< Înapoi la Pagina de Spiritism
Mădălina Manole (14 iulie 1967 - 14 iulie 2010)
"Dragii mei de pretutindeni,
Stiu că m-ati adorat, unii, criticat, altii, în timpul scurtei mele cariere de muziciană. La moartea mea s-a socat întreaga tară. Ati avut dreptate toti să credeti că forte exterioare trupului meu m-au fortat să ajung la gestul oribil prin care mi-am pus capăt zilelor. Vreau să stiti cu totii că nu m-a ucis nimeni, nici cu fapta, nici cu gânduri grele si nici cu vorbe mestesugite. Mi-am calculat gestul suprem al despărtirii de lumea voastră cu multi ani înainte de a recurge la el. Încă din copilărie, adeseori mi-am dorit moartea si m-am imaginat întinsă în sicriu, dormindu-mi somnul de veci. Fenomenul desprinderii de viată m-a fascinat si, de multe ori, i-am fericit si invidiat pe cei care reusiseră să treacă în lumea linistii si a fericirii absolute. Cu toate că mi-am trecut pragul mortii la doar 43 de ani, am trăit cât alte femei până la 100 de ani. Viata nu a fost prea darnică în multumiri sufletesti, desi m-am bucurat de iubirea si adoratia a mii de oameni. Oricât de fericită m-as fi simtit în momentele-cheie ale vietii mele, o undă de tristete am păstrat întotdeauna în sufletul meu prea gingas. Mi-am iubit părintii cu disperare si as fi făcut orice sacrificiu omenesc posibil pentru a-i sti mereu fericiti si multumiti. Mi-am iubit din tot sufletul cei doi bărbati care mi-au dăruit încrederea lor, luându-mă în căsătorie. Mi-am adorat micutul căruia, după multi ani de asteptare, i-am dat o viată la care avea dreptul. Ce s-a întâmplat într-un târziu a rămas un motiv de uimire chiar si pentru mine, spiritul Mădălinei. În aceste momente delicate, când mă simt dator să vă vorbesc, m-am identificat cu Mădălina, depănându-vă amintirile rămase în sufletul ei. Vă rog să mă iertati dacă nu voi reusi să vă mărturisesc tot ceea ce v-ar fi spus însăsi marea dispărută! Gândurile Mădălinei dinaintea gestului fatal îmi vin unul după altul si trebuie să le rostesc.
Eu, Mădălina Manole, vă spun tuturor că mi-am premeditat sinuciderea cu multă precautie, ascunzându-mi intentiile de sotul meu si de toti ceilalti din apropierea mea. Puiu m-ar fi salvat si din adâncurile iadului dacă m-ar fi văzut prăbusită acolo. M-a vegheat, dragul de el, cu sufletul îndurerat, de fiecare dată când m-am aflat în dificultate fizică sau mentală. Omul acesta, rămas văduv prea dureros si prea devreme, nu si-a meritat lectia pe care i-am dat-o. Vreau ca Puiu să înteleagă că un om sănătos si energic ca el merita să aibă alături o femeie puternică, optimistă, nu o floare prea delicată ca mine. I l-am lăsat ca amintire pe puiutul nostru, de care va avea grijă asa cum m-a ajutat de multe ori si pe mine.
De ce am plecat din lumea oamenilor? Această întrebare a chinuit multe cugete după sfârsitul meu. În clipele dinaintea gestului suprem, mi-am luat rămas bun de la voi toti, timp de câteva minute. M-am rugat la Dumnezeu să mă ierte pentru gestul meu plin de lasitate si v-am implorat, pe toti cei care m-ati cunoscut, să mă iertati dacă v-am părăsit într-un mod atât de dureros. Am băut otrava cu pofta disperată a celui care voia cu toată fiinta lui să-si încheie socotelile cu viata de om. Nu stiu cum am reusit să beau mizeria aceea, dar, cum spuneam întotdeauna, cine vrea, poate.
Am lăsat mesaje de adio înainte de a-mi părăsi familia, dar mă îndurerează interpretările nepotrivite care li s-au dat. Vă rog pe toti să întelegeti că am dorit de multă vreme să las locul liber în viata lui Puiu, fiindcă eu, dificilă cum eram, nu as fi reusit să îl fac fericit! El a avut încredere în mine, luându-mă de sotie, m-a iubit cu tot sufletul lui ales, iar eu, ca o nemernică, i-am adus nenumărate necazuri. Vă cer iertare tuturor celor care v-ati întristat aflând de moartea mea! V-am lăsat în dar amintirea mea, opera mea artistică si sufletul meu nemuritor. Puiu, dragul meu, iubitul meu sot, stiu că nu te-am meritat, pentru că tu ai fost mereu prea bun în comparatie cu mine! Te implor, sotul meu pierdut pentru totdeauna, să ai grijă de copilasul nostru si să nu-i descrii niciodată starea groaznică în care m-ai găsit în noaptea despărtirii noastre!
Iar voi, toti cei care ati făcut o poveste fantastică a sfârsitului meu timpuriu, stati linistiti, nu vă mai agitati si nu mai căutati vinovati care nu există! Am plecat din lumea voastră dorind să găsesc linistea absolută. Vă rog, lăsati-mă să trăiesc linistită în această lume!
Cu întristare,
Mădălina..."
13 iulie 2011, ora 23:37 - 14 iulie 2011, ora 00:15
BrasovMesaj preluat de mediumul NINA PETRE