Home  

   

 

Cuvintele divine ale "NOII REVELAŢII"

 

Odată cu emanciparea socială şi ştiinţifică a omenirii, ea a devenit aptă să primească tot mai multe comunicări spiritiste şi revelaţii divine, prin mediumi sau channels. În zona culturală de limbă germană, începând cu secolul XIX s-au tipărit nenumărate cărţi pe baza scrierilor mediumilor Jakob Lorber, Erika Bertschinger-Eicke (Fiat Lux), Gabriele Wittek (Universelles Leben), Bertha Dudde, Gottfried Mayerhofer, Leopold Engel, Johannes Widmann, Georg Riehle, Anita Wolf, Ida Kling, Johanne Ladner, Frieda Maria Lämmle, Anton Wünsch, Johanna Hentzschel şi alţii. Ele au format un curent nou de gândire religioasă numit neo-revelaţionism (Neuoffenbarung - lb.germ.), care continuă tradiţia creştină mistică a lui Jacob Boehme şi Emanuel Swedenborg. Multe dintre aceste lucrări sunt controversate, fie pentru că introduc elemente comune cu doctrina spiritistă a lui Allan Kardec - mai greu de acceptat de către tradiţionaliştii religioşi -, fie pentru că narează scenarii neaşteptate despre viaţa omului Isus sau ale altor personaje biblice. (Clericii care susţin că Revelaţia Divină s-a sfârşit acum 2000 de ani odată cu ultimul capitol din Biblie îi duc în eroare pe adepţii lor, cu scopul de a le manevra credulitatea şi a obţine beneficii de pe urma lor. Divinitatea continuă şi azi să ne vorbească pe înţeles, prin mesageri umani - numiţi profeţi în vremurile de demult -, ca să ne putem salva sufletele.)

Site-ul www.new-revelation.ro reţine doar contribuţia semnificativă a lui Jakob Lorber şi Gottfried Mayerhofer, punându-le sub semnul întrebării pe altele. În limba română s-au tradus mai ales scrierile acestora doi. Puteţi citi online câteva dintre cele selectate de noi şi preluate dintr-un site actualmente desfiinţat.

  Bertha Dudde - Cine este Dumnezeu

  Bertha Dudde - Dumnezeu vorbeşte şi astăzi

  Bertha Dudde - Planul de mântuire

  Emanuel Swedenborg - Cartea de vise

  Emanuel Swedenborg - Conversaţii cu îngerii

  Emanuel Swedenborg - Despre credinţă

  Emanuel Swedenborg - Despre Domnul Isus Cristos

  Emanuel Swedenborg - Despre iubirea în cuplu din lumea de dincolo

  Emanuel Swedenborg - Despre simbolismul din Biblie

  Emanuel Swedenborg - Din tainele universului ceresc spiritual

  Emanuel Swedenborg - Judecata de Apoi

  Emanuel Swedenborg - Raiul şi Iadul

  Emanuel Swedenborg - Trupul şi sufletul

  Gottfried Mayerhoffer - Predicile Domnului

  Gottfried Mayerhoffer - Secretele vieţii

  Jakob Lorber şi Gottfried Mayerhoffer - A doua venire a lui Christos pe Pământ

  Jakob Lorber şi Gottfried Mayerhoffer - Cartea Domnului despre viaţă şi sănătate

  Jakob Lorber - Casa Domnului (cap.1-6)

  Jakob Lorber - Dincolo de prag

  Jakob Lorber - Pământul şi Luna

Părerea noastră este că, în general, scrierile de mare întindere, de genul cărţilor, sunt mai degrabă inspirate de spiritele evoluate care Îl ajută pe Iisus Cristos în conducerea lumii spirituale şi la dezvăluirea înregistrărilor din memoria cosmică Akasha, El personal neavând, probabil, atâta timp la dispoziţie. Mai mult, astfel le permite şi ajutoarelor Sale (pe care nu le cunoaştem şi ale căror mesaje nu pot fi diferenţiate de cele venite chiar de la Iisus) să muncească întru ajutorarea pământenilor, pe care îi şcolesc ca pe nişte copii în tainele Cerurilor şi Pământului. Desigur că aceste cărţi au primit Aprobarea Divină de a fi date spre lectură oamenilor, spre grabnică învăţătură, îndreptare morală şi aplicare practică. Merită cu prisosinţă a fi citite şi a medita asupra înţelesurilor lor înalte. Fiecare spirit inspirator are personalitatea şi calităţile sale. Unele au acumulat experienţă vastă de profesor, om de ştiinţă sau scriitor atunci când au fost încarnate pe Pământ. Am observat pe alocuri că unele mesaje sunt chiar adresări ale lui Iisus în persoană, ca apoi un alt spirit să preia din mers sarcina continuării poveştilor cu tâlc, dezvoltându-le pe sute de pagini.

Mesajele scurte sunt mai degrabă venite de la Isus, având un stil propriu şi o încărcătură spirituală evidentă, ele abordând mai ales problemele personale ale celor care Îl cheamă şi pe care El îi cheamă. Oricare adresare a Marelui Învăţător, pe orice subiect, este un prilej rar, o încântare şi o mângâiere sufletească, ajutându-ne să intrăm imediat sub influenţa spirituală şi protecţia aurei Sale cosmice. Reproducem în final câteva mesaje primite de la Spiritul lui Iisus Cristos şi adresate Idei Kling (la sfârşitul secolului XIX) sau, recent, unor persoane religioase necunoscute. Mesajele au fost traduse din limba germană şi publicate în site-ul cuvinte-divine.blog.de, în prezent dispărut de pe internet.

