<  Înapoi la Prima pagină Spiritus

MIHAELA RUNCEANU
In memoriam

Home  |  Mesaj de la spiritul Mihaelei  |  Melodii  |  Fotografii  |  Omagii  Biografie  |

OMAGII, MĂRTURII, MESAJE

 

      Dan - jud. Braşov:

Am gasit pagina dedicată Mihaelei Runceanu. Ce să zic, a fost o femeie foarte frumoasă, eu aveam doar 19 ani când fusese ucisă, dar ştiu că îmi plăcea foarte mult. În memoria noastră a rămas o femeie tânără şi frumoasă.

8 octombrie 2009

 

      Aurica R. - Israel:

Pentru prima dată o ascult pe îngeraşul pe nume Mihaela Runceanu şi mi-a dat pentru prima dată fiori cum s-a dus ea, aşa uşor, o fiinţă de neuitat pe lumea asta. Şi acum parcă o văd cum urcă pe scenă şi e atât de frumoasă, că nu îmi închipui cum a dispărut aşa de rapid. Eu vă mulţumesc cu stimă şi respect că încă mai arătaţi această floare care a existat şi mai există. Sunteţi minunaţi.

8 octombrie 2009

 

      Marius I. T. - Târgu Mureş:

A fost unul din cele mai mari şocuri din viaţa mea, dispariţia în acel mod tragic a Mihaelei Runceanu, cea mai frumoasă şi talentată cântăreaţă a României... din toate timpurile...!

3 octombrie 2009

 

      Maria - Târgovişte:

- MIHAELA TE IUBESC! MI-AI MÂNGÂIAT CU CÂNTECELE TALE ADOLESCENŢA, ŢI-AM ADMIRAT FRUMUSEŢEA ŞI ELEGANŢA. AI RĂMAS PENTRU MINE UN ARTIST DESĂVÂRŞIT. SUNT CUVINTE SIMPLE... SIMPLE CA ŞI TINE! DAR CARE CRED CĂ VOR AVEA PUTEREA SĂ PĂTRUNDĂ ÎN UNIVERS, ACOLO UNDE EŞTI, ŞI SĂ-ŢI ÎNCĂLZEASCĂ SPIRITUL TĂU DESĂVÂRŞIT.

2 octombrie 2009

 

      Loredana P.:

Am realizat că numai o iubire infinit de mare pentru Mihaela v-a determinat să construiţi o asemenea pagină de internet. E foarte frumos realizată. Aş vrea, dacă îmi permiteţi, să vă spun câteva lucruri, care poate nu vi se vor părea importante, însă vi le scriu totuşi: am absolvit Şcoala Populară de Artă din Rm. Vâlcea cu nota 9.75 în 1989. Am avut-o ca profesoară pe Ileana Lungu, fosta colegă a Mihaelei la Conservator. Era fascinată de şansa pe care a avut-o de a studia şi cu prof. Nina Bercaru. Mi-a vorbit foarte frumos despre Mihaela, despre personalitatea ei puternică, inteligenţa nativă... De frumuseţe, nu mai vorbim. I se părea extrem de gingaşă şi afabilă cu toată lumea. Frumuseţea ei venea de undeva din interior.

În ziua morţii ei, aveam ora de canto la Şcoala Populară... Am găsit-o prăbuşită, cu braţele întinse pe pian, plângând. Mi-a spus doar atât: "Mihaela, s-a dus... nu mai e! S-a dus într-o lume mai bună". Aveam 15 ani pe atunci. Nu am urmat o carieră în muzică, am preferat să urmez o facultate cu profil economic. Nu am să uit nici azi privirea tristă a profesoarei mele de canto. Îmi amintesc că în ziua aceea am interpretat numai cântece din repertoriul său, în semn de amintire.

2 noiembrie 2008

      Daniela V. - Piteşti:

      FIRUL PÂNZEI DE PĂIANJEN

     încep să mă simt un peşte, să mă uit la cer prin ochii năvodului... vreau să respir şi simt că nu mai pot, am uitat normalul... şi melodia lină a Mihaelei Runceanu... am uitat să mă mai găsesc, mi-am pierdut timpul într-o oglindă, şi oglinda într-un vis cât un ochi de vulpe...   m-am păcălit, aprobând starea de anormalitate!

