Prefaţă  

<<

 >> 

Capitolul 1

Autobiografia lui Sri Balayogi

(Aşa cum a fost rostită de el în noaptea de 27 martie 1949)

 

Balayogi1. Am ales pentru naşterea mea aceşti părinţi datorită imensei lor bunătăţi în vieţile lor trecute. Locul în care sunt plasat acum şi poziţia mea actuală sunt datorate comportamentului meu just din vieţile anterioare, şi nu - aşa cum s-a spus - vizionării unui film despre Sri Krishna, care m-ar fi inspirat.

2. Înainte de a-mi începe tapas-ul (de meditaţie profundă), am dus vacile la păscut timp de cinci ani şi m-am jucat împreună cu ceilalţi băieţi de vârsta mea. Nici un guru fizic nu m-a învăţat niciodată nimic. Nu am studiat personal niciodată nimic şi nici nu am fost la şcoală.

3. Timp de câteva zile în copilărie, am alternat în rugăciunile mele între Rama, Krishna şi alte divinităţi. Într-o zi, am adus acasă o fotografie ce ilustra personajele Sri Krishna şi Narada. La data de 22 iunie 1946, într-o zi de sâmbătă, m-am aşezat pentru tapas la picioarele unui cocotier. Până în această zi, mâncasem tot felul de alimente. Părinţii mei m-au adus cu forţa în casă, dar eu mi-am continuat meditaţia chiar şi acolo.

4. O săptămână mai târziu, în apropiere de casa mea a început construcţia unei clădiri guvernamentale, iar eu am pătruns acolo pe ascuns pentru a medita. O vreme, am continuat să beau lapte. Timp de aproape o lună, am continuat să fac baie dimineaţa devreme. Apoi am încetat să mai fac baie, să mă mai spăl, să urinez, să elimin fecale şi să beau lapte. În fiecare zi, am constatat totuşi că de fapt cantitatea de apă pe care o aveam alături se diminua gradat.

5. În cursul acelei perioade a tapas-ului meu, părinţii mei au putut strânge de la oamenii din apropiere câteva ofrande sub formă de bani şi apoi au construit un mandir (templu), în care doreau să mă instaleze în anumite zile de sărbătoare. Însă eu, fără să fiu văzut de nimeni, am intrat singur în această nouă casă a mea.

6. Timp de doi ani şi opt luni, începând din ziua în care mi-am început tapas-ul, am putut primi oricând oamenii veniţi să le ofer darshan (binecuvântare). În această perioadă însă nu am vorbit cu nimeni şi nici măcar nu am deschis ochii. Dacă însă zgomotul uriaş pe care îl făceau mulţimile venite ca să primească darshan de la mine nu mă deranja, faptul că uneori anumite persoane puneau mâna pe mine îmi deranja meditaţia. I-am transmis acest lucru lui Sri Vyasam Satia Raju, cu câteva zile înainte de Mahashivaratri. Era prima oară când deschideam ochii şi vorbeam de când intrasem în tapas-ul meu. Cunoscând dinainte dificultăţile ce vor urma pentru mine, am dat unele instrucţiuni pentru buna desfăşurare a lucrurilor.

7. "În prezent, mărturisesc că mă aflu în ultimul stadiu al tapas-ului meu, iar aceasta este ultima naştere din ciclul renaşterilor mele. Meditaţia profundă pe care o realizez acum este extrem de intensă. În curând, voi atinge perfecţiunea divină şi, pentru ca nimic să nu deranjeze tapas-ul meu, va trebui să încuiaţi cu cheia toate uşile, astfel încât aici să domnească o linişte perfectă". După ce i-am cerut aceasta, el m-a rugat să ofer darshan tuturor doritorilor, măcar o dată pe an, lucru cu care eu am fost de acord. În consecinţă, eu am oferit darshan la data de 26 februarie 1949, în ziua următoare de după Mahashivaratri. În acea seară, Sri Satia Raju a încuiat porţile cu cheia, iar în faţa protestelor, eu am ordonat personal acest lucru, fără ca cineva să aibă dreptul să spună “nu” în faţa instrucţiunilor mele. Nici chiar poliţia nu a avut vreo obiecţie, iar Sri Satia Raju a încuiat după aceea totul. În acel moment, ca urmare a cererii sale, eu mi-am dat acordul şi am stabilit instrucţiunile care urmează...

 

Instrucţiunile care au fost date de Balayogi în noaptea de 27 martie 1949

 

Acestea au fost ultimele sale cuvinte:

1. Cei care doresc să mă vadă vor trebui să fie aici la ora patru dimineaţa; dacă vor întârzia, nu vor primi darshan. Ceremonia darshan-ului va avea loc de la ora 4.00 la ora 6.00.

2. Nimeni nu trebuie să facă zgomot în apropiere de mandir. Nimeni nu trebuie să mă atingă, oricât de mare ar fi devoţiunea sa. Oamenii trebuie să rămână la uşă şi să nu se apropie prea mult de mine.

