< Înapoi la sumar "Educaţie prin paranormal"
Autor NINA PETRE
17 decembrie 2011
MĂLINA OLINESCU NU S-A SINUCIS!
Este dureroasă pentru oamenii de bună credinţă şi moartea prematură a Mălinei Olinescu. Versiunile privind cauza decesului încep să se înmulţească, devenind din ce în ce mai atractive pentru amatorii de senzaţii tari. Dacă în cazul Mădălinei Manole şi al cântăreţei de operă Roxana Briban actul sinuciderii a fost evident, la Mălina Olinescu situaţia stă cu totul altfel. Au dreptate doar colegii şi rudele vedetei care, printr-o intuiţie sănătoasă, afirmă cu disperare că fata nu s-ar fi sinucis. Sunt de acord cu ei.
Mi-a scris cineva pe mail că rezultatele cercetărilor mele contrazic afirmaţiile artistei de peste ocean care "face ordine" la telefonul ringului, imediat ce moare câte o cântăreaţă de pe la noi. Între mine şi afacerista aceea sunt multe deosebiri, printre care şi faptul că eu chiar mă ocup de spiritism, nu mă laud ca ea, care pretinde că "discută cu spiritele". Este foarte uşor să stea comod pe un fotoliu din grădina dumisale, să tragă dintr-o ţigară, să privească visătoare fumul care îi iese pe nas şi să se mire ca ţaţa-n târg: "Rotocoala aia mai mare o fi spiritul Mălinei? Uite cum s-a ascuns în copac, de ruşine că Mălina s-a sinucis!" Măi tovarăşi şi pretini, vorba răposatului nea Nicu, ce să ne mai mirăm că toate tutele de pe la noi se dau mari vrăjitoare şi vorbitoare cu morţii?! Avem libertate de expresie? Avem! Atunci hai să râdem unii de alţii, chiar şi de morţi, dacă nu avem altceva mai bun de făcut! Mai ales de când cu internetul, toată lumea îşi bagă mizeria gândurilor în bietele computere!
Zilele trecute, un tinerel bucureştean mi-a scris ceva tare semnificativ pentru cinismul şi obtuzitatea gândirii majorităţii românilor noştri: "Probabil că dacă i-aţi fi spus lui Michael Jackson ce a fost în ultima viaţă anterioară, probabil că nu ar fi crezut o iotă!" Vedeţi, asta înseamnă să îţi aduni cultura numai din computer! Nu vezi adevărul nici până la un metru distanţă în jurul tău! Am descoperit, prin cercetările mele, că, înainte de a se întrupa în Michael Jackson, spiritul său a mai avut o încarnare celebră, dar de o cu totul altă factură: filosoful şi eruditul indian Sri Aurobindo. Naivii se uită la pozele celor doi şi se minunează că nu prea seamănă unul cu celălalt. Cui îi pasă de spiritul lor comun, de zestrea spirituală moştenită de Michael Jackson, de nobleţea gândirii sale, care l-au îndemnat să conducă zeci de asociaţii umanitare sau să îşi exprime în mod public revolta împotriva nedreptăţilor sociale din ţara sa şi de pretutindeni?! Cunosc românii noştri cota parte din veniturile lui Michael Jackson destinată ajutorării copiilor săraci ai lumii a treia? Am contactat spiritul megastarului nu numai o dată, din proprie iniţiativă, dar şi la solicitarea presei, suportând ulterior ironiile unor idioţi care nu pricep că a vorbi cu un spirit nu înseamnă a sta la taifas cu un cadavru. Văzând circul făcut pe seama mea din cauza mesajelor preluate de la spiritul lui Michael Jackson, am luat decizia contactării spiritelor marilor dispăruţi la un an după deces, lăsându-le timp suficient să se delimiteze de cea mai recentă încarnare.