2 aprilie 2008

      Otilia C. - Târgu-Jiu:

Piesa "E-adevărat, iubirea mea" ne-a unit destinele, mie şi soţului meu. O ador, de când mă ştiu, pe Mihaela. Şi părinţii mei ascultau foarte des muzica ei...

1 noiembrie 2007

      Silvia Ş. - Bucureşti:

Am participat în 1999 la Festivalul de Muzică Mihaela Runceanu, iar atunci, în culise, când aveam cele mai mari emoţii şi îmi doream ca totul să iasă perfect, m-am rugat şi către spiritul Mihaelei să mă ajute... şi am câştigat trofeul... De aceea, aş dori să fac parte din acest fan club.

19 august 2007

      Mihaela H. - Ploieşti:

Înfiinţarea acestui fan club este o idee nemaipomenită, pentru care vă felicit din tot sufletul. Am fost şi sunt încă fascinată de această fiinţă care a fost MIHAELA RUNCEANU, de superba ei voce care ne încântă sufletele.

Pentru mine, MIHAELA RUNCEANU a fost ca un înger trimis de DUMNEZEU să ne facă mai buni, mai sensibili. Eram în liceu când s-a întâmplat nenorocirea, am fost chiar la înmormântare. După aceea, am luat legătura cu părinţii Mihaelei, care sunt nişte oameni nemaipomeniţi, dar care suferă enorm, ea fiind singurul lor copil, singura alinare. De fapt, cred că tuturor ne-a lăsat un gol imens în suflet. Nu ne rămâne decât să-i ascultăm în continuare glasul angelic şi să ne amintim cu plăcere ce fiinţă minunată a fost...

23 martie 2007

      Mihaela G. - Horezu:

Aţi avut o idee minunată, sunt oameni care au plecat dintre noi, dar care rămân în sufletele noastre, aşa şi Mihaela. Nu am cunoscut-o, dar am iubit-o pentru dragostea şi sufletul pe care îl punea în tot ceea ce cânta. Aceea voce, care ar fi vrut parcă să urce până la stele, a urcat... dar împreună cu ea. Ceva a rămas, vocea ei unică, inconfundabilă, tonalitatea şi dragostea pentru ceea ce i-a fost drag - muzica.

Va rămâne acolo unde nimeni şi nimic nu o poate atinge, în sufletul nostru.

 7 martie 2007

      Gertrude C. - Craiova:

Vocea ei m-a fascinat dintotdeauna şi i-am ascultat cu plăcere toate cântecele... Glasul ei este de-a dreptul răscolitor!

 5 martie 2007

      Laura C. - Baia Mare:

Îmi doresc tare mult să pot deveni şi eu membră în fan Club Mihaela Runceanu, şi asta pentru faptul că în perioada când eram elevă o admiram cu ardoare. Muzica cântată de ea are doar vibraţii îanlte şi transmite mesaje al căror conţinut este cu mult peste înţelegerea noastră, a muritorilor de rând.

Uneori o identificam cu Victoria Principal, actriţa care a jucat în serialul "Dallas". Credeam că e vorba de asemănarea fizică, dar cred că sunt chiar suflete gemene... Mă bucur că este în Înalt, pentru că un suflet pur nu poate merge decât acolo unde este Puritate. Vă mulţumesc din suflet.

3 martie 2007

      Iuliana C. - Tel Aviv, Israel:

Ideea ta, cu înfiinţarea unui fan club Mihaela Runceanu, mi se pare extraordinară, cu atât mai mult cu cât te simt foarte apropiată sufleteşte de ea şi ştiu că vei face tot posibilul ca el să existe şi să reziste... Înainte de a-ţi scrie, am navigat pe Internet, încercând să aflu dacă mai există fan cluburi, dacă lumea, presa vorbesc despre ea... În afară de detalii despre moartea ei şi pe ici, pe colo câţiva cântăreţi care se laudă că au fost la clasa ei - nimic. Am găsit, culmea, un site din America unde se vinde albumul ei "Vom fi mereu", dar maxim 5 bucăţi. Este totuşi ceva... Însă referiri la ea ca om, artist, impresii ale unor cântăreţi cunoscuţi acum (chiar promoţia mea), amintiri legate de ea - nimic. Mă intrigă asta, cu atât mai mult cu cât ştiu foarte bine câte a făcut ea pentru mulţi care acum sunt un nume... Dar ăsta e unul din defectele noastre româneşti: uităm de unde am plecat şi cine ne-a întins o mână atunci când am avut nevoie... Mă ierţi... Am găsit site-ul unui fan club unde se află şi numele ei, destul de frumos conceput, cu rubrici de discografie, biografie, videoclip, audio, însă accesându-le, la toate am primit răspunsul "nu există informaţii"... Mă rog, nu asta contează, dar haide să concepem noi unul frumos!

