Sunt sceptic, dar mă tratez...

Scurt extras: Influenţată poate de atitudinea dubitativă a onoraţilor savanţi, societatea a preluat această poză, dar într-un mod denaturat, necritic, de genul "este cool să fii sceptic". Declarându-se mândru drept "sceptic", omul neinstruit consideră că astfel se afirmă în faţa celorlalţi ca un om inteligent, incredul, nesuperstiţios, fără prejudecăţi, realist, neinfluenţabil, macho etc. Este mai mult o armă cu care să-şi impună egoul în mediul social. [...]

Atunci când vine vorba despre fenomenele paranormale, spiritualitate, experimente parapsihologice, a devenit o modă să te declari "sceptic". Unii "skeptics" chiar au lansat un curent de gândire pseudo-ştiinţific care denigrează orice dovadă prezentată în sprijinul teoriilor despre paranormal. [...]

Este important de menţionat că "scepticul" nu pune la îndoială decât fenomenele paranormale, dar nu se gândeşte deloc să analizeze cu atenţie cât de juste sunt concepţiile materialiste, faţă de care manifestă o credulitate completă. De fapt, el este un credincios al "religiei" materialiste, care neagă orice realitate nepalpabilă. "Scepticul" este un credul îmbrăcat în halat de laborator. [...]

 Autor: Parapsiholog RĂZVAN PETRE

14 octombrie 2009
Braşov

        Citiţi articolul...

Cutremuriada sau Manipularea prin cutremure

De câţiva ani încoace, doi moşnegi nebuni apar dintr-odată ca buruienile după ploaie, debitându-şi ultimele noutăţi în materie de cutremure. Ei pretind că ştiu totul despre moartea apropiată a zeci de mii de români, despre casele ce vor fi făcute praf de Măria-Sa Cutremurul. Nu au discernământ, nici ruşine faţă de milioanele de telespectatori înspăimântaţi care le ascultă balivernele. Luaţi cu de-amănuntul, strânşi cu uşa, constatăm cu stupoare că nu îşi asumă nici o responsabilitate pentru afirmaţiile lor necugetate. Într-adevăr, oamenii simt nevoia sa afle dacă vor muri de cutremur, ca să-şi mai spele din păcate până atunci, dar dumnealor, "cutremurologii", nu le indică nici o dată precisă. Că amândoi suferă de un sindrom maniacal, că au oleacă de clarviziune zăpăcită cu totul, se poate observa foarte uşor. Dar cum or fi stând cu mintea moderatorii TV care îi tot promovează pe micile ecrane? La sufletul celor care nu mai dorm nopţile de groază nu vă gândiţi, măi oameni de televiziune, sau vă interesează mai mult rating-ul decât sănătatea mentală a poporului în mijlocul căruia trăiţi? Am pus şi eu o întrebare retorică, fiind convinsă că oricum nu voi primi nici un răspuns la ea.

Ar mai fi un aspect al problemei. Tot dăm vina pe rating pentru a-i scuza pe oamenii de televiziune însetaţi de bani şi de glorie, dar la şmecherii din umbră, care încurajează astfel de manifestări nocive, se gândeşte oare cineva? În mod firesc, ne duce mintea la interesele "superioare" ale unor "eminenţe cenuşii", care folosesc tot felul de metode ortodoxe sau neortodoxe pentru a ţine acest popor dezbinat şi depresiv sub călcâiele lor poleite cu aur. Nu se evită nici un argument pentru a le insufla bieţilor români ideea necesităţii traiului modest, la limita sărăciei, şi mai ales obsesia morţii timpurii, îndemnându-ne pe toţi la resemnare. Inapetenţa de viaţă, disperarea, o lehamite generală au pus stăpânire pe firea paşnică a românilor. La toate acestea îşi aduc aportul otrăvit nea cutare şi nea cutare, "cutremurologii", şi câte o astroloagă trăsnită, care se hlizeşte ca o tâmpită în timp ce descrie cu lux de amănunte ce cutremur apocaliptic ne vor trimite "planetele" cât de curând.

