Home  

 

 

 

Ramana Maharishi
C Ă U T A R E A   S I N E L U I

DIALOGURI DESPRE ESENTA DIVINĂ A FIINTEI

Ramana Maharishi

Avertisment

Ramana Maharishi a fost unul dintre cei mai mari reprezentanti contemporani ai curentului filosofic Advaita Vedanta (non-dualismul). Textele de mai jos sunt o sinteză a vietii si invătăturilor sale, expuse de marele realizat yoghin. Vă avertizăm asupra unor afirmatii care ar putea să-l deruteze pe aspirantul european:

Invătăturile sale se incadrează in traditia indiană, in care rolul principal il are guru-l. Invătăcelul occidental nu trebuie să cadă in greseala de a transfigura un om in carne si oase (fie el si guru) in Dumnezeu. Cei care au făcut aceasta, au căzut in plasa propriilor iluzii.

Textele de mai jos sunt pline de termeni sanscriti ce desemnează realităti filosofice si yoghine specifice. Cititorul se va obisnui si va invăta repede ce inseamnă fiecare, dar oricum, vă recomandăm să percepeti mesajul de esentă, trecind peste amănuntele lingvistice.

Invătătura lui Ramana Maharishi este destul de dificilă pentru incepătorul intr-ale metafizicii, necesitind multă gindire si experimentare personală pentru a fi inteleasă profund. De aceea, nu luati cuvintele sale drept "lege", dacă nu intelegeti bine ce semnifică, si contextul in care au fost rostite. Subiectul principal al prelegerilor este Sinele, adică Spiritul individual.

In lecturile spiritualiste occidentale se vorbeste despre spirite ca fiind entităti astrale distincte, ce interactionează mai mult sau mai putin cu lumea oamenilor. Aprofundind aceste lecturi, aflăm că fiecare om are un spirit incarnat in el, care ii dă viată, coerentă si indrumare. Acest spirit pleacă noaptea, inconjurat de perispiritul său, in voiaje astrale, unde se intilneste cu nenumărate alte spirite, schimbind informatii si energie. Spiritul incarnat este diferit de "ingerul păzitor", care il secondează din exterior, oferindu-i omului sprijin, cind are nevoie.

Acestea fiind aflate, cititorul incepe să se intrebe ce si cum este propriul său spirit, pe care nu si-l poate imagina ca fiind diferit de mintea sa. Acestor intrebări le sunt date răspunsuri teoretice in Jnana Yoga, ce tratează Sinele spiritual. Importante sunt căile practice prin care omul poate ajunge să se identifice cu Sinele său. Teoria Advaita Vedanta merge pină la ultima concluzie a revelării Sinelui (Atman), si anume identificarea acestuia cu Insusi Dumnezeu (Brahman) - numai in cazul spiritelor foarte pure!!!. Din punctul de vedere al practicii spirituale, este o realizare imposibil de controlat de om si de aceea, nu recomandăm nimănui să inceapă să se creadă Dumnezeu, pentru a nu-si pierde sănătatea mintală. Multi nechemati au preluat afirmatiile din Advaita Vedanta si proclamă că suntem mici Dumnezei cu totii, sau că fiecare este Dumnezeu Insusi (mai ales ei, "invătătorii"!) si atunci suntem absolut liberi să ne manifestăm cum dorim, oricand... Feriti-vă de pericolul autohalucinării sau al căderii sub influenta vreunui astfel de fals guru! Ca structură, omul contine si un spirit, dar OMUL NU ESTE NUMAI SPIRIT, ci mai are multe impurităti. Ba, chiar si spiritul său ar putea să nu fie (incă) de cea mai bună calitate.

Pagina de fată are rolul de a vă informa, de la sursă, despre teoria si practica Jnana Yoga, să-i cunoasteti valoarea, frumusetea, dar si limitele. De a vă face să visati că vă aflati in prezenta acestui mare om si spirit, Ramana Maharishi, de la care absorbiti particulele de intelepciune. Dar mai ales, pentru a găsi răgaz de a rămane singuri cu Sinele vostru, spiritul nemuritor pe care il slujiti (stiati de acest stăpan si companion al vostru?) de cand v-ati născut. Iar dacă veti reusi să aveti măcar o mică intuitie a prezentei sale, prin trăire directa si identificare, atunci veti fi depăsit dificultăti filosofice insurmontabile - precum existenta spiritului, a reincarnării sale (nu a omului!), a dualitătii minte-spirit, a subordonării omului spiritului său propriu -, aceste probleme care nu-si găsesc explicatii multumitoare prin speculatii sterile.

       

C U P R I N S

 

INTRODUCERE

VIATA LUI RAMANA MAHARISHI

CINE SINT EU ? (NAN YAR ?)

CUNOASTEREA SINELUI (SAD VIDYA)

SUPLIMENT LA CELE 40 DE STROFE (ANUBANDHAM)

TACERE SI SINGURATATE

DISCIPLINA MENTALA

BHAKTI SI JNANA

PACEA SI FERICIREA

JNANI SI LUMEA

REALIZAREA SINELUI

SINELE SI INDIVIDUALITATEA

AHAM SI AHAMVRITTI

INIMA ESTE SINELE

CAUTAREA SINELUI

 

 

        INTRODUCERE

Un studiu atent al învătăturilor lui RAMANA MAHARISHI, va releva faptul că ele se bazează pe experienta sa personală si completă, experientă confirmată de textele sacre ce i-au fost aduse de primii săi discipoli si pe care el le examina cu atentie pentru a limpezi neclaritătile ivite în mintea discipolilor. In învătăturile sale, BHAGAVAN (formulă de respect cu care discipolii i se adresează maestrului, si care înseamnă fiintă divină) foloseste expresii ca "scripturile declară", "astfel cum spun înteleptii" etc., de asemenea citează pasaje din texte ca BHAGAVAD GITA, VIVEKACHUDAMANI si RIBHU-GITA. Dar este evident că aceste trimiteri sînt oferite numai ca niste confirmări, căci ele au fost întelese de MAHARISHI însusi prin propria sa experientă. Invătătura de bază este cea din ADVAITA-VEDANTA. Experienta completă a Sinelui lipsit de dualitate este scopul, introspectia în natura Sinelui, este mijlocul .

Cînd mintea identifică Sinele cu non-Sinele (corpul fizic, etc.) apare suferinta, înlăntuirea în iluzie; cînd această identificare gresită este înlăturată prin întrebarea "Cine sînt eu?" este calea directă propusă de BHAGAVAN RAMANA. Experienta Eului Suprem este accesibilă tuturor .

Dintre toate gîndurile, gîndul "EU" apare întotdeauna primul. Ceea ce trebuie făcut este să ne întoarcem cu gîndul, prin introspectie, către sursa gîndului "Eu". Acesta este procesul invers fată de ceea ce se petrece în mod obisnuit în activitatea mintii noastre. Mintea cercetează structura si cauza tuturor lucrurilor din jur, care la o examinare adîncă, sînt propriile sale proiectii în afară; ea nu reflectează asupra sa însăsi si nu-si cercetează propria sa cauză. Cunoasterea de sine poate fi dobîndită orientînd mintea spre ea însăsi. Acest lucru nu trebuie confundat cu introspectia despre care ne vorbesc psihologii occidentali .

Introspectia ce duce la realizarea Sinelui nu este examinarea de către minte a propriului său continut, introspectia este aducerea primului mod de manifestare a mintii, a gîndului "Eu" pînă la originea sa care este Sinele. Cînd se realizează o cercetare adecvată si perseverentă, chiar gîndul "Eu" încetează să se mai manifeste si se produce iluminarea, fără cuvinte, în forma lui "Eu-Eu", care este Constiinta pură. Aceasta este eliberarea, încetarea succesiunii nasterii si mortii .

Metoda prin care se realizează aceasta, asa cum s-a arătat, este introspectia, care, în Vedanta, e numită JNANA, cunoastere. Devotiunea pură (BHAKTI), meditatia (DHYANA) si concentrarea sînt identice (ca rezultat) cu aceasta. După cum clarifică perfect BHAGAVAN, experienta completă a Sinelui înseamnă în acelasi timp o reală devotiune, controlul mintii, cunoastere, perseverentă si vointă. In limbajul devotiunii, scopul final poate fi descris ca o resorbtie a mintii în izvorul său care este Sinele; în limbajul stiintei YOGA el poate fi descris ca dizolvarea mintii în Lotusul-Inimă. Acestea sînt numai două moduri diferite de a exprima acelasi adevăr .

Metoda introspectiei este considerată dificilă de cei ce nu au dobîndit o competentă necesară pentru aceasta. Mintea trebuie mai întîi purificată si făcută capabilă să se concentreze asupra unui singur punct. Aceasta se realizează prin ASANAS, PRANAYAMA, concentrare si meditatie. Astfel, diferitele tehnici YOGA, sînt auxiliare metodei directe care este introspectia. In acest context, BHAGAVAN se referă la trei grade de aspiranti: cel superior, cel mediu si cel inferior .

Pentru aspirantii de nivel superior, calea prescrisă este VEDANTA, metoda fiind introspectia; prin această practică, mintea devine linistită cufundîndu-se în Sine, si în final încetează de a mai fi, trăind experienta pură a Sinelui Divin strălucitor. Calea pentru aspirantii de nivel mediu este meditatia asupra Sinelui; meditatia constă în dirijarea unui flux continuu al mintii înspre acelasi obiect; există mai multe forme de meditatie, cea mai bună este aceea asupra afirmatiei "EU SINT SINELE", această formă de meditatie culminează eventual cu Realizarea Sinelui .

Pentru aspirantii de nivel inferior, disciplina cea mai folositoare este controlul respiratiei care conduce la controlul mintii .

BHAGAVAN explică diferenta dintre JNANA-YOGA (calea cunoasterii) si DHYANA-YOGA (calea meditatiei) astfel: JNANA este ca si cum ai supune un taur încăpătînat, ademenindu-l cu o legătură de iarbă verde, în timp ce DHYANA este ca si cum l-ai stăpîni prin fortă .

După cum există opt ramuri în YOGA, există deasemenea opt faze similare si în JNANA. Ele au însă semnificatii diferite. Astfel, în timp ce PRANAYAMA din tehnica YOGA constă în regularizarea si retinerea respiratiei, PRANAYAMA, ca ramură din JNANA, se referă la respingerea lumii de forme si nume, care este ireală, si realizarea Realului care înseamnă Existentă pură - Constiintă pură - Fericire supremă .

Astfel, prin metoda introspectiei, Realizarea Sinelui poate fi obtinută chiar în această viată. De fapt, Realizarea Sinelui nu este ceva ce trebuie dobîndit din exterior. Cheia acestei căutări este întrebarea "Cine sînt eu?". Ea constituie axul a ceea ce MAHARISHI numeste metoda simplă si directă. Răspunsul trebuie să survină spontan, cu o sigurantă infailibilă, dobîndită prin experientă: "Eu sînt Sinele" .

MAHARISHI cita uneori din YOGA-VASISHTHA, o carte a întelepciunii orientale: "Mediul mental este creatorul lumii" .

Un om adormit aflat în starea de somn profund, fără vise, ne spune el, există în nediferentiat. Psihismul apare la fel ca o poză care se revelează într-o baie fotografică. Mai întîi apare rasterul, (fondul). Noi îl numim "ego" .

In om, de îndată ce acesta si-a asumat ideea individualitătii, răsare imediat si lumea. El o modelează conform structurilor sale mentale, care focalizează Constiinta în imagini pe care el le consideră a fi obiecte .

Dar de fapt, individualitatea noastră nu este decît una dintre aceste imagini, prin intermediul căreia le vedem pe toate celelalte .

In acest caz, fiind supusi iluziei, Sinele pare a se limita la "eu". Astfel constiinta individuală, mintea agitată, corpul, lumea exterioară, par a fi domenii separate. Dar ele apar în acelasi timp, coexistă si se resorb împreună .

MAHARISHI exprima întelepciunea UPANISHADELOR care afirmă că mintea, corpul si lumea sînt elemente componente ale aceleiasi manifestări în care Sinele se revelează lui însusi. Acesta este spectacolul magic, "iluzia creatoare", pe care textele traditionale o numesc MAYA. A transcende iluzia, a vedea cine sîntem cu adevărat, aceasta este esenta învătăturii sale .

Noi sîntem de fapt SINELE. Sinele singur există. Ignoranta este aceea care ne face să credem că nu am realizat Sinele. Cînd această ignorantă este înlocuită prin cunoasterea de sine, realizăm natura eternă a Sinelui.

Acela care a obtinut această realizare e numit JIVAN-MUKTA (eliberat în viată). Celorlalti, el poate să le apară continuînd să locuiască în trup. Se afirmă că pentru a ajuta pe ceilalti, corpul va continua să existe atîta timp cît vor dura resturile din PRARABHDA-KARMA (acea KARMA a trecutului care a început să se fructifice în forma corpului actual) si că atunci cînd aceasta s-a consumat, trupul se dizolvă , si astfel JIVAN- MUKTA devine un NIDEHA-MUKTA. Dar din punctul de vedere al Adevărului Absolut, nu este nici o diferentă între cele două forme de MUKTI; ceea ce trebuie înteles, este că această MUKTI, sau eliberare, este natura neschimbătoare a Sinelui .

  Sus 

 

      VIATA LUI RAMANA MAHARISHI

S-a născut în anul 1879 într-un sat îndepărtat la vreo 30 de mile de MADURA, oras din sudul Indiei, unde se află un templu renumit. Tatăl lui era magistrat si brahman. Avea faima că a fost foarte milostiv. Hrănea si îmbrăca un mare număr de localnici. Copilul a fost crescut si instruit la MADURA, acolo a învătat englezeste la scoala misionarilor americani .

La început tînărul RAMANA iubea mai ales sporturile si jocurile. Era tarela luptă, la box si a fost un bun înotător, înfruntînd apele cele mai adînci. Nu avea nici un interes deosebit pentru filozofie sau religie .

Singurele lui ciudătenii erau în vremea aceea accesele de somnambulism, urmate de un somn atît de adînc că nici un fel de zgomot nu îl mai putea trezi. Colegii lui de scoală observaseră acest lucru si deoarece le era teamă de el ziua, din pricina iutelii cu care răspundea la orice atac, se foloseau de somnul lui noaptea, ca să-si bată joc de el. Il azvîrleau din pat, îl duceau în curte, îl băteau si apoi îl puneau din nou în pat fără să fi izbutit să-l trezească din somn. A doua zi nu îsi amintea nimic. Dar, pentru un cercetător atent, toate acestea ar fi fost semne pentru a discerne manifestări care exprimau potentiale forme ale extazului mistic .

Intr-o zi, o rudă, care sosise în vizită din tinutul său, îi povesti că vine dintr-un pelerinaj la ARUNACHALA. Acest nume sună ciudat în mintea copilului, fără însă să poată întelege de ce. Se informă, si cînd află că ARUNACHALA este un templu deveni total preocupat de acest nume. Nu ar fi putut spune pentru ce îl interesa ARUNACHALA mai mult decît alt templu .

Isi urmă studiile la scoala misionarilor, fără însă să dovedească înzestrări deosebite, cu toate că era foarte inteligent si un bun elev. Avea 17 ani cînd simti chemarea menirii sale. Părăsi scoala fără nici un motiv si fără să le spună nimic profesorilor sau părintilor. Care erau motivele pentru care procedase astfel, zdrobindu-si orice posibilitate de viitor? Fapta era perfect motivată în ochii lui, însă cîtusi de putin în ai părintilor lui. Căci viata îl împinse într-o directie pe care nu o prevăzuseră profesorii lui. Sase săptămîni după această revelatie părăsi liceul din MADURA si nu se mai întoarse niciodată .

Era singur la el în odaie în ziua aceea si deodată îl cuprinse o mare spaimă. Cu toate că era sănătos avu impresia că va muri. Obsedat de această idee, se pregăti ca si cînd aceasta ar fi fost de neînlăturat. Se culcă pe parchet, îsi înclestă membrele si îsi opri respiratia. "Iată că acest corp care e al meu va muri si va fi pus pe rug si prefăcut în cenusă. Dar eu voi fi mort odată cu acest corp? Corpul sînt eu? Acest corp e teapăn si tăcut, si totusi simt că exist cu toată forta si plinătatea."

Asa descria MAHARISHI această curioasă experientă. Ceea ce se petrecu pe urmă e greu de înteles, si chiar mai greu de explicat: Crezu că a căzut într-un fel de extaz adînc dar constient în care atinsese adedvăratele izvoare, însăsi esenta fiintei sale. Intelese atunci că trupul este un obiect exterior Eului, că Eul rămînea neschimbat în moarte. Adevăratul Eu îi apăru înzestrat cu o realitate absolută, dar atît de adînc îngropată în firea omenească încît si el, ca si ceilalti oameni, nu o cunoscuse pînă în acea clipă .

Cînd RAMANA îsi reveni din acea stare iluminatorie era cu desăvîrsire schimbat. Pierduse orice interes pentru studiile lui, pentru sport, pentru colegi, pentrucă întreaga lui capacitate de atentie era acum îndreptată asupra acestei sublime notiuni a Eului Suprem, care îl cuprinsese cu atîta fortă că îi dădea o putere sufletească care niciodată n-avea să-l mai părăsească. Pe cît era înainte gata să răspundă cu nervozitate camarazilor lui cînd îl necăjeau, pe atît acum nu mai putea fi decît blîndete si răbdare. Nedreptatea nu îl mai atingea si o perfectă umilintă se desprindea din toate gesturile lui. Renuntă la toate vechile lui obiceiuri, căutînd singurătatea ca să poată medita si să se poată lăsa dus de curentul interior în care se adîncea .

Astfel de schimbări ale caracterului nu se pot ivi neobservate. Intr-o zi, fratele lui mai mare, intrînd în camera lui RAMANA, îl găsi cu ochii închisi, adîncit într-o profundă meditatie. Cărtile de scoală erau trîntite pe jos, ca si cum ar fi fost respinse cu dezgust. Fratele îl certă amarnic .

- Ce vrei să faci? Dacă ai de gînd să devii yoghin, de ce mai înveti în vederea unei cariere obisnuite ?

Tînărul RAMANA simti puterea acestor argumente si hotărî să primească total starea cea nouă. Tatăl său murise, dar stia că poate să se bizuie pe sprijinul unui unchi si pe al fratelui mai mare, care vor avea grijă de mama lui. Hotărît lucru, nu mai avea ce căuta acasă. In clipa aceasta numele îi răsări în minte, numele care îl fascinase atîtia ani de-a rîndul, care îl urmărise cu atîta putere. ARUNACHALA ! Acolo trebuia să meargă.Simtea, fără să poată explica însă de ce. Astfel se supuse unei chemăriporuncitoare nepremeditată. "Eram literalmente ca sub efectul unei vrăji" spune MAHARISHI .

Tînărul băiat părăsi totul, prieteni, studii si rude si plecă spre ARUNACHALA îndemnat de destin. Lăsă în urma lui o scrisoare în limba tamilă: "Plec în căutarea Tatălui meu pentru a asculta de porunca Lui. Ceeace am întreprins acum e curat; nimeni deci să nu se frămînte. N-are rost să cheltuiti bani ca să mă căutati" .

Plecă deci, necunoscînd deloc lumea, cu trei rupii în buzunar, dar călăuzitpe calea lui de aceea putere divină care îl chemase. Cînd sosi la templu era lipsit de toate si absolut necunoscut. Dar flacăra renuntării strălucea în sufletul lui si îl înviora. Atît de mare îi era dispretul fată de bunurile lumesti, încît, întrînd în templu, azvîrli hainele de pe el si se prosternă gol. Un preot sosi si îl certă zadarnic. Altii veniră pentru a-i face observatii si reusiră să-l convingă pe tînărul băiat să-si îmbrace haina. Din clipa aceea niciodată nu a mai avut altă îmbrăcăminte .

Timp de sase luni stătu aici, mutîndu-se doar dintr-un loc în altul înlăuntrul templului. O dată pe zi, un preot, uimit de fervoarea timpurie a copilului, îi aducea putin orez. Isi petrecea zilele adîncit într-un extaz atît de profund, încît uita cu desăvîrsire de lumea de afară. Se întîmpla ca pungasii să arunce în el cu noroi si apoi să fugă batjocorindu-l, dar RAMANA numai după cîteva ceasuri observa ce se petrecuse si nu simtea nici un fel de supărare .

Dar forfota pelerinilor în templu nu era potrivită cu singurătatea pe careo căuta: asa că părăsi templul ca să se retragă într-un mic sanctuar care se afla pe cîmp, nu departe de oras. Aici stătu un an si jumătate si se multumi cu mîncarea pe care trecătorii piosi o depuneau în fata lui. Nu vorbea cu nimeni; de fapt nu pronuntă nici un cuvînt timp de trei ani, nu pentru că făcuse vreun jurămînt, ci pentru că vocea lui lăuntrică îi poruncea să-si păstreze toate puterile pentru a se concentra asupra vietii spirituale lăuntrice. Cînd atinse tinta pe care si-o propusese începu din nou să vorbească, de altfel nu cu mult mai mult decît atunci cînd tăcea .

Îsi păstra identitatea bine ascunsă, dar, printr-o serie de coincidente, mama lui reusi să afle unde se găseste: aceasta doi ani după plecarea lui de acasă... Veni imediat cu fiul cel mare si căută prin lacrimile ei să-l facă să se întoarcă acasă. Dar totul fu în zadar. După lacrimi ea trecu la învinuiri: atunci el luă o bucată de hîrtie si scrise că o putere superioară îndreaptă pasii omului si că nici măcar mama lui nu îl poate îndepărta de la calea aceasta. Atunci mama se recunoscu învinsă. Răsunetul acestei povesti se răspîndi, vizitatori din ce în ce mai numerosi începură săvină să-l vadă, ceea ce îl hotărî să schimbe din nou locul unde stătea, iarde data aceasta urcă pe dealul Sfîntului Semn, unde a trăit cîtivaani într-o pesteră naturală. Pe acest munte se găsesc multe pesteri de felul acesta si toate adăpostesc yoghini sau pustnici, dar grota lui RAMANA era deosebită pentru că în ea trăise un yoghin vestit care era chiar înmormîntat acolo. Arderea pe rug este lucru curent în India, dar se face o exceptie la acest obicei pentru yoghinii care au faima de-a fi atins mari înăltimi spirituale, deoarece se crede că în acest caz curentul vital continuă să stea în corp timp de mii de ani si îl facesă fie indestructibil. Corpul e atunci spălat, uns si asezat cu picoarele încrucisate, ca în timpul meditatiei. Intrarea mormîntului se zideste. De cele mai multe ori mausoleul devine loc de pelerinaj. Apoi mai există si un alt motiv pentru care marii yoghini sînt înmormîntati si nu arsi: credinta spune că ei nu mai au nevoie să fie purificati prin foc, deoarece au fost îndeajuns de curătiti prin felul lor de viată .

E interesant de observat că întotdeauna pesterile au fost locul preferat de yoghini sau pustnici. In antichitate, de multe ori erau consacrate unui zeu: ZOROASTRU, profetul pars îsi îndeplinea meditatiile într-o pesteră si tot asa si-a primit MAHOMED revelatiile. yoghinii indieni mai au si alte motive pentru a prefera oricărei alte locuinte. Acolo sînt feriti de furtuni, de vînturi si de rapidele schimbări de temperatură care au loc seara si simineata. Aerul rarefiat reduce si toate necesitătile corporale.

Poate că si frumusetea fără pereche a locului l-a fermecat pe RAMANA. De pe un podis învecinat se desfăsoară o vedere splendidă asupra orasului si a templului urias. La marginea cîmpiei, linia dealurilor se estompează blînd, închizînd orizontul .