Referitor la informaţii despre ea, mă gândeam că dacă se va lua legătura cu părinţii ei, care locuiesc în Buzău, cred că s-ar bucura nespus să vadă că există oameni care se interesează de ea şi nu au uitat-o, chiar dacă acest lucru le va trezi din nou durerea. Simt că dacă le-ai povesti despre întâlnirea ta cu ea şi mesajul ei, le vei aduce fericire în suflet. Sunt oameni în vârstă; dacă îi vom găsi, poate ne vor pune la dispoziţie fotografii din viaţa ei, ca elevă, studentă, tot felul... ştiu că era foarte apropiată de părinţi.

Mai ştiu că era invidiată încă de pe când era în viaţă. Singurul lucru pe care nu şi-au permis să-l bârfească despre ea a fost că ar fi ajuns vedetă recurgând la "compromisuri". Ea se mândrea foarte mult cu faptul că s-a ridicat numai datorită talentului ei. Era muziciană - violonistă, absolvise Conservatorul, avea multe atu-uri în faţa multora dintre colegele ei de breaslă.

25 februarie 2007

      Mădălina B. - Beirut, Liban:

Vă felicit pentru ideea minunată de a deschide un fan club Mihaela Runceanu, acest suflet minunat plecat înainte de vreme, care merită a fi cinstit prin aduceri aminte. Merită din plin o recunoaştere din partea noastră, a tuturor. Eu îi cântam melodiile, adolescentă fiind.

Despre Mihaela am doar amintiri frumoase, de la televizor, când ne încânta cu superba ei voce. Îmi aduc aminte cât am regretat trecerea ei în nefiinţă, la fel ca mulţi alţii care au îndrăgit-o. Citind interviul dumneavoastră, mi-am amintit ce am gândit eu atunci când ne-a părăsit: că acest suflet minunat, cu o voce şi un timbru deosebit, ne-a părăsit mult prea devreme. Asta am simţit eu atunci, şi ca dovadă, ea singură a adeverit aceasta în interviul pe are vi l-a dat.

1 martie 2007

      Maria I. - Horezu, jud. Vâlcea:

Am plăcut-o mult pe Mihaela, tot timpul îi fredonam melodiile şi nu am acceptat moartea ei niciodată. Simt ca şi cum nu ar fi plecat dincolo, ca şi cum nu s-a întâmplat ce s-a întâmplat... Dumneavoastră aţi adus-o pe Mihaela din nou printre noi, dar nu într-un mod dureros, ci într-unul care alină şi mângâie.

2 martie 2007

      Răzvan Petre - Braşov:

Când eram tânăr ascultam Radio "Europa Liberă" şi credeam că Lumina vine de la Apus.

Acum, la maturitate, ascult melodiile Mihaelei Runceanu şi cred că Lumina poate veni din interiorul sufletului omenesc.

Trebuie să încurajăm şi să apreciem valorile acestui neam. Pentru că în vârful ierarhiei Cereşti stă Dumnezeu, respectarea oamenilor de valoare este primul pas al credinţei religioase. Cum am putea înţelege şi slăvi pe Creatorul Suprem dacă nu Îi recunoaştem opera şi calităţile - manifestate neîngrădit în oamenii extraordinari?!

Acest fan-club este un semn de iubire şi un îndemn către desăvârşire.

25 februarie 2007


Blog dedicat Mihaelei Runceanu   http://opimusic.blogspot.com/2007/04/remembermihaela-runceanu.html

OMAGII aduse MIHAELEI RUNCEANU

(preluate de pe Internet)

 

      MIHAELA RUNCEANU a fost... este... şi va fi mereu !
în amintirea mult regretatei Mihaela Runceanu

de Nicoleta Opaiţ


În aceste rânduri voi încerca să aduc din negura uitării icoana neestompată de vreme a aceleia ce a fost pentru noi toţi o formă concretă, dar efemeră a iubirii pe acest pământ.

