<<

 Index "VIAŢA IMPERSONALĂ"

>>

Capitolul IX

Joseph S. Benner - "Viaţa Impersonală"

GRĂDINA EDENULUI

Fie că ai înţeles clar ceea ce a fost enunţat, fie că nu, totuşi, nu-l respinge ca fiind imposibil de înţeles, căci fiecare rând are un înţeles ascuns a cărui cunoaştere va recompensa cu prisosinţă studiul necesar pentru a te lămuri.

Intenţia acestui Mesaj este de a te trezi la înţelegerea a ceea ce Tu eşti, la percepţia Sinelui tău veritabil; pentru ca tu să devii şi mai conştient de Mine, Sinele tău Divin, într-atât de conştient, încât niciodată să nu mai fi înşelat de către celălalt sine, cel care ţi-ai imaginat că ai fi tu şi care, timp atât de îndelungat, te-a ademenit prin plăcerile incomplete ale simţurilor, prin împrăştierea mentală şi răsfăţurile emoţionale.

Dar înainte ca să se întâmple asta, va fi necesar să cunoşti perfect acest presupus sine, acest „eu” pe care Tu l-ai creat, crezându-l real şi separat de Mine, şi pe care l-ai păstrat în viaţă dându-i puterea de a te fermeca şi de a te înşela. Da, acest „eu” autocreat, cu mândria sa total egoistă, cu ambiţiile şi puterea sa închipuită, cu dragostea sa de viaţă şi de bunuri materiale, de renumele de om înţelept sau bun – acest alt „eu” nu este decât personalitatea ta umană, care s-a născut doar pentru a muri ca o identitate separată şi, de aceea, nu are mai multă realitate sau permanenţă decât o frunză, zăpada sau un nor.

Da, vei fi adus faţă în faţă cu acest meschin „sine” personal şi îi vei vedea perfect egoismul murdar şi vanităţile omeneşti; şi atunci vei afla – dacă vei apela la Mine şi Mă vei întreba cu credinţă şi încredere curată – că EU, partea Infinită şi Impersonală a Ta care sălăşluieşte mereu înăuntrul tău, Sunt Cel ce-ţi arată toate aceste iluzii ale personalităţii, care de-a lungul atâtor veacuri te-au separat în conştiinţă de Mine, gloriosul tău Sine Divin.

Această percepţie va veni cu siguranţă atunci când vei putea recunoaşte că acest Mesaj provine de la Mine şi când vei hotărî să se împlinească. Pentru tine, pe care te inspir cu atâta hotărâre, voi face ca fiecare iluzie să dispară la timpul său şi, într-adevăr, Mă vei cunoaşte.

Aplecarea minţii tale asupra acestor teme abstracte nu te va vătăma, ci dimpotrivă, tocmai de asta are nevoie mintea ta. Căci, până nu vei înţelege Intenţia Mea prezentată în idei precum cele conţinute aici şi venind din exterior, nu vei putea percepe şi interpreta corect Ideea Mea atunci când te voi inspira din interior. EU îţi pregătesc astfel mintea pentru a-ţi fi de FOLOS, nu pentru a obţine alte cunoştinţe pământeşti în plus, ci pentru ca să poţi primi şi să răspândeşti Învăţăturile Mele Celeste celor pe care EU ţi-i voi aduce în acest scop.

Şi acum, după o cerere pioasă către Mine, Sinele Tău Adevărat, Dumnezeul din interior, ca să vină adevărată înţelegere şi să recunoşti Adevărul din aceste afirmaţii, precum şi din toate lucrurile, stările şi experienţele care pot să survină, să trecem mai departe.

Pe parcursul analizei noastre asupra procesului de desfăşurare a Ideii Mele, am ajuns la punctul în care EU SUNT-ul Tău – care se manifestă în Corpul Nemuritor al Sufletului tău, sau Imaginea-Gând creată de Gândirea Mea – este acum gata să ia o formă pământească, o formă adecvată pentru exprimarea Atributelor Mele pe Pământ.

Transformarea de la o formă mentală la una muritoare a avut loc în aceeaşi manieră şi proces utilizat în orice gândire şi orice creaţie, şi este literalmente descris în Biblie, unde se spune: „EU l-am făcut pe om din ţărână şi i-am insuflat în nări suflul vieţii; şi omul a devenit un suflet viu.”

Să îţi explic mai departe? Puterea însufleţitoare din Ideea Mea (Sufletul tău) începu să atragă diferitele elemente ale substanţei vieţii (ţărâna) şi, atom cu atom, celulă cu celulă, să le modeleze la timpul potrivit şi să îi dea fiecăruia forma de os, ţesut şi organ, conform cu tiparul Imaginii-Gând ce formează Corpul Sufletului tău, formând în acest mod, cum s-ar spune, un înveliş exterior de substanţă terestră – până ce, în final, forma ta corporală a devenit perceptibilă simţului psihic, deşi nu încă ochiului fizic. După care, totul fiind pregătit pentru acest moment de Ciclu cosmic, Tu, Atributul Meu, ai suflat înăuntru şi apoi prin nări (din interior) suflul vieţii şi atunci Tu ai apărut pentru prima dată pe Pământ ca o fiinţă umană concretă, un Suflet viu (Ideea Mea fiind capabilă acum să se exprime în mod conştient printr-un instrument terestru adecvat), care cuprinde în Sine toate Atributele Mele, toate Puterile Mele şi toate Posibilităţile Mele.