RAMANA rămase cîtiva ani în această pesteră, adîncit în meditatie si extaz. Nu era un yoghin obisnuit: pentru că nu urmase învătăturile nici unui Maestru, nu practica exercitii obisnuite. Urmase o cale individuală, calea care duce la cunoasterea Eului Suprem, Sinelui, călăuzit de chemarea interioară a unui Maestru Divin .

In anul 1905 izbucni ciuma în localitate, adusă desigur de pelerini. Făcu asemenea ravagii, încît aproape toti locuitorii părăsiseră orasul căutînd scăpare în cîmpie. Tigrii si leoparzii circulau în plină libertate pe străzile orasului părăsit. Aceste animale, ca să coboare în oras, treceau prin fata pesterii lui RAMANA care fu sfătuit să părăsească locul: el refuză si rămase tot atît de linistit si nepăsător ca de obicei.

In timpul acela tînărul sihastru trebui să se obisnuiască cu prezenta unui discipol care se legase în mod spontan de el si avea grijă de tot ce îi trebuia. Acest om a murit, dar a transmis celorlalti discipoli următoarea legendă: în fiecare noapte, un tigru de mari dimensiuni intra în pesteră, lingea mîinile lui RAMANA, care îi răspundea mîngîindu-l. Tigrul stătea toată noaptea culcat la picoarele lui si nu pleca decît în zori. Este o credintă înrădăcinată în India că yoghinii sau fachirii, cînd au atins o treaptă înaltă de perfectiune, pot trăi în junglă fără să se teamă de tigri, lei, reptile sau celelalte sălbăticiuni care cutreieră prin ea. Se mai spune si altă poveste despre RAMANA: într-o zi, în timp ce era asezat în fata locuintei lui, o cobră îsi arătă coltii, fără ca RAMANA să se miste. Omul si reptila rămaseră astfel fată în fată, ochiînochi, cîteva minute. Apoi reptila se retrase, fără să-i fi făcut nici cel mai mic rău .

Austeritătile tînărului ascet se sfîrsiră de îndată ce el consideră că sînt suficiente: simtind că puseseră stăpînire pe anumite forte din adîncul lui. singurătatea nu mai era trebuincioasă; comtinuă totusi să stea în pesteră pînă cînd, într-o zi, primi vizita unui ilustru pandit numit GANAPATI SHASTRI, vizită care a fost începutul a ceea ce se poate numi viata publică a lui RAMANA MAHARISHI. Acest profesor venise să locuiască în apropierea templului ca să se îndeletnicească cu studiul meditatiei. Auzi vorbindu-se despre tînărul yoghin si curiozitatea îl împinse să meargă să-l vadă. Il găsi pe RAMANA contemplînd soarele. Era un exercitiu pe care tînărul pustnic îl făcea adesea. Un european nu îsi poate da seama ce înseamnă intensitatea soarelui sub cerul Indiei .

Profesorul studiase timp de 12 ani doctrina înteleciunii indiene si se supuse la tot felul de discipline ca să poată atinge un oarecare grad de perfectiune, dar era mereu cuprins de îndoieli si nedumeriri. Ceru sfatul lui RAMANA în această privintă si rămase uimit de întelepciunea răspunsului primit. Pusese cîteva întrebări în legătură cu anumite probleme filozofice si religioase care îl preocupau si foarte curînd viata lui fu descătusată de neîncrederea care îl frămînta. Acest om a fost atît de impresionat, încît s-a prosternat în fata tînărului sihastru, implorîndu-l să-l primească discipol. Profesorul SHASTRI, care el însusi avea un grup de discipoli în orasul VELLORE, le vorbi acestora despre descoperirea unui mare întelept, a unui MAHARISHI, a unui om a cărui desăvîrsire spirituală depăsea tot ce putea fi închipuit. Din vremea aceea, numele de MAHARISHI începu să fie dat tînărului RAMANA în clasele cultivate, în timp ce poporul continua să-l adore ca pe o fiintă inspirată de Zei, cu toate că MAHARISHI a respins din toate puterile acest fel de manifestări fată de el. Dar între ei, credinciosii lui si oamenii din împrejurimi spuneau că el este un zeu .

Un mic grup de discipoli se formă în jurul lui; ei au clădit pe deal o căsută; se hotărîră să trăiască acolo. Mama lui, care revenise de mai multe ori să-l vadă, îi recunoscuse vocatia si cînd moartea îl luă pe fiul cel mare,ea îi ceru lui MAHARISHI să o lase să trăiască ingă el, iar el primi. Ea trăi timp de sase ani acolo si la sfîrsit deveniseunul dintre discipolii cei mai convinsi ai lui MAHARISHI. In schimbul ospitalitătii, ea era cea care avea grijă de gospodărie. Cînd bătrîna doamnă muri, cenusa ei a fost înmormîntată la poalele dealului într-o capelă, unde lămpi ard fărăîncetare în memoria femeii care dăduse lumii unul dintre cei mai mari întelepti ai ei. Buchete de iasomie si de alte flori sînt mereu depuse în dar de credinciosi .

Cu timpul, reputatia lui MAHARISHI se răspîndi în toată tara; pelerini care veneau să viziteze templul urcau si pe deal să contemple chipul înteleptuluiînainte de a pleca înapoi. Abia atunci MAHARISHI consimti să locuiască în holul cel mare care fusese clădit pentru el si discipolii lui. MAHARISHI primea daruri în hrană, dar niciodată altceva. Tot ceea ce posedaera datorat afectuoasei insistente a credinciosilor lui. In timpul primilor ani de pustnicie nu se sfia să coboare cîteodată cu strachina în mînăpentru a cersi putină mîncare. Unei femei bătrîne i se făcu atunci milă de el si îi aduse după aceea regulat mîncare. Credinta care îl gonise din confortabila casă părintească a fost răsplătită de o providentă binevoitoare. Dar, de obicei, respingea orice dar care i se făcea, de orice natură .

Cînd o bandă de răufăcători au intrat în încăperea unde se afla singur RAMANA, hotii nu găsiră decît cîtiva bănuti pe care îi păstra discipolul care se ocupa cu gospodăria. Hotii, înfuriati de putinul cîstig, îl loviră pe MAHARISHI cu ciomagul, dar înteleptul nu numai că răbdă linistit loviturile, dar le oferi si mîncare, fără a fi în stare să resimtă ură, ci dimpotrivă, fiind plin de milă pentru rătăcirea lor. Ii lăsă să plece linistiti .

Si-a abandonat corpul fizic, pentru a intra în stare de MAHA SAMADHI în anul 1950, la vîrsta de 71 de ani. Dar el va rămîne de-a pururi în noi .

      Adaptare după "India secretă" de Paul Brunton

  Sus 

 

     CINE SINT EU ? (NAN - YAR ?)

Toate fiintele vii doresc să fie fericite, să trăiască fără să sufere. La fiecare fiintă se poate constata o supremă iubire de sine, si numai fericirea este cauza acestei iubiri. Pentru a dobîndi această fericire absolută care este natura proprie oricărei creaturi si care este experimentată în starea de somn profund fără vise, cînd mintea obisnuită dispare, trebuie să ne cunoastem Sinele-Esentă. Pemntru a obtine aceasta, caleacunoasterii,căutarea interioară de forma "Cine sînt eu?" este principalul mijloc .

1. Cine sînt eu ?

Nu sînt corpul fizic, care este alcătuit din cele sapte umori (DHATUS) .

Nu sînt cele cinci organe de simt (JNANENDRIYAS) - aspectele mentale ale organelor fizice: urechi, piele, ochi, limbă si nas - care îsi au fiecare obiectele lor specifice - esentele subtile, (TANMATRAS): sunet, atingere, culoare (formă), gust si miros, respectiv: nu sînt cele cinciorganede actiune (KARMENDRIYAS) - corespondentul subtil, lăuntric al organelor fizice:coardele vocale, mîini, picioare, sex si anus, care îndeplinesc functiilespecifice de vorbire, apucare, locomotie, procreatie-creare a plăcerii erotice si excretie .

Nu sînt cele cinci sufluri vitale: PRANA, APANA, SAMANA, UDANA, VYANA, care realizează functiile specifice de inspiratie (asimilare), excretie, digestie, vorbire si circulatie a sîngelui si a fluidelor vitale .

Nu sînt nici chiar mintea care gîndeste; si de asemenea, nici necunoasterea care este înzestrată numai cu impresiilereziduale ale obiectelor si în care nu există nici obiecte si nici functii .

2. Dacă nu sînt nimic din toate acestea, atunci cine sînt eu ?

După negarea si transcenderea tuturor lucrurilor mentionate mai înainte, ca nefiind eu-însumi (NETI, NETI), numai acea Constiintă care rămîne singură, aceasta sînt eu .

3. Care este natura Constiintei Supreme ?

Natura Constiintei Supreme este pura existentă - pura constiintă - pura beatitudine (SAT-CHIT-ANANDA) .

4. Cînd va fi obtinută Realizarea Sinelui-Esentă (ATMAN) ?

Cînd lumea vizibilă va fi transcensă, atunci va fi realizat Sinele- -Esentă, care este văzătorul, constiinta martor .

5. Nu poate avea loc revelarea Sinelui (ATMAN) chiar dacă lumea vizibilă nu este transcensă, fiind considerată în continuare drept reală ?

Nu, nu se poate .

6. De ce ?

Văzătorul si obiectul văzut sînt precum frînghia si sarpele, atunci cînd în întuneric confundăm înspăimîntati frînghia cu un sarpe veninos. Intocmai cum cunoasterea frînghiei, care este substratul real al experientei, nu survine pînă cînd falsa cunoastere a sarpelui iluzoriunu dispare, tot astfel Realizarea Sinelui, care este substratul esential al fiintei, nu se va produce pînă cînd nu este îndepărtată convingerea că lumea vizibilă este reală .

7. Cînd va fi transcensă lumea (care reprezintă de fapt obiectul văzut)?

Atunci cînd mintea, care este cauza tuturor perceptiilor si actiunilor, devine linistită si imobilă, lumea este transcensă .

8. Care este natura mintii ?

Ceea ce este numit "minte" este o uimitoare putere ce rezidă în Sinele Suprem. Acesta provoacă aparitia oricărui gînd. Fără gînduri, nu există minte. Astfel, gîndul este natura mintii. Fără gînduri nu există nici o entitate independentă numită "lume". In starea de somn profund fără vise nuexistă gînduri si nu există nici lumea exterioară pentru subiect. In starea de veghe si în starea de vis există gînduri si de asemenea există si o lume exterioară. Exact asa cum păianjenul îsi întinde pînza, scotînd-o din el însusi si si-o retrage apoi în el însusi, tot asa si mintea proiectează lumea în afara sa si o resoarbe apoi din nou în ea însăsi. Cînd mintea iese din interiorul Sinelui, se naste lumea exterioară. Prin urmare, cînd lumea exterioară ne apare ca fiind reală, Sinele Suprem nu mai este văzut. Iar cînd Sinele străluceste în constiinta noastră, lumea exterioară dispare. Cînd cineva îsi pune cu perseverentă întrebări despre natura mintii, mintea ca un reziduu, va sfîrsi prin a părăsi Sinele .

Ceea ce noi numim Sine este de fapt ATMAN. Mintea există întotdeauna depinzînd de ceva grosier; ea nu poate exista singură. Mintea formează si este ceea ce numim corpul subtil sau sufletul (JIVA) .

9. In ce fel trebuie să ne punem întrebări pentru a întelege natura mintii ?

Ceea ce apare în acest corp ca fiind "eul" (egoul) este mintea. Dacă cineva se întreabă unde apare prima dată în corp ideea de "Eu" va descoperi că ea apare în Inimă. Acesta este locul de origine a mintii. Chiarsi dacă cineva gîndeste constant "Eu", "Eu", va fi condus către acel loc.Din toate gîndurile care apar în minte, gîndul "Eului" esteprimul . Doar după aparitia acestuia, apar celelalte lucruri. Numai după aparitia primului pronume personal, cel de al doilea si al treilea pronume personal pot să apară. Fără primul pronume personal nu pot exista al doilea si al treilea .

10. Cum va putea deveni mintea linistită ?

Prin întrebarea "Cine sînt eu?", gîndul "Cine sînt eu?" va distruge celelalte gînduri si precum bătul folosit pentru a aprinde un rug de foc, el însusi în final va fi distrus. Atunci va înflori Realizarea de Sine .

11. Ce rost are păstrarea în permanentă în minte a gîndului "Cine sînt eu" ?

Cînd alte gînduri apar, ele nu trebuie urmate ci trebuie să ne întrebăm "Cuiîi apar aceste gînduri?". Nu are importantă cîte gînduri apar. De fiecare dată cînd un gînd apare trebuie să ne întrebăm cu seriozitate "Cui i-a apărut acest gînd?". Răspunsul care va veni va fi "Mie". Apoi dacă se pune întrebarea "Cine sînt eu?", mintea se va întoarce la sursa sa, iar gîndul care a apărut se va linisti. Printr-o practică repetată realizată în această manieră, mintea îsi va dezvolta capacitatea de a rămîne permanent cufundată în propria sa sursă. Cînd mintea, care este de natură subtilă se exteriorizeazăprin intermediul creierului si a organelor de simt apar numele grosiere si formele. Cînd ea rămîne în Inimă, numele si formele dispar. A nu lăsa mintea să se exteriorizeze si a o păstra interiorizată în Inimă, este ceea ce se numeste interiorizare (ANTAR- MUKHA). A lăsa mintea să meargă în afara Inimii este cunoscut ca fiind exteriorizare (BAHIR-MUKTA). Astfel, cînd mintea stă în Inimă, "eul" (egoul) care este sursa tuturor gîndurilor va fi eliminat si Sinele care există de-a pururi va străluci. Orice ar face un asemenea om, el nu vafi impulsionat de ideea egotică de"Eu". Dacă cineva actionează în acestfel, toate îi vor apare ca fiind de natura lui JIVA .

12. Mai există oare si alte metode pentru a linisti mintea ?

Alte metode decît acest fel de a ne întreba nu reprezintă metode adecvate.Dacă prin intermediul altor metode se va încerca un control al mintii, mintea ne va părea că este controlată, dar va continua să existe si mai departe. Prin controlul respiratiei, de asemenea, mintea va deveni linistită. Dar ea va fi linistită doar atîta timp cît respiratia rămîne controlată. Cînd respiratia va fi reluată, mintea de asemenea va reîncepe să se miste si va hoinări, împinsă fiind de impresiile reziduale care se află în ea .

Sursa este aceeasi atît pentru minte cît si pentru respiratie. Intr- adevăr,gîndul este natura reală a mintii. Gîndul de "eu" este primul gînd din minte si cu el apare egoul. Acolo de unde egoul îsi trage originea, respiratia de asemenea îsi trage originea. Deci cînd mintea devine linistită, respiratia este controlată, mintea devine linistită. Dar în starea de somn profund fără vise, desi mintea devine linistită, respiratia nu se opreste. Aceasta se întîmplă datorită vointei lui Dumnezeu, pentru a putea fi păstrat corpul fizic si pentru ca ceilalti oameni să nu trăiască cu impresia că fiinta a nurit. In starea de veghe si în SAMADHI atunci cînd mintea devine linistită, respiratia este controlată. Respiratia este

forma grosieră a mintii. Pînă în momentul mortii, mintea păstrează respiratia în corp; cînd corpul moare, mintea îsi ia si respiratia odată cu plecarea ei. Deci exercitiul de control al respiratiei este doar un sprijin pentru a face mintea să devină linistită (MANONIGRAMA); acest exercitiu nu va distruge mintea (MANONASA). Intocmaiprecum practica controlului respiratiei, meditatia făcută pe formele lui Dumnezeu, repetarea de MANTRE, postul alimentar, etc. nu sînt decît ajutoare pentru a face mintea linistită. Prin intermendiul meditatiei asupra formelor lui Dumnezeu si prin repetarea de MANTRE, mintea devine focalizată. De obicei, mintea hoinăreste în permanentă. Tot astfel precum atunci cînd unui elefant îi este dată o frînghie pe care să o apuce cu trompa el va începe să meargă după noi tinîndu-se de frînghie si de nimic altceva, tot astfel, cînd mintea este ocupată cu un nume sau cu o formă ea se va "apuca" doar de aceasta. Cînd mintea se diversifică sub forma nenumăratelor gînduri, fiecare gînd devine lipsit de fortă; cînd însă gîndurile se dizolvă, mintea devine focalizată si puternică. Pentru o asemenea minte, căutarea Sinelui prin intermediul întrebării "Cine sînt eu?" devine usoară. Dintre toate regulile restrictive ce ajută la linistirea mintii, cea în legătură cu consumarea în exclusivitate a hranei SATTVAICE în cantităti moderate este cea mai importantă. Respectînd această regulă, calitatea SATTVAICA a mintii va creste si acest lucru va fi foarte util în căutarea Sinelui prin intermediul întrebării "Cine sînt eu?" .

13. Impresiile reziduale (gîndurile) despre obiecte apar fără sfîrsit, precum valurile unui ocean. Cînd vor fi eliminate toate aceste gînduri ?

Pe măsură ce meditatia asupra Sinelui ajunge la nivele din ce în ce mai înalte, gîndurile vor fi treptat distruse .

14. Este posibil ca aceste impresii reziduale ale obiectelor, care provin chiar din alte existente, dintr-un timp fără început, asa cum este timpul însusi, să fie dizolvate astfel încît fiinta să rămînă cufundată în puritatea Sinelui ?

Fără a-ti mai pune problema dacă "Este posibil sau nu?" trebuie să te păstrezi cu perseverentă într-o stare de meditatie asupra Sinelui. Chiar dacă cineva este un mare păcătos, el nu va trebui să se îngrijoreze plîngîndu-se "Vai, sînt un păcătos, cum as putea atinge eu eliberarea?"; el va trebui să renunte complet la gîndul "Sînt un păcătos" si să se dăruiască cu fervoare în meditatia asupra Sinelui. Cu sigurantă, astfel va reusi să atingă Realizarea Ultimă. Nu există două minti - una bună si una rea. Impresiile reziduale sînt de două feluri - pozitive si negative. Cînd mintea este sub influenta impresiilor pozitive este numită bună, iar cînd este sub influenta impresiilor negative este considerată rea .

Nu va trebui să-i permitem mintii să se îndrepte către obiectele lumesti si către lucrurile care îi preocupă pe oamenii ignoranti. Oricît de rău ar fi omul delîngă tine, nu trebuie să îndrepti ura asupra lui. Atractia posesivă si ura vor trebui amîndouă evitate. Tot ceea ce o fiintă dă celorlalti, ea dă Sinelui său Suprem. Dacă acest adevăr este înteles, cine va mai putea să nu dăruiască totul celorlalti? Cînd Sinele se dezvăluie, totul se dezvăluie; cînd mintea devine linistită totul devine linistit. Pe măsură ce ne purtăm cu mai multă umilintă, vom putea genera din ce înce mai mult bine. Dacă mintea devine tăcută putem trăi fericiti oriunde .

15. Cît timp va trebui practicată introspectia, calea de evolutie spirituală prin întrebarea "Cine sînt eu?"

Atît timp cît în minte se mai păstrează împresii ale obiectelor exterioare sau interioare, întrebarea "Cine sînt eu?" este necesară. Pe măsură ce gîndurile răsar, ele vor fi distruse imediat, chiar în locullor de origine, prin intermediul acestei întrebări. Dacă ne păstrăm în contemplarea Sinelui neîntrerupt pînă ce Sinele a fost recunoscut, doar atunci putem renunta la această întrebare. Atîta timp cît mai există dusmani în interiorul fortăretei, ei vor continua să atace fortăreata, dar dacă ei sînt distrusi imediat ce apar, fortăreata va fi în totalitate sub stăpînirea noastră .

16. Care este natura Sinelui ?

Ceea ce există cu adevărat este doar Sinele. Lumea si sufletul individual apar în acest Sine (precum sideful în scoica ce va nasteo perlă); lumea si sufletul individual apar si dispar în acelasi timp .

Sinele este acolo unde în mod absolut nu există nici un gînd despre "Eu". Acesta (Sinele) este numit "Tăcere". Sinele însusi este lumea, Sinele însusi este "Eul", Sinele însusi este Dumnezeu; totul este SHIVA, totul este Sine .

17. Nu este totul lucrarea lui Dumnezeu ?

Fără dorintă sau efort, Soarele răsare; si numai în prezenta acestuia, pietrele pretioase strălucesc, lotusul înfloreste si apa se evaporă; oamenii îsi realizează diferitele lor activităti si apoi se odihnesc. Precum pilitura de fier se miscă si se ordonează înprezenta magnetului, doar în virtutea prezentei lui Dumnezeu, sufletele guvernate de cele trei functii cosmice sau de încincita activitate divină îsi realizează actiunile si apoi se odihnesc, în concordantă cu KARMA proprie. Dumnezeu nu impune; nici o KARMA nu îl poate atinge. Este la fel cum actiunile lumesti nu afectează Soarele sau precum activitatea celorlalte patru elemente (pămînt, apă, foc, aer) nu afectează eterul atotpăstrător .

18. Dintre toti cei care se dăruiesc prin devotiune lui Dumnezeu cine este cel mai de admirat ?

Cel care este dăruit Sinelui care cu adevărat este Dumnezeu, este cel mai devotat lui Dumnezeu. A te dărui lui Dumnezeu înseamnă a rămîne mereu cufundat în Sine fără a lăsa să apară nici un alt gînd în afarăde gîndul fată de Sine. Oricîte probleme i-am lăsa lui Dumnezeu, El le suportă pe toate. Din moment ce puterea Supremă a lui Dumnezeu face toate lucrurile săse miste, de ce oare noi, fără a ne supune Lui, ne preocupăm în mod constant de gînduri de genul "ce ar trebui făcut si cum si ce nu ar trebui să facem si cum să nu facem?". Stim că un tren cară toate bagajele, asa că, după ce ne-am suit în el, de ce ar mai fi necesar în continuare săne cărăm pe cap cu efort micul nostru bagaj, în loc să îl punem jos în tren si să ne simtim astfel usurati ?

19. Ce este nonatasamentul ?

A distruge gîndul în momentul în care acesta apare, fără ezitare, fără a mai lăsa vreun reziduu, chiar în locul în care gîndul îsi are originea, aceasta înseamnă nonatasament. La fel cum un căutător de perle îsi agată de brîuo greutate si se scufundă pînă pe fundul mării si de acolo adună perle, tot astfel fiecare dintre noi trebuie să fie înzestrat cu nobila calitate a nonatasamentului pentru a se cufunda astfel în interiorul său de unde să obtină Perla Sinelui .

20. Este posibil pentru GURU să realizeze prin propria sa vointă eliberarea unui discipol ?

GURU nu va face decît să arate calea către eliberare; el nu va aduce prin el însusi un suflet la starea de eliberare .

Intr-adevăr, Dumnezeu si GURU nu sînt diferiti. La fel cum prada căzută în ghearele tigrului nu are nici o scăpare, tot astfel cei care intră în sfera privirii plină de gratie a unui GURU vor fi eliberati cu ajutorul GURU-ului si nu se vor mai rătăci; totusi fiecare va trebui să-si urmeze prin propriul său efort calea revelată de Dumnezeu sau GURU si să atingă eliberarea. Nimeni nu se poate autocunoaste decît prin proprii săi ochi ai cunoasterii si nu cu ai altora. Cel care este RAMA solicită oare ajutorul unei oglinzi pentru a sti că el este RAMA ?