Desigur că MIHAELA RUNCEANU nu a fost doar atât. Ea a fost şi a rămas simbolul celor mai nobile virtuţi cu care poate fi înzestrată o fiinţă umană, simbolul infinităţii şi al iubirii. Numele Ei este sinonim cu iubirea, fiindcă în ea se regăseşte aceeaşi bunătate, generozitate, candoare, frumuseţe, emoţie şi sensibilitate care se regăseau în sufletul Ei, în tot ceea ce făcea şi o reprezenta pe MIHAELA. Poate că nu sunt eu persoana cea mai indicată a vorbi despre inegalabila şi mult regretata interpretă, neavând acea putere expresivă nemăsurată pe care o avea Ea, şi poate nici talentul necesar. M-am încumetat însă să o fac din dorinţa de a-I împrospăta şi fortifica amintirea, din dorinţa de a arăta tuturor că MIHAELA RUNCEANU nu a murit, că Ea a rămas încă printre noi prin muzica şi iubirea ce ni le-a dăruit cu atâta generozitate şi profesionalism în cântec.

Această lucrare conţine puţine informaţii exacte, ea este de fapt un cumul de figuri de stil, nişte cuvinte orânduite în aşa fel încât să o ridice pe Ea în cel mai plăcut mod ca solist, ca dascăl şi ca om. Este un omagiu sincer adus în amintirea MIHAELEI RUNCEANU, plin de sentimentalism şi nostalgie, o părere, o impresie…

Importanţa şi valoarea acestor rânduri constă doar în faptul că fiecare frază s-a născut din admiraţie şi iubire pentru MIHAELA RUNCEANU, iar atunci nici un cuvânt frumos scris în memoria Ei nu este de prisos, nici o comparaţie, prea măreaţă şi nici o lacrimă vărsata cu gândul la Ea, fără rost. Consider că, aşa cum Ea ne-a dăruit  "tot ce avea mai bun şi mai frumos în Ea" (M.Runceanu), aşa şi noi, la rândul nostru, trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putere pentru a-I păstra o amintire eternă, frumoasă şi curată, omagiul suprem pe care I-l putem aduce acum, când MIHAELA RUNCEANU este numai cântec…


" Ca zefirii ce adie
Cânturi dulci ca un fior
Când prin flori de iasomie
Îşi strâng sufletele lor
Astfel notele murinde
Blânde, palide, încet
Zbor sub mâna-ţi tremurânde
Ca dulci gânduri de poet

Eşti tu nota rătăcită
Din cântarea sferelor
Ce eterna nefinită
Îngerii o cântă-n cor?
Eşti fiinţa-armonioasă
Ce-o gândi un serafim
Când pe lira-i tânguioasă
Mâna cântecul divin ?

Ah, ca visul ce se-mbină
Palid, lin, încetişor ,
Cu o rază de lumină
Ce-arde geana ochilor;
Tu, cântare întreruptă!
De-al aplauzelor fior
Dispărând divinizată
Răpişi sufletu-mi în dor. "

("La o artistă", de Mihai Eminescu )



MIHAELA RUNCEANU
A FOST...
ESTE...
ŞI
"VA FI MEREU"

Când privesc un răsărit sau un apus de soare, din marea infinită a cerului mii de crâmpeie de gânduri şi sclipiri trandafirii fugare scânteie în aceeaşi clipă, înlănţuindu-se şi dând naştere unei fericiri infinite, înnăbuşită însă de o părere de rău dureroasă. De-odată, timpul se opreşte în loc, destrămându-se asemeni unei pânze de in prea veche şi, pentru o clipă, mii de raze tremurătoare mă îmbrăţişează fără să vreau, iar în ochi îmi răsare, mai întâi ca nişte sclipiri fugare, apoi tot mai concret, un chip de fată cu zâmbet strălucitor, scăldat în lumină şi purtat pe aripi de vânturi, iar în gând parcă o aud cântând cu glas senin şi mlădios.