Fără doar şi poate, omenirea a ajuns la cheremul nebunilor: unii vor globalizare, alţii computerizare umană prin microcipuri, iar alţii, mai ţicniţi ca primii, visează să stăpânească tot ce mişcă pe acest Pământ. De câte ori am văzut la televizor un prevestitor de cutremure catastrofale în ţara mea, am strigat la el revoltată: "Minţi ca un porc, băi tataie! Nu mai mori odată, ca să scăpăm şi noi de cutremurul cel mare?". Uşor de spus, dar greu de obţinut aşa o minune.

Cum mă simt prea mică pentru o dilemă atât de mare, am decis să apelez, ca de multe ori până acum, la înţelepciunea fiinţelor din lumea de dincolo. Spiritele cunosc totul despre Univers, dar noi, muritorii cei păcătoşi, primim doar câte o fărâmă din ştiinţa lor. Poate că doar atâta merităm, de nemernici ce suntem.

 Autor: Parapsiholog NINA PETRE

3 aprilie 2009
Braşov

În ţara lui Scarlat Demetrescu

Subtitluri: Tsunami în România. Noua lecţie de viaţă. Capitalismul a expirat. La muncă legală, drepturi fireşti. Cine mă denigrează se înjoseşte pe sine însuşi. Creştinismul cu ochelari de cal. Românii au nevoie de educaţie spirituală. Paranormalul de astăzi, normalul de mâine. Miştoul la români.

 Autor: Parapsiholog NINA PETRE

11 februarie 2009
Braşov

        Citiţi articolul...

Spiritul lui Dracula bântuie Braşovul!

 Autor: Parapsiholog NINA PETRE

Celebrul Dracula, care nu a existat ca om niciodată, a fost născocit de mintea înfierbântată a unui occidental dornic să creeze un „geniu al răului” pe undeva, prin estul Europei. Românii au înghiţit pilula otrăvită, sperând la ceva bani în plus de la turişti. Pentru occidentalii inculţi, Dracula înseamnă „România”, ţara unde Diavolul îi distrează pe amatorii de crime şi senzaţii tari. Nu ştim exact câţi bani au câştigat românii de pe urma acestui Dracula. În schimb, au pierdut o mare parte din respectul cuvenit unui popor paşnic şi muncitor.

Castelele noastre medievale sunt bântuite de entităţi inferioare, bine hrănite şi încurajate de imaginaţia bolnavă a celor care vin să îl caute pe Dracula. În aceeaşi situaţie se află şi Castelul Bran sau Cetatea Râşnov. Fiecare vizitator se întreabă dacă îl va vedea pe Dracula, măcar pentru o clipă. An de an, entitatea Dracula şi-a întărit puterea malefică, a devenit atotstăpânitoare pe obiectivele turistice în care este invocată, iar influenţa ei asupra demonilor care îi dau ascultare este nelimitată. Cu multă îndrăzneală, şi-a întins tentaculele până în Braşov. După anul 2000, oraşul nostru a devenit teatrul de distracţie al demonilor. Bieţii braşoveni s-au obişnuit să tot vadă localuri dubioase, vile exotice apărând ca nişte ciuperci după ploaie, sau transformarea Poienii Braşov într-un şantier din care se nasc hotelurile celor plini de bani. Cu un lucru nu se pot obişnui braşovenii: cu dispariţiile şi crimele care le-au răpit liniştea.

Au fost multe evenimente tragice în ultimii ani. În cazul unora s-au găsit victimele, au fost pedepsiţi criminalii. Altele însă au rămas şi astăzi învăluite în mister. Astfel:

• În 2002, soţii Fătulescu au fost împuşcaţi în locuinţa lor pentru că au refuzat să plătească o taxă de protecţie. Varianta Poliţiei: sinucidere.

• În 2004, cele două farmaciste au fost împuşcate de un drogat aflat în sevraj. Autorul nu a fost găsit.

• În 2006, altă crimă oribilă, având drept mobil răzbunarea: liceanul Ionuţ Lung, ucis de nişte golani pentru că nu a vrut să cumpere droguri. Poliţia a spus că Ionuţ s-ar fi sinucis. După un an, tatăl băiatului s-a spânzurat, nemaiputând suporta nedreptatea făcută fiului său.