Astfel au fost manifestate toate diferitele mijloace pentru exprimarea Terestră a Ideii Mele; şi Tu, fiind unul din Atributele Mele, stăpâneai în mod natural toate aceste mijloace, sau aveai puterea de a le utiliza pe oricare sau pe toate, după nevoie, pentru deplina şi completa exprimare a puterilor şi posibilităţilor Tale, Atributul Meu.

În acest mod şi numai pentru acest motiv, Tu, Fraţii Tăi şi Surorile Tale aţi devenit expresii omeneşti. Dar, deşi căpătaseşi formă umană, expresia Ta era încă atât de Impersonală, încât, deşi erai conştient de tine, aşteptai numai de la Mine inspiraţie şi ghidare.

Aceasta a fost deci prima stare în care Te-ai trezit când ai intrat în manifestarea Terestră şi care a fost numită starea Edenică sau viaţa în Grădina Edenului.

Această stare Edenică reprezintă aspectul Celest al Conştiinţei Impersonale, sau starea în care Tu erai încă în mod conştient Una cu Mine, cu toate că te aflai acum închis într-un instrument muritor de exprimare.

Nu-ţi voi spune în detaliu cum sau de ce Mi-a fost necesar să Te „alung” (fiind manifestat ca Om sau Omenire) din Grădina Edenului, ci doar îţi voi reaminti rolul pe care îl joacă Dorinţa în exprimarea Terestră şi relaţia Ei cu Voinţa Mea; cum îţi concentrează atenţia asupra lucrurilor materiale şi te face să uiţi de Mine, Cel dinăuntru.

Când vei înţelege oarecum motivul Meu, poate că atunci vei putea înţelege de ce, întâi, a trebuit să-ţi fac conştiinţa Ta (Omenirea) să cadă într-un somn profund (căci Tu ajunseseşi la capătul unui alt Ciclu, numit zi Cosmică) şi, apoi, să te las să visezi că te-ai trezit – deşi, în realitate, încă dormeai şi doar visai – şi Tu (Omenirea) să nu te mai regăseşti fizic ca una, ci două părţi: o parte activă, gânditoare şi agresivă, numită bărbat, şi o parte pasivă, sensibilă şi receptivă – femeia.

[Tu ai adormit şi încă mai dormi, şi tot ce s-a întâmplat din acea zi până astăzi, inclusiv aparentele evenimente şi condiţii terestre, nu au fost decât un Vis, din care Tu (Omenirea) te vei trezi complet abia când vei deveni complet conştient de Mine, Cel dinăuntru.]

Tu vei înţelege, de asemenea, de ce a fost necesar a pune în joc aparente influenţe externe Pământeşti pentru a-ţi atrage conştiinţa de la deliciile pur Celeste şi a o menţine în această nouă stare de Vis, în scopul de a-ţi dezvolta o minte muritoare, ca, prin tendinţele sale egoiste naturale, să te concentrezi complet asupra misiunii Tale pământeşti de exprimare efemeră.

Şi vei înţelege şi cum înţelepciunea de a provoca această influenţă prin intermediul Şarpelui Egoismului (forma pe care l-am făcut să o ia în mintea ta), mai întâi a generat Dorinţa în partea Ta pasivă, sensibilă, receptivă – Dorinţa, agentul uman al Voinţei Mele, care trebuia să producă motivele şi forţa motrice pentru exprimarea ulterioară şi completă a Atributelor Mele pe Pământ.

Şi, în final, vei înţelege de ce Dorinţa trebuia să-şi proiecteze complet vraja asupra Ta (Omenirea), pentru ca natura ta Celestă sau Impersonală să fie complet adormită până când, folosind liber, dar ignorant Voinţa Mea, ai putut gusta şi mânca din fructul aşa-numitului Arbore al Cunoaşterii Binelui şi Răului, şi mâncându-l, ai putut învăţa să ai discernământ şi să cunoşti cu adevărat ce este el. Şi astfel ai dobândit forţa de a utiliza perfect şi cu înţelepciune cunoaşterea astfel obţinută, dar numai pentru exprimarea Ideii Mele.

Poţi acum, de asemenea, înţelege cum – [în Visul tău, devenind tot mai absorbit şi ataşat de această falsă stare pământească] – ochii Tăi (ai Omenirii) s-au deschis către lucrurile pământeşti sau exterioare mâncând prima oară acel fruct şi învăţând să cunoşti Binele şi Răul; şi cum, după aceea, cunoscând această lume nouă şi atrăgătoare care s-a deschis înaintea ta, Tu ai murit faţă de cunoaşterea Realităţii aflate la baza ei; şi cum şi de ce ai aflat Tu că erai gol – atât partea gânditoare, cât şi partea senzitivă din Tine; şi, de asemenea, pentru ce ţi-a fost teamă, încercând să te ascunzi de Mine, [creându-ţi astfel singur sentimentul separării de Mine].