Avea un chip duios, conturat de trăsături fine, bine definite, pline de rafinament şi feminitate: un cap rotund şi tânăr de fată, încărcat de un păr negru ca abanosul, extrem de bogat, ce cădea într-o tunsoare deosebită, asemeni unei cascade, până la baza gâtului ei subţire şi delicat. Chipul ei era veşnic inundat de o lumină uşor pală, cuceritoare, ce răspândea în juru-i candoare şi iubire, căci avea un ten luminos, neted şi curat, asemeni petalelor unui crin strălucitor, ce contrasta puternic cu negrul intens al părului. Fruntea-i era înaltă şi senină, acoperită cu mici şuviţe de păr delicate, ce-i împodobeau în chip fericit fizionomia, dându-i un aer proaspăt, juvenil. Nasul micuţ şi rotunjor îi conferea o uşoara notă de infantilitate, iar gura cu buze subţirele, dar pline, parcă zâmbea tot timpul. Avea un zâmbet cald şi luminos, ca o chemare. În el parcă stătea ascunsă o rază de soare cald, ce radia speranţe luminoase şi mii de iluzii. În ochii ei căprui, mari şi adânci, în care fremăta neobosit o sclipire tainică, se oglindeau parcă toate frumuseţile lumii, căci erau pururea învăluiţi de o lumină diafană şi de o dragoste nemăsurată. Erau fascinanţi prin privirea lor blăjină, inundată de bucuria vieţii şi a iubirii, privire a cărei lumină infinită se pierdea dincolo de orizonturi, pătrunzând în spaţii nedefinite. Ochii ei mari şi luminoşi, în care parcă se înecase luna şi toate stelele cerului, erau încununaţi de sprâncene subţiri, puternic arcuite spre coadă, şi înconjuraţi de gene lungi şi dese, ce-i confereau o eleganţă catifelată şi un aer romantic infinit. Ei străluceau tot timpul de emoţie sau veselie, iar flacăra lor măreaţă îi mângâia chipul ca o ploaie de lumină cerească. Acea privire învăluită de un aer romantic liniştit, tulburător de senină şi inocentă, în care se regăsea un ocean de iubire, un strop de eternitate, nu poate fi altceva decât o dovadă vie a sufletului ei fragil şi curat, asemeni petalelor unui crin, voios şi inocent ca cel al unui copil, strălucitor ca un astru, cald şi senin asemeni unei zile de primăvara; oglinda caracterului ei de o putere vulcanică, îmbrăcat însă în armura divină a candorii şi a iubirii, caracter în care străluceau scânteile mistuitoare ale forţei ei creatoare şi crâmpeie de lumini necunoscute, menite să picure în inimi iubirea adevărata şi mii de speranţe.

Deşi era delicată asemeni unei flori şi nu mare de statură, glasul ei era puternic şi pătrunzător, dar dulce şi mângâietor ca o apă lină şi curată, în care vibra o sinceritate caldă. Glasul ei cristalin, tremurat de dragoste şi emoţie, era învăluit de o vrajă unică, în care plutea acea sensibilitate cutremurătoare, acea emoţie copleşitoare, acea căldură infinită ce o caracterizau.

Muzica MIHAELEI RUNCEANU este o bucurie pe care ea ne-a dăruit-o din adâncul sufletului, o cascadă de sunete diafane, sentimente şi trăiri unice, transmise - dincolo de banda sonoră - către sufletele noastre. Muzica ei este speranţă, viaţă şi iubire. Prin expresivitatea ei inegalabilă reuşea să fascineze şi să impresioneze, risipind în juru-i o dragoste înfiorătoare, unică prin intensitate şi forţă creatoare – dragostea înălţătoare de viaţă, de muzică şi de frumos, dragoste ce a înnobilat-o şi a ridicat-o deasupra tuturor lucrurilor lumeşti, proiectând-o în nemărginire. Glasul ei dulce şi mângâietor, ce răspândea valuri de încredere şi simpatie, a fost un dar pe care i l-a hărăzit Divinitatea, dar pe care ea a ştiut să-l preţuiască, dedicându-şi viaţa perfecţionării lui, dobândind astfel o tehnică vocală desăvârşită, cu ajutorul căreia ne-a dăruit, cu cea mai mare generozitate, emoţie, profesionalism şi bucuria unică a muzicii, împlinindu-şi astfel în cel mai fericit chip nobila-i menire.

