<  Înapoi la Pagina de EDUCAŢIE PRIN PARANORMAL


CREDINŢA ÎN SPIRITE

Autor NINA PETRE

CUVÂNT ÎNAINTE

Oamenii au crezut în existenţa spiritelor de cum s-au trezit pe Pământ. Speriaţi de forţele naturii dezlănţuite, au înţeles că nu li se pot împotrivi. Credinţa în zei, duhuri, spirite dăinuieşte şi astăzi. Fără îndoială, este nemuritoare ca însuşi Universul atotcuprinzător. Cu toţii înţelegem că, mai presus de noianul entităţilor existente în Univers, dăinuie o forţă imensă, nevăzută şi de neatins, generatoare de viaţă şi moarte. Creştinii îi spun Dumnezeu.

Nina Petre

18 iunie 2015

Era Paleolitică

Paleoliticul Inferior. În urmă cu circa 2.500.000 ani a apărut în Africa fiinţa cunoscută sub numele de Homo habilis, primul humanoid cu poziţie verticală. Cea mai veche activitate umană cunoscută o reprezintă aşchierea pietrei, cu scopul de a o face tăioasă. Acest lucru se întâmpla în Tanzania.

Folosirea focului datează din perioada Paleoliticului Inferior. Focul servea la încălzit, călirea vârfului ţepuşelor, pentru a ţine la distanţă animalele periculoase şi a le goni în timpul vânătorii sau pentru a le frige carnea.

Paleoliticul Mijlociu. Protagonistul acestei perioade, începute acum circa 100.000 ani a fost omul de Neanderthal (Homo sapiens neanderthalensis). Robust, de talie mică, a contribuit la perfecţionarea uneltelor obţinute prin cioplire: dălţi, cuţite, răzuitoare, vârfuri.

Paleoliticul Superior. În urmă cu aproximativ 40.000 ani a apărut Homo sapiens sapiens, capabil să creeze instrumente din ce în ce mai perfecţionate: harpoane, undiţe, suliţe, diverse obiecte de muncă. El ştia să deseneze, să picteze, să sculpteze. Se adăpostea sub stânci sau la gura peşterilor. Uneori îşi construia colibe acoperite cu piei de animale. Homo sapiens sapiens a existat pe toate continentele.

Era Mezolitică a început cu aproximativ 10.000 ani înaintea erei noastre (î.Hr.). S-a caracterizat printr-o încălzire a climei. Oamenii au trecut la un mod de viaţă sedentar, bazându-se mai puţin pe vânătoare şi cules de plante şi mai mult pe producerea hranei prin creşterea animalelor şi agricultură.

Era Neolitică a început cu aproximativ 8.000 de ani î.e.n. (î.Hr.). Se disting patru activităţi fundamentale: şlefuirea pietrei, arta ceramicii, cultivarea cerealelor, domesticirea animalelor. Uneltele din piatră şlefuită aveau diverse forme: topoare, târnăcoape, dălţi, ciocane, pietre pentru măcinat. Din coarne de cerb se confecţionau lopeţi. Au apărut centre cu locuinţe fortificate.

S-a impus meşteşugul folosirii ceramicii. Ceramica imprimată a avut o largă răspândire. Vasele erau decorate cu motive geometrice, având încrustaţii colorate. S-au găsit farfurii adânci, vase, pahare. S-au dezvoltat metodele de prelucrare a inului. A apărut şi o formă de comerţ, prin schimburi de produse.

Era Eneolitică a început cu 5.000 de ani î.e.n. (î.Hr.). Au apărut primele tehnici de prelucrare a aramei, prin ciocănire la rece sau la cald. În Mesopotamia au fost inventate roata şi plugul (mileniul 4 î.e.n.).

 

Începând din Paleoliticul Mijlociu s-au conturat anumite credinţe şi atitudini religioase legate de cultul morţilor şi ritualurile de sacrificiu. Sacrificiile de animale s-au practicat atât în preistorie, cât şi mai târziu, din Antichitate până în zilele noastre.

În Paleoliticul Mijlociu, ritualul de înmormântare nu făcea distincţie între sexe. Pentru morţi se avea o grijă deosebită. Oamenii credeau că mortul continua să trăiască pe pământ la fel ca înainte, dar invizibil şi într-un loc fix: mormântul. Rămânând astfel un „cadavru viu”, avea nevoie să i se pună alături mâncare, unelte, arme, podoabe şi să fie aşezat în poziţia omului care doarme sau este bolnav.

 

În Paleoliticul Superior au apărut diverse rituri şi culturi. Morţii erau puşi în groapă în poziţie orizontală, acoperiţi cu un strat subţire de argilă, având alături obiecte folosite în timpul vieţii şi diverse ornamente.

Cadavrul era presărat cu ocru roşu, uneori amestecat cu argilă, pentru ca defunctul să păstreze culoarea vieţii (cea a sângelui), reuşind astfel să participe în continuare la viaţa grupului din care plecase.