21. Este necesar pentru cel care caută eliberarea să cerceteze natura categoriilor fundamentale ale manifestării (TATTVE) ?

La fel precum cel care vrea să arunce gunoiul nu are nevoie să îl analizeze si să vadă cum este, tot astfel cel care vrea să cunoască Sinele nu are nevoie să tină cont de numărul de TATTVE sau să le cerceteze caracteristicile; tot ceea ce trebuie să facă este să elimine împreună toate TATTVA-ele care îi ascund Sinele. Lumea trebuie să fie considerată iluzorie precum un vis.

22. Există vreo diferentă între starea de veghe si starea de vis ?

Starea de veghe durează mai mult timp, iar visul este mai scurt; în afară de această diferentă nu mai există o alta. La fel cum starea de veghe pare a fi reală cînd sîntem treji, tot astfel se întîmplă să ni se pară într-un vis atunci cînd visăm. In vis mintrea ia un alt corp. Atît în starea de veghe cît si în cea de somn gîndurile, numele si formele apar simultan .

23. Pentru cei care caută eliberarea este util să citească cărti ?

Toate textele sacre afirmă că pentru a atinge eliberarea trebuie ca mintea să devină linistită; deci concluzia acestor învătături este că mintea va trebui făcută să devină linistită; odată ce acest lucru a fost înteles nu mai este nevoie să citim la nesfîrsit. Pentru a linisti mintea nu trebuie decît să căutăm în interiorul nostru ceea ce este Sinele; cum ar putea fi făcută această căutare citind cărti? Trebuie să ne cunoastem propriul Sine cu propriul ochi al întelepciunii. Sinele este în interiorul celor cinci învelisuri - corpul fizic (ANNAMAYAKOSHA); corpul eteric (PRANAMAYAKOSHA); corpul astral (MANOMAYAKOSHA); corpul mental (VIJNANAMAYAKOSHA) si corpul cauzal (ANANDAMAYAKOSHA), în timp ce cărtile sînt înafara lor. Deoarece Sinele trebuie căutat prin eliminarea celor cinciînvelisuri (corpuri), este inutil să-l căutăm în cărti. Vine un timp cînd fiecare trebuie să uite tot ceea ce a învătat .

24. Ce este fericirea ?

Fericirea este însăsi natura Sinelui; fericirea si Sinele nu sînt diferite. Nu există fericire în obiectele lumii. Datorită ignorantei noastre ne imaginăm că primim fericire de la obiectele exterioare. Cînd mintea se îndreaptă spre exterior noi nu experimentăm decît suferintă. Intr-adevăr, cînd dorintele ei sînt împlinite, ea se întoarce în propriul ei loc si se bucură de fericirea că este Sinele. Tot astfel, în stările de somn, SAMADHI si lesin (pierderea cunostiintei) si cînd obiectul dorit este obtinut sau obiectul neplăcut este eliminat, mintea devine orientată către interior si se bucură de pura fericire a Sinelui. Astfel, mintea se miscă fără odihnă plecînd de la Sine si întorcîndu-se către acesta în mod repetat. Sub copac, la umbră este plăcut, dar sub cerul liber căldura esteinsuportabilă. O persoană care a călătorit prin arsita soarelui simte bucuria răcorii cînd ajunge la umbră. Cel care continuă să meargă de la umbră la Soare si apoi la umbră si iar la Soare este un ignorant. Un întelept stă în permanentă la umbră. In mod similar, mintea celui care cunoaste adevărul ultim nu îl părăseste pe BRAHMAN (Supremul Absolut Divin). Mintea unui om ignorant din contră se îndreaptă către lume, suferă si apoi pentru o scurtă perioadă se întoarce către BRAHMAN pentru a experimenta fericirea. De fapt ceea ce este considerată a fi lumea, nu este decît gînd. Cînd lumea dispare, adică atunci cînd nu există gînduri, mintea trăieste fericirea; cînd lumea apare mintea se îndreaptă către suferintă .

25. Ce este întelegerea (viziunea, pătrunderea) întelepciunii (JNANA-DRISTI) ?

A rămîne linistit este ceea ce este numit JNANA-DRISTI. A rămîne linistit înseamnă a-ti stabili fermmintea în Sine. Telepatia, cunoasterea întîmplărilor din trecut, prezent si viitor si clarvederea nu constituie JNANA-DRISTI .

26. Care este relatia dintre starea fără dorinte si întelepciune ?

Starea fără dorinte este întelepcine. Cele două nu sînt diferite, sînt unul si acelasi lucru. Starea fără dorinte înseamnă a stăpîni mintea, împiedicînd-o să se orienteze către obiecte. Intelepciunea înseamnă aparitia a ceea ce nu este obiect. Cu alte cuvinte, a nu căuta nimic altceva decît Sinele înseamnă detasare sau stare fără dorinte; întelepciunea înseamnă a nu părăsi Sinele .

27. Care este diferenta dintre metoda autoanalizei (prin întrebarea "Cine sînt eu?") si meditatie ?

Metoda autoanalizei (prin întrebarea "Cine sînt eu?") constă în a-ti retrage mintea în Sine. Meditatia constă a trăi faptul că Sinele este BRAHMAN, pură existentă, pură constiintă, pură beatitudine .

28. Ce este eliberarea ?

A realiza o căutare profundă asupra naturii Sinelui care este ascuns de ignorantă si a-i întelege adevărata sa natură înseamnă a atinge eliberarea .

  Sus 

 

     CUNOASTEREA SINELUI (SAD VIDYA)

INVOCATIE

1) Dacă Realitatea Ultimă nu ar fi în noi, s-ar putea ajunge la cunoasterea fiintei Divine? Eliberată de orice gînd, Realitatea Ultimă sălăsluieste în Inimă, fiind sursa tuturor gîndurilor. O numim deciInima. Cum am putea s-O contemplăm ? A rămîne mereu în Inimă înseamnă a o contempla .

2) Cei care manifestă o teamă intensă fată de moarte, caută refugiu la picoarele Divinului care este dincolo de moarte si nastere. Atunci, acesti oameni fiind morti fată de ei însisi (fată de aspectele inferioare ale egouluisifată de orice posesiune), cum ar putea să mai fie afectati de gîndul mortii ? Ei sînt nemuritori, căci Sinele este etern .

1. Din perceptia reală a lumii decurge acceptarea unui principiu primordial unic, cu puteri nelimitate. Imagini avînd nume si forme, spectatorul si ecranul pe care acesta priveste imaginile, cît si lumina gratie căreia el vede, toate acestea sînt doar El însusi - Principiul Unic.

2. Toate religiile postulează trei principii de bază: lumea, individul si Dumnezeu. In toate acestea trei, doar Realitatea Supremă Unică se manifestă. Poti spune:"Acestea trei sînt în mod real trei principii distincte" doar atîta timp cît egoul subzistă. Dar, transcenzînd egoul limitatiluzoriu si trăind starea iluminatorie de întelegere a naturii noastrerealeultime, în care egoul dispare, realizăm starea perfectă în care totul ne apare ca fiind Unicul, Realitatea Supremă .

3. Cît este de folositor pentru noi să ne întrebăm dacă lumea este reală sau este doar o simplă aparentă iluzorie, dacă lumea este constientă sau nu, dacă este bucurie sau durere ?

4. In starea în care abandonăm punctul de vedere limitat, ridicîndu-ne deasupra lumii, recunoastem Divinul si abandonăm orice notiune de unitate sau dualitate, de Sine sau de ego .

Dacă Sinele ar avea formă, în mod corespunzător, lumea si Dumnezeu ar părea, de asemenea că au formă; dacă Sinele ar fi fără formă, cine ar mai putea săvadă forma lui Dumnezeu si a lumii, si cum? Fără ochi poate fi văzut un obiect? Sinele atotvăzător este Ochiul, iar acest Ochi este ochiul infinitului .

5. Corpul este o formă compusă din cinci învelisuri. Deci toate cele cinci învelisuri sînt implicate în notiunea de corp .

Poate exista lumea separată de corp? Fără corp, a putut vedea cineva lumea ?

6. Lumea nu este nimic altceva decît o manifestare obiectivă de conceptii conditionate de cele cinci organe de simt .

Deoarece prin intermediul acestor cinci organe de simt un mental unic concepe existenta lumii, lumea nu este nimic altceva decît acest mental. In afara mentalului, ar putea exista lumea ?

7. Desi lumea si cunoasterea sa rămîn, răsar si dispar împreună, totusi lumea nu poate fi percepută decît prin intermediul cunoasterii mentalului. Doar perfectiunea în care lumea si cunoasterea se nasc si dispar,care străluceste fără să răsară si să apună, este Realitatea Ultimă .

8. Oricare ar fi numele si forma sub care este adorat Divinul, acestea nu sînt decît mijloace de a-L realiza dincolo de nume si formă. Adevărata Realizare este doar aceea prin care Sinele individual se recunoaste în Divin, atingînd pacea si realizînd identitatea cu El .

9. Dualitatea subiect-obiect si triada observator-observatie-observat nu pot exista decît fiind sustinute de Realitatea Unică. Dacă ne întoarcem către interior în căutarea acestei Realităti Ultime, toate celelalte aspecte dispar. Cei care văd aceasta, sînt cei ce cunosc întelepciunea . Niciodată ei nu sînt supusi dualitătii .

10. Cunoasterea obisnuită este mereu însotită de ignorantă, iar ignoranta este însotită de cunoasterea obisnuită limitată; singura adevărată Cunoastere este ceaprin care este cunoscut Sinele. El poate fi realizat căutînd să întelegem ceea ce înglobează cunoasterea si ignoranta .

11. A cunoaste tot restul fără a-ti cunoaste Sinele esentă individual, deci fără a cunoaste Cunoscătorul însusi, nu este oare o dovadă a ignorantei ?

Atunci cînd este cunoscut Sinele, care este substratul cunoasterii obisnuite si al ignorantei, cunoasterea obisnuită si ignoranta dispar .

12. Adevărata Cunoastere este doar aceea în care nu este nici cunoastere obisnuită, nici ignorantă. Ceea ce este cunoscut în mod obisnuit nueste Cunoastere adevărată. Doar Sinele străluceste si nu există nimic altceva de cunoscut decît Sinele. El singur este Cunoasterea. El nu este vid .

13. Sinele, care este Cunoasterea adevărată, este Realitatea Unică; cunoasterea multiplicitătii este o falsă cunoastere. Nici chiar această falsă cunoastere, care este de fapt ignoranta, nu poate exista ea însăsi separată de Sine, care este Adevărata Cunoastere. Varietatea ornamentelor din aur este ireală deoarece nici unul dintre ele nu poate exista fără aurul din care toate sînt făcute .

14. Dacă vorbim la persoana întîi, se manifestă, de asemenea, si persoana a doua si a treia. Dacă căutăm natura reală a persoanei întîi si o recunoastem, atunci pierderea notiunii de "eu" antrenează pierderea notiunii de "tu" si "el". starea care rezultă, ce străluceste în Divin, este starea naturală a fiecăruia, este Sinele .

15. Trecutul si viitorul nu pot exista decît în raport cu prezentul. De altfel, atunci cînd ele însele se manifestă, nu sînt altceva decît prezent .

A dori să determini natura trecutului si a viitorului ignorînd prezentul în sine este echivalent cu a vrea să numeri fără a cunoaste numărul unu care exprimă începutul .

16. Ce ar deveni fără noi timpul si spatiul? Dacă ne identificăm cu corpul, vom fi supusi timpului si spatiului, dar sîntem noi oare corpul? Noi sîntem Unicul, neschimbat acum, atunci si pentru totdeauna, aici, acolo si pretutindeni. Prin urmare noi sîntem Sinele pur, dincolo de timp si spatiu .

17. Pentru cei care nu au realizat Sinele, ca si pentru cei care L-au realizat, cuvîntul "eu" se referă la corp. Insă pentru cei care nu au realizat Sinele, cuvîntul "eu" se limitează la corp, în timp ce pentru cei care au realizat Sinele, care cuprinde si pătrunde si pătrunde si corpul, cuvîntul "eu" străluceste precum Sinele nelimitat .

18. Pentru cei care nu au realizat Sinele, ca si pentru cei care L-au realizat, Adevărul este limitat la forma acestei lumi, în timp ce pentru cei care L-au realizat, Adevărul străluceste în perfectiunea fără formă care este însusi substratul lumii. Acestea sînt toate diferentele între ei .

19. Numai cei care nu cunosc sursa ultimă a destinului si a liberului arbitru discută, dorind să afle care dintre ele actionează asupra celuilalt. Cei care cunosc Sinele ca sursă unică a destinului si a liberului arbitru, sînt eliberati de acestea două. Cum ar mai putea ei să se lase prinsi într-o discutie privind aceste probleme ?

20. Cel care îl vede pe Dumnezeu fără a vedea Sinele, nu vede decît o imagine mentală. Cel care vede Sinele, îl vede pe Dumnezeu. Cel care, anihilîndu-si complet simtul egoului, vede Sinele, L-a găsit pe Dumnezeu deoarece Sinele nu există separat de Dumnezeu .

21. Care este semnificatia reală a scrierilor sacre ce afirmă că dacă ai cunoscut Sinele, L-ai cunoscut pe Dumnezeu? Cum poate fi cunoscut propriul Sine ?L-ai cunoscut pe Dumnezeu? Cum poate fi cunoscutpropriul Sine ? Si deoarece sîntem o fiintă unică, dacă nu ar putea fi cunoscut Sinele, cum ar putea fi cunoscut Dumnezeu ? De aceea trebuie să-I devenim ofranda dăruită în sacrificiu .

22. Divinul iluminează si străluceste în interiorul acestuia. In afară de orientarea spre interior a mentalului si fixarea lui continuă asupra Divinului, nu există alt mijloc de a-L cunoaste pe Dumnezeu cu ajutorul mentalului .

23. Nu corpul este cel care se numeste "Eu". Nimeni nu poate sustine că în starea de somn profund, "Eu" încetează să mai existe. Acolo de unde acest "Eu" îsi are izvorul, tot restul îsi are izvorul. Cercetati cu luciditate mentală locul din care acest "Eu" izvorăste .

24. Nu corpul fizic este cel care se autodenumeste "Eu", si nici Realitatea Supremă a Constiintei (care fiind absolută nu se manifestă). Intre cele două, la limita corpului fizic, ceva izvorăste în calitate de "Eu". Acest ceva este cunoscut sub numele de CHID-JADA-GRANTHI (nodul dintre Constiintă si materie inertă) fiind numit totodată si suflet, corp subtil, ego, SAMSARA, mental si asa mai departe .

25. El se manifestă fiind asociat unei forme si se mentine atîta timp cît mai există o formă. Avînd formă, el se hrăneste si creste. Dar dacă îl cercetăm cu atentie, acest fals spirit, care nu are formă proprie, îsi abandonează atăpînirea sa asupra formei si se dizolvă .

26. Dacă egoul există, tot restul există de asemenea. Dacă egoul nu există, nimic altceva nu există în experienta empirică. Cu sigurantă, egoul este totul în experimentarea lumii. Deci a căuta ceea ce este acest ego reprezintă fundamentul renuntării la tot .

27. Starea în care sentimentul egoului nu izvorăste este starea reală de existentă. Fără căutarea si atingerea acestei stări de neizvorîre a sentimentului de "eu", cum s-ar putea obtine starea de anihilare a individualitătii, de unde sentimentul de "eu" nu mai poate reveni ? Fără această realizare, cum poate fi atinsă adevărata stare a fiintei, în care este realizată identitatea cu Sinele ?

28. Precum un om care se scufundă pentru a căuta o comoară ascunsă în apă, tot astfel trebuie să ne scufundăm în noi însine cu ajutorul unui mental focalizat si lucid, controlîndu-ne suflul si cuvîntul, pentru a găsi locul de origine a sentimentului de "eu" .

 29. Singura căutare care conduce la Realizarea Sinelui constă în a întelegesursa sentimentului de "eu", cu ajutorul unui mental interiorizat si fără a pronunta cuvîntul "eu" .

Meditatia asupra ideii "eu nu sînt acesta", "eu sînt Acela" poate fi un ajutor în căutare, dar nu poate fi căutarea însăsi .

30. Dacă ne punem mental întrebarea "Cine sînt eu?", eul individual se vanărui, confuz, în momentul în care este atinsă Inima spirituală si imediat Realitatea Ultimă se manifestă spontan sub aspectul "Eu-Eu". Dar desi ea se revelează sub aspectul de "Eu", acesta nu este egoul, ci Fiinta perfectă, Sinele Absolut .

31. Ce ar mai rămîne de realizat pentru cel care, după ce si-a dizolvat egoul, este cufundat în beatitudinea Sinelui? Constiinta sa este în Sine si nimic altceva. Cine ar putea să înteleagă această stare ?

32. Dacă scrierile sacre afirmă "Acela esti tu", a medita asupra ideii "Eu sînt Acela si nu acesta" nu este decît un semn de slăbiciune mentală, deoarece noi sîntem etern Acela, Sinele. Tot ceea ce avem de făcut este de a căuta Sinele care este ceea ce există cu adevărat, Martorul .

33. Este, de asemenea, la fel de absurd a spune "Eu nu am realizat Sinele" ca si a spune "Eu nu am realizat Sinele". Ar putea exista doi "Sine", din care unul (Sinele) să fie obiectul căutării celuilalt (cel care afirmă "Eu")? Adevărul accesibil experientei spirituale a fiecăruia este că nu există decît un singur Sine .

34. Din cauza iluziei născute din ignorantă, oamenii, în loc să recunoască si să realizeze plenar Sinele, care este întotdeauna si pentru toti Realitatea inerentă dominînd prin propria sa natură în centrul Inimii, caută să afle dacă el există, dacă el are o formă sau nu dacă este dual sau nondual .

35. A căuta si a te stabili în Realitatea Ultimă care este Realizarea eternă, este singura Realizare. Toate celelalte realizări (SIDDHIS) sînt asemănătoare cu cele care se derulează în vis. Ar putea ele să apară reale celui care s-a trezit din somn? Ar putea ele să îi însele pe cei care au atins Realitatea ultimă si s-au eliberat de MAYA (iluzia) ?

36. Doar în cazul în care survine ideea "eu sînt corpul", meditatia asupra ideii "eu nu sînt acesta, eu sînt Acela" ne poate ajuta să rămînem detasati de corp. De ce trebuie noi să gîndim mereu "eu sînt Acela?". Este necesar pentru un om să întretină ideea "eu sînt un om"? De fapt, nu sîntem noi întotdeauna Acela ?

37. Afirmatiile: "dualitatea în curs de a fi cucerită, nondualitatea în afara Realizării Ultime" sînt la fel de false. Atunci cînd se realizează o cercetare (în dualitate), ca si atunci cînd a fost găsit Sinele, cine altul realizează aceasta, dacă nu "cel de-al zecelea om"?**

**Aceasta face aluzie la o povestire traditională despre un grup de zece prosti care plecaseră într-o călătorie. La un moment dat ei au trecut un rîu si după ce au ajuns pe celălalt mal, au vrut să se convingă că trecuseră toti cu bine. Fiecare a început să numere membrii grupului, dar fiecare i-a numărat pe ceilalti nouă si a uitat să se numere pe sine însusi.Gîndind că cel de al zecelea om s-a înecat, au început să-l plîngă. Tocmai în acel moment trecea pe acolo un călător care i-a întrebat ce se întîmplase. El si-a dat seama imediat de cauza greselii lor si pentru a-i convinge că nu s-a petrecut nimic rău, i-a pus să treacă prin fata lui si le-a dat, fiecăruia în parte, cîte o lovitură în momentul are treceau, cerîndu-le să numere loviturile .

38. Atîta timp cît omul actionează atasat, el recoltează de asemenea fructeleactiunilor sale, dar atunci cînd el realizează Sinele căutîndsă înteleagă cine este cel care actionează cu adevărat, simtul său de a fi cel care actionează dispare si tripla KARMA** este terminată. Aceasta este starea de eternă eliberare .

**SANKITA, AGAMI si PRARABDHA. Pentru explicarea acestor trei termeni vezi suplimentul la cele 40 de strofe, sutra 33.

39. Atîta timp cît omul se consideră legat, gîndurile de înlăntuire si eliberare persistă. Căutînd ceea ce este legat se realizează Sinele etern, desăvîrsit si liber. Cînd ideea de înlăntuire încetează, ar mai putea să subziste ideea de eliberare ?

40. Dacă se spune că eliberarea este de trei feluri, cu formă, sau cu si fără formă, atunci lăsati-mă să vă spun că anularea acestor trei forme de eliberare este singura, adevărata Eliberare .

  Sus 

 

    SUPLIMENT LA CELE 40 DE STROFE (ANUBANDHAM)

"Acela în care toate aceste lumi se odihnesc, Acela din care ele sînt făcute, Acela care le proiectează, Acela pentru care ele există, Acela din cauza căruia ele apar în existentă si Acela care este ceea ce ele sîntîn modreal - Acela singur este cel Real, Adevărul. Acela este comoara din Inimă .

1. Prezenta în preajma înteleptilor care au realizat adevărul ne eliberează de atasamentele simturilor; aceste atasamente, odatădispărute, sîntdistruse la rîndul lor atasamentele mentalului; cei la care atasamentele mentalului sînt de asemenea distruse devin unul cu Acela (Sinele) care este imuabil. Ei ating eliberarea în această viată. Pretuiti tovărăsia unor asemenea întelepti .

2. Această Stare Supremă, obtinută aici si acum prin prezenta în preajma înteleptilor si prin meditatie profundă proprie căutării Sinelui în Inimă, nu poate fi obtinută cu ajutorul unui profesor obisnuit, sau prin cunoasterea scrierilor sfinte nici prin actiuni merituoase sinici prin orice alt mijloc .

3. Dacă ne aflăm în preajma înteleptilor si asimilăm în mod direct învătătura lor, la ce ne-ar mai putea folosi diferitele discipline individuale? Spuneti-mi ce rost mai are un evantai atunci cînd suflă vîntul dulce si proaspăt din sud .

4. Agitatia mentală si excitarea corporală sînt calmate prin influenta lunii. Mizeria si suferinta sînt eliminate cu ajutorul arborelui KALPAKA (1); păcatele sînt spălate prin îmbăierea în apele sacre ale Gangelui. Insă toate acestenenorociri sînt eliminate dintr-o dată prin simplul DARSHAN (Invătături orale) al unui Intelept fără egal .

(1) KALPAKA = arbore celest care acordă toate favorurile solicitate prin rugăciune .

5. Nici apa sfîntă a locurilor de pelerinaj, nici icoanele si reprezentările divine făcute din pămînt sau piatră nu ar putea fi comparate cu privirea plină de gratie a Inteleptului. Acestea nu purifică decît după un timp îndelungat, pe cînd simpla privire plină de bunăvointă a unui întelept este suficientă pentru a realiza spontan purificarea .

 6. Discipolul: Cine este Dumnezeu ?

 Maestrul: Cel care cunoaste mentalul .

 Discipolul: Mentalul meu este cunoscut de Spiritul meu ?

 Maestrul: Deoarece SHRUTIS-urile (scrierile sacre) afirmă: "Cunoscătorul e Unul", tu (în calitate de cunoscător al mentalului) esti cu adevărat Dumnezeu .

7. Maestrul: Cine este după părerea ta, cel ce aduce lumina ?

Discipolul: Soarele este lumina zilei, lampa este lumina noptii .

Maestrul: Care este lumina care percepe această lumină ?

Discipolul: Această lumină este intelectul (BUDDHI) .

Maestrul: Care este Lumina care cunoaste intelectul ?

Discipolul: Aceasta este Eul Suprem (Sinele) .