"Cânt de când am învăţat să vorbesc" (M. Runceanu)

MIHAELA RUNCEANU era totdeauna o prezenţă copleşitoare prin eleganţă şi sensibilitate, cuceritoare prin frumuseţea şi farmecul ei lăuntric, prin vocea ei inconfundabilă, prin stilul ei original, spontan şi rafinat, printr-o privire plină de iubire şi lumină, ce-şi avea obârşia în prisosul de bunătate ce sălăşluia în sufletul ei mare, privire care, în ciuda morţii şi a trecerii timpului, şi-a păstrat strălucirea însufleţită, căci ea străluceşte încă în lumina soarelui, în razele lunii şi a stelelor de pe cer, în lumina sufletelor generoase. Prin talentul ei unic şi tehnica vocală desăvârşită, pe care a dobândit-o prin multă muncă, a dominat - în prea puţinii ei ani de carieră - scena interpretativă a muzicii uşoare româneşti, întruchipând fericirea şi iubirea simplă, tumultoasă, în glasul şi în chipul ei oglindindu-se cele mai nobile virtuţi şi cele mai frumoase sentimente.

MIHAELA RUNCEANU era asemeni unei oaze dătătoare de viaţă: plină de prospeţime, linişte şi frumuseţe. O minune pe această lume plină de răutate, răutate ce a fost mai puternică decât bunătatea ei şi care-a ucis-o. O stea luminoasă în noaptea lumii, noapte în care lumina iubirii ei s-a stins. O rază de soare cald pe un cer încărcat cu nori negri, soare al iubirii ce răsare acum doar în inimile noastre.

Generoasa MIHAELA RUNCEANU şi-a dedicat o bună parte din scurta ei existenţă făuririi de caractere, personalităţi şi voci, practicând una dintre cele mai nobile profesii, şi anume cea de pedagog. Strălucita profesoară de canto a Şcolii Populare de Artă a contribuit considerabil la iniţierea elevilor săi în lumea muzicii, lume pe care ea a iubit-o atât de mult şi căreia i s-a dedicat în întregime. Şi-a iubit şi şi-a sprijinit mereu "copiii" şi a încercat să le modeleze glasurile şi sufletele după tiparul său unic, incomparabil, lăsându-şi pentru totdeauna amprenta asupra lor, căci prin tehnica ei unică a reuşit să le picure în suflete un strop din sensibilitatea ei eternă şi să le sădească în inimi ambiţia şi dragostea infinită pentru acel miracol etern care este muzica.

Avea un caracter complex, în care străluceau asemeni unor nestemate: dragostea de oameni şi muzică, generozitatea, ambiţia, corectitudinea, sensibilitatea şi tragismul. În glasul şi în vorba ei se oglindea întreg sufletul ei, ce era asemeni unei cărţi deschise, care te îndemna să o citeşti, învăţând de la ea să fii generos, sincer, bun, să devii veşnic asemeni timpului iubind, să fii ceea ce trebuie să fii - un OM. Prin transparenţa sufletului ei, prin calităţile sale de solist, dascăl şi om s-a statornicit ireversibil în sufletele oamenilor, căci numai prin glasul ei a avut - şi are încă puterea - de a schimba înfăţişarea lumii, însufleţind tot ceea ce o înconjura, învingând - prin iubirea infinită ce ne-o dăruia în cântec - timpul, rămânând vie dincolo de moarte, pentru eternitate, căci iubirea adevărată nu moare niciodată, ea trăieşte în sufletul omului pe veci, însoţindu-l pretutindeni, chiar şi dincolo de moarte.

MIHAELA RUNCEANU a rămas în sufletele noastre, umplându-ne şi acum inimile cu o lumină nostalgică uriaşă, ce deschide în noi o rană ce părea demult închisă. Ea constituie un întreg univers, univers care cuprinde cele mai alese şi nobile simţăminte, cele mai frumoase şi intense trăiri.

MIHAELA RUNCEANU - o fată frumoasă, cu glas de cristal şi ochi de stele, imaginea ce ne răsare în minte atunci când îi auzim glasul sau numele, a fost efemeră asemeni fericirii pe acest pământ, de fapt ea a fost însaşi un crâmpei de fericire ce s-a întrupat într-o făptura minunată, fericire care ne-a fost răpită prea timpuriu, lăsând în urmă-i doar o amintire frumoasă şi curată.