Vă anunţăm şi alte lucrări interesante online din aceeaşi categorie - Noua Revelaţie - scrise direct sub dicteu celest sau inspirate de spiritele superioare. Din oricare vom putea desprinde învăţături înţelepte şi vom găsi bune prilejuri de meditaţie.

Colecţie de cărţi ale lui Jakob Lorber alcătuind Noua Revelaţie

Lucrările online ale lui Rudolf Steiner

Anne Catherine Emmerich - Patimile lui Isus

R.P.

<sus>


MESAJE DE LA SPIRITUL LUI IISUS CHRISTOS CĂTRE PERSOANE RELIGIOASE
 

Despre a patra poruncă

von grabillion @ 2009-10-16 – 17:00:15

(O parte dintr-o revelaţie cu privire la structura şi evoluţia unei anumite familii, începând de la străbunici până la copii, pentru a arăta greşelile făcute de membrii ei de-a lungul deceniilor)

Notă - Această poruncă primită de Moise este socotită a patra la catolici şi luterani, dar a cincea la ortodocşi şi restul protestanţilor.

Iisus prin M. (anul 2009)

"Eu nu le-am dat oamenilor de prisos poruncile divine. Prin urmarea benevolă a acestor indicaţii, uşor de respectat, oamenii vor avea mereu în vedere pe semenii lor. Căci poruncile folosesc omului ca să nu se rănească singur sau să nu rănească pe seamănul său.

Pentru că aceste porunci sunt destinate lumii interioare, cel ce le va urma va remarca în lumea exterioară cât de bine le-a respectat. Căci prin relaţia cu exteriorul se arată, prin semeni, adevărul şi dragostea divină; şi cine nu respectă poruncile, acela răneşte sau a rănit automat; iar acel om poate remarca imediat la ce aspect mai are încă de lucrat în el însuşi, pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple.

Atunci când omul cu pricina îşi iubeşte seamănul, atunci va face tot ce-i stă în putinţă pentru ca relaţia dintre ei să nu aibă daune si se va strădui, prin iubire, ca sufletul omenesc să rămână neatins şi ocrotit.

Acum este evident - în familiile despre care este vorba aici (deşi nu s-a relatat decât despre anumiţi membri ai familiei şi numai despre anumite domenii) -, că ei nu au putut dezvolta o viaţă de familie adecvată şi, ca urmare, nici nu au putut să o manifeste în exterior. Iar acel om (destinatarul mesajului - n.n.) care va citi aceste cuvinte şi care are, el însuşi, multe răni sufleteşti şi multe probleme, va privi lucrurile un pic mai sceptic. Însă dacă are destulă răbdare, acel om se va bucura şi va aştepta cu dor acţiunea Dragostei divine asupra lui, căci numai după această Dragoste tinde el; dacă până acum nu a întrezărit mult din Ea - şi asta s-a întâmplat şi în această familie - atunci el, ca urmare a suferinţei şi necazurilor adunate, îşi va înmuia şi deschide din nou inima către viaţa interioară.

Acceptarea părinţilor, a patra poruncă.

Ce sunt părinţii şi ce trebuie să fie ei de fapt? Ce sunt părintii, aţi trăit şi văzut singuri, însă ce ar trebui să fiţi voi în iubirea mea, acest lucru nu vă este prea bine cunoscut până acum.

Aşa cum se întâlneşte iubirea şi înţelepciunea, soarele şi ploaia, furtuna şi grindina, bucuria şi speranţa, dezamăgirile şi singurătatea, aşa ar trebui să se întâlnească şi părinţii... Pentru ca, în relaţiile oamenilor, forţa minunată a iubirii să guste această singură parte bună din ea, şi anume iubirea divină şi veşnică... Pentru ca fericirea să se mute în firea omului şi pentru ca şi copiii, fructe ale iubirii divine, să poată îndura tot aşa de uşor furtuna şi grindina, tunetul şi fulgerul, bucuria şi speranţa... Pentru ca, în puterea minunată de transformare a acestei puteri, care este aşa de creatoare şi care se reînnoieşte permanent, să se perceapă iubirea şi să se întindă mai departe fericirea şi bucuria.

Astfel de fructe ale iubirii, spre deosebire de cele ale iubirii de sine, ale celor produse de egoism, se păstreaza veşnic şi nu se strică şi nici nu sunt mâncate de viermi.

Dacă acest act de iubire reciprocă are succes, atunci va fi creat un Om dumnezeiesc, iar un astfel de Om o să fie dovada puterii dumnezeieşti şi va arăta în mod evident cât de mult îşi iubeşte semenii. Printr-un astfel de Om, iubirea Mea dumnezeiască devine vizibilă şi perceptibilă, căci un astfel de Om este legat de Mine, s-a eliberat de carnea lui, cât şi de tristeţea care a luat naştere prin căderea lui Adam; acest Om va fi ca fiul rătăcitor care se întoarce la Mine, şi el va respecta porunca ce spune "Să-ţi cinsteşti mama şi tatăl, ca să-ti meargă bine pe pământ şi să trăieşti mult" (traducere literară din limba germană)

După această introducere, să ne întoarcem la familia cu pricina, aşa cum şi ea trebuia să se întoarcă, la fel ca fiul rătăcitor, înapoi la Mine.