Şi acum poate că înţelegi de ce totul a trebuit să fie aşa, pentru ce Tu (Omenirea) a trebuit să ieşi din starea Edenică de conştiinţă Impersonală şi să îţi pierzi complet Sinele în condiţiile acestei [iluzorii] Lumi de Vis, înfăţişate atât de seducător de Dorinţă – în scopul de a putea crea un corp şi de a dezvolta în el o conştiinţă de sine personală capabilă să exprime complet Perfecţiunea Mea.

Aşa s-a născut personalitatea Ta şi, de la naşterea sa, Te-am incitat să o hrăneşti, susţii şi fortifici, umplându-Te de dorinţe, speranţe, ambiţii şi aspiraţii împreună cu toate diversele manifestări ale Dorinţei, care nu sunt decât aspectele umane ale Voinţei Mele, lucrând la pregătirea şi la dezvoltarea unui instrument capabil să exprime perfect Atributele Mele pe Pământ.

Şi astfel, am rostit Cuvântul şi Te-am alungat din Grădina Edenului, îmbrăcându-te într-un „înveliş de piele şi carne”, ca pe celelalte animale. Iar ca să poţi intra în miezul condiţiilor terestre, în Pământul real, Pământul Ideii Mele – şi nu cel al Visului Tău – astfel ca să însufleţeşti Ideea Mea printr-o expresie activă de viaţă, Tu, Atributul Meu, trebuia să ai un organism şi un înveliş adaptate mediului în care urma să Te manifeşti.

Şi, de asemenea, dându-ţi un înveliş de carne, adică un organism fizic, EU îi dădeam Ideii Mele o formă adaptată pentru exprimarea terestră – îţi dădeam puterea de a-Ţi exprima Sinele într-un organism fizic prin intermediul cuvintelor.

În Impersonal, nu se folosesc cuvinte şi nu sunt necesare. Doar ideile există şi se exprimă. Ele, pur şi simplu, Există, fiind expresia diverselor aspecte ale Fiinţei Mele.

Dar în această nouă stare [de Vis], unde orice exprimare în aceste stări primitive de existenţă corporală trebuia să aibă o formă şi o consistenţă prin care să poată fi auzită, văzută, atinsă şi gustată, pentru ca semnificaţia sa să poată fi percepută cu claritate, era în mod natural necesar să existe organisme capabile de a fi folosite în dublul scop de exprimare şi de înţelegere a ceea ce se exprima.

Pe măsură ce Ideea Mea se desfăşura, după alungarea Ta din Eden, Tu – Unul din Atributele Mele Divine, care sălăşluieşte în Ideea Mea despre acel Atribut în exprimare, care sălăşluieşte, la rândul ei, în Imaginea-Gând a Sinelui Meu şi care, în final, se manifestă material prin forma Pământească a Cuvintelor atunci când eşti impulsionat de Voinţa Mea, sub forma Dorinţei de a exprima Intenţia Mea – Tu ai început rapid „să creşti şi să te înmulţeşti”.

Şi căutând condiţiile cele mai favorabile pentru manifestarea atributelor Tale particulare, Te-ai răspândit pe suprafaţa Pământului, însufleţind şi stimulând Inteligenţa latentă din toate formele de viaţă cu care intrai în contact, pentru ca şi ele să exprime mai complet şi mai activ aspectele particulare din ele ale Ideii Mele.

Şi aşa s-au format diferitele Limbaje de pe Pământ, fiecare având multe cuvinte, toate născute în mintea umană din Dorinţa de a exprima în concepte Pământeşti aspectele infinite ale Ideii Mele, mereu clocotind în interior.

Şi cu cât mintea omenească s-a străduit să exprime – în Cuvinte – Ideea Mea, cu atât eşecul a fost mai mare şi mai lamentabil.

Dar, la timpul potrivit, va veni Marea Trezire – că toate Cuvintele nu sunt decât Simboluri ale Unicei Idei şi că toate Ideile de orice natură nu sunt decât aspecte ale Unice Idei, Ideea Mea privind Exprimarea Sinelui Meu, şi că este zadarnică orice Dorinţă de a exprima în Cuvinte acea Idee fără a fi conştient că Voinţa Mea este Singura şi Unica sursă de Inspiraţie. Şi, de asemenea, că orice dorinţă de a exprima acea Idee în fapte vii fără a-ţi stinge complet conştiinţa personalităţii tale omeneşti, a rolului tău personal din acţiuni şi fără a-ţi concentra întreaga fiinţă asupra Mea, este zadarnică şi sterilă şi nu va avea ca rezultat decât eşecuri, decepţii şi umiliri.


<<

 Index "VIAŢA IMPERSONALĂ"

>>