MIHAELA RUNCEANU pare că s-a transformat într-un înger care aduce încă iubire pe pământ, o zână bună care ne bucură chiar şi acum sufletele cu glasul ei plin de iubire sfântă. A fost şi a rămas pentru totdeauna o artistă desăvârşită, demnă de a fi venerată şi elogiată, o floare minunată în grădina muzicii uşoare româneşti, o floare frumoasă de primăvara ce a fost alungată de nemiloasa toamnă a lumii, înainte ca ea să poată oferi omenirii tot ceea ce avea mai bun şi mai frumos în ea, sau poate că nici un secol nu ar fi fost de ajuns ca forţa ei creatoare să se istovească, pentru că parfumul acestei flori minunate răzbate încă peste ani şi înfloreşte la umbra sufletelor generoase, biruind moartea şi uitarea.

Despre MIHAELA RUNCEANU s-ar putea scrie mii de pagini, am putea să o comparăm cu toate frumuseţile lumii şi totuşi să nu putem exprima tot ceea ce a fost ea, căci ea era "un cumul de virtuţi întrupate într-o singură fiinţă" (Diana Chiş), un vulcan de viaţă şi iubire, o cascadă de trăiri unice care nu au şi nici nu vor avea vreodată seamăn. Era înzestrată cu atâtea şi atâtea virtuţi, încât nu pot fi numărate şi exprimate în cuvinte, căci aşa cum universul nu poate fi definit, aşa nu poate fi definită ea. Aşa cum oamenii se prăbusesc înaintea sorţii, aşa neputincioase rămân vorbele în faţa forţei ei creatoare, iar figurile de stil, oricât ar fi ele de complexe şi măreţe, rămân mute înaintea expresivităţii ei.
Când a părăsit lumea, a lăsat un gol imens, pe care nimeni şi nimic nu-l va putea umple vreodată, o tristeţe uriaşă ce nu-şi va găsi nicicând mângâierea. Soarta ei atât de crudă ne-a arătat încă o dată cât de neputincioşi suntem în faţa furtunii vieţii şi a morţii, care nu ţine cont de frumuseţe şi iubire, de bunătate, de omenie, de nimic… Sufletul ei a rămas legat de omenire prin mii de firişoare, spiritul şi glasul ei însoţindu-ne pretutindeni, îmbrăţişându-ne "la orice colţ de stradă" fără să vrem sau să ştim, acoperindu-ne sufletul cu ceva nespus de bun şi cald, răsfăţându-ne întreaga fire. Ea a rămas în amintirea tuturor celor care au cunoscut-o şi au iubit-o ca "o femeie fantastică, un prieten şi coleg minunat, un artist desăvârşit, un pedagog iubit şi talentat".

Glasul MIHAELEI RUNCEANU este acea linişte tulburătoare peste care un suflet pluteşte şi se leagănă uşor, ca o luntre pe un lac fără undă, o explozie de optimism şi viaţă, o fericire dureroasă, în care se rătăcesc toate gândurile, mistuindu-se în focul privirii ei măreţe şi în glasul ei atât de alintător.
Ea a fost şi este "un crâmpei de infinit", bucuria eterna şi nemărginită, care - pentru mintea limitată a omului - devine uneori parcă prea complexă pentru a putea fi înţeleasă. Poate că ea a fost şi "VA FI MEREU", în toate timpurile şi pretutindeni, o zeiţă a muzicii cu suflet etern, o formă concretă, dar efemeră a iubirii pe acest pământ, sau poate un simplu om care s-a luptat cu destinul şi care ne-a dăruit viaţa şi sufletul său cu cea mai mare generozitate de care este capabilă o inimă umană.

NU, MIHAELA RUNCEANU nu a murit, căci "oamenii aleşi nu mor niciodată" (Diana Chiş), ea trăieşte în fiecare din noi şi în tot ceea ce ne înconjoară: în firul ploii ce ne atinge, în zborul vântului care ne dezmiardă, în gingăşia florilor care ne bucură sufletele, în lumina soarelui care ne dă viaţă, în fiecare glas şi în fiece inimă, trebuie doar să ai puterea de a crede în EA!

