<  Înapoi la Pagina de EDUCATIE PRIN PARANORMAL


CREDINTA ÎN SPIRITE

Autor NINA PETRE

CUVÂNT ÎNAINTE

Oamenii au crezut în existenta spiritelor de cum s-au trezit pe Pământ. Speriati de fortele naturii dezlăntuite, au înteles că nu li se pot împotrivi. Credinta în zei, duhuri, spirite dăinuieste si astăzi. Fără îndoială, este nemuritoare ca însusi Universul atotcuprinzător. Cu totii întelegem că, mai presus de noianul entitătilor existente în Univers, dăinuie o fortă imensă, nevăzută si de neatins, generatoare de viată si moarte. Crestinii îi spun Dumnezeu.

Nina Petre
18 iunie 2015

Era Paleolitică

Paleoliticul Inferior. În urmă cu circa 2.500.000 ani a apărut în Africa fiinta cunoscută sub numele de Homo habilis, primul humanoid cu pozitie verticală. Cea mai veche activitate umană cunoscută o reprezintă aschierea pietrei, cu scopul de a o face tăioasă. Acest lucru se întâmpla în Tanzania.

Folosirea focului datează din perioada Paleoliticului Inferior. Focul servea la încălzit, călirea vârfului tepuselor, pentru a tine la distantă animalele periculoase si a le goni în timpul vânătorii sau pentru a le frige carnea.

Paleoliticul Mijlociu. Protagonistul acestei perioade, începute acum circa 100.000 ani a fost omul de Neanderthal (Homo sapiens neanderthalensis). Robust, de talie mică, a contribuit la perfectionarea uneltelor obtinute prin cioplire: dălti, cutite, răzuitoare, vârfuri.

Paleoliticul Superior. În urmă cu aproximativ 40.000 ani a apărut Homo sapiens sapiens, capabil să creeze instrumente din ce în ce mai perfectionate: harpoane, undite, sulite, diverse obiecte de muncă. El stia să deseneze, să picteze, să sculpteze. Se adăpostea sub stânci sau la gura pesterilor. Uneori îsi construia colibe acoperite cu piei de animale. Homo sapiens sapiens a existat pe toate continentele.

Era Mezolitică a început cu aproximativ 10.000 ani înaintea erei noastre (î.Hr.). S-a caracterizat printr-o încălzire a climei. Oamenii au trecut la un mod de viată sedentar, bazându-se mai putin pe vânătoare si cules de plante si mai mult pe producerea hranei prin cresterea animalelor si agricultură.

Era Neolitică a început cu aproximativ 8.000 de ani î.e.n. (î.Hr.). Se disting patru activităti fundamentale: slefuirea pietrei, arta ceramicii, cultivarea cerealelor, domesticirea animalelor. Uneltele din piatră slefuită aveau diverse forme: topoare, târnăcoape, dălti, ciocane, pietre pentru măcinat. Din coarne de cerb se confectionau lopeti. Au apărut centre cu locuinte fortificate.

S-a impus mestesugul folosirii ceramicii. Ceramica imprimată a avut o largă răspândire. Vasele erau decorate cu motive geometrice, având încrustatii colorate. S-au găsit farfurii adânci, vase, pahare. S-au dezvoltat metodele de prelucrare a inului. A apărut si o formă de comert, prin schimburi de produse.

Era Eneolitică a început cu 5.000 de ani î.e.n. (î.Hr.). Au apărut primele tehnici de prelucrare a aramei, prin ciocănire la rece sau la cald. În Mesopotamia au fost inventate roata si plugul (mileniul 4 î.e.n.).

 

Începând din Paleoliticul Mijlociu s-au conturat anumite credinte si atitudini religioase legate de cultul mortilor si ritualurile de sacrificiu. Sacrificiile de animale s-au practicat atât în preistorie, cât si mai târziu, din Antichitate până în zilele noastre.

În Paleoliticul Mijlociu, ritualul de înmormântare nu făcea distinctie între sexe. Pentru morti se avea o grijă deosebită. Oamenii credeau că mortul continua să trăiască pe pământ la fel ca înainte, dar invizibil si într-un loc fix: mormântul. Rămânând astfel un „cadavru viu”, avea nevoie să i se pună alături mâncare, unelte, arme, podoabe si să fie asezat în pozitia omului care doarme sau este bolnav.
 

În Paleoliticul Superior au apărut diverse rituri si culturi. Mortii erau pusi în groapă în pozitie orizontală, acoperiti cu un strat subtire de argilă, având alături obiecte folosite în timpul vietii si diverse ornamente.

Cadavrul era presărat cu ocru rosu, uneori amestecat cu argilă, pentru ca defunctul să păstreze culoarea vietii (cea a sângelui), reusind astfel să participe în continuare la viata grupului din care plecase.