Deci, mai întâi: nici tatăl, nici mama nu au trăit conştienţi de iubirea Mea. În această privinţă au fost foarte necopţi, la fel ca şi voi. Concepuţi în dragoste şi crescuţi sub pavăza Mea, ei nu au luat însă nici o legătură cu Mine; atunci când vreo chestiune avea de a face cu Mine, ei intrau într-o relaţie foarte superficială cu biserica şi doreau mereu câte ceva numai de la lumea materială, deci numai din afară; iar acele lucruri nici nu le făceau bine, nici nu îi ajutau. Adevăratul ajutor din partea Mea ei însă nu îl iau în considerare şi nici nu îl vor; în aceasta privinţă, vedeţi, ei nu sunt altfel decât voi.

Dependenţa de lucrurile frumoase este un înlocuitor pentru iubirea adevărată dumnezeiască. Şi voi doriţi mereu numai bunul şi frumosul, numai plăcerile şi lucrurile comode pentru viaţa voastră, fără să vă gândiţi că cineva trebuie să muncească ca voi să trăiţi în aceste plăceri.

Când bebeluşul stă lejer în scutecele lui şi îşi face nevoile, atunci cineva trebuie să aiba grijă de el şi trebuie să-l cureţe de murdăria lui, trebuie să-l spele, să-l pudreze şi să-l îmbrace. Vedeţi, partea aceasta a lucrurilor - ca în cazul copilaşului care doarme un somn dulce şi are nevoie de ajutorul şi atenţia oamenilor maturi - apare şi în cazul vostru, chiar dacă vă consideraţi maturi. Care este murdăria voastră, unde aveţi voi încă nevoie de ajutorul Meu şi cum de nu vă puteţi elibera singuri de murdăria, de gândurile, de sentimentele voastre? Nici măcar nu remarcaţi acestea, la fel ca nişte bebeluşi...

Deşi abia aţi citit mai înainte (în textul care nu a fost tradus aici) că nici mama, nici copiii şi nici tatăl nu erau conştienţi de murdăria propriilor gânduri şi de iluzia iubirii pe care au administrat-o copiilor lor, tot aşa de puţin conştienţi sunteţi şi voi. Acest lucru nu înseamnă însă că Eu o să mă plâng, că o să fac tot aşa ca voi, ci eu doresc să vă văd într-o zi maturi şi independenţi în iubirea Mea.

Da, într-adevăr, frumuseţea - aşa cum o trăiţi voi şi cum v-o imaginaţi în fantezia şi în visurile voastre - este, de fapt, ireală, căci voi nu o puteţi ţine în loc, la fel de puţin pe cât puteţi opri soarele sau ziua de astăzi. Însă voi puteţi să păstraţi bucuria iubirii Mele atunci când daţi atenţie sentimentelor voastre şi nu răniţi sentimentele altora.

Voi nu puteţi păstra niciodată momentul plăcerii, nici senzaţia dragostei carnale, nici trăirea unei călătorii, nici iubirea din tinereţe, nici zilele unei copilării fericite şi nici nu puteţi opri maturizarea copiilor voştri. Dacă ştiaţi deja acestea, de ce vă purtaţi de parcă aţi putea ţine în loc tot ce aţi trăit frumos? Nu vedeţi că aceasta nu reprezintă decât forma superficială a unei experienţe, a unei întâmplări şi că frumuseţea exterioară nu este decât reprezentarea calităţii interioare a unei iubiri?!

Dacă doriţi să păstraţi cu adevărat lucrul frumos, trebuie să vă ţineţi numai de iubire, de ceea ce este dumnezeiesc, tot aşa cum, atunci când doriţi lumina, vă trebuie o sursă de lumină. Căci, fără sursa de lumină, nu poate exista lumina; tot aşa, trebuie să vă ţineţi de iubire pentru a avea lumină, sau, altfel spus, pentru a trăi şi a păstra frumuseţea.

Dar exact lucrul acesta îl faceţi rar, căci vă ameţiţi prea des cu aspectul exterior al lucrurilor. Însă voi ştiţi deja că Eu nu sunt de găsit în exterior, ci Eu sunt duhul interior şi viu, sunt suflarea divină, Creatorul şi Întreţinătorul vieţii voastre."

 

Inima flămândă tânjeşte după Mine, după adevăratul izvor al dragostei

von grabillion @ 2009-08-11 – 22:43:24

28 iunie 2009. Revelaţie primită de H. pentru o soră nouă de credinţă.

"Vreau să te scot din viaţa veche, care constă din ceartă şi iad şi din iubire rănită. Adu-ţi aminte că eşti copilul Meu şi că ţi-a fost furată iubirea Mea. Dacă ai puterea să le ierţi părinţilor tăi şi să le ceri iertare, atunci vei fi condusă pe o treaptă spirituală mai înaltă. Eu îţi voi transforma inima dacă tu însăţi îţi dai silinţa să te transformi de bunăvoie, ca să devii un copil al Cerului care stă în slujba Mea, care Îmi aude vocea şi care, prin viaţă transformată, dă mărturie de dragostea vie a unui Tată care locuieşte în inima lui.

Ieşi din mormântul tristeţii tale, adună toată durerea şi pune-Mi-o la picioare, în fiecare clipă, în fiecare zi, totdeauna. Căci tu ai fost chemată la o viaţă înaltă aici, pe Pământul acesta. De aceea, fă jertfa aceasta şi crede în Mine, Dumnezeul, Domnul, Învăţătorul şi Tatăl tău, Iisus Hristos, care locuieşte în tine şi care te conduce zi de zi, care îţi dăruieşte viaţa şi care este Tatăl şi Mama ta adevărată. Numai aşa, copilul Meu, vei învinge această durere şi vei putea privi într-un viitor plin de bucurie, atunci când inima ta va fi în prezenţa Mea.