Mi-am expus punctul de vedere la scurtă vreme după moartea Mădălinei Manole, protestând împotriva scandalului mediatic făcut de părinţii ei, cu scopul obţinerii unei părţi din averea nefericitei cântăreţe. Am preluat şi un mesaj de la spiritul Mădălinei, la un an după deces. Mi-am făcut datoria de truditor al spiritismului, prin numeroase luări de poziţie şi convorbirea cu spiritul Elodiei. Nici în cazul recentei plecări din viaţă a gingaşei Mălina Olinescu nu pot să stau deoparte cu laşitate. Este foarte clar că nu lipsa banilor sau a celebrităţii au ucis-o pe Mălina. Nimeni nu a ucis-o faptic, nici măcar propria voinţă. Dar autori morali au existat, bineînţeles. Scriam mai sus despre neciopliţii împătimiţi ai internetului, care nu au altă cultură decât ceea ce primesc zi şi noapte din computer. Un internaut dintre ăştia s-a ţinut de capul Mălinei, profitând de banii şi frumuseţea ei. Oare cum să se simtă un suflet gingaş de artistă, o fată discretă care şi-a păstrat pentru ea viaţa sentimentală, fiind îndrăgostită de un mârlan de Bucureşti, pus pe căpătuială fără a munci?! Păi, dacă i-o fi spus Mălinei în fiecare zi că este prea albă pentru un garoi ca el, cum să n-o arunce în cea mai periculoasă depresie?! Şi părinţii lui ce mai vroiau? O noră ţigancă de teapa lor?! Vedeţi, drama Mălinei se poate explica printr-un simplu vers luat dintr-un cântec popular: "Am iubit pe cine nu m-a meritat".
Despre golanul care a terorizat-o psihic pe Mălina am scris deja. Dar mai am ceva de spus despre burtoşii de la Patriarhie care i-au refuzat victimei slujba creştinească de înmormântare. Bărboşii aceia cu priviri fioroase, care îl slujesc pe zeul masonic BAN, nu pe Dumnezeul cel adevărat, s-au luat după verdictul pripit şi imprudent lansat de anchetatori: "Sinucidere". Puteau să treacă peste orgoliile lor stupide, negustoreşti şi să-i aprobe Mălinei slujba creştinească, aşa cum s-a procedat în cazul Mădălinei Manole şi al Roxanei Briban! Acestor "înalţi prelaţi" ai ortodoxismului românesc, care s-au făcut de cacao cu numeroase ocazii, le-aş adresa doar două întrebări: 1) Toţi cei care cad de pe balcoane se sinucid? 2) Pruncii de 3-4 anişori care zboară de la geamuri se sinucid? Nu aştept niciun răspuns şi nici nu am nevoie. Dar vreau ca poporul meu să înţeleagă că nu toţi bărboşii care spun "Doamne, miluieşte!" sunt nişte preoţi adevăraţi.
În concluzie: Mălina, care ingerase o cantitate prea mare de sedative puternice, a ieşit pe balcon, din cauza senzaţiei de sufocare provocată de tensiunea foarte mare la care ajunsese. Că s-a aplecat prea tare în afară, a fost doar o întâmplare nefericită. Dumnezeu să o odihnească în pace!
Nina Petre
17 decembrie 2011
***********************************
25 noiembrie 2010
MOARTEA LEBEDEI
Încă o moarte violentă şi absurdă: cea a cântăreţei de operă ROXANA BRIBAN. Ce scriam nu demult despre victimele corupţiei generalizate din societatea românească?! Repede se mai confirmă afirmaţiile mele, cu toate că aş prefera de multe ori să nu am dreptate! Izolarea Roxanei Briban pe plan profesional a ieşit la iveală prin multe mărturii şi fapte. De exemplu, boss-ul de la Viena a afirmat că Roxana ar fi avut "vocea neagră". Ciudat mod de exprimare pentru un muzician celebru! Soţul ei, un ipocrit, povestea într-un interviu că Roxana se îndepărtase de toate colegele din Operă, dar stătea toată noaptea la computer, făcând conversaţie cu "prietenii italieni". Oare cine o fi învăţat-o să se omoare în halul acela? "Prietenii" din peninsulă sau alţii de pe internet? Nu ne mai mirăm de nimic, cunoscând şi cazul Mădălinei Manole. Unii se omoară chiar în direct, pe chat, ca să-i vadă tot mapamondul. Trăim într-o lume nebună, fără îndoială. Priveam la OTV transmisia înmormântării Roxanei Briban şi mă întrebam disperată: nu văd eu bine sau chiar lipsesc colegii ei de la Opera Română? Cum, doar câţiva şi-au onorat colega săvârşită prematur din viaţă? Numai magistrul Octavian Naghiu şi privighetoarea Braşovului, Felicia Filip, s-au încumetat să iasă în faţa camerelor de filmat? De cine s-au temut zecile de colegi ai Roxanei? De arborele cu coadă de cal care face jocurile în Teatrul de Operă din Bucureşti?
