< Înapoi la Pagina de CERCETĂRI ÎN PARANORMAL
DE CE MI-AU FĂCUT MOŞMOANE ?" | ADORÂND UN "GURU" DE MAHALA | "VAJNICUL" BODYGUARD
autor: NINA PETRE
În urmă cu câţiva ani, amatorul român de presă paranormală avea ocazia să citească lucruri interesante şi instructive în cele câteva publicaţii cu acest profil. Treptat, însă, impostura şi-a găsit un locşor călduţ în acest domeniu atât de controversat. Articolele elogioase despre tot felul de nulităţi, tendinţele denigratoare faţă de cei care se dovedesc a avea cel puţin un dram de autenticitate, dar nu scot dolarii din buzunar pentru a li se face publicitate, au invadat revistele româneşti de paranormal. Rezultatul ? Unele au dat faliment, altele abia mai respiră (trăiască sponsorii !), iar cele mai nărăvaşe s-au reprofilat.
Mai demult, aflându-mă cu soţul meu în Bucureşti pentru diverse treburi, am dat curs invitaţiei unei jurnaliste de a-i face o vizită la redacţie. Tânăra lucra la o revistă de paranormal care, pe vremea aceea, era în mare vogă, iar acum nu mai face nici doi bani. Fata, amabilă, ne-a luat un scurt interviu şi două fotografii, după care ne-a spus că va scrie un articol despre activitatea noastră de parapsihologi pe care îl va publica săptămâna următoare. Abia întorşi acasă, în provincie, mi s-a prezentat la consultaţie un individ din Bucureşti, care pe scurt şi-a spus păsul : "Mă numesc Prodan, mi se spune Mustaţă, sunt şmenar vestit, am făcut puşcărie, mi-a murit tatăl, am o casă cât blocul ăsta, vreau să-mi spuneţi de ce în puşcărie mi-au făcut moşmoane că am ajuns nebun şi unde a ascuns tata cocoşeii de aur ?"
Avea ochii injectaţi de ură şi alcool, părul căzut în laţe pe umeri şi o faţă pământie de băga omul în sperieţi. Obişnuită fiind cu tot felul de personaje şocante, mi-am păstrat calmul şi am contactat telepatic spiritul tatălui său. Acesta l-a sfătuit părinteşte să-şi continue tratamentul deoarece încă nu este vindecat şi i-a spus clar că a ascuns cutia cu bănuţii de aur sub pământ, la tulpina cireşului din grădină, iar în pod într-un dulap vechi se mai află ceva bijuterii de familie. La sfârşitul consultaţiei Mustaţă mi-a replicat că este de acord cu tatăl lui doar în proporţie de 10 la sută. Revoltată, i-am dat înapoi hârtia de 10.000 lei pe care mi-o pusese pe masă. A luat banii spunând satisfăcut : "Mă duc să-i beau". La plecare, l-a întrebat din uşă pe soţul meu : "Nu aveţi pe aici, prin oraş, o casă de curve, ca să-mi dea şi mie o m… ?". Dacă a găsit sau nu ce căuta, nu mai contează. Săptămâna următoare, în locul articolului aşteptat de noi, a apărut încă o broderie plină de elogii adusă unei ţigănci (a treia oară în acel an). După o lună i-am telefonat jurnalistei pentru a afla ceva noutăţi. M-a certat de cum mi-a auzit vocea : "Vai, doamna Nina, v-aţi dus în redacţie la Ziarul zilei şi v-aţi făcut de râs ! Nimic nu aţi fost în stare să-i ghiciţi lui Mustaţă ! Individul v-a făcut proces verbal de impostoare ordinară şi ni l-a arătat tuturor, inclusiv şefei mele, care mi-a interzis publicarea articolului referitor la dumneavoastră !" I-am explicat fetei că nici măcar nu ştiam unde se afla redacţia Ziarului zilei, consultaţia cerută de Mustaţă a avut loc în cabinetul meu şi, după părerea mea, tipul este schizofrenic. Necăjită şi profund impresionată de păţania mea, tânăra mi-a mărturisit că nebunul de Mustaţă este foarte bun prieten cu colegul ei Romeus Vasile, care mi l-a trimis pe cap cu scopul de a mă "desfiinţa". Motivul ? Romeus încasase 5 milioane lei de la ţigancă pentru a-i publica un nou interviu. Iată ce bine stăm cu "paranormalul" în România !
