<  Înapoi la Educaţie prin paranormal


SFATURI PENTRU PARANOЯMALI

CITATE ALESE

AUTORI şi lucrări citate:

ALBERT IGNATENKO: "Cum să devii fenomen"

WILLIAM W. HEWITT: "Dezvoltarea capacităţilor parapsihologice"

NINA PETRE: "Situaţia paranormalilor în societatea românească. Spiritismul – metodă modernă de investigaţie"


23-10-2019

Telepatia

Capacitatea de a recepţiona şi transmite informaţia la distanţă, o consider cea mai importantă dintre aptitudinile parapsihologice. Transmiterea gândurilor este strâns legată de aproape toate fenomenele parapsihologice: psihokinezie, telestezie (transmiterea senzaţiilor), clarviziune, claraudiţie, retroscopie (vederea în trecut) etc. Telepatia, ca problemă a contactelor informaţionale la distanţă, este fundamentală şi în studierea problemei globale privind dezvoltarea vieţii ca manifestare cosmică.

Existenţa noastră reprezintă un sistem informaţional unitar, în care toate celulele interacţionează. Cum se produce schimbul de informaţii? Există o mulţime de teorii privind mecanismul contactelor bioinformaţionale: teoria electromagnetică, holografică, a undelor, bioplasmatică, leptono-electromagnetică etc. Poate că ştiinţa se află în pragul uneia dintre cele mai mari descoperiri — descoperirea legii interacţiunii informaţionale universale. Dar, deocamdată, cercetătorii au în faţă numai întrebări. Unul dintre obstacolele principale în cercetarea fenomenelor telepatice este extraordinara raritate a oamenilor capabili să realizeze legături informaţionale la distanţă. Deşi capacitatea telepatică, după părerea mea, este de natură genetică: oamenii primitivi aveau un câmp bioenergetic puternic şi puteau să se vadă, să se simtă unul pe celălalt de la distanţă. Apoi acest dar valoros s-a pierdut şi acum capacitatea telepatică se relevă atavic în manifestări spontane ori ca rezultat al unei înalte dezvoltări spirituale prin exerciţii de autodesăvârşire intense şi de durată.

Descoperirea capacităţilor telepatice poate fi ajutată de către un anumit sistem de exersare, cu condiţia însuşirii perfecte a metodei de autosugestionare şi a dirijării bioenergiei propriului organism.

Exerciţiile pot fi mai bine efectuate folosind desenele lui Zener: cinci figuri desenate pe hârtie — un cerc, un pătrat, o stea, un val, o cruce.

Tehnica de transmitere a informaţiei

Executaţi încărcarea bioenergetică completă. Intraţi în starea de autosugestie cu formula: „Uşor, fără greutate, intru pe aceeaşi undă cu persoana care trebuie să primească informaţia. Toţi factorii perturbatori externi au dispărut, s-au dizolvat, nu mă deranjează. Dirijez uşor propria-mi bioenergie şi o îndrept asupra obiectului care mă interesează. Îi transmit informaţia şi ea este uşor recepţionată şi descifrată”.

Acum priviţi cu atenţie desenul. Privirea se deplasează precum periscopul submarinului. După ce aţi fixat cu claritate desenul, „periscopul” se retrage în interior, în creier. După aceasta, prin energia emisă, informaţia având întipărită figura respectivă se transmite la obiectul care recepţionează informaţia. Trebuie să „scăpaţi” repede de figura întipărită (ea trebuie sa alunece spre obiectul care o recepţionează), altfel se produce o întrerupere în recepţionarea informaţiei.

Tehnica de recepţionare a informaţiei

Pregătirea iniţială este aceeaşi cu a operatorului care transmite informaţia. Dar formula de autosugestionate este diferită: „Uşor, fără greutate, pot să mă reglez pentru a recepţiona informaţia. Ea va apare uşor, liber, fără greutate. Factorii perturbatori externi nu mă deranjează”.

Informaţia apare, de regulă, la persoana cu ochii închişi prin emisfera dreaptă (la stângaci — invers). Figurile transmise pot apare incomplet, pe jumătate, câteodată numai o margine sau un colţ.

Clarviziunea

Capacitatea omului de a vedea obiectele la distanţă este o însuşire fenomenală denumită clarviziune. Timp îndelungat, cazurile de clarviziune au fost considerate ca un fapt în sine, mecanismul fenomenului rămânând o enigmă. Mă ocup de această problemă de 25 de ani şi cercetările efectuate în laboratoare, numeroasele experimente efectuate cu oameni obişnuiţi ce au devenit clarvăzători datorită unei anumite metodici aplicate, au ajutat la descoperirea mecanismului fenomenului. După părerea mea, capacitatea omului de a vedea obiecte la distanţă este, în primul rând, cunoaşterea dirijării propriului corp astral. Îndepărtarea corpului astral din limitele celui fizic reprezintă, de fapt, fenomenul de clarviziune.

Putem deveni oare clarvăzători? Pentru aceasta trebuie să stăpânim la perfecţie metodele de dirijare a bioenergiei interne în corelaţie cu energiile externe — energiile Cosmosului, de asemenea, să dirijăm sfera psihică (autosugestia).