Mă revoltă modul parşiv în care sunt mediatizate de către unii decesele oamenilor geniali ai României, folosindu-se mereu sloganul "Mortul e de vină!". Dragi români, încercaţi să readuceţi bunul simţ şi omenia în viaţa societăţii noastre! Nu putem trăi la nesfârşit într-un climat de ură, invidie, discordie, colportare, nesimţire totală! Nu vedeţi că ne dispreţuiesc până şi cele mai prăpădite ţări din lume?!
***********************************
12 noiembrie 2010
CAVALERUL POEZIEI ROMÂNEŞTI
S-a dus şi ADRIAN PĂUNESCU! Dumnezeu să îl odihnească în pace! După o viaţă zbuciumată, îşi merită pe deplin odihna veşnică. A fost un om atât de strălucitor, atât de puternic şi de inimos, de parcă s-ar fi adăpostit în fiinţa sa întreaga suflare a neamului românesc. Ce mai contează acum croncăneala cioroilor invidioşi, care încearcă să îi întunece prestigiul incontestabil?! Tot felul de invidioşi pe opera sa literară şi pe activitatea sa uimitoare de lider al patriotismului românesc îl critică aiurea, încercând să iasă în evidenţă prin opinii bizare, pe care nu reuşesc să le impregneze cu un dram de bun-simţ şi inteligenţă.
Se tot vehiculează ideea că ADRIAN PĂUNESCU ar fi "al doilea după EMINESCU". Ce fel de clasament o mai fi şi acesta? EMINESCU a avut o viaţă deosebită de cea a lui ADRIAN PĂUNESCU. Într-adevăr, prin opera sa literară îşi merită pe deplin rangul de "Luceafăr al poeziei româneşti". Dar de ce ADRIAN PĂUNESCU să fie pe locul doi? Este drept că a trăit "după" EMINESCU, dar munca sa de o viaţă îl aşază pe piedestalul său ca o personalitate complexă, unică, nu numai în domeniul literar. ADRIAN PĂUNESCU merită să fie supranumit "Cavalerul poeziei româneşti". Să îi acordăm dreptul de a fi el însuşi, cu toate meritele sale deosebite, fără a-l compara neapărat cu MIHAI EMINESCU sau cu altcineva! Indiferent ce bârfesc banalii condeieri pe la diverse televiziuni, spiritul lui ADRIAN PĂUNESCU va dăinui veşnic, iar stălucirea operei marelui poet se va stinge doar odată cu planeta Pământ. Denigratorii săi vor fi îngropaţi fără onoruri militare şi nu vor fi jeliţi de milioane de români. Aceasta le va fi pedeapsa pentru obtuzitatea şi răutatea lor!
***********************************
16 septembrie 2010
LĂSAŢI-O ÎN PACE PE MĂDĂLINA!
Au trecut două luni de la dispariţia tragică a neuitatei Mădălina Manole. Aceste luni au venit peste noi ca doi bolovani care ne-au lăsat urme dureroase în suflet. Prea des s-au rostit în presă şi TV cuvinte denigratoare la adresa superbei dispărute! Se ştie peste tot în lume că românii sunt demni de dispreţ din multe puncte de vedere. Acum, ce să mai spun, poporul nostru nu este o excepţie printre numeroşii locuitori ai Terrei. Fără îndoială că nu suntem mai răi decât toată lumea din afara ţării noastre. Avem totuşi apucături care nu ne fac cinste şi ne înveninează viaţa tuturor. Oare de ce românii simt nevoia de a se invidia, de a se bârfi mereu, de a complota unii împotriva altora, de a se întrista la bucuria altora şi de a se bucura de necazurile tuturor? De ce românii îşi urăsc vedetele, adevăraţii creatori, puţinele sclipiri de geniu, pe care nu mai ştiu cum să le distrugă? Cum să propăşească ţara aceasta dacă se nimiceşte orice manifestare de creativitate şi spirit civic?