În Paleoliticul Superior a apărut conducătorul spiritual: magul, vraciul, şamanul. S-au conturat credinţele animiste. Spiritele rele erau considerate a fi cauza bolilor. Tratamentele intrau în atribuţiile vrăjitorilor, şamanilor. Urmaşii lor s-au numit preoţi-vindecători.

Aveau loc ceremonii cu un caracter religios, acte funerare, sacrificii, exorcisme, rituri de vânătoare, însoţite de incantaţii. Se foloseau instrumente rudimentare de percuţie sau de frecare (asemănătoare cu buhaiul). Vrăjitorul (şamanul) purta o costumaţie bizară, imitând animalele prin înfăţişare şi gesturi. Pictarea trupului şi deformările corporale intenţionate aveau un scop magic.

Omul Epocii Paleolitice se afla într-o legătură permanentă cu natura. Conceptul de „suflet” încă nu apăruse.

 

În Epoca Neolitică s-a conturat în mintea omului distincţia dintre corp şi suflet. Au apărut: ideea de etern, de extrapământean, cea a vieţii „de dincolo”, cea de strămoşi şi cea de spirit.

Înhumarea morţilor se făcea în peşteri artificiale şi cariere funerare. În mileniul 5 î.e.n. (î.Hr.) s-au dezvoltat primele construcţii megalitice, realizate din blocuri masive de piatră, cu destinaţie funerară. A început să se practice înhumarea colectivă în necropole, scheletele având uneori poziţia ghemuită.

Gândirea omului preistoric avea o esenţă magică, atribuind unor desene şi animale puteri deosebite asupra vieţii sale.

18 iunie 2015

< Sus >

 

FORME DE RELIGIOZITATE ÎN EGIPTUL ANTIC

Din timpuri străvechi, la egipteni a existat forma religioasă numită ZOOLATRIE. Oamenii credeau că forţele divine, ale binelui şi răului, acţionau prin intermediul unor animale: şarpele, crocodilul, leul, taurul, vaca, berbecul, câinele, pisica, hipopotamul, şoimul etc. Aceste prezenţe reale erau preferate forţelor divine invizibile şi imposibil de atins.

Cu mai bine de 3000 de ani înaintea erei noastre (î.Hr.), astfel de animale, considerate drept protectori ai oamenilor, erau venerate prin rugăciuni, ofrande si procesiuni. Şacalul, devorator al cadavrelor, "ajuta" oamenii să plece în lumea de dincolo, fiind considerat zeul morţii. Crocodilul, ca divinitate numită Sobek, patrona multe oraşe. Cultul taurului sacru Apis era făcut şi de preoţi, în cadrul unor ceremonii speciale. În temple şi prin procesiuni solemne era adorată... vaca.

Reprezentările religioase zoomorfe s-au transformat treptat în imagini fantastice semi-umane. Exemple: Zeiţa Hathor era simbolizată printr-o femeie cu cap de vacă. Zeul Anubis semăna cu un bărbat care avea cap de şacal. Zeul apelor Sobek era reprezentat printr-un om cu cap de crocodil. Zeul Horus avea un cap de erete. Vechii egipteni considerau că zeul ştia să iubească, să urască, să ajute, să pedepsească, să dăruiască şi să ia înapoi ce a dat. Fiecare oraş şi fiecare templu îşi aveau propriul zeu, considerat divinitatea supremă.

Divinitatea cea mai importantă în perioada Regatului Vechi egiptean era zeul soarelui, numit Ra, purtând un cap de erete, un disc solar şi capul şarpelui Uraeus. Locţiitorul lui Ra se numea Thot. Era zeul Lunii şi purta un cap de pasăre Ibis. Doamna cerului şi mama stelelor se numea Nut. Hathor avea rolul de stăpână a păcii şi a tuturor zeilor. Osiris, zeul pământurilor fertile şi stăpânul recoltelor, era judecătorul morţilor. Boul Apis îl simboliza pe Ptah, zeul cu "chip frumos". Amon era venerat la Teba ca zeu suprem. Seth, zeul războinic, duşmanul lumii, un zeu rău, îl ucisese pe fratele său Osiris.

Faraonul, considerat fiu de zeu, el însuşi zeu, purta însemne divine. Primea titlul de "zeu bun", iar după moarte i se consacra un templu.

Teologii din Memfis spuneau că la început a fost oceanul întunecat, numit Nun. Din adâncuri a ieşit zeul creator al lumii, Atum. Luând înfăţişarea soarelui, a devenit zeul suprem Ra. El a creat patru zei şi patru zeiţe. Printre ei se aflau: zeiţa Nut (cerul), zeul Keb (pământul), zeul fertilităţii Osiris, soţia acestuia Isis, zeul răutăţii Seth. Poporul egiptean a adorat şi alţi zei: cei care supravegheau activitatea agricolă, spiritele protectoare ale gravidităţii, naşterii, vindecării, ale caselor etc.

28 iunie 2015

< Sus >