Maestrul: (Deci) tu esti Lumina supremă a (tuturor) luminilor .

Discipolul: Eu sînt Acela (Sinele) (TAT TWAM ASI) .

8. In interiorul Inimii străluceste numai BRAHMAN Unicul, în calitate de "Eu-Eu", ATMAN, constient de El însusi. Realizati această stare de fuziune constantă în Sine, intrînd în Inimă fie printr-o absorbireprofundă în interior, prin intermediul căutării de Sine, fie printr-o cufundare în mental, realizată prin intermediul controlului respiratiei (1) .

(1) Această strofă a fost scrisă în următoarele circumstante deosebite: In tineretea sa, discipolul SHRI JAGADVESA SHASTRI l-a vizitat pe BHAGAVAN (RAMANA MAHARISHI) în pestera de la VIRUPAL si a vrut să rezume învătăturile lui SHRI RAMANA în cîtveva versuri esentiale în limba sanscrită. El a început să scrie primele trei cuvinte: "HRIDAYA KUHATA MAAGE", dar el nu a mai putut-o continua si lăsînd foaia de hîrtie îndoită într-o carte pe locul lui BHAGAVAN, a plecat să facă o baie. La întoarcere el a găsit întreaga strofă scrisă de BHAGAVAN .

9. Pura si inalterabila constiintă a Sinelui în Inimă este Cunoasterea care, prin distrugerea Egoului, conferă Eliberarea .

10. Corpul este inert precum un vas de argilă. Deoarece el nu are constiinta lui "eu" si deoarece în starea de somn profund, fără corp (adică atunci cînd nu există constiinta corpului fizic), noi trăim experienta stăriinoastre naturale, corpul nu poate fi "eul". Atunci cine determină simtul "eului" ? De unde provine el ? Celor care cautăastfel si care, ajungînd să cunoască, se cufundă în Sine, Stăpînul SHIVA ARUNCHARA El însusi îi răsplăteste sub forma constiintei divine a lui "eu sînt Acela", stabilită în lăcasul Inimii .

11. Cine este născut ? Să stiti că este născut cu adevărat doar acela care căutînd prin intermediul întrebării: "de unde sînt eu născut ?" se naste în sursa propriei sale fiinte. Inteleptul Suprem se naste în el pentru eternitate si atunci fiinta se naste în fiecare zi si-n fiecare clipă.

12. Eliminati ideea "eu sînt acest corp neînsemnat". Meditati si realizati Sinele care este beatitudine eternă. A încerca să cunosti Sinele atasîndu-te totodată de corp, este ca si cum ai lua un crocodil drept plută pentru a traversa un rîu .

13. Actele de caritate si penitenta, devotiunea, YOGA, măretia Cunoasterii, esenta, aspiratia, pacea, adevărul, gratia, tăcerea, Starea Supremă, "moartea fără moarte", cunoasterea, renuntarea, eliberarea si beatitudinea - să stiti că toate sînt sinonime desprinderii de constiinta ideii "eu sînt corpul" .

14. Singura cale eficientă pentru KARMA, BHAKTI, YOGA si JNANA este aceea de a căuta cine este cel care are o KARMA (actiune), o VIBHAKTI (lipsăde devotiune), o VIYOGA (separare) si o AJNANA (ignorantă). Prin intermediulacestei investigatii, egoul dispare si starea de permanentă cufundare în Sine, în care nici una dintre aceste atribute negative nu a existat vreodată, subzistă în calitate de Adevăr .

15. Există oameni ignoranti care neîntelegînd că ei însisi sînt sustinuti prin Puterea Dvină, încearcă să obtină toate puterile supranaturale fără a se gîndi la Divin. Ei sînt precum cei schiopi care spun: "Imi voi putea învinge dusmanul dacă o să existe cineva care să mă ajute să stau în picioare" .

16. Deoarece atunci cînd este realizată eliberarea, pacea mentală devine permanentă, cum ar puteacei care îsi atasează mentalul de puterile paranormale - care sînt atinse doar printr-o activitate mentală - cum ar puteaacestia să se topească în beatitudinea eliberării, care face să înceteze agitatia mentală ?

17. Dumnezeu poartă povara lumii. Să stiti că egoul efemer care pretinde că poartă această povară este precum un personaj sculptat la intrarea unui templu care pare că îi suportă greutatea. A cui poate fi greseala dacăun călător, în loc să-si pună bagajul în masina care este făcută pentru a purta greutatea, îl plasează pe propriul său corp, simtindu-i el singur greutatea ?

18. Intre cei doi sîni, sub zona pieptului, deasupra abdomenului, există 6 puncte de culori diferite. Dintre acestea, unul seamănă cu un boboc de crin si se găseste la două degete depărtare de zona centrală, spre dreapta. Aceasta este Inima. (1)

(1) - aceasta nu se referă la organul musculos situat în stînga, ci la centrul Inimii Spirituale, aflat în partea dreaptă a pieptului .

19. Ea este răsturnată, iar în interior există o gaură minusculă în care se află în mod constant un întuneric fără fund, precum si tendintele latente, etc. Aici se găseste suportul întregului sistem nervos. Acesta este locul fortelor vitale ale mentalului si ai luminii constiintei .

20. Această Divinitate ce străluceste în calitate de "EU" în lăcasul Inimii Lotus este adorată ca fiind Stăpînul GUHESA. Atunci cind, gratie unei practici intensive, BHAVANA (adică a fi în armonie cu Acela - cu Sinele), ideea "eu sînt El", adică "eu sînt acest GUHESA", este atît de ferm stabilită încît notiunea de eu este profund înrădăcinată în minte si atunci cînd se rămîne în permanentă în fuziune cu însăsi această divinitate, ea elimină în consecintă ignoranta, cu alte cuvinte ideea "eu sînt corpul trecător" este disipată precum Intunericul în fata Soarelui ce răsare .

21. Spune-mi despre ceea ce este descris ca Inimă a tuturor oamenilor din această lume, în care, ca într-o mare oglindă, acest întreg Univers este perceput prin reflexie", l-a întrebat într-o zi RAMA pe înteleptul VASISHTA.Acesta din urmă i-a răspuns: După o adîncă cercetare de sine, cei întelepti au spus că Inima la toate fiintele umane este dublă" .

22. Ascultă si întelege caracteristicile celor două Inimi, una trebuind să fie retinută si cealaltă eliminată în practica spirituală. Organul numit "inimă" care este situat într-un loc special în regiunea pieptului din corpul fizic trebuie eliminat. Inima care are forma Cunoasterii absolute trebuie să fie retinută. Existînd atît în interior cît si în afară, Ea este dincolo de aspectele intern si extern."

23. Singură aceea este Inima Supremă si în Ea există toată această lume. Ea este oglinda tuturor obiectelor si locul tuturor bogătiilor. De aici provine cunoasterea pentru toate fiintele vii si doar această cunoastere este considerată a fi Inima. Aceasta nu este o parte a corpului trecător care este insensibil precum o piatră la aspectele ultime" .

24. "Deci distrugerea tendintelor latente ale mentalului are loc spontan, ca efect al eforturilor realizate pentru a topi egoul în Inima Puritătii Perfecte si a Cunoasterii Absolute, eforturi conjugate cu controlul respiratiei" .

25. "Rămînînd continuu în Inimă prin intermediul meditatiei asupra ideii "Eu sînt stăpînul SHIVA care este Pura Cunoastere, liberă de orice limitare calitativă", se elimină, o, mare erou RAGHAVA, toate atasamentele egoului" .

26. "Cercetînd cu detasare cele trei stări (de veghe, vis si somn profund) si stînd neclintit în Inima ta în starea Supremă, care este deasupra lor, fiind eliberat de iluzie, joacă-ti rolul în lume, o erou RAGHAVA! Tu ai găsit în Inimă ceea ce este substratul real care apare apoi în lume sub toate aparentele. Deci, fără a abandona vreodată acest punct de vedere, joacă-ti rolul în lume asa cum îti va place" .

27. "Precum cel care mimează entuziasmul si fericirea, excitarea si ura, precum celcare se preface că ia o initiativă si simulează efortul, tot astfel joacă-ti rolul în lume, o, erou RAGHAVA !"

28. Cel care si-a cucerit simturile prin starea de întelepciune este singurul adevărat JNANI, ferm stabilit în cunoasterea de sine. Numiti-l Foc al Cunoasterii, Stăpîn al Luminii Cunoasterii si Eroul care a învins Moartea .

29. Să stiti că strălucirea, inteligenta si forta se dezvoltă prin ele însele la cei care au realizat Adevărul, la fel cum frumusetea si lumina împodobesc natura odată cu venirea primăverii .

30. Mentalul care este eliberat de tendintele latente nu este în mod real angajat în manifestare, chiar dacă el realizează actiuni, la fel ca persoanele care ascultă o poveste în timp ce mentalul le umblă aiurea. Mentalul care este subjugat de tendintele latente este în mod real angajat în manifestare, chiar dacă el nu realizează actiuni, precum o persoană care în vis ascensionează un munte si cade într-o prăpastie, desi corpul său rămîne imobil în pat .

31. Pentru JNANI (eliberat) care este detasat de corpul grosier, stările de activitate, de somn si de SAMADHI nu semnifică altceva decît înaintarea, oprirea si deshămarea calului unei cărute pentru călătorul care este adormit în ea .

32. A Patra Stare, care este dincolo de cele trei stări, este singura Realitate. Ea este cunoscută ca fiind starea transcendentă de "somn constient". Cele trei stări aparente nu există în mod real, dar să stiti că cea de-a patra, transcenzîndu-le, este Realul Absolut .

33. A spune că SANCHITA (KARMA acumulată în trecut si care trebuie să fie consumată în viitor) si AGAMI (KARMA acumuulată în prezent si care trebuie să fie consumată în existentele viitoare) nu pot fi acumulate de JNANI, darcă PRARABDHA (KARMA care se acumulează în viata prezentă) se atasează totusi de el nu este decît o afirmatie pur formală, un răspuns la o întrebare pusă de cei ignoranti. Să stiti că tot astfel cum, după moartea sotului, nici una dintre sotiile sale nu se poate să nu fie văduvă, tot astfel după distrugerea agentului, nici una dintre cele 3 KARMAS-uri nu poate subzista ca atare .

34. Pentru bărbatii cu o slabă putere de întelegere, femeia, copii si celelalte constituie familia. Să stiti că tot astfel pentru intelectuali există o familie în mentalul lor formată din nenumărate cărti si cunostinte care reprezintă de fapt un obstacol în YOGA .

35. La ce-ar folosi stiinta celor care nu încearcă să descifreze literele destinului (1) prin întrebarea "De unde provine nasterea noastră, a noastră - cei care nu ne cunoastem destinul ?" Ei au decăzut la nivelul unei masini vorbitoare. Ce altceva ar putea fi ei, o, ARUNACHALA ?

(1) Această afirmatie evocă conceptia conform căreia literele destinului unui om sînt scrise pe fruntea sa. A sterge literele înseamnă a transcende destinul sau KARMA proprie .

36. Cei care nu sînt instruiti ating Realizarea Ultimă mai repede decît cei al căror ego nu a dispărut, în pofida stiintei lor. Cei inculti sînt salvati de actiunea implacabilă a demonului infatuării; ei nu sînt prinsi în cursa spre îmbogătire. Aceasta înseamnă pentru ei mai mult decît înlăturarea unei mari nenorociri .

37. Chiar dacă ar renunta la lumea întregă si ar dobîndi întreaga cunoastere, i-ar fi foarte greu să se elibereze celui care este căzut sub dominatia acestei josnice prostituate care este lingusirea .

38. Ce altceva poate exista în afară de Sine dacă sîntem mereu cufundati în Sine, fără a ne depărta de această stare si fără (a ne individualiza) vreodată pentru a ne diferentia de altii? Ce importantă are dacă ceilalti vorbesc despre noi? Ce contează dacă esti lăudat sau denigrat ?

39. Păstrează în inimă simtul nondualitătii, dar nu-l exprima niciodată înactiune. O fiule, simtul nondualitătii poate să se aplice celor 3 lumi, dar să stiti că în raport cu maestrul nu va trebui niciodată trăit .

40. Intr-adevăr eu afirm chintesenta concluziilor proclamate de filozofia VEDANTA, cu alte cuvinte: cînd egoul este distrus, el devine Acela si atunci rămîne doar Sinele, sub forma Constiintei Absolute .

  Sus 

 

      TACERE SI SINGURATATE

Discipolul: Este bine să faci legămîntul tăcerii ?

Maestrul: Tăcerea interioară înseamnă renuntarea la tine însuti. Adică vietuirea în afara egoului .

Discipolul: Singurătatea este o necesitate pentru un SANYASIN ?

Maestrul: Singurătatea se află în inima omului. Poti trăi în iuresul lumii si, cu toate acestea, să-ti păstrezi o deplină serenitate a mintii. Aceasta înseamnă că trăiesti în singurătate. Un altul trăieste în pădure, dar nu este în stare să-si tină în frîu mintea; nu se poate spune despre el că trăieste în singurătate .

Singurătatea este o atitudine mentală. Fiinta legată de lucrurile acestei lumi nu poate s-o obtină, indiferent unde s-ar afla; dar acela care este detasat de lume, trăieste în singurătate, oriunde s-ar afla .

Discipolul: Ce este MAUNA ?

Maestrul: MAUNA este starea care transcende vorbirea si gîndirea. Este meditatia în carenu există activitate mentală. Ea constă în supunerea mintii. Meditatia profundă este o vorbire fără de sfîrsit. Tăcerea vorbeste neîncetat, este un etern torent de "limbaj". Acesta se opreste atunci cînd începem să vorbim, căci vorbele pun stavilă acestui "limbaj" mut. Discursuri si conferinte pot să-i captiveze pe oameni ore întregi, fără să le fie de vreun folos. Tăcerea însă este permanentă si face ca întreaga umanitate să evolueze. Tăcerea este însăsi elocventa. Indrumările verbale nu sînt niciodată atît de elocvente ca tăcerea. Ea însăsi este o continuă elocventă... Este cel mai bun limbaj. Există o stare în care cuvintele încetează, făcîndu-i loc tăcerii .

Discipolul: Dar atunci, cum ne-am mai putea exprima gîndurile pentru a comunica între noi ?

Maestrul: Aceasta nu este o necesitate decît atunci cînd există simtul dualitătii...

Discipolul: De ce nu merge BHAGAVAN să propăvăduiască adevărul tuturor oamenilor de pe Pămînt?

Maestrul: De unde stii că n-o fac? A propovădui înseamnă oare a te urca la tribună ca să tii cuvîntări? A propovădui înseamnă a transmite Cunoasterea; aceasta nu se poate face cu adevărat decît în tăcere. Ce-ai zice despre un om care ascultă o predică timp de o oră si pleacă fără să fi ajuns să-si schimbe viata? Comparati-l cu acela care se asează la picioarele unei Sfinte Prezente si duce cu sine, întorcîndu-se acasă, un mod de a gîndi cu totul nou. Ce este mai bine: să predici cu glas tare dar fără efect, sau să rămîi tăcut, revărsînd razele fortei lăuntrice în jurul tău ?

Gîndeste-te si la originea vorbirii. La început este cunoasterea abstractă, din care purcede egoul. La rîndul său, acesta zămisleste gîndirea, iar gîndirea dă nastere cuvintelor. Prin urmare, cuvîntul este strănepotul Izvorului originar. Si dacă el este atît de eficient, gîndeste-te de cîte ori trebuie să fie mai puternică propovăduirea prin tăcere! Dar oamenii nu înteleg acest adevăr simplu si limpede, adevărul experientei lor de zi cu zi, vesnic, mereu prezent. Acest adevăr este cel al Sinelui .

Există oare cineva care care să nu aibă cunoastintă de Sine? Dar oamenilor nu le place să audă vorbindu-se despre acest adevăr. Ei au nevoie de lumea de dincolo, de cer, de infern si de reîncarnare. Pentru că ei iubesc mai mult misterul decît Adevărul, religia le dă ceea ce îsi doresc, în speranta de a-i aduce în cele din urmă la Sine; atunci de ce să nu ne statornicim în El, chiar de acum, aici, în clipa aceasta? Pentru a fi martor altor lumi, sau pentru a face speculatii pe seama lor, Sinele este absolut necesar; acestea nu sînt diferite de El. Chiar si atunci cînd cel ignorant crede că vede obiectele, el nu vede altceva decît Sinele .

  Sus 

 

       DISCIPLINA MENTALA

Discipolul: Cum pot să-mi disciplinez mintea ?

Maestrul: Nici o minte nu trebuie disciplinată dacă realizezi Sinele. Sinele străluceste cînd mentalul dispare. Indiferent dacă mintea unui realizat este activă sau nu, doar Sinele există (cu adevărat) pentruel, căci mintea, corpul si lumea nu sînt despărtite de Sine. Ar putea oare toate acestea să fie altceva decît Sinele? Atunci cînd esti constient de aceasta, cînd ai înteles acest adevăr, pentru ce ti-ai mai face griji din pricina acestor umbre zadarnice? Cum ar mai putea ele să afecteze Sinele ?

Discipolul: Dar dacă mentalul nu este decît o umbră, cum vom putea cunoaste Sinele ?

Maestrul: Sinele este însăsi Inima ce străluceste prin propria ei lumină. Iluminarea vine din Inimă si se îndreaptă spre creier, sediul mentalului.Noi privim lumea cu mintea, deci prin lumina reflectatăa Sinelui. Lumea este percepută printr-un act al mintii. Atunci cînd mintea esteiluminată, ea este constientă de lume; dar atunci cînd mintea este în întuneric,nu este constientă de nimic. Dacă îti îndrepti mintea spre interior, către izvorul iluminării, cunoasterea obiectivă încetează, si în Inimă va străluci numai Sinele.

Luna străluceste pentru că reflectă lumina soarelui. Atunci cînd soarele asfinteste, luna ne ajută să distingem obiectele, datorită luminii pe care o reflectă. Dar atunci cînd soarele răsare din nou, nimeni nu mai are nevoie de lună, al cărei disc se vede totusi pe cer.

Mintea si Inima nu se pot compara. Mintea ne este de folos datorită luminii pe care o reflectă. O folosim pentru a vedea obiectele. Cîndo întoarcem spre interior, ea se cudundă în Izvorul iluminării,care străluceste prin el însusi. Atunci mintea este ca luna în timpul zilei. Cînd este întuneric, ai nevoie de o lampă ca să faci lumină. Dar atunci cînd soarelea răsărit, orice lampă a devenit inutilă, căci obiectele sînt vizibile. Pentru a vedea soarele nu ai nevoie de nici o lampă, ajunge numai să-ti îndrepti privirea spre astrul luminos al zilei .

Tot astfel, pentru a vedea obiectele, ai nevoie de lumina pe care o reflectă mintea. Pentru a vedea însă Inima, este de ajuns ca toată atentia să se îndrepte către ea. Atunci mintea nu mai contează, si Inima va străluci în toată splendoarea, prin propria ei lumină .

Discipolul: După ce am părăsit ASRAMUL, în octombrie, m-am simtit învăluit, timp de vreo zece zile, de această pace care domneste în jurul dumneavoastră. In fiecare clipă, chiar si în timpul celei mai intense activităti cotidiene, simteam în adîncul meu această pace în sînul unitătii; era ceva asemănător cu dedublarea constiintei, care apare atunci cînd motăi în timpul unei conferinte plicticoase. Apoi totul dispărea si mă întorceam la obisnuitele fleacuri stupide. Munca nu ne lasă suficient timp pentru meditatie. Ajunge oare să mă gîndesc neîncetat că "Eu sînt" în timp ce muncesc ?

Maestrul (după un scurt moment de tăcere): Dacă îti întăresti spiritul, această pace va continua fără încetare. Durata ei este proportională cu forta mentală dobîndită printr-o practică asiduă. O minte astfel "îmbăiată" ajunge repede în stare să urmeze cursul rîului. In acest caz, indiferent dacă te afli sau nu în activitate, rîul nu va fi nici deviat, nici întrerupt. Nu munca este adevăratul obstacol, ci ideea că tu esticel care o face .

Discipolul: Trebuie să facem meditatii special ca să ne întărim mintea ?

Maestrul: Nu, dacă păstrati mereu în minte ideea că nu este vorba de munca voastră personală. La început trebuie să faceti eforturi ca să fiti constienti de aceasta tot timpul, dar mai tîrziu devine un lucru firesc si continuu. Atunci munca se va face de la sine si pacea lăuntrică îsi va păstra întreaga puritate .

Meditatia este adevărata voastră natură .

Acum o numiti meditatie pentru că sînteti distrasi de alte gînduri. Dar atunci cînd acestea sînt eliminate, rămîneti singuri - adică în starea de meditatie, eliberati de orice gînd. Iar ceea ce încercati să dobînditi prin eliminarea gîndurilor este adevărata voastră natură. Această înlăturare a gîndurilor parazite, voi o numiti meditatie. Dar atunci cînd practica ajunge să se aseze pe baze solide, adevărata natură se manifestă în toată spendoarea, si descoperim că aceasta este adevărata meditatie .

Discipolul: Cu cît încercăm mai mult să medităm, cu atît mai puternice devin gîndurile parazite !

Maestrul: Da, tot felul de gînduri apar în timpul meditatiei. E un lucru firesc, pentru că tot ce este ascuns în voi iese atunci la lumină. Dacă toate acestea n-ar fi aduse la suprafată, cum am mai putea să le distrugem? Gîndurile apar oarecum spontan, pentru ca, în cele din urmă, să dispară, întărind astfel mentalul .

Discipolul: Există momente în care persoanele si lucrurile capătă o formă vagă, transparentă, ca într-un vis. Nu ne mai dăm seama că ele vin dinafară;sîntem constienti în mod pasiv de existenta lor, fără să mai le raportăm la noi însine. Atunci spiritul se scaldă într-o pace profundă .

Oare în astfel de momente sîntem pregătiti să ne cufundă în Sine ? Sauo astfel de stare e nesănătoasă, provenind dintr-un fel de autohipnoză?E bine să o întretinem datorită păcii temporare pe care o aduce ?

Maestrul: Există în noi o stare de constiintă asociată unei linisti lăuntrice; este exact starea în care trebuie să ajungem. Dar faptul de a pune întrebăricu privire la aceasta fără a fi înteles că e vorba despre Sine, arată că starea experimentală nu e stabilă, ci întîmplătoare .

Verbul "a se cufunda" se potriveste atunci cînd e vorba despre tendinte extrovertite.Mentalul trebuie dirijat si introvertit, în asa fel încît să secufunde la o adîncime mai mare decît cea aparentelor exterioare. Dar atunci cînd pacea domneste ca o regină, fără să umbrească totusi constiinta, mai e oare nevoie să ne cufundăm? Atîta timp cît nu întelegem că e vorba despre Sine, efortul pentru a ajunge în această stare se poate într-adevăr numi o "scufundare". In acest sens putem folosi verbul "a se cufunda" în loc de "a realiza". In această lumină întrebarea pe care ati pus-o nu-si mai are rostul .

Discipolul: Mintea mea continuă să aibă o preferintă pentru copii, poate că din cauză că forma unui copil este adeseori folosită pentru a personifica Idealul. Cum să fac să depăsesc această preferintă ?

Maestrul: Fixează-te asupra Sinelui. De ce să te mai gîndesti la copii si la reactiile tale fată de ei ?

Discipolul: Mi se pare că a treia mea vizită la TIRUVANNMALAI mi-a intensificat simtul egoismului si m-a făcut să meditez mai greu. E întîmplător sau ar fi mai bine să evit astfel de locuri pe viitor ?