Pornind de la cazul Mădălinei Manole, putem da numeroase exemple de români care şi-au curmat zilele nemaiputând suporta presiunea duşmăniei şi a neînţelegerii celor din jur. Se tot întreabă lumea de ce s-a sinucis Mădălina. Şi-au dat cu părerea în mass-media zeci de persoane, mai mult sau mai puţin competente în aprecierea gestului extrem al artistei. În prima săptămână ce a urmat tragicului eveniment, am asistat cu stupoare şi revoltă la defilarea unor "guriste" pe la diverse posturi TV, una mai veselă şi mai împopoţonată ca alta, povestind cu gura pana la urechi ce tristă era Mădălina dupa ce s-a măritat a doua oară! S-a scormonit cu neruşinare viaţa cântăreţei, i s-a căutat nod în papură la tot ce făcuse până în clipa fatală. Nişte astroloage tâmpite au strigat sus şi tare că Mădălinei i-a fost scris în stele să moară de tânără. S-au găsit idioate şi cretini care să-i spună, în anii trecuţi, că ar fi fost blestemată, că ar fi avut cununiile legate, că ar fi avut nu ştiu ce în "casa morţii". Câtă răutate şi invidie puteau să colcăie în astfel de persoane ca să-i spună unei artiste de valoare astfel de porcării? Mai mult chiar, un moşneag imbecil care se tot dă "parapsiholog" repetă la nesfârşit, pe la diverse televiziuni, cum că Mădălina era "labilă psihic" şi se credea "blestemată". De câte ori îl văd pe dementul ăla, simt că nu mai suport cuvântul "parapsiholog"!
Acum să vă spun ceva interesant. Auzind vestea morţii Mădălinei şi privindu-i pozele, am exclamat cu uimire şi groază: "Cineva i-a spălat creierul!" Dacă ar fi să luăm în lucru o astfel de supoziţie, ar însemna să căutăm vinovatul moral care ar fi provocat drama gingaşei Mădălina. Să fi fost doar unul, adică soţul ei, pe care îl tot acuză de "crimă cu premeditare" o babă smintită de peste ocean care ghiceşte în numere şi delirează la telefonul unui ziar bucureştean? Departe de mine să dau vina pe acest om profund îndurerat şi traumatizat psihic de pierderea soţiei sale! Totuşi, au existat persoane care i-au indus Mădălinei idei periculoase, aducătoare de anxietate şi depresie. Dacă femeia a discutat cu ghicitoare, astrologi, ocultişti cu gânduri rele, distructive, nu ne mai mirăm că sensibilitatea ei a reacţionat într-un mod fatal pentru întreaga fiinţă. Aceştia sunt autorii morali ai dramei Mădălinei Manole! În loc să o încurajeze, să îi stimuleze tonusul de viaţă, i-au introdus în minte ideea fatalităţii, a unei vieţi scurte şi a unui destin cu final dramatic. Iar dementa "psiholoagă" de peste ocean le spală creierele părinţilor Mădălinei, visând ca o bestie la arestarea tatălui acestui prunc nevinovat! Ce-o fi vrând muierea aia? În nebunia ei, pofteşte la o parte din averea Mădălinei? Nu-i mai merg afacerile în America? Piei, Satană, din calea noastră, că avem destule probleme şi fără tine!
Acum Mădălina nu mai este. Au rămas creaţiile ei, adevărate opere de mare valoare: muzica şi bietul copilaş, rămas orfan de mamă într-o fragedă pruncie. Haideţi, dragi români, să respectăm amintirea Mădălinei printr-o tăcere plină de respect şi omenie!
***********************************
21 iulie 2010
DRAGI VIZITATORI AI SITE-ULUI MEU,
Am primit sugestii din România şi Canada în vederea contactării spiritului regretatei noastre MĂDĂLINA MANOLE. Doresc să vă anunţ că spiritul îndrăgitei cântăreţe a devenit, fără voia lui, spiritul unei sinucigaşe. Prin urmare, este traumatizat, dezorientat şi profund îndurerat. Are foarte mare nevoie să fie lăsat în pace până la pomenirea de 40 de zile. Abia după aceea ne vom putea da seama dacă a reuşit să plece în lumea spiritelor sau va fi cazul să îi acordăm un ajutor suplimentar. În momentul de faţă, orice intervenţie asupra acestui spirit prin metode paranormale nu ar fi binevenită. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
NINA PETRE
***********************************
17 iulie 2010
S-A DUS MĂDĂLINA!
Ne mor geniile! Atunci când pleacă prin moarte naturală, toată lumea spune că aşa a vrut Dumnezeu. Dar dacă se sinucid în floarea tinereţii, ca DAN CLAUDIU VORNICELU sau MĂDĂLINA MANOLE, se mai găseşte câte un tâmpit de preot care să afirme că "L-au renegat pe Dumnezeu!" Cum să Îl renege pe Dumnezeu nişte oameni care cântau dumnezeieşte?! Atâtea idioţenii se mai spun în ţara aceasta nenorocită pe seama unor oameni excepţionali care ajung să se revolte împotriva mediului social corupt, inuman, agresiv şi nedrept! Unii protestează pe străzi, alţii prin ziare sau la posturile TV. Pe cei care se lamentează la colţuri de stradă, prin parcuri, pe internet sau la ei în familie nu îi bagă nimeni în seamă. "Să fiţi bucuroşi că vă garantăm libertatea de expresie!", ne spun politicienii. Tot "libertatea de expresie" înseamnă să scrii pe mobil "Vă pupic dulce!", după care să dai pe gât o duşcă de otravă? Da, sinuciderea a devenit în România o formă de protest extremă a celor care îşi sacrifică viaţa pentru a trage semnalul de alarmă în privinţa pericolului reprezentat de corupţia generalizată, care distruge valorile autentice!