Ţine-te lângă copiii lui Dumnezeu, copiii Mei care ţi-au adus revelaţii noi, revelaţii cu care duhul tău este, în sfârşit, hrănit şi ghidat. Căci o inimă înfometată tânjeşte după Mine, după adevăratul izvor al vieţii. Sufletul tău este înfometat după pâinea Vieţii şi Eu doresc să ţi-o dăruiesc prin mâna copiilor Mei, care pot deveni fraţii şi surorile tale, care pot forma familia ta. De aici poţi ajuta trupeşte şi sufleteşte şi familiei tale trupeşti.

Atunci va fi vindecată şi în familia ta durerea şi ghimpele vechi. Căci Satan se furişează primprejur şi vrea numai să distrugă. Dar Eu nu sunt un Tată al distrugerii, ci un Tată al vieţii şi vreau să menţin creaţia şi vreau să zidesc acolo unde este distrus şi să transform răul în bine şi minciuna în adevăr, pentru ca adevărul, binele şi iubirea să domnească pe Pământ, unde se înalţă Împărăţia Mea şi unde se formează Noul Ierusalim; acest Ierusalim se formează mai întâi în inimă, inima în care tu Mă iubeşti şi Eu te iubesc.
Rămâi fidelă în dragostea pentru Mine aşa cum şi Eu te iubesc mai presus de orice şi sunt cel mai fidel Părinte şi Mire al tău.

Amin, Tatăl tău, Iisus Hristos."

 

Celălalt drum

von grabillion @ 2009-01-27 – 21:16:24

Revelaţie de la Domnul Iisus prin M., luni, 22 dec 2008, ora 1:10 noaptea

Întrebare: De ce nu se găseşte aproape niciun bărbat care să arate o dedicaţie la fel de mare pentru dragostea de semeni precum pentru iubirea de femei? De ce nu există acest devotament, cel puţin la bărbaţii pe care îi cunosc eu ?

Răspuns: "Cei mai mulţi dintre copii Mei s-au pierdut în sexualitate şi comportamentul lor arată acest lucru în mod evident – lucru ce l-ai observat şi tu –, care se poate vedea mai puternic la bărbaţi decât la femei. Însă şi la femei se poate observa acest lucru care le pune piedici.

Numai cine se întoarce consecvent de la pofta (carnală), numai acela a învins şi frica, însă acest lucru le este bărbaţilor din vest aproape imposibil şi, de aceea, te sfătuiesc să nu te mai gândeşti la acest lucru. Lasă-i aşa cum sunt şi nu-ţi căuta fraţi acolo unde încă locuieşte prietenul cărnii! Chiar de curând a trebuit să recunoşti ce lucrare spirituală importantă a fost blocată de lăcomia carnală şi cât de puternică este pornirea cărnii pentru unul sau altul şi că aceasta duce chiar la cele mai odioase calomnii şi la un comportament grotesc. Nici aici nu au fost dezvoltate bunele intenţii spirituale, însă Eu cunosc mereu mijloacele necesare cu care să le răcesc fierbânţeala carnală, pentru ca această boală să nu ducă sufletele lor în cel mai adânc iad.

Ferice de acela care se lasă vindecat de Mine la timp! Însă, la ora actuală, numai puţini bărbaţi sunt dispuşi să se abţină în toate disciplinele cărnii! Când această sarcină a fost îndeplinită, atunci urmează marea sarcină de a înlătura reziduurile sufletului, iar aici sunt de folos calomniile şi umilinţele aduse de alţii, pentru ca sufletul să înflorească mai departe. De aceea, poţi recunoaşte îndeplinirea planurilor Mele, căci acum tu stai - în mic - în faţa torturii aşa cum Eu am stat – în mare - odată, demult pentru voi toţi.

Bolnava lume arată cu ură şi furie către copiii mai curaţi ai lui Dumnezeu, căci ea urăşte tot ce este curat şi nobil, se teme de propria ei întunecime, fiindcă voi îi luminaţi adâncurile şi acest lucru ea îl resimte, în necoacerea ei, ca pe un chin.

Prin acest proces de ciocnire continuă cu astfel de copii necopţi vi se măreşte flexibilitatea inimii şi vă creşte smerenia, în măsura în care puteţi suporta toate nedreptăţile din partea sufletelor bolnave. Aşa se măreşte şi forţa voastră, pentru a-i elibera pe cei ce sunt sclavii cărnii. Aşa a crescut şi la tine dragostea şi mila pentru surorile şi fraţii tăi care sunt atât de subjugaţi, pentru aceia care nu pot atât cât ar vrea şi care, de aceea, sunt prinşi între poftă şi frică.

Chem la Mine, mai întâi, mulţi fii, pentru ca ei să nu împiedice inutil femeile lor să ajungă la Mine. Aceşti bărbaţi nu pot fi vindecaţi mai uşor în lumea de dincolo, însă ei aşa cel puţin nu mai murdăresc propria familie şi nu-şi atrag soţia în împărăţia duşmanului. Bolile din cauza cărora ei mor sunt numai urmarea orientării sexuale şi a simţurilor şi, atâta vreme cât aceste porniri reprezintă scopul primar al vieţii lor, tot atâta ei vor rămâne în suferinţă. (adică şi în lumea de apoi - n.t.)

