă". Starea "Materie" reprezintă energia fragmentată de către Timp şi Spaţiu până la un minim de activitate, pe când starea de "Forţă" constituie un maximum de activitate instantanee. Nenumărate sunt treptele scării cosmice cuprinse între aceste două extreme.

A defini viața în această supersferă, a o compara cu a noastră, a ne evalua facultățile inerente acestei stări, a le observa funcționarea în raport cu simțirea noastră actuală, toate acestea sunt imposibile pentru imaginație.

Pe de altă parte, a o interpreta doar prin prisma Inteligențelor care trăiesc aici nu e decât o soluție provizorie. Oricare ar fi explicațiile pe care aceste Ființe superioare ni le-ar putea da, cred că nimic nu întrece experiența personală.

Grație ajutorului lor neprețuit, am realizat imposibilul de a înțelege direct condițiile de viață din această Lume misterioasă. Chiar am reușit să prind câteva Esențe, pe care le-am studiat pe îndelete timp de o zi întreagă - printre tracasările cotidiene, trecând peste indiferența gloatei și ipocrizia moravurilor sociale.

Deci nu am niciun merit pentru precizia detaliilor pe care vi le voi oferi. Doar am tradus în gânduri observațiile experimentale.

Pentru a realiza această performanță, a trebuit să folosesc un subterfugiu. Neavând suficientă energie personală ca să ies într-o clipită din planul manifestării, m-am unit temporar cu atmosfera spirituală a soției mele. Dintr-o dată, energia mea a atins o amploare extraordinară. Astfel că, fără a rupe legătura cu Pământul, am intrat, complet treaz, în starea de dedublare conștientă, în această Perfecțiune admirabilă la care cu toții vom ajunge.

Încercați să vă imaginați trăind într-un mediu material în care fiecare atom este o Unitate vie dotată cu forță de atracție. Această atracție vie a fiecărui Punct al acestei Lumi a echilibrului nu are o direcție determinată. Dar Sinele, Energia activă care îl animă, va trezi în fiecare din ele o viață ciudată, care li se încorporează cu o delicatețe, o dulceaţă incomparabilă.

Ființa umană, așa cum o știm, nu mai există. A devenit o sinteză de Energie universală, în afara Timpului și Spațiului. Este un Centru de viață ce exprimă o activitate constantă într-o Unitate Multiplicitate.

Timpul a devenit Unitatea instantanee. Spațiul este perceput ca o Multiplicitate.

Unitatea Multiplicitate reprezintă Sinteza umană în Eternul Prezent.

Pentru a vă explica mai clar, sunt obligat să le detaliez, să le separ, dar vă spuneam că, într-o astfel de experiență, toate facultățile sunt sinestezice și că senzația de Unitate este inseparabilă de cea de Multiplicitate.

*  *  *

În ea însăși, experiența este foarte simplă. Activitatea mea consta în a "mă cufunda" în Spațiu. Asta e tot. Cum vedeți, nu este complicat. Și totuși, dacă aș dori să detaliez anvergura acestei stări sublime, ar fi necesare multe explicații.

Centrul de energie vie reprezentând perfecțiunea umană se poate defini astfel: Unitate a vieții într-o Multiplicitate a facultăților conștiente; totul inclus într-o imensă Iubire.

Practic, am observat un Calm, un Repaus incredibil. Nu gândeam și totuși știam, simțeam că puteam lua instantaneu orice decizie pe care o consideram utilă. Nu eram nici trist, nici fericit. Era o seninătate indescriptibilă.

Expansiunea mea în Spațiu nu avea nimic de a face cu efortul sau cu cheltuirea de energie. Nu mai există nici ideea de oboseală. Este un fel de fecundație din care se degajă o imensă fericire. Pe măsură ce ne dilatăm în atmosferă, experimentăm o senzație inexprimabilă de fericire. Fiecare atom de viață se colorează cu Iubirea noastră. Delicatețea și dulceaţa lor extraordinară se manifestă nuanțat, în concordanță cu Armonia pe care o reprezintă. Precum un Ocean care se întinde treptat în matca sa, intensitatea acestei Iubiri crește fără încetare.

A defini fecundarea Spațiului prin termenul de "întindere" nu este exact. Este mai corect să spunem că această extindere se realizează printr-o Multiplicare a Sinelui. Unitatea de Conștiință spirituală atinsă de Ființa umană nu poate fi nici diminuată, nici mărită. Extensia sa este o Multiplicare. Diferența dintre Mine și Non-mine îmi parvenea prin senzația catifelată a unei sfere goale care creștea în proporții de necrezut, prin repetarea Energiei mele spirituale.

Acest impuls expansiv nu avea loc, repet, împotriva unei rezistențe ce trebuia învinsă. Ideea de energie nu mai există. Acțiunea mea era o punere în operă a unei imense Iubiri. Manifestarea acelei Iubiri nu îmi cauza oboseală. Din contră. Pe măsură ce mă multiplicam astfel în Spațiu, simțeam o fericire inimaginabilă. Aveam senzația că mă "topeam" în ceva.

