Sunt sceptic, dar mã tratez...

Scurt extras: Influentatã poate de atitudinea dubitativã a onoratilor savanti, societatea a preluat aceastã pozã, dar într-un mod denaturat, necritic, de genul "este cool sã fii sceptic". Declarându-se mândru drept "sceptic", omul neinstruit considerã cã astfel se afirmã în fata celorlalti ca un om inteligent, incredul, nesuperstitios, fãrã prejudecãti, realist, neinfluentabil, macho etc. Este mai mult o armã cu care sã-si impunã egoul în mediul social. [...]

Atunci când vine vorba despre fenomenele paranormale, spiritualitate, experimente parapsihologice, a devenit o modã sã te declari "sceptic". Unii "skeptics" chiar au lansat un curent de gândire pseudo-stiintific care denigreazã orice dovadã prezentatã în sprijinul teoriilor despre paranormal. [...]

Este important de mentionat cã "scepticul" nu pune la îndoialã decât fenomenele paranormale, dar nu se gândeste deloc sã analizeze cu atentie cât de juste sunt conceptiile materialiste, fatã de care manifestã o credulitate completã. De fapt, el este un credincios al "religiei" materialiste, care neagã orice realitate nepalpabilã. "Scepticul" este un credul îmbrãcat în halat de laborator. [...]

 Autor: Parapsiholog RÃZVAN PETRE

14 octombrie 2009
Brasov

        Cititi articolul...

Cutremuriada sau Manipularea prin cutremure

De câtiva ani încoace, doi mosnegi nebuni apar dintr-odatã ca buruienile dupã ploaie, debitându-si ultimele noutãti în materie de cutremure. Ei pretind cã stiu totul despre moartea apropiatã a zeci de mii de români, despre casele ce vor fi fãcute praf de Mãria-Sa Cutremurul. Nu au discernãmânt, nici rusine fatã de milioanele de telespectatori înspãimântati care le ascultã balivernele. Luati cu de-amãnuntul, strânsi cu usa, constatãm cu stupoare cã nu îsi asumã nici o responsabilitate pentru afirmatiile lor necugetate. Într-adevãr, oamenii simt nevoia sa afle dacã vor muri de cutremur, ca sã-si mai spele din pãcate pânã atunci, dar dumnealor, "cutremurologii", nu le indicã nici o datã precisã. Cã amândoi suferã de un sindrom maniacal, cã au oleacã de clarviziune zãpãcitã cu totul, se poate observa foarte usor. Dar cum or fi stând cu mintea moderatorii TV care îi tot promoveazã pe micile ecrane? La sufletul celor care nu mai dorm noptile de groazã nu vã gânditi, mãi oameni de televiziune, sau vã intereseazã mai mult rating-ul decât sãnãtatea mentalã a poporului în mijlocul cãruia trãiti? Am pus si eu o întrebare retoricã, fiind convinsã cã oricum nu voi primi nici un rãspuns la ea.

Ar mai fi un aspect al problemei. Tot dãm vina pe rating pentru a-i scuza pe oamenii de televiziune însetati de bani si de glorie, dar la smecherii din umbrã, care încurajeazã astfel de manifestãri nocive, se gândeste oare cineva? În mod firesc, ne duce mintea la interesele "superioare" ale unor "eminente cenusii", care folosesc tot felul de metode ortodoxe sau neortodoxe pentru a tine acest popor dezbinat si depresiv sub cãlcâiele lor poleite cu aur. Nu se evitã nici un argument pentru a le insufla bietilor români ideea necesitãtii traiului modest, la limita sãrãciei, si mai ales obsesia mortii timpurii, îndemnându-ne pe toti la resemnare. Inapetenta de viatã, disperarea, o lehamite generalã au pus stãpânire pe firea pasnicã a românilor. La toate acestea îsi aduc aportul otrãvit nea cutare si nea cutare, "cutremurologii", si câte o astroloagã trãsnitã, care se hlizeste ca o tâmpitã în timp ce descrie cu lux de amãnunte ce cutremur apocaliptic ne vor trimite "planetele" cât de curând.