Februarie 1999
< sus >
Există undeva, în România, un "guru", mare specialist în manipularea oamenilor prin hipnoză. Victimele nu-şi dau seama că sunt supuse unui atac psihic invizibil, căruia cu greu i se poate rezista. I-a învăţat şi pe alţii să o folosească. Toţi au aceleaşi scopuri : să cucerească nenumărate femei, să racoleze cât mai mulţi discipoli care să le furnizeze bani, relaţii cu persoane sus-puse, favoruri de tot felul. S-a construit astfel un imperiu puternic şi greu de spulberat, întins ca o caracatiţă în toată ţara. Au medici care le tratează bolile. Au avocaţi care le apără drepturile. Au contabili care le calculează averea. Au fani şi suporteri pretutindeni. Dar, mai ales, au femei. Femei multe şi frumoase, care le deschid uşile peste tot. Oare ce secrete miraculoase au aceşti indivizi ? "Yoga", pe care o practică cu frenezie ? Nici vorbă.
Se pricep să mintă frumos prin cuvinte exotice. S-au specializat în practicarea hipnozei agresive, care strică minţile oamenilor, aducându-i într-un hal de nedescris. Îi îndepărtează de familiile lor şi de societate. Îi desprind de realitate, promiţându-le fericirea în "astral". Îi transformă în manechine vii, care le execută ordinele fără să crâcnească. Drame de tot felul se consumă astfel în societatea românească. Oameni buni, hipnoza acestor "iniţiaţi" este invizibilă, dar victimele ei se văd bine ca lumina zilei. Oare nimeni din ţara aceasta nu-i poate ajuta pe cei nenorociţi de ei ? Sau să-i pedepsească pe agresori ?
S-au cunoscut la un revelion studenţesc. Ea, studentă la Filologie. El, la Politehnică. Mirabela mai avea un prieten, dar Alex era la prima lui pasiune. Au vorbit doi ani până la terminarea studiilor. Între timp, fata s-a lămurit în privinţa primului ei iubit, frumosul şi trufaşul Mihai. A rămas însărcinată cu Mihai şi, făcându-şi analizele, a aflat că are dreptul la o singură naştere. Dorind să păstreze sarcina, s-a umilit şi l-a cerut în căsătorie. Mihai s-a supărat, a acuzat-o de şantaj sentimental, iar în finalul discuţiei i-a spus că va pleca definitiv în Germania, la rudele sale. Disperată Mirabela a încropit o destăinuire pătimaşă la întâlnirea cu Alex, anunţându-l că este pe cale de a avea un copil, pe care şi-l doreşte enorm. Băiatul cu suflet ales a crezut-o şi, fără nici o umbră de îndoială a cerut-o în căsătorie. Nunta a fost frumoasă, la fel ca şi mireasa.