Și în această senzație am observat foarte distinct:

1. Atmosfera catifelată, pe care expansiunea mea o rula în unde sferice, lin, ritmic și progresiv.

2. Fuziunea amoroasă care mă conecta cu Unitatea spirituală a soției mele. Aceasta îmi permitea să mă multiplic printr-o radiație mai mare, pe măsură ce uniunea era tot mai intimă.

3. Trezirea progresivă a vieții în fiecare grăunte de energie astfel fecundat, asimilând Iubirea mea și reproducând aceeași Unitate, diferit nuanțată.

4. Un potop echilibrat de senzații infinit de delicate, de o dulceaţă negăsită nicăieri în celelalte Lumi pe care le-am parcurs până aici.

Fără a mă mișca, simțeam că străbat o distanță imensă. Senzația de "Unitate" provenea deci:

1. Din marginea sferică a radiației, dându-mi impresia de a fi în Centrul unei imense sfere.

2. Din percepția conștientă pe care o aveam în fiecare dintre atomi.

3. Din Esența spirituală a soției mele unită cu a mea, care se completau armonios și se îmbinau într-o splendidă Unitate alcătuită dintr-o Multitudine de sentimente echilibrate.

4. Din Conștiința că Sinele meu este cât se poate de real. Certitudinea unei asemenea Realități divinizate este inexprimabilă.

5. Din modul de acțiune, care se exercită întotdeauna printr-un "impuls" al întregii Multiplicități.

În același timp, această senzație de Unitate era "dublată" de senzația Multiplicității:

1. Prin simțirea simultană a tuturor particulelor de energie din atmosfera pe care o ocupam.

2. Prin senzația simultană de a fi prezent "integral" în fiecare dintre acele particule. Mi-ar fi imposibil să spun că aș fi fost mai degrabă în centrul acestui sistem decât în alt loc. Eram la fel de conștient, la fel de simțitor, la fel de iubitor, cu aceeași intensitate, în toate punctele Spațiului;

3. Prin siguranța, prin libertatea de a putea acționa imediat în tot Spațiul pe care îl ocupam sau numai într-o parte a sa, în aceeași măsură și intensitate, fără scăderea sau mărirea energiei personale;

4. Prin numărul nedefinit de sentimente pe care mă simțeam capabil să le manifest separat sau simultan;

5. Prin mulțimea de facultăți pe care mă simțeam apt să le utilizez imediat fie într-o parte, fie în întreg spațiul pe care îl ocupam.

Am observat de asemenea următorul fapt. La un moment dat, am simțit o rezistență în această Multiplicare a mea. Această rezistență mi-a parvenit ca un punct de oprire a radiației mele. Într-o fracțiune, am fost informat asupra motivului acelei frânări și asupra persoanei care era autorul. Și în același moment acționam în sensul și cu măsura necesară pentru a debloca energia care îmi parvenea astfel.

Acea energie era o dragoste profundă care îmi era adresată de un locuitor al Terrei. Blocajul era cauzat de aspectul egoist care îi era atașat. A fost doar o fulgerare, dar în acea clipă am avut ocazia de a observa modul cum se acționează în Lumea divină.

Reacția care se opune este exact proporțională cu acțiunea. Ea se exercită în punctul exact și într-o măsură clar determinată. Cunoașterea tuturor detaliilor legate de evenimentul neașteptat este simultană cu reacția proporțională care i se opune. Și această reacție are loc printr-un impuls al Sinelui. Totuși, să nu credeți că această rapiditate înseamnă brutalitate. Departe de așa ceva! Cu o dulceaţă, o delicatețe, o iubire, o compasiune topite într-o aceeași Unitate inexprimabilă, aplicam un impuls stabilit de mine la punctul exact unde avea loc blocajul.

Acest fapt mi-a permis să verific următoarea axiomă.

Pentru a intra în Conștiința Cosmică, trebuie smulsă radăcina egoistă a Sinelui. Este condiția sine qua non a acestei stări divinizate a Sinelui spiritual.

Această lume divină, accesibilă tuturor prin dezvoltarea Conștiinței, unește elementele care s-au diferențiat prin Evoluție în Timp și Spațiu.

Unitatea, a cărei Ordine statornică reglează raporturile dintre Cauză și Efect, este acolo la ea acasă.

Conștiința spirituală a acestei stări reprezintă Relația eternă fără de care nicio Evoluție nu s-ar putea manifesta. Timpul Prezent este neschimbător și de neperturbat. Ființa regenerată este în același timp Una și Multiplă. Nu mai este supusă măririi sau micșorării. Este pretutindeni într-o clipă, fără a fi în vreun loc în mod special. Admirabil conștientă de puterile sale, fericirea sa este sintetizată de aceste trei forme de activitate instantanee: A iubi, A crea și A fi iubit.

 publicat pe site
14 martie 2016

 

Alte cărți scrise de YRAM, disponibile în format electronic :

Doctorul sufletului (1925) - republicată și sub numele de Secretele lumilor astrale

Practical Astral Projection (1926)

< Sus >