Sifilisul a fost desemnat de demult ca fiind semnul decăderii şi al depravării speciei umane, însă faptul că orice om este ameninţat de această molimă carnală, de pe urma căderii în păcat a lui Adam, şi faptul că din cauza ei mor cei mai mulţi oameni, în special bărbaţii, asta nu veţi auzi cu plăcere. Bolile cu numele de cancer, infarct de inimă, comoţie cerebrală ş.a.m.d. nu sunt ceea ce spun doctorii în orbirea lor, ci ele provin din senzualizarea omului, ele provin, ca şi sifilisul, din frică şi din pofta cărnii. Acest lucru bineînţeles că nu vrea nimeni din vest să-l audă, căci dacă ar accepta acest lucru, ar însemna să se recunoască şi cât de mult s-a prostit (lipsit de duh) omul. Si exact cu acest lucru avem de a face aici, căci omul tipic din vest ştie despre adevărul vieţii tot aşa de puţin pe cât ştie un eschimoş despre soarele Africii.

Prin această orientare excesivă spre poftele simţurilor s-a redus extrem de mult discernământul omului cu privire la lucrurile spirituale; şi ceea ce voi ştiţi ca fiind semnele sifilisului - acea demenţă şi întunecare spirituală - ele deja încep prin faptul că omul nu mai este decât un pipăitor grosolan al cărnii, care nu vrea să ştie nimic despre fericirea care vine de la Mine şi pe care, chiar dacă ar şti, nu ar dori să o capete pentru sine.

De aceea, oamenii mor în mare nevoie spirituală, în mare frică şi leşin, şi de aceea sunt binecuvântaţi de Mine toţi cei care îi ajută pe astfel de oameni şi le arată adevărul, sau îi întâmpină cu toată dragostea spirituală, cel puţin pe cei care au ajuns la apusul vieţii, ca să le dea binecuvântarea şi alinarea Mea, lucru greu de făcut în azilele de bătrâni de astăzi.

Copiii Mei care vor să se elibereze de nevoie şi teamă, sau din orice fel de situaţii, trebuie să meargă pe alt drum decât cel obişnuit; şi nu ajunge să citească sau să povestească despre el, ci vor trebui să suporte şi să se elibereze, prin iubire, de toate lanţurile şi cătuşele lumii şi ale actorilor ei, nu numai de cătuşele din domeniul religios.

Întrebarea ta însă a ţintit mai adânc şi, de aceea, o să ating un pic din aceasta adâncime şi o să revin la frica de care au încercat să se elibereze mulţi bărbaţi în domeniul religios (prejudecăţile - n.n.), însă de care încă nu au scăpat în alte domenii.

Conştientizarea dogmei religioase aşa cum o trăieşte biserica nu mai este ceva deosebit pentru fiii Mei care dispun de mai multă putere spirituală fiindcă s-au abţinut de la senzualitate. Însa doar cu puţin de aici şi cu puţin de colo nu pot da ajutor nimănui şi cu atât mai puţin lor înşile, căci pentru a doborî zidurile dogmelor în religie - dar şi în ştiinţă, economie ş.a.m.d. - este nevoie de toată forţa de care pot dispune. Şi a dispune de toate puterile înseamnă a obţine şi puterea Mea, iar pentru asta nu ajunge să predice şi să vorbească împotriva dogmelor religioase fără a dispune de dragostea de semeni necesară, sau să fie împotriva sexualităţii fără să-şi fi creat fraţi şi surori, sau să folosească descoperirile din medicină şi tehnică fără să se lepede de dependenţa de ele.

Nu, pentru asta trebuie să lupte cu toată forţa ca să recunoască şi să învingă în ei frica şi pofta, adică, altfel spus, sclavia simţurilor, ca nu cumva să cadă din dependenţa faţă de biserică într-una şi mai mare, ca cea faţă de doctori, medicină şi ştiinţă. Căci atunci ar fi mai bine să rămână la dogmele bisericii, fiindcă măcar acolo legătura cu Mine este, în orice caz, mai mare decât în ştiinţă sau medicină.

Din cauza faptului că mulţi dintre fiii Mei nu vor să îşi recunoască dependenţa de sexualitate şi că sunt dependenţi încă de raţiunea luciferică - care sunt chiar semnele dependenţei lor -, ei nu sunt în stare să atingă înălţimile pe care le pot atinge multe dintre fiicele Mele.

Cine a trăit dogmele bisericii şi le-a supravieţuit fără daune la suflet, acela se află acum în faţa procesului de a recunoaşte şi învinge şi dogmele medicinii şi ştiinţei fără Dumnezeu, care sunt încă şi mai rele, fără să mai vorbim de dogmele Statului, care creează o tot mai mare frică odată cu dispariţia banilor şi a valorii lor.

Învingerea dogmei bisericeşti înseamnă numai aprinderea iniţială pentru ca un astfel de om să fie pregătit ca, împreuna cu Mine - cu Mine ca Duhul Tată care se află în interiorul duhului propriu, cu mine ca Unul şi Totul în conştiinţă -, să se supună consecvent procesului de dragoste de semeni... pentru ca, împreuna cu Mine, să învingă zidurile raţiunii, cătuşele inimii şi frica, formate din cauza îndepărtării de Mine... pentru ca, în acest fel, să urmeze cele 10 porunci... pentru ca aşa Cerul să se manifeste în el pe acest Pământ.

Însă ce bărbat este dispus la aşa ceva şi la a evolua consecvent, fără a lua alinare de la lume? Atunci când va fi recunoscut o dogma mică în interiorul egoului său, el va primi răsplata de la mine prin libertatea mărită, datorită faptului că, fiind condus de Mine în afara zidurilor conştiinţei, el va primi o putere şi mai mare.