Locuind la părinţii lui Alex, familia s-a mărit odată cu venirea pe lume a micuţei Dorina, bebeluşul mult aşteptat. Toţi o adorau în afară de Alex. Se simţea străin în preajma copilului, parcă nici nu-i venea să-l ia în braţe. În sufletul său se luptau două simţăminte contradictorii : datoria de tată şi neputinţa de a iubi copilaşul. Nici relaţiile cu Mirabela nu stăteau mai bine. Era dornică de mângâierea bărbatului, iar el îi întorcea spatele. Încolţit ca o sălbăticiune, Alex a început să-şi pună întrebări : "Nu cumva sunt bolnav ? Chiar nu-mi trebuie nevastă ? De ce nu pot iubi copilul? Ce au părinţii cu mine că mă ceartă mereu ?". Crezând că viaţa sa este neîmplinită şi absurdă, s-a înscris la cursurile de yoga ale vestitului "guru", sperând că acolo îşi va găsi calea spre "desăvârşire spirituală". Aşa a început calvarul : post îndelungat, alimentaţie sumară, inapetenţă sexuală, obsesia permanentă că nu face yoga destule ore pe zi. Dintr-o dată, a avut o "revelaţie". Poate că s-a "purificat" prea mult, iar Mirabela, deloc. A convins-o să-l urmeze la sala de yoga. Frumoasei lui soţii i-a plăcut nespus de mult "paradisul" descoperit acolo: puzderia de admiratori o sorbeau din ochi şi o mângâiau drăgăstos, libertatea absolută trâmbiţată de toţi îi pieptăna orgoliul înnăscut, iar "gurul" cel focos o atrăgea ca un magnet.
Au început discuţii aprinse cu părinţii lui Alex. Se considerau captivi în casa lor, iar copilul îi obosea. Pentru a locui separat au cumpărat un apartament, l-au renovat şi l-au mobilat. Dorina a fost încredinţată părinţilor Mirabelei. În sfârşit tinerii yoghini se credeau fericiţi, dar fericirea lor a durat doar câteva luni. Într-o zi, inima încântătoarei soţii a început să palpite la apariţia frumosului Iulian, instructor de yoga şi mare cuceritor de femei. Divorţat de curând, îşi vrăjea admiratoarele spunându-le că îşi caută iubita ideală. În realitate, fiind venit din provincie şi locuind în gazdă, îşi aştepta norocul de la vreo bucureşteancă înstărită. Având o cameră liberă în apartament, Mirabela şi Alex i-au propus să-l ia la ei cu domiciliul stabil. Tragicomedia a început la scurtă vreme după stabilirea lui Iulian în locuinţa lor. Alex a fost izolat în camera cea mai mică, iar Mirabela şi Iulian şi-au amenajat dormitorul comun. Camera care îi fusese oferită fiind cam friguroasă, noul locatar a preferat căldura trupului Mirabelei. S-au "purificat" zi şi noapte făcând "tantra" până când, într-o bună zi, i-au spus lui Alex că are "impurităţi în aură", aşa că ei doi nu-l mai suportă şi ar fi bine să se mute. Mirabela a cerut divorţul, care s-a pronunţat uşor, ea şi Alex nemaiavând sentimente comune.
Mirabela a revendicat copilul invocând dreptul ei de mamă, şi, ca un argument suprem, i-a spus lui Alex că fetiţa a fost purificată prin amorul ei cu "guru", o partidă nebună de "tantra", pe când ea era însărcinată în luna a opta. La auzul acestei mărturisiri neruşinate "impurul" Alex i-a dat copilul fără să crâcnească, lepădându-se pentru totdeauna de obsesia că nu a fost un tată bun şi un soţ iubitor. Alex s-a lăsat de yoga şi s-a recăsătorit la scurtă vreme după divorţ cu femeia visurilor sale, pe care o adoră.
Iulian i-a îngăduit Mirabelei să facă amor cu "guru" şi cu alţi bărbaţi, conform "preceptelor" doctrinei amoroase născocite de şef.
Într-o zi, Mirabela, ajungând acasă mai devreme ca de obicei, l-a găsit pe Iulian făcând amor cu o "yoghină" dintre cele care nu fac mofturi. Revoltată, a dat-o afară, ţipând la Iulian că i-a înşelat sentimentele. Bărbatul i-a ripostat că o adevărată "yoghină" nu trebuie să fie geloasă. Mirabela l-a iertat, iar acum Iulian tot la ea locuieşte. În sfârşit, are buletin de Bucureşti. Nu s-au căsătorit. Ce-i mai lipseşte dumnealui ?
Poate, reputaţia de "guru" !