Fãrã doar si poate, omenirea a ajuns la cheremul nebunilor: unii vor globalizare, altii computerizare umanã prin microcipuri, iar altii, mai ticniti ca primii, viseazã sã stãpâneascã tot ce miscã pe acest Pãmânt. De câte ori am vãzut la televizor un prevestitor de cutremure catastrofale în tara mea, am strigat la el revoltatã: "Minti ca un porc, bãi tataie! Nu mai mori odatã, ca sã scãpãm si noi de cutremurul cel mare?". Usor de spus, dar greu de obtinut asa o minune.

Cum mã simt prea micã pentru o dilemã atât de mare, am decis sã apelez, ca de multe ori pânã acum, la întelepciunea fiintelor din lumea de dincolo. Spiritele cunosc totul despre Univers, dar noi, muritorii cei pãcãtosi, primim doar câte o fãrâmã din stiinta lor. Poate cã doar atâta meritãm, de nemernici ce suntem.

 Autor: Parapsiholog NINA PETRE

3 aprilie 2009
Brasov

În tara lui Scarlat Demetrescu

Subtitluri: Tsunami în România. Noua lectie de viatã. Capitalismul a expirat. La muncã legalã, drepturi firesti. Cine mã denigreazã se înjoseste pe sine însusi. Crestinismul cu ochelari de cal. Românii au nevoie de educatie spiritualã. Paranormalul de astãzi, normalul de mâine. Mistoul la români.

 Autor: Parapsiholog NINA PETRE

11 februarie 2009
Brasov

        Cititi articolul...

Spiritul lui Dracula bântuie Brasovul!

 Autor: Parapsiholog NINA PETRE

Celebrul Dracula, care nu a existat ca om niciodatã, a fost nãscocit de mintea înfierbântatã a unui occidental dornic sã creeze un "geniu al rãului" pe undeva, prin estul Europei. Românii au înghitit pilula otrãvitã, sperând la ceva bani în plus de la turisti. Pentru occidentalii inculti, Dracula înseamnã "România", tara unde Diavolul îi distreazã pe amatorii de crime si senzatii tari. Nu stim exact câti bani au câstigat românii de pe urma acestui Dracula. În schimb, au pierdut o mare parte din respectul cuvenit unui popor pasnic si muncitor.

Castelele noastre medievale sunt bântuite de entitãti inferioare, bine hrãnite si încurajate de imaginatia bolnavã a celor care vin sã îl caute pe Dracula. În aceeasi situatie se aflã si Castelul Bran sau Cetatea Râsnov. Fiecare vizitator se întreabã dacã îl va vedea pe Dracula, mãcar pentru o clipã. An de an, entitatea Dracula si-a întãrit puterea maleficã, a devenit atotstãpânitoare pe obiectivele turistice în care este invocatã, iar influenta ei asupra demonilor care îi dau ascultare este nelimitatã. Cu multã îndrãznealã, si-a întins tentaculele pânã în Brasov. Dupã anul 2000, orasul nostru a devenit teatrul de distractie al demonilor. Bietii brasoveni s-au obisnuit sã tot vadã localuri dubioase, vile exotice apãrând ca niste ciuperci dupã ploaie, sau transformarea Poienii Brasov într-un santier din care se nasc hotelurile celor plini de bani. Cu un lucru nu se pot obisnui brasovenii: cu disparitiile si crimele care le-au rãpit linistea.

Au fost multe evenimente tragice în ultimii ani. În cazul unora s-au gãsit victimele, au fost pedepsiti criminalii. Altele însã au rãmas si astãzi învãluite în mister. Astfel:

• În 2002, sotii Fãtulescu au fost împuscati în locuinta lor pentru cã au refuzat sã plãteascã o taxã de protectie. Varianta Politiei: sinucidere.

• În 2004, cele douã farmaciste au fost împuscate de un drogat aflat în sevraj. Autorul nu a fost gãsit.

• În 2006, altã crimã oribilã, având drept mobil rãzbunarea: liceanul Ionut Lung, ucis de niste golani pentru cã nu a vrut sã cumpere droguri. Politia a spus cã Ionut s-ar fi sinucis. Dupã un an, tatãl bãiatului s-a spânzurat, nemaiputând suporta nedreptatea fãcutã fiului sãu.