O, ce nătângi sunt chiar fiii Mei cei mândri că au învăţat să nu-şi mai bage degetele într-un domeniu, însă îşi bagă mâinile până la coate în alt domeniu! Aşa nu se face nimic şi de aceea nu mai e cazul să vorbim de ce sunt atât de puţini bărbaţi în afara bisericii care rămân de partea Mea şi nu Mă părăsesc în plină panică, ducându-se la zeii în alb atunci când îi doare ceva, lucru care de fapt se întâmplă doar din cauza lenei lor spirituale!

Ei ar trebui să stea cu Mine, ca să dea examenele dragostei lor faţă de semeni, căci fără ulei nu arde nici o lampă; asta înseamnă că cine mă dă la o parte atunci când are frică din cauza corpului, acela va trebui să-şi găsească vindecarea trupului la cei care îi pipăie şi măsoara trupul, deci la cei care se ocupă numai de materie, căci de suflet ei nu ştiu nimic.

Cine se ocupă de suflet, acela să se ducă la Mântuitorul sufletului şi să rămână la El, căci la El are o simţire frumoasă şi totul se potriveşte mai uşor! Da, când omul vrea să se dezvolte, trebuie să rămână la meşterul sufletului atunci când nu-l mai satisface să folosească remedii şi balsamuri din împărăţia omului! Nu drumul senzaţiilor frumoase şi al împrejurărilor minunate duce la ţel, ci drumul pe care sufletul simte bucurie este cel drept.

Cine este împovărat şi obosit să rămână la Mine şi să nu mă părăsească pentru zeii lui, care de fapt l-au şi făcut bolnav! Medicii, ca zei ai cărnii, să trateze carnea cât vor, însă din carne nu se face suflet, iar bărbaţii care s-au distrat prea mult cu carnea lor şi a femeilor lor nu fac ceva deştept atunci când se duc la meşterul cărnii, reprezentat de doctorul lor, aşteptând de acolo vindecarea sufletului.

Însă lumea sucită alege întotdeauna lucrurile sucite şi, dacă nu ar fi aşa, nu ar fi lume.

Amin. Amin. Amin"

<sus>


MESAJE DE LA SPIRITUL LUI IISUS CHRISTOS CĂTRE IDA KLING
 

O revelaţie de la Iisus, prin Ida Kling (23 feb 1893)

von grabillion @ 2008-12-10 – 16:42:02

Binecuvântarea rugăciunii

"Dragii Mei copii! Calea către inima Mea este rugăciunea. Orice rugăciune este susţinută de o putere secretă care curge din inima Mea. Cu cât vă rugaţi mai mult, cu atât mai multă putere pot revărsa Eu asupra voastră şi cu atât mai apropiată va fi relaţia voastră cu Mine. Oricine se apropie de Mine cu o rugăciune nu va rămâne fără răspuns, fără o consolare, fără o dovadă a iubirii şi prezenţei Mele.

Evident, atunci când spun rugăciune, Eu mă refer la o rugăciune absolut sinceră, născută din profunzimile cele mai intime aIe inimii şi nu doar din vârful buzelor, fără ca inima să simtă ceva. Rugăciunea trebuie să însemne ceva mai mult decât o datorie, un tribut, o convingere că Mi se datorează aşa ceva. Pentru Mine, acest gen de convingeri nu înseamnă rugăciuni. Dacă rugăciunea nu încălzeşte inima, ci o împietreşte şi mai tare, aş prefera să nu vă mai rugaţi deloc.

Nu trebuie să vă rugaţi Mie numai în vremuri de restrişte, căci Eu nu sunt un Dumnezeu al urgenţelor; ori de câte ori norocul vă surâde, voi uitaţi cu desăvârşire de Dumnezeul la care aţi apelat anterior! Vă amintiţi apoi de El numai când aveţi din nou nevoie de ajutorul Lui. Nici acestea nu sunt rugăciuni autentice (deşi, de cele mai multe ori, sunt nevoit să Mă mulţumesc cu ele!).

Rugăciunea adevărată înseamnă o viaţă trăită în rugăciune, alături de Mine şi întru Mine. Numai cine trăieşte o asemenea viaţă poate cunoaşte viaţa eternă, iar acela nu va mai vedea, simţi sau gusta moartea! Se poate spune că cei care îşi trăiesc viaţa în conformitate cu cuvântul Meu se roagă necontenit. La fel, cei care Mă poartă în inimile lor se roagă continuu, căci gândurile lor sunt direcţionate întotdeauna către Mine şi către iubirea Mea, şi tot ce fac aceştia, ei îmi consacră Mie. Iar bucuria lor cea mai mare este să se afle într-o comuniune continuă cu Mine şi să-Mi servească prin iubirea din inimile lor. Asta înseamnă să te rogi în inima ta, fără încetare. Oricine procedează aşa va cunoaşte binecuvântarea şi graţia Mea.

Acestea au fost cuvintele de binecuvântare pe care vi le-a adresat astăzi Tatăl vostru, lisus.

Amin".

 

Două revelaţii de la Iisus, prin Ida Kling

von grabillion @ 2008-12-04 – 20:36:27

Drumul către fericire

"Şi suferinţa sorei tale nu are altă cauză decât dragostea cu care o trag către Mine, ca şi pe voi toţi, din mare dragoste şi milostivire. O, veniţi toţi la Mine, toţi cei care sunteţi flămânzi şi însetaţi după apa vieţii! Vreau să vă înviorez, să vă întăresc şi să vă arăt drumul bun către viaţa veşnică.