Maestrul: E imaginar. Acest loc, sau indiferent care altul, se află în tine însuti. Trebuie să pui capăt unor astfel de scorneli: căci locurile, să-ti fie clar,n-au nimic de-a face cu activitătile spiritului. Asta e valabil si pentru mediul tău înconjurător; tu nu te afli în el ca urmare a unei alegeri personale. El apare în mod natural si îti este impus într-o oarecare măsură. Trebuie să te ridici deasupra, fără să te lasi prins în capcana lui .

(Un băietel de opt ani si jumătate vine si se asează în camera unde se întîlneau discipolii pe la ora 5 seara, pe cînd BHAGAVAN era plecat pe Munte. Cît timp a lipsit el, băietelul a vorbit despre YOGA si despre VEDANTA într-o tamilăpură, simplu si literar, cu numeroase citate din învătăturile Sfintilor si din Scripturile Sacre. Atunci cînd sosi BHAGAVAN, care lipsise trei sferturi de oră, s-a întors, o liniste deplină domnea în încăpere. Copilul a rămas douăzeci de minute în prezenta lui SRI BHAGAVAN fără a scoate o vorbă, dar si fără a-si lua privirea de la el. Apoi au început să-i curgă lacrimi din ochi. Le-a sters cu mîna si a plecat la putin timp după aceea, spunînd că mai are de asteptat Realizarea Sinelui .

Discipolul: Acest copil este extraordinar ! Cum se explică asta ?

Maestrul: Caracteristicile ultimei sale vieti sînt foarte marcante la el. Dar oricît de puternică ar fi amprenta lor, ele nu se pot manifesta decît cînd minteae calmă si împăcată. Toată lumea stie că atunci cînd te străduiesti să-ti trezesti memoria te confrunti deseori cu un esec, în timp ce alteori esti pur si simplu străfulgerat de amintiri dacă mintea rămîne linistită .

Discipolul: Cum putem face ca mintea rebelă să devină calmă si linistită ?

Maestrul: Intoarceti-vă la izvorul ei ca s-o faceti să dispară, sau practicati o renuntare totală ca s-o înfrîngeti total. Acest sacrificiu este echivalentulCunoasterii Sinelui. Ambele căi implică în mod necesar propria voastră disciplinare. Ego-ul nu se supune decît atunci cînd recunoaste prezenta Puterii Supreme .

Discipolul: Cum as putea să scap din SAMSARA, ce pare a fi adevărata cauză a agitatiei noastre mentale? Renuntarea nu este oare un mijloc eficient pentru a obtine linistea spiritului ?

Maestrul: SAMSARA nu există decît în mintea noastră. Ati auzit vreodată ca lumea să strige: "Iată-mă, sînt eu, lumea!"? Dacă-ar fi asa i-am simti neîncetat prezenta,chiar si în timpul somnului. Dar cum ea nu există de fapt în timp ce dormim, înseamnă că nu e permanentă. Iar ceeace nue statornic n-ar putea avea nici un fel de substantă. Intrucît lumea n-are nici un fel de realitate în afara Sinelui, acestuia îi este usor să o supună. Doar Sinele e permanent. Renuntarea constă în a nu confunda Sinele cu non-Sinele. Indată ce ignoranta care face ca acestea să pară identice este distrusă, non-Eul încetează de a mai exista. Abia atunci apare adevărata renuntare .

Discipolul: Putem munci în lume în mod detasat chiar si în absenta unei astfel de renuntări ?

Maestrul: Numai un ATMA-JNANI poate fi un bun KARMA-YOGHIN .

Discipolul: BHAGAVAN condamnă filozofia DVAITA ?

Maestrul: DVAITA presupune confuzia între Sine si non-Sine. ADVAITA înseamnă non-identificarea acestora .

  Sus 

 

        BHAKTI SI JNANA

BHAKTI = Adorare sau devotiune, o dăruire ardentă către un ideal spiritual .

JNANA = "Cunoasterea" veritabilă - a experimenta în mod continuu că "Eu sînt BRAHMAN", "totul este Sinele" .

Discipolul: SRI BHAGAVATA ne-a învătat o metodă pentru a-l găsi pe KRISHNA în adîncul Inimii noastre: aceea de a ne închina în fata a tot ceea ce există si a privi totul ca fiind însusi Dumnezeu. Poate fi acesta drumul care să ducă la Realizarea Sinelui? Nu este mult mai usor să-l adorăm pe BHAGAVAN în tot ceea ce mintea noastră descoperă în interiorul si în afara noastră, decît să investigăm supramentalulprin întrebarea interioară "Cine sînt eu?"

Maestrul: Vă gînditi la Dumnezeu atunci cînd îl vedeti în tot ceea ce există? Cu sigurantă că vă gînditi la El dacă îl vedetipretutindeni în jurul nostru. Păstrîndu-l pe Dumnezeu în inima voastră ajungeti la DHYANA; DHYANA este etapa care precede Realizarea Ultimă. Nu există decît o singură Realizare: aceea a Sinelui, în Sine. Ea nu poate să fie exterioară Sinelui, iar DHYANA precede această Realizare, Este Absolut lipsit de importantă dacă practicati DHYANA (meditatia) asupra lui Dumnezeu sau asupra Sinelui, deoarece scopul ultim este acelasi. In nici un fel nu puteti scăpa de Sine. Dacă vreti Să-l vedeti pe Dumnezeu în tot, nu îl veti vedea de asemenea, în voi însivă? Dacă totul este Dumnezeu, nu sînteti si voi inclusi în El? Voi însivă sînteti Dumnezeu. Este atît de surprinzător faptul că totul este Dumnezeu? Această metodă este indicată în SRI BHAGAVATA si în alte cărti. Totodată însă, chiar si această disciplină spiritualăpresupune existenta unui martor sau gînditor. Cine este acesta ?

Discipolul: Cum poate fi văzut Dumnezeu imanent în toate lucrurile ?

Maestrul: A-l vedea pe Dumnezeu înseamnă a fi Dumnezeu. Nu există un "tot" care să fie în afara lui Dumnezeu, în care el ar putea să fie imanent. Numai el există .

Discipolul: Este necesar să citim BHAGAVAD-GITA din cînd în cînd ?

Maestrul: Mereu .

Discipolul: Care este relatia dintre BHAKTI si JNANA ?

Maestrul: Starea eternă, constantă si naturală, care constă în a rămîne în Sine, se numeste JNANA. Dar pentru a rămîne în Sine trebuie Să iubesti Sinele. Dumnezeu fiind Sinele, iubirea Sinelui echivalează cu iubirea de Dumnezeu. Numai această iubire este BHAKTI. JNANA si BHAKTI sînt deci unul si acelasi lucru.

Dicipolul: Atunci cînd recit NAMA-JAPA (repetarea unui nume divin) timp de o oră sau mai mult, intru într-o stare comparabilă cu cea a somnului. Apoi mă trezesc si constat că JAPA mea s-a întrerupt, si reîncep să o repet .

Maestrul: "Comparabilă cu somnul". Expresia este corectă. Aceasta este starea naturală. Deoarece deocamdată vă identificati cu egoul, considerati că această stare naturală care survine în timpul tehnicii de JAPA este cevacare vă întrerupe lucrul cu MANTRA. Trebuie deci să repetati această experientă pînă cînd veti ajunge să intelegeti că prin această trăire vă cufundati de fapt în starea voastră naturală. Veti descoperi atunci că JAPA nu este indispensabilă, dar ea va putea continua totodată, într-un mod automatic. Nelămuririle actuale provin dintr-o identificare gresită: vă identificati cu mentalul care repetă JAPA. JAPA semnifică a te raporta la un singur gînd, eliminînd toate celelalte gînduri. Acesta este scopul său si ratiunea sa de a exista. Ea (JAPA) conduce la DHYANA, iar aceasta sfîrseste prin Realizarea Sinelui în JNANA .

Discipolul: Cum trebuie să practicăm NAMA-JAPA ?

Maestrul: Nu trebuie niciodată să repetăm numele lui Dumnezeu mecanic si într-un mod superficial fără a avea în adîncul inimii iubirea de Dumnezeu. Repetînd numele Său, trebuie să îl invocăm cu fervoare si să ne abandonăm fără rezerve. numai după acest sacrificiu Numele luiDumnezeu rămîne constant în om .

Discipolul: De ce folos este atunci să ne dăruim unei căutări spirituale - VICHARA (Investigarea lucrurilor profunde printr-o metodă ratională) ?

Maestrul: Abandonul nostru în Dumnezeu nu are un efect total decît atunci cînd este realizat într-o deplină cunoastere a cauzei. Dar o asemenea întelegere nu apare decît după o căutare spirituală si după reflexie. Ea se termină invariabil printr-o renuntare totală. Nu există nici o diferentă între JNANA si sacrificiul absolut de Sine pentru Dumnezeu: în gînduri, în cuvinte si în actiuni. Pentru a fi complet,  acest abandon trebuie să fie neconditionat, deoarece cel ce îl  iubeste pe Dumnezeu nu cere nici o favoare si nu negociază cu el. Un asemenea abandon cuprinde totul. Este în acelasi timp JNANA, VAIRAGYA (detasarea completă, abandonarea tuturor dorintelor), devotiune si iubire .

  Sus 

 

       PACEA SI FERICIREA

Discipolul: Cum pot să obtin pacea? Am impresia că nu o pot obtine prin VICHARA (Investigarea adevărurilor profunde printr-o metodă ratională) .

Maestrul: Pacea este starea ta naturală. Mentalul este cel care creează obstacole. VICHARA ta a fost în întregime o creatie a mentalului. Caută natura spiritului, si vei vedea că mentalul va dispărea. Căci nu există nimic din toate acestea, decît un mental fără gînduri. Deoarece gîndurile apar totusi fără încetare, tu le atribui o origine pe care o numesti spirit sau mental. Dar atunci cînd cauti natura celui din urmă, sfîrsesti prin a descoperi că el nu există. Cînd mentalul dispare astfel, te scufunzi în pacea eternă .

Discipolul: Prin poezie, muzică, JAPA, BHAJANA, peisajele minunate pe care le vedem, lectura unor poezii religioase, etc., se întîmplă să constientizăm un veritabil sens al Unicitătii. Acest sentiment de pace profundă si preafericită (în care eul personal nu ocupă nici un loc) este totuna cu acea cufundare în Inimă despre care vorbeste BHAGAVAN? Practica spirituală îndreptată către asemenea stări va putea conduce la un SAMADHI (stare de fuziune cu Divinul) mai profund si pînă la urmă la deplina si totala viziune a Realului ?

Maestrul: Fericirea există atunci cînd mentalul se află în prezenta unor lucruri plăcute. Acestea este fericirea inerentă a Sinelui; nici o altă fericire nu există. Fericirea nu este nici străină, nici îndepărtată. In aceste ocazii pe care le găsesti plăcute, de fapt te cufunzi în Sine. Această cufundare prilejuieste o fericire neconditionată care există prin ea însăsi. Dar diferitele asociatii de idei te fac să atribui această fericire altor lucruri sau altor evenimente, pe cînd, de fapt, fericirea se află în tine. Intr-o asemenea situatie te cufunzi în Sine, cu toate că o faci în mod inconstient. Dacă ajungi să o faci în mod constient, cu convingerea venind din experienta că esti identic cuRealitatea, atunci numesti Realizare. Vreau ca tu să te cufunzi deci în mod constient în Sine, adică în Inimă .

  Sus 

 

        JNANI SI LUMEA

Discipolul: JNANI (cel eliberat) percepe lumea ?

Maestrul: de la cine vine o asemenea întrebare? De la un JNANI sau de la un AJNANI (om ignorant) ?

Discipolul: Admit că de la un AJNANI .

Maestrul: Incearcă lumea să afle dacă într-adevăr există ?

Discipolul: AJNANI vede si cunoaste lumea si obiectele ei, care îi afectează simturile: auzul, gustul, etc. JNANI experimentează în acelasi fel lumea ?

Maestrul: Vorbesti despre a vedea si despre a cunoaste lumea. Ori, tu te ignori pe tine însuti (desi tu esti subiectul care cunoaste si care este indispensabil cunoasterii obiectului). Cum vei putea întelege natura adevărat a lumii care constituie obiectul de cunoscut? Fără îndoială că obiectele afectează corpul si organele de simt; dar oare corpul tău este cel care pune întrebarea? Declară oare corpul tău: "simt acest obiect, el este real?", sau vine oare lumea să-ti spună: "Eu lumea, sînt reală?"

Discipolul: Incerc doar să înteleg punctul de vedere al unui JNANI despre lume. Lumea mai poate fi percepută după ce s-a obtinut Realizarea Sinelui ?

Maestrul: De ce să te frămînti în legătură cu lumea si cu ceea ce survine după Realizarea Sinelui? Realizează mai întîi Sinele. A percepe sau a nu percepe lumea - acestea nu au nici o importantă. In timpul somnului tu nu percepi universul material si vice-versa, pierzi ceva în acest moment pentru că percepi obiectele exterioare? Este un fapt cu totul

lipsit de importantă, atît pentru JNANI cît si pentru AJNANI dacă ei percep sau nu lumea. Amîndoi o văd, dar punctul lor de vedere diferă .

Discipolul: Dacă JNANI si AJNANI percep lumea în aceeasi manieră, prin ce diferă ei ?

Maestrul: Văzînd lumea, JNANI vede Sinele care formează substratul acestei lumi. AJNANI, fie că vede, fie că nu vede lumea, îsi ignoră fiinta lui adevărată, Sinele .

Ia exemplul imaginilor care se miscă si care se văd pe ecran în timpul unui film la cinema. Ce există în fata ta înainte de a începe filmul; în aparentă, scenele acestuia sînt reale. Dar încearcă să te duci si să le prinzi! Ce-ti rămîne între degete? Numai ecranul, pe care personajele păreau atît de reale. După prezentarea filmului, cînd imaginile dispar, ce mai rămîne ? Din nou, doar ecranul .

La fel este si cu Sinele. El singur există; imaginile se duc si vin. Dacăesti mereu concentrat asupra Sinelui, nu esti înselat de aparenta spectacolului si pentru tine nu are importantă dacă el apare sau dispare. Ignorînd Sinele, AJNANI gîndeste că lumea este reală, tot asa cum, ignorînd ecranul, el vede numai scenele filmului, ca si cum ele ar exista înafara pînzei. Cînd vei constientiza faptul că fără martor nimic nu poate fi perceput, tot asa cum nu pot exista imaginile de pe ecran, atunci nu vei mai comite erori. JNANI si-a dat seama o dată pentru totdeauna că ecranul, cu imaginile care se văd pe el, nu este nimic altceva decît Sinele. Cînd nu există spectacol, Sinele se manifestă fără imagini, el rămîne nemanifestat. JNANI rămîne indiferent la formele sub care poate să se prezinte Sinele: El este mereu Sinele. Dar AJNANI îl vede pe JNANI în plină actiune si nu-i poate întelege natura .

Discipolul: Exact acelasi lucru m-a făcut să pun prima mea întrebare: cel ce a realizat Sinele percepe lumea ca si noi? Dacă asa stau lucrurile, mi-ar place să stiu ca părere aveti Dumneavoastră despre disparitia misterioasă a acelei fotografii, ieri ?

Maestrul (surîzînd): Faci aluzie la fotografia templului din MADURA. (Cu cîteva minute mai înainte trecea din mînă în mînă printre vizitatorii care o priveau, fiecare cînd îi venea rîndul. Probabil că din neatentia cuiva, fotografia alunecase între paginile vreunei cărti pe care ei tocmai o consultau în acel moment) .

Discipolul: Da, tocmai la acest incident mă gîndesc. Care este punctul Dumneavoastră de vedere? Fotografia a fost căutată peste tot si în final nu a mai fost regăsită. Cum explicati Dumneavoastră această misterioasă disparitie, chiar în momentul în care toată lumea voia să o vadă ?

Maestrul: Imaginează-ti că în vis m-ai lua cu tine în patria ta îndepărtată, Polonia. Te trezesti si îmi spui: "Am visat una si alta.Ai avut acelasi vis cu mine, si ti-ai dat seama că eu te luam cu mine în Polonia?" Această cercetare nu are pentru tine nici cea mai mică importantă .

Discipolul: Dar în ceea ce priveste fotografia pierdută, incidentul s-a desfăsurat sub ochii Dumneavoastră .

Maestrul: Fotografia care a fost văzută, apoi pierdută, cît si întrebarea ta despre ea, toate acestea nu reprezintă, de fapt, decît o simplă operatiune a mentalului tău .

PURANA ne povesteste o întîmplare care ilustrează acest punct de vedere. Cînd SITA plecă din mînăstire, în pădure, RAMA începu să o caute, strigînd-o pe nume cît putea de tare: "Oh, SITA, SITA!". PARVATI si PARAMESWARA văzură din înaltul cerului ce se petrecea în pădure. PARVATI îsi exprimă surpriza către SHIVA, spunîndu-i: "L-ai lăudat pe RAMA si l-ai considerat ca fiind perfect. totusi vezi cum se poartă, cum se tînguie pentru pierderea SITEI!"

- "Dacă ai îndoieli în privinta perfectiunii lui RAMA", răspunse SHIVA, "pune-l tu însăti la încercare. Prin virtutea YOGA-MAYEI tale ia-ti înfătisarea lui SITA si apari dinaintea lui". PARVATI se supuse si apăru înaintea lui RAMA sub trăsăturile exacte ale SITEI; dar, spre mareasa surprindere, RAMA nu-i luă în seamă prezenta si continuă să strige: "Oh, SITA, SITA!", ca si cum ar fi fost orb .

Discipolul: Nu înteleg morala acestei întîmplări .

Maestrul: Dacă RAMA ar fi căutat într-adevăr prezenta corporală a SITEI, ar fi recunoscut-o pe SITA pe care o pierduse în persoana care se afla dinaintea lui. Dar nu, pentru el SITA dispărută era la fel de ireală ca si cea care tocmai apăruse în fata ochilor lui. RAMA nu era cu adevărat orb; dar pentru el, un JNANI, plecarea SITEI în sihăstrie, disparitia sa, căutările pe care le făcuse, ca si aparitiile lui PARVATI sub trăsăturile SITEI, totul era la fel de ireal. Intelegi, acum, incidentul cufotografia dispărută ?

Discipolul: N-as putea spune că-mi este foarte clar. Lumea pe care o vedem, o simtim si o percepem în atîtea moduri este, deci o iluzie, un vis ?

Maestrul: Dacă tu cauti adevărul, nu ai decît o alternativă, si aceasta este acceptarea irealitătii lumii .

Discipolul: De ce ?

Maestrul: Dintr-un motiv simplu: dacă tu nu abandonezi ideea că lumea este reală, spiritul tău este continuu atasat de această lume. Dacă iei aparenta drept realitate, nu vei cunoaste niciodată Realitatea, desi numai Realitatea singură există. Acest lucru este ilustrat prin analogia cu sarpele si frînghia. Dacă tu vezi sarpele, nu poti vedea frînghia, cu toate căea există. Sarpele inexistent devine real în ochii tăi, în timp ce frînghia reală pare a fi, în întregime inexistentă .

Discipolul: E usor să accepti la modul intelectual ipoteza că lumea nu este reală, dar este greu să ai convingerea că ea e, realmente, ireală .

Maestrul: Pentru tine, universul visului tău este perfect real atunci cînd visezi. Atît timp cît durează iluzia, tot ceea ce vezi, simti, etc, în această lume a visului îti pare real .

Discipolul: Atunci înseamnă că lumea nu este nimic altceva decît un vis?

Maestrul: Pui tu oare la îndoială realitatea perceptiilor tale atunci cînd visezi? Tu poti visa că faci lucruri cu totul imposibile, de exemplu că tocmai discuti, vesel, cu o persoană, în realitate, defunctă. Pentru cîteva clipe ai putea avea o îndoială în vis si atunci îti spui: "Dar credeam, totusi, că el este mort". Apoi mentalul tău pare că se împacă cu această idee. Prietenul tău decedat sfîrseste prin a fi perfect viupentru tine, în vis. Cu alte cuvinte, visul, atunci cînd este trăit, nu-ti permite nici o îndoială asupra realitătii sale .

In acelasi fel, îti este imposibil să păstrezi cea mai mică suspiciune cu privire la realitatea lumii percepute în starea de veghe. Cum arputea mentalul, care el însusi a creat lumea, să admită irealitatea ei? Aceasta este semnificatia comparatiei făcută dintre lumea experimentată în starea de veghe si lumea visului. Amîndouă sînt creatii ale mentalului. In timp ce acesta se complace într-una sau cealaltă, el este incapabil să nege realitatea lumii visului atunci cînd visează, si a lumii stării de veghe atunci cînd este în starea de veghe. Dacă, dimpotrivă, îti retragi complet mintea fată de lume, o întorci către interior si rămîi în această stare, adicădacă esti mereu concentrat asupra Sinelui, care este substratul întregii experiente, vei descoperi că lumea, care pentru moment îti este perceptibilă într-un singur fel, este la fel de ireală ca aceea pe care o trăiesti în vis .

Discipolul: Cum am spus deja, noi vedem si simtim lumea într-o multime de feluri. Aceste senzatii sînt reactii la obiectele văzute, simtite, etc. si nu sînt creatii mentale ca cele din vis, care diferă nu numai de la o persoană la alta, ci chiar si pentru aceeasi persoană. Aceasta nu dovedeste realitatea obiectivă a lumii ?

Maestrul: Tot ceea ce spui despre atributele si contradictiile lumii visului le declari în acest moment, cînd esti treaz. In timp ce visezi, totul pare perfect coerent. Aceasta revine la a spune că dacă îti este sete în vis, vei bea în mod iluzoriu apă iluzorie, care-ti va potoli setea iluzorie. Toate acestea pentru tine sînt reale. Ele nu au nici o legătură cu iluzia, atît timp cît nu stii că visul însusi este o iluzie. La fel este cu lumea percepută în timpul stării de veghe: senzatiile pe care le ai în acest moment sînt perfect coordonate si astfel îti dau impresia că lumea este reală .

Dacă, dimpotrivă, lumea este o realitate care există prin ea însăsi, ceea ce înmod evident tu vreisă afirmi atunci cînd vorbesti despre obiectivitatea ei, ce o împiedică să se reveleze în timpul somnului? Nu spui niciodată că nu existi în timpul somnului tău .

Discipolul: Intr-adevăr, eu nu neg că lumea există atunci cînd dorm. Ea există pe întreaga durată a somnului meu. Dacă în acel moment eu nu o văd, totusi, cei care sînt în starea de veghe, sînt constienti de ea .

Maestrul: Pentru a declara că existi în timp ce esti adormit, ai avut nevoie să-i chemi pe ceilalti drept mărturie pentru a ti-o dovedi. De ce cauti mărturia lor acum? Acesti "altii" nu pot să-ti spună că au văzut lumea (în timpul somnului tău) decît cînd tu însuti esti treaz. Din contră,în ceea ce priveste propria-ti existentă, lucrurile stau cu totul altfel. Trezindu-te, declari că ai dormit bine, si astfel afirmi că ai fost constient de tine însuti, pe durata celui mai profund somn în care totusi n-ai avut nici cea mai mică notiune despre existenta lumii. Acum, în acest moment, chiar dacă esti treaz, lumea este cea care îti declară: "Eu sînt real", sau tu esti cel care afirmă aceasta ?

Discipolul: Bineînteles că cel care afirmă sînt eu, dar o spun în legătură cu lumea .

Maestrul: Ei bine, atunci această lume pe care o califici drept reală îsi bate joc, de fapt, de tine, căci tu încerci să-i dovedesti realitatea în timp ce nu-ti cunosti propria ta Realitate .