3. Nimeni nu trebuie să încerce să-mi vorbească. Nu trebuie nici măcar să aveţi această dorinţă. Meditaţia profundă în care sunt angajat nu îmi permite să conversez cu nimeni. Acţionând astfel, aspiranţii care vor veni aici vor primi binecuvântarea mea, după care vor trebui să se retragă. Nu voi vorbi cu nimeni. Dacă lumina nu este destul de clară şi nu puteţi avea o viziune suficient de bună, puteţi cere membrilor ashram-ului să apropie o lampă de mine. De altfel, este bine ca la ora patru dimineaţa să fie aprinsă o lampă pentru a le permite aspiranţilor să mă vadă cât mai clar. Nimeni nu va trebui să stingă lumina, nici chiar după închiderea porţilor, la ora şase dimineaţa. Poarta va fi închisă cu cea mai mare atenţie.

4. Aspiranţii care doresc să ofere lapte şi apă pentru adorarea mea vor trebui să o facă cu cea mai mare dragoste şi credinţă în suflet. Cu cât devoţiunea lor va fi mai mare, cu atât mai mari vor fi bucuriile pe care li le va oferi ea (adoraţia). Este însă necesară o pace sufletească deplină. Chiar dacă unii aspiranţi care vin să mă vadă sunt împinşi sau loviţi în înghesuială, ei nu trebuie să fie deloc perturbaţi în liniştea lor sau să se înfurie.

5. Cei care cred cu tărie în Dumnezeu şi în apostolii Lui, cei care au o mare credinţă şi devoţiune, vor fi astfel iertaţi de toate greşelile (păcatele) lor. Dacă oamenii se apropie însă de mine cu ipocrizie, ei vor avea neplăceri.

6. După câtva timp, nici chiar acest lapte şi această apă care îmi sunt oferite nu vor mai fi necesare; începând din acel moment, porţile locului unde sunt se vor închide pentru totdeauna. Nimeni nu va trebui să încerce să le forţeze pentru a intra să mă vadă.

Începând din această zi, Balayogi nu a mai vorbit cu nimeni, limitându-se - în cazurile strict necesare - să comunice prin semne cu cei 14 membri ai comitetului care a fost selecţionat cu o zi înainte de sărbătoarea Mahashivaratri. Astfel el îşi dădea acceptul pentru darshan-ul următor.

 

Cele 18 stanţe care au fost enunţate de Balayogi în noaptea de 27 martie 1949, în vechea clădire ce îi servea drept templu.

 

Balayogi avea atunci 18 ani şi cinci luni şi era deja de 2 ani şi 9 luni în Nirvikalpa Samadhi (cel mai înalt stadiu de extaz divin). Cuvintele sale au fost înregistrate de Sri Gadham Appa Rao Garu, care era prezent la darshan. Sri Vyasam Satya Raju Garu şi Sri Garimulla Krishnamurti Garu, veniţi şi ei la darshan, se aflau alături de Sri Gadham Appa Rao atunci când Balayogi a enunţat stanţele sale:

1. Pentru contemplarea profundă a lui Dumnezeu nu este neapărat necesară retragerea într-o pădure. Dumnezeu este permanent prezent aici, acolo şi pretutindeni, El este imanent în orice obiect sau fiinţă. Singura motivaţie valabilă pentru o eventuală retragere în pădure este asigurarea păcii interioare.

2. Contactul cu fiinţele umane care sunt foarte evoluate spiritual ne purifică de acţiunile noastre nefaste. Numai dacă am făcut cu adevărat efortul de a-L cunoaşte pe Dumnezeu în această viaţă devine posibil să mergem mai departe pe o cale spirituală în următoarea.

3. Dacă un aspirant la starea de îndumnezeire care este ardent atinge eliberarea, 14 generaţii (compuse din bhakta-şi care provin din linia lui) vor fi eliberate.

4. Dacă o fiinţă umană transcende cu adevărat ciclul naşterilor şi al morţilor şi atinge fuziunea deplină cu DUMNEZEU Tatăl, totul devine eternitate pentru ea.

5. Corpurile noastre grosiere (fizice) nu sunt permanente. Bogăţiile şi averile noastre nu sunt permanente. În afara mântuirii noastre depline, nimic nu este permanent.

6. Zilele existenţei, atât ale voastre cât şi ale mele, sunt toate asigurate de DUMNEZEU, însă nimeni nu poate evita Mântuirea. Totul, întotdeauna, îi aparţine numai lui Dumnezeu.

7. Dacă un singur soare din această lume este pentru noi atât de luminos, cu cât mai luminos trebuie să fie Dumnezeu, care este mai mult decât miliarde de sori! Dacă în această lume există oameni atât de inteligenţi şi de înţelepţi, merită să ne imaginăm ce intensitate trebuie să aibă inteligenţa şi înţelepciunea lui DUMNEZEU! Nu este oare El pentru noi toţi Tatăl nostru? De ce nu Îl venerăm în consecinţă?