Este aşa de uşor să veniţi la Mine! Nu este nimic mai uşor decât aceasta, căci Eu sunt tot timpul dispus să vă iau în braţe şi să vă binecuvântez cu bogăţia nemăsurată a iubirii Mele. Această iubire este oricând cea mai bună doctorie pentru sufletul vostru.

Atunci când sufletul găseşte salvarea, el intră în sfinţie prin sângele Meu, iar atunci trupul şi sufletul sunt sănătoase şi devin una cu Mine, şi pacea lui Dumnezeu este cu voi şi în voi. Numai în această unire se găseşte iertarea. Armonia umple trupul, sufletul şi duhul. Şi Eu atunci, indiferent ce iau sau ce dau, pot să împlinesc ceva sau să nu împlinesc, iar liniştea în care se află sufletul nu este deranjată, căci el este cu Mine şi recunoaşte ceea ce îi este cel mai scump: să Mă iubească şi să-Mi urmeze la cruce şi la suferinţe. Sufletul se ştie ocrotit în orice situaţie a vieţii.

De aceea, iubiţi-Mă mai presus de orice, copilaşii Mei! Aşa vi se ajută aici şi pe veşnicie, şi Eu voi fi mereu în mijlocul vostru şi vă binecuvântez şi vă dau pacea Mea. Asta este mai mult decât poate să cuprindă lumea întreagă, este o fericire fără margine. Alergaţi după această fericire!

Amin."

 

În slujba Domnului

Voi încă aveţi o părere greşită despre ceea ce numiţi "să-i slujiţi Domnului". Vă imaginaţi prin asta o sumedenie de lucruri ca: ajutorul dat săracilor, cotizaţii la organizaţii de binefacere, misionare interioară şi exterioară, vizitarea slujbelor religioase, facerea cunoscută a cuvintelor Mele, discuţii despre Mine şi iubirea Mea, lăudarea Tatălui iubit, rugăciune pentru alţii, meditaţii, a face bine în fel şi chip. Asta şi încă multe altele înţelegeţi voi prin "a fi în slujba Domnului".

Însă Eu vă spun: cine Mă iubeşte cu adevărat, acela Îmi slujeşte cu smerenia inimii şi Mă iubeşte mai presus de tot şi cu toată puterea, şi pe seamănul lui ca pe sine însuşi.

Cine vrea să urmeze acestă regulă întocmai, aceluia îi va trebui jumătate din viaţa lui atunci când foloseşte fiecare oră şi minut numai pentru a servi acestui scop, deci el nu va mai avea timp să se ocupe şi de alte lucruri.

Tot lucrul omului să fie îndreptat asupra lui însuşi, asupra inimii sale! Acolo este locul principal şi raza lui de acţiune. De acolo, el să se lărgeasca asupra altora numai atât cât este necesar şi îi permite iubirea care radiază din ea. Însă lucrul principal să fie făcut asupra inimii proprii, căci numai ceea ce omul a trăit personal, numai ceea ce a prins rădăcină şi a fost trezit la viaţă are valoare permanentă. Ceea ce faceţi aşa, vă aduce binecuvântare şi vă face slujitori adevăraţi în Împărăţia Mea.

Atunci se va împlini şi cuvântul "din pântecele lor vor curge izvoare ale apei vieţii". Cuvântul unui astfel de Om va fi ca un Cuvânt de la Dumnezeu, plin de putere şi tărie, căci în el locuieşte abundenţa iubirii Mele; şi abundenţa binecuvântării Mele se va releva în el. El este cel mai smerit slujitor, cel care nu se laudă cu nimic altceva decât cu slăbiciunea lui, cel care laudă această slăbiciune şi mă onorează pe Mine, cel care nu vrea nimic altceva decât să fie copilul care Mă iubeşte şi care îşi vede singura onoare în faptul că este iubit de Tatăl lui atotsfânt şi atotiubitor.

Vedeţi, astfel de copilaşi nevinovaţi caută inima Mea de Tată! Ea are o poftă aprinsă după cei "mici şi smeriţi", care nu sunt nimic în faţa Mea şi nici nu doresc să fie. Aceştia sunt cei care Îmi slujesc cu fidelitate şi care mă bucură în fiecare zi şi în fiecare oră cu dragostea lor pură.

Lăsaţi la o parte toate strălucirile lumeşti şi dăruiţi-Mi inima voastră în totalitate şi cu toată smerenia! Şi învăţaţi numai un singur lucru: să Mă iubiţi cum doresc Eu să fiu iubit! Daţi deoparte tot ce faceţi singuri (adică fără Dumnezeu, n.t.) şi lăsaţi-Mă să vă umplu cu milostivirea Mea, ca să deveniţi puternici în slujba Mea, şi atunci binecuvântarea Mea va fi mereu cu voi!

Amin"

 

Trei revelaţii de la Iisus, prin Ida Kling

von grabillion @ 2008-11-30 – 01:00:42

Sfaturi pentru misionari

"Tu vrei să ştii dacă poţi să povesteşti rudelor a căror vizită o aşteptaţi despre secretul vostru (că primiţi lumina spirituală de la Mine)...

Copiii Mei, acest lucru nu îl puteţi face înainte de a-i cuprinde pe aceştia în inima voastră cu dragoste adevărată. Căci numai când o astfel de dragoste vă mână să-Mi anunţe cuvântul, acest lucru poate aduce vreun folos. Orice alt motiv, oricat de bun, de a răspândi lumina din cuvintele Mele cele noi nu va învinge, decât cel care se numeşte Dragoste.