Vrei să dovedesti într-un fel sau altul că lumea este reală. Dar care este criteriul realitătii? Real este doar ceea ce există prin sine însusi, care se revelează prin sine însusi si care este etern si imuabil .

Lumea există prin sine însăsi? A fost ea vreodată văzută altfel decît cu ajutorul mintii? In somn, nu există nici mental, nici lume. In starea de veghe, există mental si de aceea există si lumea. ce înseamnă această continuă alternantă? Te-ai familiarizat cu principiile logicii inductive, considerate a fi însăsi baza investigatiei stiitifice. De ce nu încerci să rezolvi problema realitătii lumii folosindu-te de aceste principii universale de logică ?

Cu de la tine putere, poti declara "exist". Aceasta înseamnă că existenta ta nu este o existentă obiectivă, ci că ea este existenta de care esti constient. In mod real, ea este Existenta pură care este identică cu Constiinta .

Discipolul: Lumea poate să nu fie constientă de sine însăsi, totusi ea există .

Maestrul: Constiinta nu este niciodată altceva decît constiinta Sinelui. Fiind constient de ceva, esti esentialmente constient de tine însuti. O existentă care ar fi inconstientă de ea însăsi, iată o formulare care ascunde în sine o contradictie în termeni. Aceasta nu ar fi deloc o existentă, ci un atribut, pe cînd adevărata Existentă, SAT nu este un atribut, ci însăsi Substanta. Aceasta este VASU. Realiatea este în consecintă cunoscută ca SAT-CIT, Fiinta-Constiintă si niciodată numaiuna sau cealaltă. Lumea nu există de la sine si nu este cu mult mai constientă de propria ei existentă. Cum poti trage concluzia că o astfel de lume este reală ?

Care este natura lumii? Este o schimbare perpetuă, un talaz continuu, interminabil. O lume dependentă (de cel care o percepe), inconstientă de sine însăsi si mereu schimbătoare, nu poate fi reală .

Discipolul: Nu numai stiinta experimentală occidentală consideră lumea ca reală, dar si VEDELE, etc., dau o descriere cosmologică complicatăa universului si a originii lui. De ce ar face-o dacă universul ar fi ireal ?

Maestrul: Scopul esential al VEDELOR, ca si al tuturor celorlalte texte (conform notei care urmează), este de a-ti conferi învătături despre natura lui ATMAN nepieritorul, si de a declara cu fermitate: "Tu esti Acela" .

Discipolul: De acord. Inteleg. Dar de ce prezintă aceste texte asemenea descrieri cosmologice, atît de vaste si detailate, dacă pe de altă parte ele nu consideră lumea ca reală ?

Maestrul: Adoptă în practică ceea ce accepti teoretic si lasă la o parte restul. SHASTRELE trebuie să ghideze toate tipurile posibile de căutători ai Adevărului, de aceea ele nu au toate acelasi continut. Ceea ce nu poti accepta ca adevărat, tratează-l ca fiind ARTHAVADA, sau argument auxiliar.

 

         NOTA

Căutînd sprijinul stiintei moderne pentru a-si sustine pozitia, cel care pune întrebările nu face decît să-i atribuie acesteia propriul punct de vedere. Investigatiile stiintifice recente au redus la neant, o dată pentru totdeauna, mitul adoptat de simtul comun, al unei realităti a lumii în acelasi timp solidă, tangibilă si existentă în sine .

La o ultimă analiză, lumera senzorială se descompune în două categorii, timpul si spatiul. Iată ce scrie SIR JAMES JEANS despre acest subiect în cartea sa "Noua bază a stiintei" si concluzia pe care o trage din experiente bazate pe teoria relativitătii a lui Einstein: "Tragem concluzia că spatiul nu înseamnă nimic în afara perceptiei noastre despre obiecte si că nici timpul nu înseamnă nimic în afara experientei evenimentelor noastre. Spatiul începe să ia înfătisarea unei fictiuni create de propria noastră minte (corpurile noastre fizice sînt simple obiecte în spatiu: a se vedea versetul 16 din SAD VIDYA) a unei extensii nejustificate a Naturii unui concept subiectiv care ne ajută în întelegerea si descrierea ordinii obiectelor asa cum le vedem; timpul, pe de altă parte, pare a fi si el o fictiune (fără trecut si viitor, asa cum este conceput în general, nu este decît un mit: a se vedea versetul 15 din SADVIDYA). Scopul acestei fictiuni este identic: fictiunea timpului, ca siceaa spatiului ne servesc pentru a ordona evenimentele ce ne privesc".

Aceste afirmatii au fost făscute de SIR JAMES JEANS. Deoarece timpul si spatiul sînt considerate de către stiinta modernă ca simple fictiuni create de propria noastră minte, obiectele si evenimentele devin ipso facto si ele ale mentalului, pentru că ele nu pot exista fără spatiu si timp. (A se vedea versetele 17 si 18 din SAD VIDYA.)

Cît despre solidaritatea pe care profanul o atribuie materiei, concluziile următoare trase din stiintele fizice experimentale ne vor furniza un răspuns:

I. Stiinta nu cunoaste natura reală a ceea ce constituie atomul. Ea cunoaste radiatiile care emană din el, dar niciodată sursa însăsi .

II. Este imposibil să identificăm un electron, considerat la un moment dat, cu acelasi electron considerat într-un alt moment al timpului .

III. Electronul încetează complet să mai aibă proprietătile unui lucru", asa cum ele sînt concepute de simtul comun. El este pur si simplu o regiune de unde energia poate să radieze .

("Conturarea unei filozofii", de BERTRAND RUSSEL)

Iată, în ultimă analiză, concluziile lui BERTRAND RUSSEL:

Datorită în special lucrărilor a doi fizicieni germani, HEISENBERG si SCHRODINGER, ultimele vestigii ale fostului atom solid au dispărut de aici înainte si materia a luat definitiv un aspect la fel de fantomatic ca si cum ar fi vorba despre o sedintă de spiritism" .

Chiar si din această viziune stiintifică modernă putem judeca singuri si hotărî dacă există o diferentă fundamentală între lumea de veghe senzorială si lumea de vis, retinînd ceea ce a fost declarat în capitolul precedent, cît si citatul următor, extras din "Cine sînt eu?": "Numai în ceea ce priveste durata (starea de veghe este lungă, starea de vis este scurtă), nu există nici o diferentă între cele două stări". Acest adevăr al cărei ecou se face simtit si în stiinta modernă, este exprimatdecătre doctorul EDDINGTON în modul următor: "In lumea stiintei fizice, asistăm la un teatru de umbre în care se joacă drama existentei obisnuiote". (Acesta este filmul de cinema proiectat pe ecran despre care ne vorbeste SRI BHAGAVAN.)

"Umbra cotului meu se sprijină pe umbra unei mese, în timp ce o umbră de cerneală curge pe o umbră de hîrtie." ("Natura Lumiii Fizice")

  Sus 

 

       REALIZAREA SINELUI

Discipolul: Cum poti obtine Realizarea Sinelui ?

Maestrul: Realizarea Sinelui nu este un lucru care trebuie să fie obtinut. El este deja în noi. Tot ceea ce trebuie să facem este să eliminăm ideea "eu nu L-am realizat". Linistea si pacea înseamnă Realizarea Sinelui. Nu există nici un moment în care Sinele să nu fie prezent. Atît timp cît mai există îndoieli sau avem sentimentul că nu L-am realizat, trebuie să facem eforturi sustinute pentru a elimina complet aceste gînduri. Ele sînt datorate faptului că realizăm o confuzie între Sine si ceea ce nu este Sinele. Atunci cînd acesta din urmă dispare, Sinele singur rămîne. Pentru a-i face loc, este suficient să elimini din mintea ta aglomeratia. Nu este nevoie să aduci spatiul necesar luîndu-l din altă parte .

Discipolul: Deoarece Realitatea nu este posibilă fără VASANAKSHAYA (anihilarea VASANAS-urilor - tendintelor, latente psihice ce provoacă aparitia dorintelor), cum ar trebui să realizez această stare încare VASANAS-urile sînt efectiv distruse ?

Maestrul: Sînteti în această stare chiar în acest moment .

Discipolul: Aceasta semnifică faptul că, cufundîndu-mă în sine, VASANAS- urile vor fi distruse pe măsură ce ele se prezintă ?

Maestrul: Ele se distrug prin ele însele dacă veti rămîne în starea naturală a cufundării în Sine .

Discipolul: Cum pot obtine Realizarea Sinelui ?

Maestrul: Nu este vorba de a obtine Sinele. Dacă ar fi fost ceva care ar fi trebuit cucerit, acest lucru ar fi însemnat că el nu se găseste deja aici, acum si de-a pururi. Orice lucru obtinut va fi într-o zi pierdut.

Prin urmare, el nu este permanent. Merită să depunem atîtea eforturi pentru ceva care nu durează? De aceea eu spun că Sinele nu se cucereste. Sînteti Sinele, Sînteti deja Acela. In realitate vă ignorati starea naturală de preafericire. Această ignorantă vă domină si pune un voal peste Sinele pur care este beatitudine. Eforturile voastre trebuie în mod unic dirijate către eliminarea acestui voal care este identificarea Sinelui cu corpul, cu mentalul, etc. Ignoranta trebuie să dispară pentru a lăsa loc Sinelui. Realizarea este, deci accesibilă tuturor. Ea nu face nici o diferentă între aspiranti. Singurele obstacole provin din îndoielile referitoare la capacitătile voastre si din convingerea că trebuie să spuneti "eu nu am realizat". Trebuie să eliminati în întregime aceste obstacole .

Discipolul: Ce se întîmplă în starea de SAMADHI? Mai subzistă gîndirea în această stare ?

Maestrul: Doar SAMADHI ne permite să descoperim adevărul. Gîndurile aruncă un voal asupra Realitătii pe care, de aceea, este imposibil să o atingem în întregime în alte stări decît aceea de SAMADHI. In SAMADHI nu mai supravietuieste decît un singur si unic sentiment: "Eu sînt" care exclude oricare alt gînd. "Eu sînt" însemnă "a rămîne mereu în pace" .

Discipolul: Ce trebuie să fac pentru a obtine din nou starea de SAMADHI si pentru a regăsi Pacea pe care o simt aici ?

Maestrul: Experienta prezentă este datorată influentei ambiantei în care sînteti integrat aici. Regăsiti aceeasi stare atunci cînd sînteti departe? Aceasta este, pentru moment, o stare tranzitorie, iar practica este indispensabilă pentru ca ea să devină permanentă .

Discipolul: Există momente în care strălucesc bruste lumini pe fondul uneiconstiinte al cărei centru este la exteriorul eului obisnuit si care pare să cuprindă totalitatea. In mod independent de orice concept filozofic, cum mă sfătuiti să actionez pentru a obtine, mentine si accentua aceste mult prea rare iluminări ? ABHYASA (practică spirituală) pentru atingerea unor asemenea experiente implică în mod obligatoriu retragerea (izolarea) ?

Maestrul: La exterior...Cine trăieste experienta unui exterior si a unui interior? Ele sînt concomitente în existenta subiectului si a obiectului. Dar cine, din nou, este constient de acestea din urmă? După un examen profund veti descoperi că ele n-au fost niciodată decît unul singur: subiectul. Căutati atunci cine poate fi acest subiect unic. Această analiză va sfîrsi prin a vă conduce către pura constiintă, dincolo de subiect. Ceea ce numiti "eul obisnuit" este mentalul. Strîmtele limitări cuprind acest mental în timp ce constiinta pură este dincolo de orice limitare. Putem ajunge la ea printr-o căutare de felul celei pe care eu deja am mentionat-o .

A obtine: Sinele este mereu acolo. N-aveti decît un singur lucru de făcut, acela de a elimina vălul care îl ascunde .

A mentine: Sinele, din momentul în care a fost realizat, devine experienta noastră directă si imediată. Nu-l mai pierdeti niciodată .

Retragerea: A rămîne în Sine înseamnă singurătatea. Nimic nu este străin Sinelui. Retragerea implică trecerea dintr-un locsau dintr-o stare în alta. Dar nici una nici alta nu pot fi exterioare Sinelui. Totul este Sine; retragerea este imposibilă pentru că este de neconceput .

ABHYASA: înseamnă a nu lăsa să vină în minte nimic care să perturbe pacea inerentă Sinelui. Dar, sînteti mereu în această stare naturală, fie că practicati sau nu ABHYASA. A rămîne asa cum sînteti, fără întrebări si îndoieli, aceasta vă este starea naturală .

Discipolul: Atunci cînd este trăită starea de SAMADHI, pot fi obtinute în acelasi timp si SIDHIS-uri ?

Maestrul: Pentru a manifesta SIDDHIS-uri trebuie ca alte persoane să le recunoască. Orice persoană care îsi arată astfel (fără discernămînt) puterile sale, nu poate fi un JNANI (eliberat). Prin urmare, SIDDHIS-urile nu merită nici măcar umbra unui gînd. JNANA (cunoasterea ultimă), trebuie să fie unicul scop al căutării voastre .

Discipolul: Realizarea mea îi ajută pe ceilalti ?

Maestrul: Da, acesta este serviciul cel mai mare pe care puteti să li-l faceti.Cel care a descoperit mari adevăruri a ajuns în profunzimile tăcute ale Sinelui. Dar nu există nici un "altul" care trebuie să-l ajute.

Fiinta Realizată vede doar Sinele, precum aurarul nu este atent decît la aurul bijuteriilor ornate cu pietre pretioase care i se dau pentru evaluare. Atunci cînd vă identificati cu corpul, sînteti de asemenea în mod fatal constient de nume si forme. Dar atunci cînd transcendeti corpul, dispare de asemenea si ideea de "ceilalti". Fiinta Realizată vede că lumea nu diferă de ea însăsi .

Discipolul: Nu ar fi preferabil ca sfintii (fiintele realizate) să trăiască în prezenta celorlalti ?

Maestrul: Pentru ei nu există "altul" lîngă care să poată trăi. Sinele este unica realitate .

Discipolul: Dar nu trebuie să încerc să ajut lumea care suferă ?

Maestrul: Forta care v-a creat, a creat de asemenea si lumea. Dacă ea are grijă de voi, ea poate tot atît de bine să aibă grijă si de lume. Deoarece Dumnezeua creat lumea, este treaba Lui să se ocupe de ea nu a dumneavoastră .

Discipolul: Si datoria noastră de patrioti ?

Maestrul: Datoria voastră constă în A FI si nu în a fi ceva sau altceva.

"EU SINT CEL CARE SINT" - iată esenta întregului adevăr. Metoda poate fi rezumată la fraza: "A RAMINE IN PACE". Si ce semnifică pacea? Ea vrea să spună "Distruge natura ta inferioară", deoarece fiecare nume si fiecare formă sînt o cauză de tulburare a păcii. "Eu-Eu" este Sinele. "Eu sînt acesta" este egoul. Atunci cînd "Eul" rămîne singur si unic, el este Sinele. Atunci cînd se uită pe sine si spune "Eu sînt acesta sau acela, eu sînt ca acesta sau acela", atunci este egoul .

Discipolul: Atunci cine este Dumnezeu ?

Maestrul: Sinele este Dumnezeu. Sentimentul "Eu sînt" este Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi exterior Sinelui, ar fi existat un Dumnezeu lipsit de Sine, si un Sine lipsit de Dumnezeu, ceea ce este absurd. Tot ceea ce este necesar pentru Realizarea Sinelui este de A FI IMPACAT. Ce poate fi mai usor? De aceea ATMA-VIDYA este calea cea mai usor de urmat .

  Sus 

 

      SINELE SI INDIVIDUALITATEA

Discipolul: Moartea dizolvă complet personalitatea unei fiinte, astfel încît ea să nu mai aibă o nouă nastere, la fel ca rîurile ce se varsă în ocean pierzîndu-se complet în acesta ?

Maestrul: Apele se evaporă si se reîntorc pe coline sub formă de ploaie, pentru a curge în rîuri care se varsă din nou în ocean; tot astfel, fiinta îsi pierde în timpul somnului profund starea sa de fiintă separată de tot, pentru a o regăsi cînd se trezeste, cnform SAMSKARASURILOR sau tendintelor datorate trecutului. (Latentele psihice al căror fascicol provoacă aparitia spectacolului lumii). La fel se întîmplă si la moarte. Individualitatea unei persoane care mai are încă SAMSKARASURI nu se pierde.

Discipolul: Cum este posibil acest lucru ?

Maestrul: Priveste un copac ale cărui ramuri au fost tăiate: el reînmugureste. Atîta vreme cît rădăcinile sale nu sînt moarte, copacul continuă să crească. In acelasi fel, SAMSKARASURILE, care plonjează pur si simplu în Inimă în momentul mortii, dar care prin această cufundare nu sînt distruse, determină reîncarnarea atunci cînd soseste momentul potrivit. Astfel renaste JIVA .

Discipolul: Dar cum acesti JIVA nenumărati si universul imens a cărui existentă o însoteste pe-a acestora, pot să izbucnească din aceste SAMSKARASURI atît de subtile care s-au cufundat în Inimă în momentul mortii ?

Maestrul: Banyanul (arbore foarte mare) se naste dintr-o sămîntă minusculă; tot astfel,JIVASII si universul întreg cu nume si formă germinează si cresc plecînd de la SAMSKARASURI imateriale .

Discipolul: Cum emană individualitatea din Sinele Absolut si cum este posibilă reîntoarcerea sa în Sine ?

Maestrul: La fel cum o scînteie porneste din foc, tot astfel individualitatea emană din Sinele Absolut. Scînteia este egoul. In cazul lui AJNANI (omul ignorant) egoul se identifică cu obiectul chiar în momentul aparitiei acestuia. El nu poate subzista fără această relatie cu obiectele; ea este datorată lui AJNANA (ignoranta) a cărei distrugere este chiar scopul eforturilor spirituale. Dacă această tendintă de a te identifica cu lucrurile este distrusă, egoul devine atît de pur încît el sfîrseste prin a se uni cu Sursa sa. Falsa identificare de sine cu corpul se numeste DEVATMA-BUDDHI sau ideea că "Eu sînt corpul". Această idee trebuie să dispară pentru a putea realiza un progres pe calea spirituală .

Discipolul: Cum trebuie să procedăm pentru a dezrădăcina această idee că "eu sînt corpul" ?

Maestrul: In SUSHUPTI sau somnul profund fără vise existati fără ca această experientă să fie asociată corpului sau mentalului, desi o asemenea relatie există în celelalte două stări de constiintă. Dacă ati fi una cu corpul, cum ati putea exista fără el în SUSHUPTI? Vă puteti separa de ceea ce vă este exterior, dar nu vă puteti despărti de cele cu care sînteti indisolubil unit. Deci nu sînteti una cu corpul. Trebuie să ajungeti să întelegeti aceasta în starea de veghe. Studiem cele trei stări (de veghe, de somn cu vise, de somn fără vise) pentru a dobîndi această cunoastere .

Discipolul: Cum egoul, care se manifestă doar în limitele celor două stări, poate totusi să încerce să realizeze Sinele care înglobează toate cele trei stări ?

Maestrul: Trăim experienta egoului pur în intervalele dintre două stări sau între două gînduri. Egoul se aseamănă cu o omidă care nu părăseste o frunzădecît după ce s-a agătat de o alta. Ii putem cunoaste adevărata sa natură numai atunci cînd am pierdut orice contact cu obiectele sau cu gîndurile. Trebuie să întelegem că în acest interval se manifestă Realitatea constantă si imuabilă, adevărata noastră fiintă, datorită convingerii pe care ne-o dă studiul celor trei stări: JAGRAT, SWAPNA, SUSHUPTI .

Discipolul: As putea rămîne în SUSHUPTI cît timp vreau si as putea intra în această stare la vointă, asa cum fac în cazul stării de veghe? Cum experimentează un JNANA (eliberat) aceste trei stări ?

Maestrul: SUSHUPTI există de asemenea în starea ta de veghe. In acest moment, de exemplu, esti în SUSHUPTI. Trebuie să deveniti constienti de ea voluntar în timp ce sînteti treziti. De fapt, nu există un "a intra" si un "aveni" între starea de veghe si SUSHUPTI. A fi constient de aceastadin urmă în starea de JAGRAT se numeste "JAGRAT-SUSHUPTI": acesta este SAMADHI .

AJNANI nu poate să rămînă mult timp în SUSHUPTI deoarece natura sa îl obligă să iasă de acolo. Egoul său nu este mort si reapare în mod constient. Din contră, JNANI (Cel eliberat) elimină egoul chiar de la sursa acestuia. El poate părea uneori că are ego, ca si cum ar fi împins de PHARABDHA (PRRABDHA KARMA - cantitatea de acte carenu potsă nu se realizeze, înainte de a ajunge la pacea interioară deplină). Aceasta semnifică faptul că în viata curentă a unui JNANI, PRARABDHA poate să pară că mentine sau sustine egoul, cum se întimplă în cazul unui AJNANI. Dar există între cei doi o diferentă fundamentală. Egoul unui AJNANI atunci cînd se manifestă (de altfel el nu dispare niciodată în afara stării de somn profund) îsi ignoră complet Sursa. Cu alte cuvinte, AJNANI nu este constient de starea sa de SUSHUPTI în starea de veghe si în cea de somn cu vise. In cazul unui JNANI, din contră, aparitia sau existenta egoului nu sînt decît aparente. El se bucură de existenta sa continuă si transcedentală în pofida acestei existente aparente a egoului. El îsi păstrează atentia (LAKSHYA) fixată continuu asupra Sursei. Acest fel de ego nu mai poate face rău. Este precum scheletul unei frînghii putrezite; îsi păstrează forma dar nu mai poate să lege. Păstrînd în mod constant atentia asupra Sursei, egoul sfîrseste prin a se dizolva, precum se dizolvă o păpusă de sare în apa mării .

Discipolul: Ce semnifică Crucificarea ?

Maestrul: Corpul este crucea. Isus, fiul omului este egoul, cu alte cuvinte ideea că "eu sînt corpul". Atunci cînd fiul omului este crucificat, egoul dispare. Doar Fiinta Absolută mai supravietuieste; atunci este momentul învierii Sinelui Glorios, a învierii lui Cristos - Fiul lui Dumnezeu .

Discipolul: Dar cum putem justifica crucificarea? Această omorîre nu este o crimă teribilă ?

Maestrul: Intreaga lume este vinovată de sinucidere. Starea naturală de eternitatesi binecuvîntare este sufocată de ignorantă. Astfel, viata prezentă provine dintr-un asasinat, cel al Existentei eterne. Nu este aceasta o sinucidere? La ce bun să vă frămîntati în problema mortii si a crimei ?

Discipolul: Atunci cînd PRARABDHA este consumată egoul se dizolvă complet fără a lăsa cea mai mică urmă. Aceasta este Eliberarea Ultimă, NIRVANA. Dar atîta timp cît PRARABDHA nu este distrusă egoul revine, mentinînd în continuare fiinta în viată, asa cum este în cazul unui JIVANMUKTA (eliberat în viată) .

  Sus 

 

       AHAM SI AHAMVRITTI

Discipolul: Cum o căutare realizată prin intermediul egoului ne poate revela faptul că el este ireal ?

Maestrul: Existenta egoului face parte din lumea fenomenelor. Il putem transcende absorbindu-ne în sursa de unde se ridică AHAMVRITTI (*) (sentimentul de "Eu", care este permanent la omul obisnuit) .

* MAHARISHI afirmă că această "formă mentală" (a eului AHAMVRITTI) este sursa tuturor celorlalte forme mentale, adică a întregii experiente în lumea manifestată .