Despre sărmana MĂDĂLINA MANOLE s-au spus în ultimele zile tone de cuvinte, de la cele mai realiste până la cele mai aberante. Dar mai presus de orice cuvânt, a existat MĂDĂLINA MANOLE, prezenţa discretă şi diafană pe care nu o vom putea uita niciodată. La fel ca multe alte valori ale muzicii uşoare româneşti, a fost nevoită să lupte şi să muncească din greu pentru a-şi păstra nealterat rangul de bun meseriaş, om de onoare şi familist convins. Nu i-a fost uşor să îşi ducă steagul mai departe în jungla showbizului românesc, unde "muistele" care dau din fund ca băgate în draci sunt promovate intens în mass-media, datorită amanţilor bogaţi ale căror buzunare doldora de bani le deschid fufelor orice uşă. Îmi amintesc vorbele unei mătuşi care venise să ne vadă tocmai de la Chişinău, în urmă cu vreo 50 de ani. Femeia citise interviul unei cântăreţe din Moscova acordat unei reviste basarabene, iar una dintre afirmaţiile aceleia i se lipise de creier: "Româncele nu au voce şi cântă prost, ele ştiu doar să dea din fund pe scenă, ca să le placă bărbaţii!" Au trecut 50 de ani de atunci. S-a schimbat ceva în showbizul românesc? Cu ce să ne lăudăm: că adevăratele valori muzicale autohtone trăiesc de azi pe mâine, iar tutele pricepute la sex oral cu moşnegi bogaţi ajung cucoane mari şi sfidează pe toată lumea?
Acum, că simţim din plin colţii veninoşi ai crizei economice şi sociale, a început "vânătoarea de bogaţi". Care a îndrăznit să îşi cumpere o casă este "lucrat" de invidioşi până îl termină. Totuşi, cum se face să proprietarii de hoteluri, de vile uriaşe, de elicoptere, avioane, yahturi o duc superb? Să fie mai deştepţi decât puzderia celor care abia au după ce bea apă? Pe cine să mai credem? Pe ipocriţii care ne spun "Rugaţi-vă la Dumnezeu şi veţi primi de toate!" sau pe "oamenii de bine" care ne îndeamnă să răbdăm şi să tăcem? Fără îndoială că omenirea s-a întors cu fundul în sus, iar România este un tablou terifiant, reprezentativ pentru tot ceea ce se poate numi corupţie, ipocrizie, exploatarea celor mulţi şi săraci. Grupările mafiote zburdă în voie, şantajând în dreapta şi în stânga, numai bani să iasă! Vă dau un exemplu relevant referitor la ceea ce se întâmplă cu preţurile în pieţele bucureştene. Dacă un om cinstit de la ţară vine cu sacii plini de cartofi pe care vrea să îi vândă cu 1 leu/kg, ca să scape mai uşor de marfă, este luat la rost şi ameninţat cu cuţitul de mafia pieţei, ca nu cumva să ceară mai puţin de 2 lei/kg. La fel se întâmplă cam peste tot în această ţară, chiar şi în domeniul paranormalului. Atâta timp cât Doru, un ghicitor şmecheraş din Arad, cerea 250 lei pentru o "clarviziune" cu durata de o oră, cei care cereau de 5 ori mai puţin erau luaţi peste picior şi acuzaţi de şarlatanie. Acum, când Doru-ghicitoru' se află la puşcărie, unii dintre clienţii lui, mai săraci, bineînţeles, îmi scriu ca să mă întrebe "cât costă o clarviziune?". Păi, oameni buni, clarviziunea este o calitate a creierului uman, nu o marfă de vânzare! Puşcăriaşul Doru v-a luat o grămadă de bani pentru ghicit, nu avea cum să vă dea o "clarviziune"!
Fără îndoială că promovarea imposturii este o mare pasiune a românilor!
***********************************