Vedeţi voi, nu este important la câţi oameni le spuneţi cum aţi ajuns să primiţi cuvintele Mele, ci numai pe câţi îi îmbrăţişaţi cu dragostea adevărată, aşa cum vă învăţ Eu. Dacă doriţi să-mi aduceţi aproape oameni, chiar dacă o faceţi cu mare plăcere, însă atâta vreme cât în voi nu a fost aprinsă dragostea pentru ei, dragoste care mistuieşte totul, atunci Eu nu vă pot folosi ca unelte.

Înmulţiţi mai întâi în voi singurul mijloc de legătură dintre Mine şi voi, care este numai iubirea, nimic altceva decât iubirea. De abia după aceea vă pot Eu întări cu puterea dragostei Mele, aşa încât să vă pot folosi ca lucrători în marele Meu câmp de lucru.

Acum v-am arătat un pic ceea ce încă vă lipseşte şi anume - luaţi seama - lucrul cel mai principal! Da, aruncaţi o privire în interiorul vostru şi veţi găsi că nu v-am făcut nici o nedreptate dezvăluindu-vă cea mai importantă lipsă. Însă nu vă întristaţi, copiii Mei, ci veniţi la Mine! Eu vreau să vă dau din plin tot ceea ce aveţi nevoie!"

 

Cura celui mai bun doctor

"Fiul meu bun şi iubit! Mă rogi să-ţi arăt numele doctorului care îţi poate da ajutorul sperat la suferinţa ta, suferinţă care începe să se arate ameninţătoare.

Uite, tu întrebi asta la locul cel mai potrivit! Numele celui mai bun doctor nu ţi-l poate spune nimeni mai bine decât Mine. Căci el nu se numeşte aşa sau aşa ci: Iisus, vindecătorul pe care Îl cunoşti de mult.

Nu ţi-a ajutat El totdeauna la timpul potrivit? De ce vrei tu atunci un doctor mijlocitor între Mine şi tine? Vino la Mine pe drumul cel mai scurt, adică întoarce-ţi inima întreagă către Mine şi arată-mi boala ta cu smerenie adevărată! Atunci Eu însumi o să fiu doctorul tău şi o să-ţi prescriu imediat şi o "reţetă" care o să aibă o influenţă bună dacă o s-o respecţi întocmai (ajutorul Meu nu îţi va fi greu de urmat)! Aşa că ascultă ceea ce Tatăl tău, ca doctorul tău cel mai bun, îţi prescrie:

Să ai, înainte de toate, dragoste pentru Mine, deplină încredere în Mine şi să suporţi suferinţa cu răbdare şi bucurie până găsesc Eu de cuviinţă, căci, prin acest fapt, iubirea ta pentru Mine se măreşte!

Dacă urmezi sfatul acesta, atunci Mă vei recunoaşte în iubirea Mea şi îmi vei mulţumi cu inima bucuroasă pentru acest curent puternic de dragoste din partea Mea. Şi atunci nu Mă vei mai ruga să te eliberez de suferinţa ta. Da, fiul Meu drag, căci atunci dragostea va fi biruit peste suferinţă!

Aici ai sfatul iubirii Mele! Pune-l la inimă, suportă ceea ce iubirea veşnică îţi dă să suporţi! Şi ţine-te numai de Acela care este singurul în stare să te ajute - dacă Mi de predai în totalitate şi vrei să faci cura aceasta de dragoste în mod benevol. Pentru această cură, Tatăl şi Doctorul Tău Iisus, care te iubeşte veşnic, îţi dă binecuvântarea Lui !"


Vocea inimii

"Copilul meu, dorinţa de a auzi şi tu vocea Mea în inimă s-a ridicat în tine.

Uite, atunci Eu îţi zic: de ce nu ai încercat să-Mi auzi vocea în tine? Să nu crezi că Eu port dialog direct numai cu copiii Mei care sunt potriviţi pentru aceasta! O, nu, nu de aceea sunt aleşi aceştia, căci fiecare este potrivit pentru aceasta, ci numai pentru că nu fiecare se arată aşa cum ar trebui atunci când Eu îmi aleg mesagerul: ca un copil.

Dacă vrei şi tu să-mi auzi vocea în tine, atunci adânceşte-te în interiorul tău şi lasă exteriorul să dispară din faţa ochilor şi ridică-ţi inima către Mine cu încrederea deplină a unui copil! Atunci vei simţi cuvintele în inimă aşa cum le simte orice copil al Meu, deosebite numai prin individualitatea inimii către care Eu vorbesc. Însă tonul de bază va fi peste tot acelaşi şi anume: dragostea Mea.

Vezi, aşa deschid Eu acum poarta prin care tu poţi păşi! Însă prin aceasta să nu crezi că eşti silit de Mine sau chiar ales de Mine ca mijlocitor! O, nu, căci Eu nu aleg pe nimeni care nu-Mi dăruieşte cu plăcere şi uşurinţă întregul său timp ori cel puţin atâta timp cât am Eu nevoie. Prin asta, tu vei vedea că drumul către Mine îi este deschis şi liber oricui.

Şi acum copilul Meu, îţi spun încă o dată: Vino la Mine! Vin-o singur şi dă-mi inima Ta! Atunci şi Eu ţi-o voi da pe a Mea şi te voi umple cu dragostea şi lumina Mea, ca să înţelegi cum trebuie dragostea Mea cea mare şi motivul adevărat al venirii Mele de acum. Pacea să fie cu tine!

Amin."

<sus>