Discipolul: AHAMVRITTI (sentimentul egoului) nu este totodată una din cele trei forme sub care se manifestă egoul ? YOGAVASISHTHA, ca de altfel si alte texte străvechi, vorbesc despre trei forme ale egoului .

Maestrul: Este adevărat. Au fost descrise "trei corpuri" ale egoului: material, subtil (astral) si cauzal. Aici nu este vorba decît de o analiză. Dacă metoda folosită pentru a face această analiză ar fi trebuit să depindă de forma egoului, puteti fi siguri că niciodată, nici o căutare adevărată nu ar fi fost posibilă; formele pe care le poate lua egoul sînt multe. ATMAVICHARA(investigarea de sine, introspectia, căutarea în sine însusi a Realitătii Absolute, realizată după o metodă ratională) cere ca voi să o realizati cu o singură formă a egoului, adică cu AHAMVRITTI .

Discipolul: E posibil totodată ca ea să rămînă incapabilă să realizeze JNANA (cunoastere);a experimenta continuu starea de "Eu sînt BRAHMAN (Supremul Absolut)", "Totul este Sine") ?

Maestrul: Căutarea Sinelui, al cărui fir conducător este AHAMVRITTI, este comparabilă cu căutarea unui cîine care îsi găseste stăpînul gratie mirosului său. Stăpînul se poate găsi într-un loc îndepărtat, necunoscut. Totusi aceasta nu-l împiedică cu nimic pe cîine să revină lîngă el. Mirosul stăpînului este pentru animal un indiciu infailibil. Nimic altceva: vestmîntul său, statura - nu contează pentru cîine. Cîinele se atasează fără greseală mirosului, în timp ce îsi caută stăpînul si în final el reuseste să îl găsească .

Discipolul: Rămîne totusi întrebarea: De ce trebuie să căutăm sursa lui AHAMVRITTI excluzînd toate celelalte VRITTISURI (turbion mental, orice fapt psihic, oriceidee, orice sentiment, orice nuantă afectivă) pentru a ajunge la Realizarea Sinelui ?

Maestrul: Cuvîntul AHAM este prin el însusi foarte sugestiv. Cele două litere care îl compun, A si HA, sînt prima si ultima literă a alfabetului sanscrit. Acest cuvînt ne sugerează că totul este inclus în el. De ce? Pentru că AHAM semnifică existenta în ea însăsi. Desi conceptul de "Eu" sau de "Eu sînt" este desemnat de obicei prin termenii AHAMVRITTI, el nu se aseamănă totusi cu celelalte VRITTISURI (fenomene psihice) ale mentalului. Spre deosebire de acestea din urmă care nu sînt legateîn mod esential unele de altele, AHAMVRITTI este legat în mod egal, prin însăsi natura sa, de fiecare din celălalte VRITTISURI. Fără AHAMVRITTI nu poate exista nici un alt fel de VRITTI, în timp ce el însusi poate exista în mental fără a depinde de nici unul din celelalte VRITTISURI. El diferă deci de celelalte într-un mod fundamental. Căutarea sursei din care se naste AHAMVRITTI nu vrea deci doar să ducă la fundamentele unei forme de ego ci chiar la sursa din care emană eul, cu alte cuvinte căutarea si realizarea sursei egoului, atunci cînd acesta ia forma de AHAMVRITTI, implică în mod necesar să fi fost transcens egoul sub toate celelalte forme .

Discipolul: Admitînd că AHAMVRITTI include în esenta sa toate formele de ego, de ce trebuie totusi să alegem acest VRITTI si nu un altul atunci cînd căutăm Sinele ?

Maestrul: Deoarece el este continutul ireductibil al tuturor experientelor voastre; deoarece căutînd sursa sa adoptati singura metodă care poate fi utilizată pentru a ajunge la Sine. Se spune că egoul posedă un corp cauzal. Cum credeti că puteti să faceti din el obiectul investigatiei voastre? Atunci cînd el se află în această formă, voi sînteti cufundati în tenebrele somnului .

Discipolul: Egoul sub formele sale imateriale si cauzale nu devine intangibil, astfel că nu mai putem să-l sesizăm căutînd sursa lui AHAMVRITTI în timpul stării de veghe ?

Maestrul: Nu. Această căutare duce la însăsi existenta egoului. Imaterialitatea acestuia din urmă nu trebuie să ne deruteze .

Discipolul: Singurul scop adevărat este acela de a realiza fiinta pură si neconditionată a Sinelui, care nu depinde deloc de ego. La ce-ar putea folosi o căutare centrată pe ego în forma sa de AHAMVRITTI ?

Maestrul: Egoul nu se caracterizează decît printr-o singură functie esentială (deoarece el este evanescent, contează mai putin faptul că îl înfătisăm aici sub forma sa, sub activitatea sa sau în orice alt fel). El este un nod care leagă Sinele (Constiinta pură) de corpul fizic care este inert si lipsit de capacitatea de a simti. De aceea egoul este numit CID JADA GRANTHI (nodul dintre constiintă si ceea ce este neanimat), eul, aparatul psihic. Căutînd sursa lui AHAMVRITTI veti sesiza numai aspectul esential al egoului, CIT (constiinta, văzută ca o caracteristică a Realitătii Ultime). Din acest motiv această analiză trebuie să vă conducă la realizarea purei Constiinte de sine .

Discipolul: Ce relatie există între Constiinta pură realizată de JNANI (cel care trăieste în JNANA, omul eliberat) si "Eu", acceptat ca experientă esentială si primordială ?

Maestrul: Constiinta nediferentiată a fiintei pure este Inima, HRIDAYAM, ceea ce sînteti cu adevărat, asa cum însusi cuvîntul o exprimă (HRIT + AYAM = inima, aceasta). Din inimă emană eul. Aceasta este experienta primordială. Acest Eu are caracterul de SHUDDHA SATTVA (SATTVA pură). Cu această calitate de SHUDDHA SATTVA SVARUPA (a cărei natură proprie este SATTVA pură, adică neatins de RAJAS si TAMAS) Eul pare să subziste la JNANI (eliberat) .

Discipolul: La JNANI (omul eliberat) egoul subzistă sub forma SATTVAICA si prin urmare el pare a fi real. Este adevărat ?

Maestrul: Nu. Existenta egoului, sub orice formă ar fi, este ea însăsi o aparentă, atît la JNANI (omul eliberat) cît si la AJNANI (omul ignorant). Dar acesta din urmă este dominat de iluzia că starea de veghe si lumea sînt reale; egoul îi pare a fi real. Văzînd un JNANI (om eliberat) actionînd ca celelalte persoane, se va simti obligat să-i atribuie si lui o individualitate .

Discipolul:Atunci care este rolul lui AHAMVRITTI la JNANI (omul eliberat) ?

Maestrul: El nu are rol. Caracteristica unui JNANI este Inima însăsi. El este unit, identificat cu această pură Constiintă nediferentiată pe care UPANISHADELE o desemnează sub numele de PRAJNANA (constiinta care cunoaste). In AITAREYAUPANISHAD există una din cele patru mari afirmatii ale UPANISHADELOR: BRAHMAN este PRAJNANA". PRAJNANA este cu adevărat BRAHMAN (Suprem Absolut) decît PRAJNANA" .

Discipolul: Cum este posibil atunci ca AJNANI (omul ignorant) să trăiască în această nefericită ignorare a singurei si unicei Realităti ?

Maestrul: Deoarece el nu îsi percepe decît propriul mental care nu face decît să reflecte lumina răspîndită de Constiinta Pură care emană din Inimă. De această Inimă, AJNANI (omul ignorant) nu are cunoastere. De ce? Pentru că mentalul său este extrovertit si nu i-a căutat niciodată sursa .

Discipolul: Ce împiedică această lumină infinită si nediferentiată a Constiintei care emană din Inimă să se reveleze unui AJNANI (om ignorant) ?

Maestrul: Precum apa dintr-un vas reflectă imensul soare în limitele strîmte ale recipientului, tot astfel VASANASURILE sau tendintele latente ale individului reflectă, precum oglinzile, lumina universală si infinită a Constiintei emanînd din Inimă, prezentînd sub formă de reflexie, fenomenul pe care noi îl numim mental. Cum el nu vede decît această reflexie, AJNANI (omul ignorant) ajunge să se creadă o fiintă finită, un JIVA (individualitate). Dacă mentalul se introverteste căutînd sursa lui AHAMVRITTI, VASANASURILE se sting. Absenta lor antrenează disparitia fenomenului de reflexie, adică a mentalului care se resoarbe atunci în lumina Realitătii Unice, Inima. Aici se află rezumatul si esenta a ceea e un aspirant la desăvîrsire trebuie să cunoască. Datoria sa imperioasă constă în a căuta cu fervoare si concentrare sursa lui AHAMVRITTI .

Discipolul: Dar eforturile pe care el le poate face se limitează la starea de veghe. Cum o căutare realizată într-o singură stare din cele trei ale mentalului, poate să distrugă mentalul ?

Maestrul: Fără îndoială, SADHAKA incepe să caute sursa lui AHAMVRITTI cînd este în starea de veghe. Nu se poate spune atunci că mentalul său a fost distrus.Dar însusi procesul de căutare a Sinelui revelează aspirantului că alternanta sau transmutarea celor trei stări ale mentalului, ca de altfel a celor trei stări în sine, face parte din lumea fenomenală care nu ar trebui să afecteze ardenta sa căutare interioară.

Căutarea Sinelui prin intermediul autoanalizei nu este posibilă de fapt decît dacă se realizează cu o deosebit de intensă introvertire a mintii. Scopul final al unei asemenea căutări este cu adevărat Inima, Lumina Nediferentiată a Constiintei Pure, în care strălucirea reflectată a mentalului este complet resorbită .

Discipolul: Nu există deci nici o diferentiere pentru un JNANI între cele trei stări ale mentalului ?

Maestrul: Cum ar putea să existe din moment ce mentalul însusi este dizolvat si pierdut în lumina Constiintei ? Pentru JNANI cel trei stări sînt toate la fel de ireale. AJNANI este incapabil să înteleagă aceasta deoarece, pentru el, starea de veghe este modul prin care el atinge realitatea, în timp ce JNANI recunoaste Realitatea prin Realitatea însăsi. Pura Constiintă este eternă prin însăsi natura sa. Ea subzistă imuabil în starea de veghe, în vis si în somnul profund. In ochii celui care s-a absorbit în această realitate nu există nici mental, nici vreuna din stări si prin urmare nici introvertire nici extrovertire. El este starea permanent trează deoarece el este trezit fată de Sinele etern .

El este starea de vis perpetuu deoarece pentru el lumea nu este alt lucru decît un vis constant repetat .

El este starea de continuă adormire deoarece este în orice moment eliberat de constiinta lui "Eu sînt corpul" .

Discipolul: Trebuie deci să consider că vă aflati într-o stare de trezire-visare-adormire în timp ce îmi vorbiti ?

Maestrul: Cum experienta voastră constientă se limitează doar la momentelede extrovertire a mentalului, voi numiti momentul prezent stare "de veghe". Dar sînteti în acest moment adormiti fată de Sine, ceea ce face din voi oameni care dorm perpetuu .

Discipolul: Somnul nu este pentru mine decît o simplă vacuitate .

Maestrul: Gînditi astfel deoarece starea voastră de veghe constă într-o constantă efervescentă a mentalului vostru agitat .

Discipolul: Prin vacuitate înteleg că în timpul somnului nu am, ca să spun asa, constiintă de nimic. Pentru mine e ca si cum nu as exista .

Maestrul: Dar totusi existati atunci cînd dormiti .

Discipolul: Este posibil, în orice caz eu nu-mi dau seama .

Maestrul: Eu sper că glumiti. Vreti să spuneti că nu existati în timpul somnului? Vă numiti domnul X cînd adormiti, iar cînd vă treziti descoperiti că ati devenit domnul Y ?

Discipolul: Faptul că îmi conserv identitatea poate fi un efect al memoriei mele .

Admitînd aceasta, vedeti acest lucru posibil dacă nu ar exista o continuitate a constiintei ?

Discipolul: Dar eu nu sînt constient de această continuitate atunci cînd dorm .

Maestrul: Nu. Dar cine declară în acest moment că nu a fost constient? Bineînteles, mentalul tău. Puteti să afirmati că nu mai există mental atunci cînd dormiti. Dar ce valoare poate avea mărturia pe care o aduce mentalul vostru asupra existentei voastre si asupra a ceea ce trăiti în timpul somnului? A căuta sprijinul mentalului pentru a nega existenta voastră sau constiinta în această stare de somn, este ca si cum ati cere fiului vostru să se îndoiască de propria voastră nastere. Aduceti-vă aminte, v-am mai spus-o, că existenta si constiinta nu sînt două lucruri diferite.Ele sînt identice si dacă, dintr-un anumit motiv, văsimtiti obligati să admiteti că existati atunci cînd dormiti, fiti sigur că aveti, de asemenea, constiinta că existati. Constiinta pe care o pierdeti în timpul somnului este cea a existentei voastre corporale. Confundati, pentru moment, veritabila Constiintă a Sinelui care este eternă.PRAJNANA (constiinta care cunoaste), sursa lui "EU", subzistă întotdeauna si nu este afectată de nici una dintre cele trei stări trecătoare ale mentalului.

PRAJANAN vă permite să vă păstrati identitatea. PRAJNANA provine de dincolo de cele trei stări si poate să subziste dincolo de ele si indiferent de ele. Va trebui să căutati această realitate în timpul a ceea ce voi numiti starea de veghe, urcînd de la AHAMVRITTI pînă la sursa sa. Această căutare, intens practicată, vă va revela faptul că mentalul si cele trei stări ale sale sînt nereale. Veti descoperi că sînteti Constiinta Eternă, infinită a Fiintei Pure: Sinele, Inima .

  Sus 

 

       INIMA ESTE SINELE

Discipolul: SRI BHAGAVAN vorbeste despre Inimă ca fiind sediul Constiintei si ca fiind identică cu Sinele. Ce semnifică în mod exact "Inima" ?

Maestrul: Imi puneti această întrebare despre Inimă deoarece sînteti interesat de izvorul Constiintei. Cercetarea "eului" si a naturii sale exercită asupra oricărui spirit profund o fascinatie irezistibilă .

Fie că îl numiti Dumnezeu, sau Sinele, sau Inima, sau locul Constiintei, acest lucru nu are nici cea mai mică importantă. Punctul pe care trebuie să-l percepem si pe care de aceea îl numim Inimă, semnifică centrul cel mai profund al fiintei noastre, fără de care nimic nu ar fi putut exista .

Discipolul: Totusi SRI BHAGAVAN a indicat pentru Inimă un anumit loc în corpul fizic, adică în regiunea pieptului, la două degete în dreapta sternului .

Maestrul: Da, acolo este, asa cum afirmă înteleptii, centrul experientei spirituale .

Acest centru este spiritual; el nu are nici o legătură cu inima fizică, cea care face ca sîngele să circule si care este denumită cu acelasi nume. Centrul spiritual al Inimii nu este un organ corporal. Nu se poate spune despreEa decît un singur lucru, că Ea constituie chiar sursa fiintei noastre. Este cea cu care sînteti identic (cum o indică si literal si numele în sanscrită), fie că sînteti treziti, adormiti, visînd, absorbiti în muncă, sau cufundati în SAMADHI .

Discipolul: In acest caz, cum poate fi localizată într-o parte a corpului? Fixînd un loc precis Inimii, se pare că atribuim limite fiziologice pentru ceva ce este dincolo de spatiu si timp .

Maestrul: Este adevărat. Dar persoana care pune această întrebare despre pozitia Inimii consideră, de asemenea, că ea există cu sau în corpul său. Dumneavoastră, cel care mă întrebati în acest moment aveti impresia că doar corpul dumneavoastră se află aici si că de fapt îmi vorbiti de undeva din spatiu ? Nu, bineînteles, deoarece admiteti existenta dumneavoastră corporală. Pentru că pornim din acest punct de vedere putem vorbi despre corpul fizic .

La drept vorbind, Constiinta Pură este indivizibilă. Ea nu se poate împărti în părti. Ea nu posedă nici formă, nici "interior", sau "exterior", nici "dreapta", sau "stînga". Constiinta Pură, care este deci Inima, include în ea tot ceea ce există. Nimic nu-i poate fi exterior. Acesta este Adevărul Ultim. Pornind de la acest punct de vedere absolut, este evident imposibil să asociem vreun loc fizic Inimii, Sinelui sau Constiintei. De ce? Deoarece corpul este o simplă proiectie a mentalului care la rîndul său este o umilă reflexie a Inimii luminoase. Cum Ceea ce contine totul ar putea fi mărginită în acest spatiu minuscul al corpului fizic,cînd acest corp însusi nu reprezintă decît o infimă manifestare fenomenală a Realitătii Ultime? Dar cine în această lume va întelege aceasta? Oamenii nu pot să gîndească decît în termenii corpului fizic si ai universului senzorial. Să luăm un exemplu: Dumneavoastră spuneti: "Am părăsit îndepărtata mea tară, situată dincolo de Himalaya, pentru a veni în acest ASRAM", dar acest lucru nu este adevărat. Ce reprezintă "a merge", ce reprezintă "a te întoarce", ce reprezintă orice miscare pentru Spiritul unic si universal care sînteti? Voi sînteti acolo unde întotdeauna ati fost. Corpul vostru este cel care si-a schimbat locul si s-a transportat dintr-o tară în alta pînă a ajuns la ASRAM. Acesta este simpluladevăr. Totusi pentru o persoană care se consideră a fi un subiect ce trăieste într-o lume obiectivă, aceasta este o propozitie care pare de domeniul imaginatiei. Deci, coborînd la nivelul de întelegere obisnuită, i se asociază Inimii un loc determinat în corpul fizic .

Discipolul: Dar cum as putea întelege atunci acea afirmatie a lui BHAGAVAN, conform căreia experienta centrului Inimii se poate localiza într-un loc anume din zona pieptului ?

Maestrul: Atunci cînd ati admis în mod real că din punctul de vedere veritabil siabsolut Inima (sau Constiinta Pură) se găseste dincolo de spatiu si timp, restul vă va fi usor de înteles dintr-o perspectivă exactă .

Discipolul: Chiar din această optică am pus întrebarea referitoare la pozitia Inimii. Eu as vrea să înteleg experienta lui BHAGAVAN .

Maestrul: Pura Constiintă transcende mentalul. Ea este experimentată direct. Inteleptii cunosc existenta lor acorporală, care nu are sfîrsit, exact la fel cum oamenii obisnuiti îsi cunosc existenta în corpul fizic. Totodată, experienta Constiintei poate s-o comporte pe cea a corpului,sau nu. In experimentarea acorporală a Constiintei Pure, un întelept se află dincolo de spatiu si timp. Lui nu i se poate pune nici o întrebare referitoare la locul unde este plasată Inima. Corpul fizic nu poate rămîne în viată în afara Constiintei. Senzatia noastră că trăim într-un corp are deci ca bază Constiinta. Dar această senzatie corporală, prin însăsi natura ei, implică limitări si nu poate coincide cu Constiinta eternă si fără sfîrsit. Ea nu este decît un reflex punctual si minuscul al Constiintei Pure cu care înteleptul a înteles că este identic. Pentru el, prin urmare, această constiintă corporală nu este decît un fel de reflexie în constiinta infinită si radioasă care este el însusi. Este singurul mod în care înteleptul îsi resimte existenta fizică. In timpul experientei sale transcendente (dincolo de limitele corpului) cînd percepe Inima în calitate de Pură Constiintă, înteleptul nu tine în nici un fel cont de corpul său. El localizează atunci în interiorul limitelor sale corporale această experientă a Absolutului, printr-un fel de amintire senzorială care provine din momentele în care el era constient de corpul său .

Discipolul: Pentru oameni ca mine,care nu au nici experienta directă a Inimii si nici amintirea care reprezintă o consecintă a acestei experiente, problema pare destul de dificilă. Am putea să încercăm să ghicim acest loc ?

Maestrul: Dacă locul Inimii ar fi trebuit să depindă de un gen de ghicit, chiar si pentru omul obisnuit, aceasta ar fi fost o problemă lipsită de importantă. Dar nu, în nici un caz, nu poate fi vorba despre ghicit; trebuie să existe o intuitie reală si infailibilă .

Discipolul: Cine trebuie să aibă această intuitie infailibilă ?

Maestrul: Toată lumea .

Discipolul: SRI BHAGAVAN, îmi atribuiti o cunoastere intuitivă a Inimii ?

Maestrul: Nu, nu a Inimii, ci a amplasării sale în corpul fizic .

Discipolul: SRI BHAGAVAN, afirmati că eu îmi cunosc prin intuitie pozitia Inimii în corpul fizic ?

Maestrul: De ce nu ?

Discipolul: (arătîndu-se cu degetul): SRI BHAGAVAN, vă referiti la mine personal ?

Maestrul: Da, iată intuitia. Cum v-ati desemnat prin acest gest? Nu v-ati plasat degetul pe partea dreaptă a pieptului? Chiar acolo este centrul Inimii .

Discipolul: Neputînd să cunosc direct Inima trebuie, să mă sprijin pe această intuitie ?

Maestrul: Ce este atît de socant? Atunci cînd un scolar afirmă "Eu sînt cel care a făcut această adunare" sau atunci cînd vă întreabă "Vreti ca eu să vă aduc să cititi această carte?", vă va desemna capul său, care i-a permis să facă adunarea, sau picioarele sale, care l-au purtat atît de rapid pentru a vă face un serviciu? Nu. In ambele cazuri degetul arătător se va îndrepta către partea dreaptă a corpului în mod natural, exprimînd cu inocentă acest adevăr profund că sursa Eului său se găseste acolo. Aceasta este o intuitie infailibilă care, în acest fel, îl face să se refere la el însusi, la această Inimă care este Sinele. Este un act absolut involuntar si universal, identic la toti indivizii. Ce dovadă mai convingătoare doriti în legătură cu pozitia Inimii în corpul fizic ?

Discipolul: Totusi, eu am auzit un sfînt declarînd că îsi resimte experientele spirituale în locul situat între sprîncene .

Maestrul: Cum am mai spus deja, aici este vorba de Realizarea Ultimă si Perfectă, care transcende relatia subiect-obiect. Atunci cînd este realizată, nu mai contează unde este plasată experienta spirituală .

Discipolul: Este vorba de a sti care dintre cele două puncte de vedere este corect:

1) centrul experientelor spirituale este situat între sprîncene;

2) el este situat în zona pieptului .

Maestrul: Dacă doriti să vă dăruiti unei practici spirituale vă veti concentra între sprîncene. Veti realiza atunci BHAVANA (contemplarea imaginativă a mentalului). Starea supremă (ANUBHAVA) sau realizarea cu care vă identificati complet si în care vise resoarbe întreaga individualitate, transcende mentalul. Atunci nu mai există nici un centru care să vi se pară distinct si separat .

Discipolul: As vrea să vă pun o întrebare în termeni usor diferiti. Locul dintre sprîncene poate fi considerat sediu al Sinelui ?