Spiritele acestor nefericiti nu au liniste, pentru cã nu li s-a fãcut dreptate. Asasinii trãiesc în libertate si nimeni nu se mai deranjeazã sã îi caute.

Încã un simptom traumatizant pentru populatia Brasovului: disparitia fãrã urmã a unor femei tinere si frumoase. De exemplu:

• În 2003, o bolnavã a dispãrut din spital si dusã a fost. Si-a abandonat sotul si fetita de 13 ani.

• În 2005, o mãmicã a iesit noaptea din bloc, lãsându-si pruncul abia nãscut alãturi de sotul adormit. De atunci nu a mai vãzut-o nimeni.

• În 2007, celebra Elodia a fugit de acasã, îngrozind o tarã întreagã.

Cele trei fugare se aflã în viatã, dar rudele lor s-au grãbit sã le facã pomenirea mortilor. Vorba românului: "Mai bine moartã decât fugitã cu un golan!". Sufletele acestor femei au fost trimise pe lumea cealaltã prin slujba de parastas, dar spiritele lor sunt nevoite sã rãmânã pe Pãmânt pânã când femeile vor muri cu adevãrat. Situatia este foarte periculoasã, fiindcã victimele pot sã ajungã niste zombi în mâinile unor infractori.

Brasov – orasul crimei "sub acoperire"

În virtutea legilor karmei, o gresealã necorectatã sau nepedepsitã atrage dupã ea alte greseli, din ce în ce mai grave.

Asa se întâmplã în Brasovul de astãzi, care aspirã la titlul de "orasul crimelor neelucidate". Toatã lumea dã vina pe Politie, considerând-o incapabilã sã facã ordine. Ca si Brasovul, întreaga tarã este împãrtitã în zonele de influentã ale bandelor mafiote. Rãfuielile se tin lant, cum a fost, de exemplu, recentul jaf de la Exchange (29 ianuarie), soldat cu doi morti si un rãnit grav. Tapul ispãsitor se numeste Serghei Gorbunov. Plecat de acasã la 15 ani, Serghei a trecut Prutul pentru a-si face un rost în România. Meseria vietii lui este furatul. Nu poate trãi fãrã sã fure. Ajuns dupã gratii, lucrurile s-au complicat. Regimul de detentie nu îi prieste. Mai cu pile, mai cu bani, prietenii mafioti l-au scos din închisoare. Motivul aparent: i se agraveazã glaucomul. Motivul real, argumentul tinut secret de sefii închisorii: o infectie viralã incurabilã care le-ar fi pus sãnãtatea în pericol detinutilor din preajma lui. Vina celor care l-au eliberat este imensã.

Gorbunov nu a avut pistol atunci când au fost împuscati angajatii Exchange-ului. El trebuia doar sã fure sacii cu bani si sã-i ducã la sala de sport, unde îl asteptau complicii sãi. Gloantele ucigase au fost trase de unul dintre cei doi indivizi aflati într-un Mercedes gri-închis care stationa peste drum de Exchange, pe strada Agriselor. Dupã ce si-a fãcut "meseria", masina ucigasã a fugit pe neobservate, reusind sã iasã din oras, îndreptându-se spre Cluj. Pânã sã se dezmeticeascã Politia brasoveanã, au trecut granita în Ungaria. A doua zi, fugarii erau deja la locuintele lor: unul în Germania, celãlalt în Franta. Sunt români, infractori cu vechime, membri ai unei retele europene de crimã organizatã.

Cum a murit eroul Lâlã? Împuscat pe strada Matei Barasab, de cãtre unul din complicii lui Gorbunov, care supraveghea "operatiunea". Bietul om a plãtit cu viata pentru ca în România sã izbucneascã un nou proces de constiintã.

5 februarie 2009
Parapsiholog NINA PETRE,
Brasov

O parte din acest articol a fost preluat în cotidianul "Libertatea" nr.6017/7 februarie 2009