În Paleoliticul Superior a apărut conducătorul spiritual: magul, vraciul, samanul. S-au conturat credintele animiste. Spiritele rele erau considerate a fi cauza bolilor. Tratamentele intrau în atributiile vrăjitorilor, samanilor. Urmasii lor s-au numit preoti-vindecători.

Aveau loc ceremonii cu un caracter religios, acte funerare, sacrificii, exorcisme, rituri de vânătoare, însotite de incantatii. Se foloseau instrumente rudimentare de percutie sau de frecare (asemănătoare cu buhaiul). Vrăjitorul (samanul) purta o costumatie bizară, imitând animalele prin înfătisare si gesturi. Pictarea trupului si deformările corporale intentionate aveau un scop magic.

Omul Epocii Paleolitice se afla într-o legătură permanentă cu natura. Conceptul de „suflet” încă nu apăruse.
 

În Epoca Neolitică s-a conturat în mintea omului distinctia dintre corp si suflet. Au apărut: ideea de etern, de extrapământean, cea a vietii „de dincolo”, cea de strămosi si cea de spirit.

Înhumarea mortilor se făcea în pesteri artificiale si cariere funerare. În mileniul 5 î.e.n. (î.Hr.) s-au dezvoltat primele constructii megalitice, realizate din blocuri masive de piatră, cu destinatie funerară. A început să se practice înhumarea colectivă în necropole, scheletele având uneori pozitia ghemuită.

Gândirea omului preistoric avea o esentă magică, atribuind unor desene si animale puteri deosebite asupra vietii sale.

18 iunie 2015

< Sus >

 

FORME DE RELIGIOZITATE ÎN EGIPTUL ANTIC

Din timpuri străvechi, la egipteni a existat forma religioasă numită ZOOLATRIE. Oamenii credeau că fortele divine, ale binelui si răului, actionau prin intermediul unor animale: sarpele, crocodilul, leul, taurul, vaca, berbecul, câinele, pisica, hipopotamul, soimul etc. Aceste prezente reale erau preferate fortelor divine invizibile si imposibil de atins.

Cu mai bine de 3000 de ani înaintea erei noastre (î.Hr.), astfel de animale, considerate drept protectori ai oamenilor, erau venerate prin rugăciuni, ofrande si procesiuni. Sacalul, devorator al cadavrelor, "ajuta" oamenii să plece în lumea de dincolo, fiind considerat zeul mortii. Crocodilul, ca divinitate numită Sobek, patrona multe orase. Cultul taurului sacru Apis era făcut si de preoti, în cadrul unor ceremonii speciale. În temple si prin procesiuni solemne era adorată... vaca.

Reprezentările religioase zoomorfe s-au transformat treptat în imagini fantastice semi-umane. Exemple: Zeita Hathor era simbolizată printr-o femeie cu cap de vacă. Zeul Anubis semăna cu un bărbat care avea cap de sacal. Zeul apelor Sobek era reprezentat printr-un om cu cap de crocodil. Zeul Horus avea un cap de erete. Vechii egipteni considerau că zeul stia să iubească, să urască, să ajute, să pedepsească, să dăruiască si să ia înapoi ce a dat. Fiecare oras si fiecare templu îsi aveau propriul zeu, considerat divinitatea supremă.

Divinitatea cea mai importantă în perioada Regatului Vechi egiptean era zeul soarelui, numit Ra, purtând un cap de erete, un disc solar si capul sarpelui Uraeus. Loctiitorul lui Ra se numea Thot. Era zeul Lunii si purta un cap de pasăre Ibis. Doamna cerului si mama stelelor se numea Nut. Hathor avea rolul de stăpână a păcii si a tuturor zeilor. Osiris, zeul pământurilor fertile si stăpânul recoltelor, era judecătorul mortilor. Boul Apis îl simboliza pe Ptah, zeul cu "chip frumos". Amon era venerat la Teba ca zeu suprem. Seth, zeul războinic, dusmanul lumii, un zeu rău, îl ucisese pe fratele său Osiris.

Faraonul, considerat fiu de zeu, el însusi zeu, purta însemne divine. Primea titlul de "zeu bun", iar după moarte i se consacra un templu.

Teologii din Memfis spuneau că la început a fost oceanul întunecat, numit Nun. Din adâncuri a iesit zeul creator al lumii, Atum. Luând înfătisarea soarelui, a devenit zeul suprem Ra. El a creat patru zei si patru zeite. Printre ei se aflau: zeita Nut (cerul), zeul Keb (pământul), zeul fertilitătii Osiris, sotia acestuia Isis, zeul răutătii Seth. Poporul egiptean a adorat si alti zei: cei care supravegheau activitatea agricolă, spiritele protectoare ale graviditătii, nasterii, vindecării, ale caselor etc.

28 iunie 2015

< Sus >