Maestrul: Dumneavoastră acceptati Sinele ca sursă ultimă a Constiintei, care subzistă fără schimbare în cele trei stări ale mentalului. Acest lucru îl admiteti. Dar priviti ce se întîmplă cu o persoană în meditatie care selasă stăpînită de somn. Primul semn al acestei toropeli este următorul: capul începe să cadă spre piept. Acest fenomen nu ar putea să se producă dacă Sinele ar fi fost situat între sprîncene sau în oricare altă parte a capului. In timpul somnului profund, experienta Sinelui nu este resimtită între sprîncene. Deci, nu am putea considera acest centru ca fiind sediul Sinelui fără a accepta în acelasi timp faptul că acesta din urmă îsi abandonează din cînd în cînd locul său, ceea ce este absurd. SADHAKA (aspirantul la spiritualitate) poate avea, cu sigurantă, experiente la nivelul tuturor centrilor sau CHAKRA asupra cărora el îsi concentrează atentia. Nu este nici un motiv să concluzionăm că locul particular al acestor experiente ar fi, ipso facto, locul Sinelui.Se povesteste o istorie interesantă despre KAMAL, fiul sfîntului KABIR. Ea arată faptul că acest cap si, a fortiori, locul dintre sprîncene nu poate fi considerat ca sediu al Sinelui. KABIR avea o intensă devotiune fată de

SRI RAMA. El nu ezita niciodată să ofere de mîncare celor care aduceau din toată inima lor, slavă lui DUMNEZEU. Totusi, într-o zi el a constatat că nu avea cît ar fi fost nevoie pentru o reuniune a credinciosilor. Nimic nu a putut totusi să îl oprească să pregătească dinainte masa în dimineata următoare. Impreună cu fiul său au părăsit, deci, casa în mijlocul noptii pentru a face rost de alimente. Se povesteste, apoi, că tatăl si fiul au luat toate proviziile unui vînzător printr-o gaură pe care au făcut-o în peretele casei acestuia. Apoi fiul s-a întors înapoi pentru a trezi familia vînzătorului si a le spune că ei au fost prădati, deoarece a anunta acest lucru era pentru el o chestiune de principiu. Din nefericire, atunci cînd a vrut să se salveze fugind prin spărtura zidului, pentru a-si ajunge tatăl care îl astepta la celălalt colt al casei, trupul său s-a întepenit în acea spărtură si i-a fost imposibil să scape de acolo. Nevrînd să fie descoperit de urmăritorii săi (deoarece în acest caz i-ar fi fost imposibil să-i hrănească pe credinciosi a doua zi), KAMAL l-a strigat pe tatăl său cerîndu-i să-i taie capul si să i-l ia cu el, ceea ce acesta a si făcut. KABIR a reusit să fugă cu priviziile furate si cu capul fiului său, pe care l-a ascuns pentru a nu fi descoperit hotul proviziilor. Dimineata următoare, KABIR i-a primit pe credinciosi asa cum fusesestabilit, fără să se îngrijoreze deloc de evenimentele din noaptea precedentă. "Dacă aceasta este vointa lui RAMA, si-a zis el, ca fiul meu să-si piardă viata, asa să fie!" Seara, el a iesit în oras în procesiune cu grupul prietenilor lui, pentru a realiza un BHAJANA si toatecelelalte ritualuritraditionale. In acest timp, vînzătorul căruia i se furaseră alimentele, s-a dus să se plîngă regelui si a arătat corpul mutilat al lui KAMAL. Dar ce indiciu putea să-i aducă un corp fără cap? Pentru a descoperi identitatea cadavrului, regele a ordonat să fie expus într-un loc foarte vizibil al străzii principale în speranta că cineva va veni să îl recunoască sau să îl ia. Intr-adevăr, nici un cadavru nu putea fi abandonat fără ca părintii si familia sa să îl binecuvînteze. Regele spera să obtină noi informatii de la omul care s-ar fi apropiat si ar fi luat trupul băiatului , si de aceea el pusese cîtiva politisti să supravegheze acel loc.KABIR si credinciosii, cîntînd BHAJANA au ajuns să treacă pe stradă exact prin locul în care se afla corpul lui KAMAL. Spre surprinderea tuturor a fost văzut atunci cadavrul ridicîndu-se si începînd să-si miste mîinile ritmic, marcînd măsura BHAJANEI pe care grupul o cînta. Această istorie dovedeste că nici capul, nici locul dintre sprîncene nu sînt sediul Sinelui. Totodată s-a remarcat că dacă unui luptător pe cîmpul de bătălie i se taie capul printr-o lovitură viguroasă de sabie, corpul continuă să se deplaseze si să-si miste mîinile ca si cum ar continua lupta, înainte de a cădea total lipsit de viată .

Discipolul: Dar corpul lui KAMAL era totusi mort de mai multe ore .

Maestrul: Ceea ce numiti moarte nu era pentru KAMAL o experientă extraordinară. Iată ce i s-a întîmplat cînd era încă si mai tînăr.In copilăria sa, KAMAL a avut un prieten de aceeasi vîrstă cu care se juca adesea un joc de bile. Ei doi au stabilit o regulă conform căreia cel care a pierdut una sau două partide trebuia să se conformeze dînd un gaj. Ei s-au despărtit într-o seară rezultatul final fiind o partidă în plus în favoarea lui KAMAL.Ziua următoare, văzînd că prietenul său nu soseste la

întîlnire, KAMAL s-a dus la el pentru a-i cere gajul.Acolo, o imagine teribilă îl astepta. Prietenul său era întins pe un pat iar familia plîngea lîngă el."Ce s-a întîmplat?" întrebă KAMAL. "El s-a jucat cu mine aseară si îmi datorează un gaj". Părintii si-au amplificat plînsul spunînd că copilul a murit. "Nu!" a spus KAMAL. "El nu este mort. El doar se preface ca să nu-mi plătească gajul pe care mi-l datorează". Membrii familiei au protestat cerîndu-i lui KAMAL să constate singur că nefericitul copil era mort si avea corpul teapăn si rece. "Pură comedie", a spus KAMAL. "Voi afirmati că trupul său este teapăn si rece? Ce dovedeste aceasta? Si eu pot face acest lucru. Spunînd astfel, el s-a întins lîngă prietenul său si într-o clipă a devenit teapăn si rece ca un mort. Săracii oameni, care pînă atunci plînseseră moartea propriului lor copil, au început, plini de uimire si suferintă, să plîngă de asemenea moartea lui KAMAL. Dar dintr-o dată KAMAL se ridică si spun: "Vedeti! Am fost "mort" asa cum spuneti voi. Totusi, iată-mă din nou viu, plin de fortă si ardoare. In acelasi fel, încearcă si el să mă păcălească, dar eu nu-l voilăsa să o facă, căci eu nu cred în comedia aceasta a lui". In final, sfintenia inerentă a lui KAMAL a readus viata copilului mort care i-a plătit gajul pe care îl datora. Morala acestei povestiri este că moartea nu înseamnă distrugerea Sinelui. Relatiile Sinelui cu corpul nu sînt limitate la nastere si moarte. Locul său în corpul fizic nu are nici o legătură cu experientele resimtite într-un loc particular, ca de exemplu locul dintre sprîncene: aceste experiente sînt datorate, într-adevăr practicii lui DHYANA asupra acestui centru. Starea supremă a constiintei de Sine nu este niciodată absentă. Ea transcende cele trei stări ale mentalului, ea transcende viata si moartea .

Discipolul: Deoarece SRI BHAGAVAN a declarat că Sinele poate să fie resimtitîn oricare din centrii de fortă, desi locul său este în Inimă,nu ar fi posibil, gratie practicii lui DHYANA asupra centrului dintre sprîncene, ca tocmai acest centru să devină locul Sinelui ?

Maestrul: Atîta vreme este vorba de o etapă în practica concentrării, în care ne fixăm atentia asupra unui loc determinat, orice consideratie despre locul Sinelui nu poate fi decît o teorie. Voi vă gînditi că sînteti subiectul, cel care vede. Locul în care se concentrează atentia voastră devine obiectul care este văzut. Este deci vorba despre ceea ce se numeste pur si simplu BHAVANA (ideatie). Atunci cînd, din contră, deveniti Martorul,vă absorbiti în Sine si nu sînteti decît una cu El. Aceasta este Inima .

Discipolul: Trebuie să practicăm neapărat concentrarea asupra locului dintre sprîncene ?

Maestrul: Atunci cînd se practică DHYANA, oricare ar fi ea, obiectul asupra căruia SADHAKA îsi fixează mintea, încetează să mai existe si să fie distinct de subiect. Subiectul si obiectul devin Sinele unic, Inima. Practica concentrării asupra centrului dintre sprîncene este o SADHAKA ca oricare alta. Pe durata concentrării gîndurile sînt disciplinate eficient. Si iată motivul: orice gînd reprezintă o activitate extrovertită a mentalului. El constituie o consecintă directă a "vederii" fizice sau mentale. Totodată trebuie să notăm că această SADHAKA specială, care constă în fixarea atentiei între sprîncene, trebuie însotită de JAPA; într-adevăr, (în ordinea importantei organelor de simt), ceea ce vine pleacă imediat după ochiul fizic este urechea fizică, fie pentru a disciplina, fie din contră, pentru a dispersa mentalul. Tot astfel, după ochiul mentalului (cu alte cuvinte, vizualizarea mentală a obiectului) urmează urechea mentalului (cu alte cuvinte, articularea si ascultarea mentală a cuvîntului) care este cea mai importantă pentru a disciplina si a reîntări mentalul, sau pentru a-l distrage si, prin urmare, pentru a-i disipa fortele. Atunci cînd vă fixati ochiul mentalului asupra unui centru, de exemplu centrul dintre sprîncene, trebuie să practicati totodată articularea mentală a unui NAMA (nume) sau a unei MANTRA. Dacă nu, veti pierde cu rapiditate din vedere obiectul concentrării. SADHANA, asa cum a fost descrisă, conduce la identificarea numelui, verbului, Sinelui, -oricare ar fi termenul folosit - cu centrul ales pentru a ne realiza DHYANA. Cît despre Realizarea ultimă, aceasta este Constiinta pură, Sinele, Inima .

Discipolul: De ce SRI BHAGAVAN nu ne dă îndicatii privind practica concentrării asupra vreunui centru anume sau CHAKRA ?

Maestrul: YOGA-SUTRAS desemnează SAHASRARA în zona crestetului, ca fiind sediul Sinelui. PURUSHA SUKTA declară că este Inima. Pentru a-i permite unui SADHAKA să nu fie mereu supus îndoielilor mereu posibile, îl sfătuiesc să simtă "firul conducător" al lui "Eu" sau al lui "Eu sînt" si să-l urmezepînă ajunge la sursa sa. Eu îl sfătuiesc astfel deoarece, în primul rînd este imposibil pentru oricine să aibă cea mai mică îndoială asupra notiunii de eu, în al doilea rînd, oricare ar fi SADHANA adoptată, scopul final este realizarea sursei lui "Eu sînt", care formează chiar premizele experientei voastre. Dacă, prin urmare, veti practica ATMA VICHARA veti ajunge la Inimă care este Sinele .

  Sus 

 

       CAUTAREA SINELUI

Discipolul: Cum putem realiza Sinele ?

Maestrul: Sinele cui? Găseste-l !

Discipolul: Al meu, dar cine sînt eu ?

Maestrul: Găseste-te pe tine însuti !

Discipolul: Nu stiu cum să fac acest lucru .

Maestrul: Este suficient să reflectezi la această întrebare. Cine spune: "Eu nu stiu? "Cine este "Eu" în această întrebare? Cine este cel care este necunoscut ?

Discipolul: Cineva sau ceva din mine .

Maestrul: Cine este acel cineva? In interiorul cui ?

Discipolul: Acesta este probabil un fel de putere...

Maestrul: Găseste-o !

Discipolul: Pentru ce m-am născut ?

Maestrul: Cine este născut? Răspunsul este acelasi pentru toate întrebările .

Discipolul: Atunci, cine sînt eu ?

Maestrul (surîzînd): Ai venit pentru a mă face să trec un examen? Tu trebuie să spui cine esti .

Discipolul: Chiar dacă as încerca de mii de ori nu cred că as putea ajunge să percep acest "Eu". Nu-mi este perceptibil în mod clar .

Maestrul: Cine declară că "Eu" nu este perceptibil? Există doi "Eu" în tine în care unul nu îl discerne pe celălalt .

Discipolul: In loc să caut "Cine sînt eu?" as putea să-mi pun întrebarea "Cine sînteti dumneavoastră?". Mintea mea s-ar putea fixa atunci asupra dumneavoastră, căci eu vă consider ca fiind Dumnezeu, sub forma Gurului. As putea fi astfel mai aproape de scopul meu focalizîndu-mă asupra acestei căutări decît să mă întreb "Cine sînt eu ?"

Maestrul: Oricare ar fi forma căutării tale, vei fi obligat să ajungi la un "Eu" unic, la Sine. Toate distinctiile care se stabilesc între "eu" si "voi", între Maestru si discipol, etc., sînt simple semne ale ignorantei. "Eul" suprem este singurul care există. A gîndi altfel înseamnă a ne crea iluzii. Există în PURANA povestea înteleptului RIBHU si a discipolului NIDAGHA. Ea este foarte instructivă .

RIBHU a transmis discipolului său Adevărul Suprem al lui BRAHMAN (Supremul Absolut) Unic, fără egal. Totusi, în pofida eruditiei si inteligentei sale, NIDAGHA nu a simtit în el toată convingerea că el ar fi făcut pentru a adopta si a urma calea lui JNANA (Cunoasterii). Els-a întors pentru a-si dedica întreaga viată respectării regulilor morale si religiei rituale .

Dar înteleptul îsi iubea discipolul tot atît de mult cît acesta din urmă îsi venera maestrul. In ciuda vîrstei sale înaintate, RIBHU se hotărî să meargă în satul lui NIDAGHA pentru a-si găsi discipolul si a vedea pînă la ce punct a reusit acesta, în urma învătăturilor primite, să transceandă ritualismul religios. Inteleptul s-a deghizat pentru a vedea cu proprii săi ochi felul în care NIDAGHA se comporta atunci cînd nu stia că este observat de maestrul său. Fără a fi recunoscut de NIDAGHA, tăranul a întrebat de ce este atîta agitatie. I s-a răspuns că trecea regele .

- "O, este regele! Este în fata procesiunii !"

- "Dar unde este ?" a întrebat tăranul .

- "Acolo pe elefant" i-a răspuns NIDAGHA .

- "Spuneti că regele este pe elefant. Da, îi văd pe amîndoi", a răspuns tăranul. "Dar care este regele si care este elefantul?"

- "Ce!" A exclamat NIDAGHA. "Ii vedeti pe amîndoi dar nu stiti că omul care este deasupra este regele si animalul de dedesubt este elefantul? Inseamnă că îmi pierd timpul vorbind cu un asemenea om !"

- "Vă rog nu vă pierdeti răbdarea cu un ignorant ca mine", l-a rugat tăranul."Ati spus"deasupra" si "dedesubt". Ce vreti să spuneti cu aceasta ?"

NIDAGHA nu a mai putut suporta: "Vedeti regele si elefantul, unul deasupra si celălalt dedesubt si vreti totusi să stiti ce semnifică "deasupra" si "dedesubt"! " a exclamat el. "Dacă lucrurile pe care le vedeti si cuvintele pe care le rostesc nu vă ajută deloc, doar actiunea va putea să vă învete cîte ceva. Aplecati-vă si veti vedea! "

Tăranul s-a supus. NIDAGHA s-a suit pe umerii săi si i-a spus: "Acum veti întelege. Eu sînt deasupra, ca regele; tu esti dedesubt, ca elefantul. Acum este clar ?"

- "Nu, nu încă" a răspuns tăranul linistit. "Spuneti că sînteti "deasupra" ca regele si că eu sînt "dedesubt" ca elefantul."Regele", "elefantul", "deasupra", "dedesubt" pînă aici este clar. Dar vreti să-mi explicati ce întelegeti prin "Eu" si "Tu" ?"

Atunci cînd NIDAGHA s-a găsit brusc confruntat cu o asemenea problemă atît de importantă, care consta în a defini pe "tu" în raport cu "eu", în mintea sa s-a făcut lumină. El s-a aruncat imediat la pămînt si a căzut la picioarele maestrului său spunînd: "Cine, dacă nu RIBHU, venerabilul meu maestru, ar putea smulge astfel mintea mea de la această existentă fizică dezvelită de profunzime, pentru a o aduce la Existenta adevărată a Sinelui? O, maestru binevoitor, îti implor binecuvîntarea !"

Deoarece scopul vostru consta în a transcende fără întîrziere, gratie lui ATMA-VICHARA, zădărnicia acestei existente fizice, cum puteti justifica aceste distinctiiîntre "tu" si "eu", care apartin corpului? Atunci cînd vă directionati mintea către interior pentru a căuta aici sursa gîndurilor, unde este "tu" si unde este "eu"? Trebuie mai întîi să căutati pentru a deveni în final Sinele. El cuprinde în el însusi toate fenomenele .

Discipolul: Dar nu este ciudat faptul că "Eul" trebuie să caute "Eul"? Căutarea prin intermediul întrebării "Cine sînt eu?" nu reprezintă la urma urmelor o formulă goală? Sau este necesar să-mi pun această întrebare la nesfîrsit, repetînd-o ca o MANTRA ?

Maestrul: Căutarea Sinelui cu sigurantă nu implică o formulă goală. Este mai mult decît repetarea oricărei MANTRA. Dacă cercetarea interioară bazată peîntrebarea "Cine sînt eu?" ar fi fost o simplă investigatie mentală, ea nu ar fi avut o valoare prea mare. Scopul căutării Sinelui prin intermediul acestei întrebări constă în a focaliza întregul mental asupra Sursei sale. Deci nu este vorba despre un "Eu". In final, căutarea Sinelui înseamnă mult mai mult decît o formulă goală, deoarece ea implică o activitate intensă a întregului mental pentru ca el să rămînă fixat asupra purei Constiinte a Sinelui .

Căutarea Sinelui este singura metodă directă pentru a realiza Existenta neconditionată si absolută care sînteti voi cu adevărat .

Discipolul: De ce căutarea Sinelui prin intermediul acestei întrebări este considerată singura metodă directă ce conduce la JNANA ?

Maestrul: Deoarece toate felurile de SADHANA, cu exceptia celei a lui ATMA-VICHARA,presupun să păstrăm mentalul ca suport al SADHANEI însăsi. Fără mental, nici o SADHANA nu poate să fie practicată în afară de cea despre care vorbeam .

Egoul poate lua forme diferite din ce în ce mai rafinate pe măsură ce avansăm în practica spirituală, dar el niciodată nu este distrus .

Atunci cînd JANAKA (un străvechi rege întelept, ce reprezintă pentru VEDE un ideal, acela al armonizării dintre starea de eliberare si eficacitate socială) a exclamat "Acum am descoperit hotul care nu a încetat să actioneze pentru a mă ruina ! El va fi imediat executat!", el făcea aluzie la ego, la mental .

Disciolul: Dar hotul poate fi perceput la fel de bine si prin alte SADHANA .

Maestrul: A încerca să distrugi egoul sau mentalul prin alte SADHANA decît ATMA-VICHARA, este ca si cum hotul s-ar deghiza în politist pentru a prindehotul, adică pe el însusi. Doar ATMA-VICHARA poate revela adevărul că nici egoul si nici mentalul nu există.Doar aceasta permite să realizăm Existenta pură nediferentiată: Sinele, Absolutul .

Fiind realizat Sinele, nu mai rămîne nimic de cunoscut, deoarece acesta este fericirea perfectă, Totul .

Discipolul: In această viată plină de limitări, as putea realiza eu vreodată fericirea Sinelui ?

Maestrul: Această fericire a Sinelui este mereu în tine si o vei găsi tu singur dacă o vei căuta cu ardoare. Cauza suferintei nu se găseste în viata exterioară. Ea este în tine si se găseste în ego. Tu îti creezi limite tie însuti si apoi începi o luptă fără sperantă pentru a le transcende. Toate suferintele sînt datorate egoului. Durerile apar din cauza ta. La ce ar fi de folos să atribui evenimentelor vietii cauza acestei suferinte care se află în mod real în tine? Ce bucurie ati putea găsi în lucrurile exterioare vouă? Si dacă ati obtine-o, cît timp ar putea dura ea? Dacă negati egoul si îl transformati în cenusă negîndu-i existenta, veti fi liberi. Dacă îl acceptati vă va impune limitări si vă veti lansa într-o luptă inutilă pentru a le transcende. In acest fel hotul a încercat să-l "ruineze" pe regele JANAKA. A fi Sinele, care este adevărata voastră natură, este singurul mijloc de a realiza beatitudinea, binele vostru etern .

Discipolul: Deoarece nu am realizat acest adevăr, că doar Sinele există, n-ar fi mai bine să adopt BAKTI MARGA (MARGA = cale) si YOGA MARGA, ca fiind cele mai potrivite scopurilor SADHANEI decît VICHARA MARGA? Realizarea fiintei noastre absolute, adică a lui BRAHMA JNANA (Cunoasterea lui BRAHMAN, Supremul Absolut) nu ar fi imposibil de atins pentru un om obisnuit ca mine ?

Maestrul: BRAHMA JNANA nu este o cunoastere pe care s-o dobîndesti si care să-ti dea bucuria atunci cînd ai dobîndit-o. Acesta este un punct de vedere fals, care va trebui abandonat. Această presupunere ignorantă va produce chinuri fără sfîrsit ca în cazul celor zece prosti care se lamentau pentru "pierderea"celui de-al zecelea tovarăs care nu fusese niciodată pierdut (aluzie la povestirea redată în SAD VIDYA - sutra 37). De unde apare în această parabolă cel de-al zecelea om? S-a pierdut el vreodată? Intelegînd că el a fost întotdeauna acolo, există ceva nou de cunoscut? Cauza tristetii lor nu se afla în pierderea unuia dintre ei ci în propria lor ignorantă, cu alte cuvinte în presupunerea lor că unul dintre ei se înecase, desi le era imposibil să stie care, deoarece ei nu număraseră decît 9 persoane. Tot astfel este si în cazul tău. Nu există în realitate nici un motiv pentru care să fii trist sau nenorocit. Tu însuti impui limitări propriei tale naturi de fiintă infinită si apoi tot tu te plîngi pentru că nu esti decît o creatură finită. In acel moment realizezi SADHANA sau o alta pentru a elimina aceste limitări care de fapt nu există. Dar dacă SADHANA ta admite existenta lor, cum te va ajuta ea să transcenzi aceste limitări? De aceea eu îti spun că trebuie să cauti ceea ce esti cu adevărat - Fiinta pură, infinită, Sinele Absolut. Esti mereu Sinele si numai el.Prin urmare, nu poti să ignori în mod real niciodată Sinele; ignoranta ta este fără fundament, ca cea a celor zece nefericiti care îsi plîngeau tovarăsul. Ea este cea care îi făcea să sufere. Deci adevărata cunoastere nu va crea pentru tine o nouă fiintă. Ea va aboli pur si simplu "ignoranta ta ignorantă". Fericirea nu este adăugată naturii tale. Ea nu face decît să se reveleze ca fiind starea ta naturală, eternă si de nesfîrsit. Singurul mod de a te elibera de suferintă constă în a cunoaste si a fi Sinele. Cum ar putea fi aceasta în afara ta ?

 

"ADEVARUL ULTIM ESTE ATIT DE SIMPLU..."

"Nimic altceva decît să fii în starea originară. Aceasta este tot ceea ce trebuie spus", declara SRI RAMANA .

Intr-adevăr, înalta sa învătătură pe care o dăruia celor care erau capabili să o primească, nu consta în nimic altceva decît în Tăcere. Atunci, el transmitea un flux tăcut de fortă ce permitea fiintei să experimenteze direct ceea ce întelege MAHRISHI prin iluminare .

Această carte este dăruită celor ce se vor cutremura, si se vor îmbogăti, mai apoi, prin Tăcere .

In opera lui MAHARISHI, acel simt al existentei pure, al comunicării directe a adevărului, atît cît poate fi el spus în cuvinte, este prezent în fiecare frază .

  Sus 


Link: Advaita Vedanta în România www.ajati.com