Spiritele acestor nefericiţi nu au linişte, pentru că nu li s-a făcut dreptate. Asasinii trăiesc în libertate şi nimeni nu se mai deranjează să îi caute.

Încă un simptom traumatizant pentru populaţia Braşovului: dispariţia fără urmă a unor femei tinere şi frumoase. De exemplu:

• În 2003, o bolnavă a dispărut din spital şi dusă a fost. Şi-a abandonat soţul şi fetiţa de 13 ani.

• În 2005, o mămică a ieşit noaptea din bloc, lăsându-şi pruncul abia născut alături de soţul adormit. De atunci nu a mai văzut-o nimeni.

• În 2007, celebra Elodia a fugit de acasă, îngrozind o ţară întreagă.

Cele trei fugare se află în viaţă, dar rudele lor s-au grăbit să le facă pomenirea morţilor. Vorba românului: „Mai bine moartă decât fugită cu un golan!”. Sufletele acestor femei au fost trimise pe lumea cealaltă prin slujba de parastas, dar spiritele lor sunt nevoite să rămână pe Pământ până când femeile vor muri cu adevărat. Situaţia este foarte periculoasă, fiindcă victimele pot să ajungă nişte zombi în mâinile unor infractori.

Braşov – oraşul crimei „sub acoperire”

În virtutea legilor karmei, o greşeală necorectată sau nepedepsită atrage după ea alte greşeli, din ce în ce mai grave.

Aşa se întâmplă în Braşovul de astăzi, care aspiră la titlul de „oraşul crimelor neelucidate”. Toată lumea dă vina pe Poliţie, considerând-o incapabilă să facă ordine. Ca şi Braşovul, întreaga ţară este împărţită în zonele de influenţă ale bandelor mafiote. Răfuielile se ţin lanţ, cum a fost, de exemplu, recentul jaf de la Exchange (29 ianuarie), soldat cu doi morţi şi un rănit grav. Ţapul ispăşitor se numeşte Serghei Gorbunov. Plecat de acasă la 15 ani, Serghei a trecut Prutul pentru a-şi face un rost în România. Meseria vieţii lui este furatul. Nu poate trăi fără să fure. Ajuns după gratii, lucrurile s-au complicat. Regimul de detenţie nu îi prieşte. Mai cu pile, mai cu bani, prietenii mafioţi l-au scos din închisoare. Motivul aparent: i se agravează glaucomul. Motivul real, argumentul ţinut secret de şefii închisorii: o infecţie virală incurabilă care le-ar fi pus sănătatea în pericol deţinuţilor din preajma lui. Vina celor care l-au eliberat este imensă.

Gorbunov nu a avut pistol atunci când au fost împuşcaţi angajaţii Exchange-ului. El trebuia doar să fure sacii cu bani şi să-i ducă la sala de sport, unde îl aşteptau complicii săi. Gloanţele ucigaşe au fost trase de unul dintre cei doi indivizi aflaţi într-un Mercedes gri-închis care staţiona peste drum de Exchange, pe strada Agrişelor. După ce şi-a făcut „meseria”, maşina ucigaşă a fugit pe neobservate, reuşind să iasă din oraş, îndreptându-se spre Cluj. Până să se dezmeticească Poliţia braşoveană, au trecut graniţa în Ungaria. A doua zi, fugarii erau deja la locuinţele lor: unul în Germania, celălalt în Franţa. Sunt români, infractori cu vechime, membri ai unei reţele europene de crimă organizată.

Cum a murit eroul Lâlă? Împuşcat pe strada Matei Barasab, de către unul din complicii lui Gorbunov, care supraveghea „operaţiunea”. Bietul om a plătit cu viaţa pentru ca în România să izbucnească un nou proces de conştiinţă.

5 februarie 2009
Parapsiholog NINA PETRE,
Braşov

O parte din acest articol a fost preluat în cotidianul "Libertatea" nr.6017/7 februarie 2009