Martie 1999
< sus >
Mulţi mincinoşi se laudă pe toate drumurile că văd aura energetică a fiinţelor şi obiectelor. Unii speră că, astfel, se vor putea "lipi" de câte un bioterapeut pentru a "ciupi" ceva bănuţi, alţii o fac doar pe interesanţii, dar unii, mai parşivi, încearcă să-i păcălească pe specialiştii în practica parapsihologică.
L-am cunoscut întâmplător pe Iulian, un tânăr plin de talente, transpuse aiurea în practică; pe româneşte s-ar numi "brânză bună, în burduf de câine". Proaspăt atestat ca "radiant de gradul doi", îşi încearcă norocul pe unde apucă, sperând să-l recunoască cineva drept un mare "terapeut cu mâinile". Spre ghinionul lui, mâinile îi funcţionează "perfect" numai atunci când dă peste câte o pacientă nurlie. Uitând să o mai trateze, trecând rapid la practica pipăitului, o invită cu ardoare la plimbări şi "remedii naturale" în pădure. Poftele carnale i-au adus multe necazuri. Ajuns în gura lumii, alungat din cabinetul unei terapeute care îl luase ca practicant, s-a gândit în final să-şi încerce norocul şi la un parapsiholog. Astfel, a ajuns în cabinetul meu, pe care l-a măsurat rapid cu ochii, evaluând în mintea sa fiecare obiect. După ce mi-a sărutat mâna cu tandreţea unui şarpe, privindu-mă galeş până în fundul retinei, m-a anunţat pe un ton afectat că este "paranormal". Suspicioasă din fire, i-am cerut dovezi. Timp de o oră a bârfit-o pe reputata bioterapeută care îl dăduse afară "din invidie pentru talentele lui". Într-un cuvânt, cum spunem noi românii, "a umplut-o de sânge" : că este practicantă a magiei negre din moşi-strămoşi, că are aura neagră, că nenoroceşte pacienţii şi, culmea ghinionului, are o gaură energetică în mijlocul cabinetului, prin care dracii din ea comunică "într-o veselie" cu duhurile necurate ale pământului. A pictat o foaie de hârtie cu un scris de jos în sus şi de la dreapta spre stânga, text care semăna oarecum cu ceva într-o limbă arabă. M-a rugat să aflu de unde i se trage talentul cu pricina şi cine ar putea să-i traducă ce scrie el în felul acesta. Investigându-i trecutul karmic, am aflat că într-o viaţă anterioară a fost arab, iar acum îşi aminteşte câte ceva din ceeea ce scria odinioară. Mi-a dat o mulţime de sfaturi, unul mai "practic" decât altul : să-mi spăl cristalele cu benzină deoarece au aura verde şi vor plesni în curând de atâtea impurităţi, să mă protejez psihic la fel ca el, cu cilindri şi piramiduţe "din lumină", ca nu cumva să-mi apară şi mie vreo pată neagră, îmbâcsită cu draci, drept în mjlocul camerei de lucru etc. Spunând că munceşte ca bodyguard la o mare întreprindere, mi-a dat numărul de telefon de la serviciu pentru "a-i trimite pacienţi". De bună-credinţă, obişnuită să ajut oamenii în fel şi chip, l-am recomandat unor persoane grav bolnave. Şi, surpriză mare ! Căutându-l la întreprinderea cu pricina, au aflat că acolo nu lucrează nici un bodyguard numit Iulian, mare vindecător radiant. După câtva timp, m-am întâlnit cu bioterapeuta mai sus amintită, care mi-a relatat intrigată ce i-a spus Iulian despre mine : că am cabinetul gol, cristalele verzi de murdărie şi o gaură neagră, mare, drept în mijlocul odăii, pe unde îmi vin duhurile pământului în vizită ! Povestindu-i femeii ce mi-a spus Iulian despre ea, a exclamat amuzată : "Dar, Iulian nu vede aura şi nici un alt fel de energie subtilă, iar pereţii cabinetului meu sunt plini de icoane !".
Aprilie 1999
< sus >