Nicoleta Opaiţ

7 aprilie 2002

Sursa: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/16874/index.html

 

    ÎN AMINTIREA MIHAELEI RUNCEANU

de Nicoleta Opaiţ

Cu ochi senini, calzi şi blajini
Mi te-am închipuit cândva
În mâini ţinând trei flori de crin
Cântând cu glas uşor de nea.

Pe drum de soare şi de flori
Păşeai cu mersul legănat
Pe buze cu surâs de zori
În strai de raze minunat

Priveai spre zări cu ochi senini
Scăldaţi în lacrimi de lumină
Şi te ploua cu flori de crini,
Cu stropi uşori de apă lină.

Mergeai încet, cântând uşor
Cu mii de stele-n păr sclipind
Iar păsări albe-n tandru zbor
Veneau în urmă-ţi ciripind.

În ochi cu flăcără de vis
Tu, înger blând cu glas de dor
Veneai cântând din paradis
Pe mii de raze-n mândru zbor.

Cântai ca-n vis despre iubire
Plutind pe-a vântului aripă
Iară cu mândra ta privire
Opreai timpul pentru o clipă.

Ploua cu vise-n calea ta,
Cu albe flori şi stele mii,
Ningea cu fulgi uşori de nea,
Cu stropi de soare aurii.

Venind spre mine tot cântând
M-ai mângâiat cu mâini de flori,
Iar eu, ca un copil râzând,
În suflet te-am primit cu dor.

Odată poate te-am pierdut,
Tu, cer albastru fără nor,
Fără să simt că m-a durut,
Fără să ştiu că mi-a fost dor.

Te-am căutat neîncetat
În stele, zori şi nori plângând,
Credeam că poate m-ai uitat
Însă te-am regăsit cântând.

De-atunci te întâlnesc mereu
În flori şi păsări cântătoare,
În dragoste, în Dumnezeu,
În zborul vântului şi-n soare.

1 noiembrie 2001

Sursa:  http://www.poezie.ro/index.php/poetry/15662/index.html

 

    Mihaelei Runceanu - post mortem!

de Luci Frederiksen

O lacrimă, o floare
Ţie îţi vom dărui.
Pe mormîntul tau, pe care
Lungi zăpezi vor troieni.

Ai fost iubire de copil
Ai fost un dar divin
Ai apărut într-un april
Cînd florile ne vin.

Şi ne-ai cîntat plăcut şi iată
Ne-ai preschimbat în noi
Ne-ai dat putere nouă-n viaţă
Şi ne-ai ferit de ploi.

Cu glasu-ţi de privighetoare
Cu sufletu-ţi divin
Sădita-i dragostea în floare
Zdrobind al vieţii chin.

Dar soarta tristă-a fost să fie
Şi sufletul un chin
Căci noi ţi-am spus ADIO ţie
Te-am aşezat în scrin.

Ne vom gîndi la tine floare,
Tu, ce ne-ai luat durerea
Rugîndu-ne-nainte de culcare
Vom spune Mihaela.

O lacrimă,o floare
Ţie îţi vom dărui
Pe mormîntul tău, pe care
Lungi zăpezi vor troieni.

Odense
15 decembrie 2001

Sursa:  http://www.poezie.ro/index.php/poetry/10426/%5C

 

       SPRE CER

Mihaelaei Runceanu

de Nicoleta Opaiţ

Cu păru-ţi lung, parcă de raze
Cu umeri netezi, albi şi reci
Cu ochi pierduţi departe-n zare
Peste hotarul lumii treci.

Tu te asemeni cu o zână,
Cu-n înger pogorât din rai
Cu aripi lunge, pân`la lună
Un înger gingaş şi bălai

Tu, tu ai ochii de lumină
Şi ai privirea ca un vis
E ca o zi de mai senină,
E ca un colţ de paradis

În haina-ţi de mătase moale
Tu treci prin lume-aşa zâmbind
Împodobită cu flori albe
Şi cu steluţe de argint.

Şi dintr-o dată te înalţi
Spre cer albastru fără nori
Când poala-ţi argintată salţi,
Începi uşor, uşor să zbori.

Spre zări albastre, însorite
Începi uşor, uşor să zbori
Pe drumurile infinite
Te-ndrepţi şi laşi în urmă-ţi… flori…

20 martie 2002

Sursa: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/15772/index.html