<  Înapoi la Pagina IN MEMORIAM


MIRCEA ELIADE
in memoriam

Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie 1907, Bucureşti - d. 22 aprilie 1986, Chicago), originar din România, naturalizat cetăţean american în 1966, a fost un scriitor, filozof şi istoric al religiilor, profesor la Universitatea din Chicago din 1957, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor din 1962. Autor a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice traduse în 18 limbi şi a circa 1200 de articole şi recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime şi manuscrisele inedite.

Tânărul Eliade

A fost un copil foarte studios, invatand foarte mult si care isi petrecea timpul singur. Începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "şef al generaţiei" sale. Încă de la vârsta de 14 ani, începuse să scrie articole de entomologie, care trădează o surprinzătoare imaginaţie, ceva mai târziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat în 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informaţii autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică şi metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influenţă decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul şi cunoştinţele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacţia ziarului Cuvântul.

Dorind să-şi lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă în România, Eliade învaţă limba italiană şi cu ocazia unor călătorii în Italia îi cunoaşte personal pe Giovanni Papini şi pe Vittorio Macchioro, care avea publicaţii în domeniul istoriei religiilor.

După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obţinând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită şi Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta, între 1928 şi 1932. Petrece şase luni în "ashram"-urile din Himalaia (locuri de retragere, n.n.) şi călătoreşte în Birmania şi Ceylon.

Întors la Bucureşti, îşi dă doctoratul în filozofie cu o dizertaţie despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experienţa din India şi pe date autobiografice. Între 1932 şi 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri şi lucrări ştiinţifice.

De la mijlocul anilor '30, Eliade a îmbrăţişat ideologia Mişcării Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Eliade s-a distanţat ulterior de această atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinereţea sa. In timp ce scria articole antisemite, a luat poziţie faţa de expatrierea unor mari intelectuali evrei şi şi-a menţinut amiciţia cu evrei ca Mihail Sebastian. În ceea ce priveşte opera literară, Iphigenia pare a fi o alegorie a morţii lui Codreanu.

< sus >

Anii de maturitate

În 1940 este ataşat cultural la Londra, apoi la Lisabona. Ocuparea României de către comunişti în 1944, îl determină să ia calea exilului. Vine la Paris, unde trăieşte din cursuri şi conferinţe în marile centre şi universităţi europene. Din 1945 predă la "Ecole des Hautes Etudes" de la Sorbona şi devine unul dintre cei mai importanţi istorici ai religiilor, cu precizarea că Mircea Eliade a fost mai mult un "comparatist" decât un "istoric" în sensul pur al cuvântului.

La Paris publică celebra lucrare "Tratat de istorie a religiilor" (1949). Examinând simbolismul apelor, pietrelor sau al plantelor, Eliade evidenţiază ideologia proprie fiecarei religii şi, mai pe larg, a religiei ca atare, în opoziţie cu domeniul profanului.

În cercetările sale, Eliade descoperă două categorii de oameni : homo religiosus (omul religios) cu universul său spiritual, care crede într-o realitate absolută - sacrul - şi-şi asumă în lume un mod de existenţă specific ; şi homo areligiosus (omul nereligios), care refuză transcedentalul. Cercetarea gândirii omului religios îl face să se intereseze mai mult de popoarele fără scriere. Întâlneşte pe C. G. Jung şi descoperă interpretări comune, fiind frapat de importanţa arhetipului. Se angajează pe o nouă cale, aceea a identificării transcedentalului în conştiinţa umană, aceasta fiind orientarea decisiva spre studierea sacrului, simbolului şi mitului, fiind convins că numeroase fenomene istorico-religioase ale umanităţii nu sunt decât expresii variate ale câtorva experienţe religioase fundamentale.

Începând din 1957, Mircea Eliade se stabileşte la Chicago, ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea "Loyola". Reputaţia sa creşte cu fiecare an şi cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru în instituţii ilustre, primeşte mai multe doctorate honoris causa.

Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spaţiu şi timp sacru. Spaţiul sacru este în concepţia lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiţie a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup religios. În această concepţie fiinţele umane arhaice erau orientate în timp şi spaţiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar şi în omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconştientă, guvernată de prezenţa secretă a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuţii la literatura specializată din acest domeniu. La catedră i-a urmat asistentul său, Ioan Petru Culianu, un alt savant român de talie internaţională.

Din 1976, începe publicarea operei ştiinţifice capitale: "Istoria credinţelor şi ideilor religioase", 3 volume, pentru care statul francez i-a acordat Legiunea de Onoare, iar Academia Franceză premiul "Bordin". Lucrarea este o vastă sinteză a principalelor manifestări ale omului religios, din preistorie până azi. Analizând unitatea fundamentală a fenomenelor religioase, autorul subliniază inepuizabila unitate a expresiilor lor.

În ultimii ani de viaţă, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, a continuat să rămână angajat cu aceeaşi unică, nelimitată curiozitate şi entuziasm. Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, la 22 aprilie 1986, la Chicago.

< sus >

Eliade, opera şi valorile

Opera sa literară stă mărturie convingerilor sale de viaţă, frescă a problemelor existenţiale în epoca pe care a trăit-o. Întoarcerea din rai  şi Huliganii  sunt romane semifantastice în care Eliade acceptă existenţa unei realităţi extrasenzoriale. Omul este în căutarea propriilor sale forţe ascunse, este instrumentul acestor forţe pe care nu le poate controla. Această filozofie personală este exprimată de Mircea Eliade atât în nuvele memorabile, cum ar fi La ţigănci, cât şi în romanul Noaptea de Sânziene.

Valorile spirituale, antiistoriste şi antipolitice promovate de Eliade au continuat să anime proiecte culturale şi după 1990, moment in care a (re)dobândit un statut de autor mitic. Îndeosebi în rândul tinerilor, care, redescoperind concomitent libertatea religioasă, literatura fantastică şi fronda specifică tânărului Eliade au redeşteptat interesul pentru opera şi viaţa autorului.

Opere ştiinţifice

Opere literare

Lucrările publicate în limba română

Lucrările publicate în limbi străine

Opere memorialistice

Referinţe: ro.wikipedia.org


În India (1932)

< sus >


 

Biografia lui Ioan Petru Culianu, discipolul şi succesorul lui Mircea Eliade

 

STUDIU PERSONALIZAT AL KARMEI ŞI DESTINULUI

oferit de Clarvăzător NINA PETRE
Medium de investigaţie

 

       Investigarea unor vieţi anterioare ale spiritului. (exemple)

        Analiza problemelor karmice preluate pe cale spirituală.

        Atenţionări şi sfaturi.

        Analiza elementelor de bază ale destinului.

        Analiza problemelor vieţii actuale şi găsirea unor modalităţi pentru rezolvarea lor.

        Aflarea profesiei predestinate şi a şanselor de reuşită pe plan profesional.

        Neînţelegerile dintre prieteni, colegi, duşmani sau membri de familie.

        Sfaturi pentru persoanele care prezintă aptitudini paranormale.

        Interpretarea viselor.


Înregistrări video cu doamna prof. NINA PETRE

< sus >