8. Fraternitatea, paternitatea şi maternitatea sunt iluzorii, la fel ca toate celelalte lucruri. Singur Dumnezeu este Tatăl nostru veritabil. El nu poate fi văzut cu ajutorul ochilor noştri fizici. Dacă dorim cu adevărat să Îl vedem, trebuie să ne eliberăm de orice tulburare sau perturbare exterioară. Trebuie pentru aceasta să realizăm fuziunea spiritului nostru individual – Jivatman (ATMAN) cu Spiritul Divin macrocosmic - Paramatman.

9. Dumnezeu, Cel Etern, nu are nici un pic de mânie. Atunci de ce se mânie atât de des fiinţele umane, care au o percepţie limitată asupra vieţii? Dacă puteţi petrece periodic o zi întreagă fără nici un fel de tulburare sau suferinţă, aceasta este deja pentru voi o mare binecuvântare şi fericire.

10. Spiritul etern individual (ATMAN) este manifestarea spiritului etern Macrocosmic (PARAMATMAN). Cele cinci elemente atrag spiritul individual (ATMAN) în iluzie. Pentru a ne cunoaşte pe noi înşine, pentru a şti dacă suntem capabili să ne stabilizăm mentalul oscilant, nu avem neapărat nevoie de un maestru. În cazul în care conştiinţa noastră este purificată, spiritul nostru individual (ATMAN) intră gradat în contact cu spiritul etern universal (PARAMATMAN), care îi va revela totul.

11. Hrana întăreşte organele senzoriale. Pentru a păstra cu uşurinţă controlul interior asupra organelor senzoriale, hrana trebuie să fie diminuată, iar apoi va fi eliminată complet. Procedând în acest fel, controlul asupra simţurilor va fi intensificat şi menţinut cu uşurinţă din interior.

Atunci, cele cinci elemente care limitează conştiinţa îşi pierd puterea, iar hrana nu mai este deloc necesară. Procedând astfel, poarta care îi permite lui Jivatman să treacă prin ea, pentru a se topi prin intrarea în SAMADHI în Paramatman, se deschide singură.

12. Este posibil să consumi hrană în timp ce practici meditaţia profundă, dar acest lucru va cauza anumite fluctuaţii mentale. Se poate medita asupra Atotputernicului Dumnezeu şi în timp ce îţi îndeplineşti îndatoririle zilnice, inclusiv cele ale unui împărat, dar atunci cum mai poţi atinge stabilitatea mentală? Agitaţia nu va dispărea niciodată complet. Din când în când, fiinţa va trebui să facă faţă unor suferinţe, care vor părea fără sfârşit. Ea nu va fi inundată de Graţia infinită a lui Dumnezeu decât prin transcenderea completă a acestor griji.

13. Dacă Dumnezeu ar dori prin puterea Sa acest lucru, toate fiinţele ar fi bune. Dar atunci, cum ar mai putea evolua în deplină libertate această lume? Dacă Dumnezeu ar dori prin puterea Sa, El ar putea acorda eliberarea, dar Legea ce a fost creată de El nu funcţionează astfel. Fiecare fiinţă are asigurată libertatea de a-şi alege propriul său mod de acţiune şi ea trebuie să îşi manifeste discernământul în funcţie de acest mod (aceasta este în realitate manifestarea liberului arbitru). Nimeni nu trebuie să facă vreodată vreun rău altor fiinţe.

14. Dumnezeu este totdeauna generos cu binefacerile şi darurile Sale, pentru ca noi să atingem înţelepciunea. Dacă noi realizăm însă acţiuni nefaste, compasiunea Sa nu ne va atinge. Dumnezeu îşi revarsă din plin binecuvântarea Sa asupra tuturor acelora care cred cu putere în El.

15. Indiferent dacă te naşti într-o familie nobilă sau într-una umilă, corpul tău fizic rămâne supus legii impermanenţei. Indiferent care este statutul lor, numai cei care se vor dărui în întregime lui Dumnezeu vor cunoaşte sensul profund al Eliberării spirituale.

16. Sadhana (disciplina spirituală) trebuie să fie continuată cu perseverenţă până la apariţia Luminii Divine (Realizarea spirituală). Beneficiile unei asemenea Realizări vor fi astfel şi mai mari în viaţa următoare.

17. În acord cu realizarea sadhana-ei şi până la desăvârşirea ei totală, tot ceea ce ne este cu adevărat necesar va veni de la sine, chiar dacă pentru aceasta ar trebui să deveniţi împărat. Dar tot din această cauză va apărea orgoliul, iar cel care va ceda acestei ispite va fi după aceea nevoit să renască apoi la o nouă viaţă, care va fi pentru el inferioară din punct de vedere genetic.

18. Viziunea Beatifică a Totalităţii lui DUMNEZEU nu este posibilă decât printr-o practică constantă şi intensă, şi în nici un caz prin rostirea unor cuvinte deşarte. Familia, soţia şi copiii voştri vor împărtăşi de cele mai multe ori, prin inducţie, înclinaţiile voastre rele. În acest caz, mai ales pentru protecţia lor, de ce să mai comiteţi acţiuni rele, când aţi putea acţiona profund benefic în sensul salvării lor?