(Albert Ignatenko: "Cum să devii fenomen")

< Sus >


15-10-2019

Aţi avut vreodată vreo presimţire care s-a dovedit a fi corectă? Aţi ştiut vreodată cine se află la celălalt capăt al firului înainte de a ridica receptorul telefonului? Aţi avut vreodată vreun impuls de a face sau de a nu face ceva anume - ulterior descoperind că ar fi trebuit să daţi ascultare acelui sentiment?
Aţi avut vreodată o experienţă care v-a lăsat impresia că aţi mai trăit-o odată, fiind sigur în acelaşi timp că, de fapt, nu este aşa? Acest fenomen se numeşte deja-vu şi este o experienţă paranormală în adevăratul sens al cuvântului. Ea se poate datora uneia dintre următoarele cauze:

1. Aţi avut aceeaşi experienţă sau una asemănătoare într-o viaţă anterioară. Mintea dumneavoastră are la dispoziţie informaţii legate de o multitudine de vieţi trecute. Trecerea printr-o experienţă poate determina apariţia amintirilor legate de ea.

2. Mintea dumneavoastră „a privit" înainte în timp şi a înregistrat experienţa. Apoi, când aţi trăit-o cu adevărat, ea vi s-a părut a fi o reluare.

Dacă aţi trăit vreodată momente ca acelea descrise mai înainte, dacă aţi avut o previziune sau un presentiment, aţi avut una dintre cele mai simple şi fundamentale experienţe paranormale, pe care am putea-o atribui celui de-al şaselea simţ.

(William W. Hewitt: „Dezvoltarea capacităţilor parapsihologice”)

< Sus >

SPIRITISTUL ŞI IPOCRIŢII

Imaginaţia oamenilor este nelimitată, mai ales când vine vorba despre lumea spiritelor. Vor mereu dovezi despre existenţa acestora, venind în contradicţie cu Biblia, care, chipurile, ar interzice spiritismul. Vă spun cu toată sinceritatea că am acasă trei Biblii, care stau cuminţi pe un raft din bibliotecă, asistând resemnate la munca mea, mai mult sau mai puţin „ortodoxă”. Niciuna dintre ele nu strigă la mine că nu am voie să fac anumite cercetări. Ca să fie clar pentru toată lumea, insist asupra faptului că spiritismul modern presupune comunicarea mentală, telepatică, în stare de conştienţă sau de transă cu fiinţele inteligente, nevăzute din Spaţiul Cosmic. Aici nu este vorba de nicio vrăjitorie, ci de o muncă de cercetare delicată şi foarte civilizată. Mediumul poate prelua de la spirite diverse idei, mesaje consistente, lucrări literare sau artistice. Este foarte cunoscut cazul meloterapeutului şi compozitorului timişorean Gheorghe Iovu, a cărui muzică superbă este de esenţă divină. Acesta reprezintă un caz excepţional, un exemplu pozitiv de colaborare perfectă cu lumea spiritelor superioare.

În România există o mare derută în privinţa spiritismului. Preoţii spumegă atunci când aud de spiritişti, iar populaţia oscilează între extreme. Unii cred cu tărie în existenţa lumii nevăzute, iar alţii neagă existenţa ei, considerându-i pe spiritişti drept şarlatani care inventează fantome. Dacă nu se vede fantoma, carevasăzică spiritistul ar fi născocit mesajul. Considerându-mă un om de echilibru, îmi argumentez chemarea spre comunicarea cu spiritele pornind de la experienţa altor popoare. Conform unei statistici recente, aproape trei sferturi din populaţia globului crede în spiritism şi în reîncarnarea spiritului. Mă consider un cercetător modern, aşa că de ce aş face parte dintr-o minoritate de 25% - numai pentru că sunt româncă, iar România este considerată peste hotare drept o ţară înapoiată din toate punctele de vedere?! Mai la nord, de exemplu în Polonia, a fost înfiinţată Societatea Poloneză de Studii Spiritiste. În Brazilia, mediumii cercetători au transformat spiritismul într-un veritabil sistem practic, filozofic şi pedagogic. Comunicarea cu lumea spiritelor face parte din cultura poporului brazilian. Câteva televiziuni spiritiste braziliene prezintă conferinţe şi comunicări spiritiste în direct, susţinute de mediumi vestiţi, cum este, de exemplu, Divaldo Franco. În Statele Unite, mediumi de mare valoare sunt folosiţi în anchetele judiciare, cu scopul elucidării unor cazuri în care sunt implicate persoane decedate. Numai la noi, în România, spiritismul este considerat „lucrarea diavolului” sau a şarlatanilor! În privinţa comunicării cu spiritele, majoritatea românilor au rămas la ideile preoţilor din perioada Evului Mediu, când paranormalii erau schingiuiţi şi arşi pe rug de către conducătorii Bisericii Catolice.

(Nina Petre: "Situaţia paranormalilor în societatea românească. Spiritismul – metodă modernă de investigaţie")

< Sus >