<<

 Index "VIAŢA IMPERSONALĂ"

>>

Capitolul X

Joseph S. Benner - "Viaţa Impersonală"

BINELE ŞI RĂUL

În Grădina Edenului, în care te aflai înainte de a începe misiunea ta umană, creştea pomul al cărui fruct se numea Cunoaşterea Binelui şi a Răului.

Atunci când locuiai în această Grădină, erai în întregime Impersonal, deoarece încă nu gustaseşi din acest fruct. Dar odată ce ai cedat Dorinţei – agentul uman al Voinţei Mele, a cărui misiune principală este de a te face să mănânci din acest fruct – în momentul în care l-ai mâncat, ai coborât, sau ai căzut, sau ai fost expulzat din starea ta Edenică (asemenea puişorului când iese din găoace sau a trandafirului când iese din boboc) şi te-ai găsit într-un mediu ciudat şi nou. Căci, din acel moment, în loc de a stăpâni asupra tuturor regatelor inferioare care ţi-ar fi satisfăcut toate nevoile, a trebuit să lucrezi pământul pentru a-l face să rodească şi să-ţi câştigi pâinea cu sudoarea frunţii tale.

Dar asumându-ţi această misiune umană, devenise necesar să intri complet în toate condiţiile vieţii umane pentru a dezvolta o minte şi un corp perfecte, capabile să exprime perfect Ideea Mea pe Pământ – ceea ce constituie adevărata cauză şi raţiune a intrării tale în această nouă stare [de Vis].

Astfel, fiind căzut sau ieşit din starea ta Impersonală sau Edenică, ai cedat complet atracţiei acestei Lumi de Vis şi, lăsându-te complet condus de Dorinţă, nu ai mai fost în stare să vezi Realitatea sau Sufletul lucrurilor; căci ai îmbrăcat un corp fizic, un înveliş material cu un creier uman, care, fiind influenţat de Dorinţă, a acţionat ca un văl asupra Conştiinţei Sufletului, întunecându-ţi vederea şi umbrindu-ţi mintea, încât lumina Adevărului nu a mai pătruns, iar totul a fost colorat în mod fals şi distorsionat de înţelegerea ta umană.

În această stare de Vis, ai văzut toate lucrurile confuz, ca printr-o ceaţă, şi cum această ceaţă învăluia totul, nu ai putut vedea lucrurile aşa cum sunt ele cu Adevărat, ci doar aparenţele lor nebuloase, care totuşi îţi păreau că sunt chiar lucruri reale.

Aşa s-a întâmplat cu tot ceea ce ai văzut prin ochii tăi fizici [de Vis], cu lucrurile însufleţite sau nu, cu tot ceea ce ai conceput în mintea ta umană, chiar cu propriul Eu-Sine şi cu ceilalţi Eu-Sine ai tăi din jur.

Şi astfel, nemaivăzând Sufletul lucrurilor, ci doar umbrele lor nebuloase, ai ajuns să crezi că aceste umbre erau substanţa reală şi că lumea care te înconjura era compusă şi umplută cu această substanţă.

Dar această ceaţă era doar din cauză că Lumina Adevărului era invizibilă minţii tale umane, al cărei intelect, asemănător unei lentile imperfecte, falsifica şi altera orice lucru, făcându-l să-ţi apară ca Real şi menţinându-ţi conştiinţa continuu ocupată cu aceste miriade de iluzii ale Lumii tale de Vis.

Or, intelectul este creaţia Dorinţei şi este complet dominat de către Ea, nefiind, aşa cum mulţi presupun, o facultate a Sufletului. Cu alte cuvinte, această ceaţă era lentila deformantă a intelectului tău omenesc, care, fiind controlat de către Dorinţă, interpreta şi transmitea conştiinţei tale în mod fals fiecare imagine, idee sau impuls pe care Eu ţi le inspiram din interior sau le atrăgeam înspre tine din afară, în timpul procesului prin care Eu trezeam conştiinţa ta la recunoaşterea Ideii Mele dinăuntru, care tinde mereu să se exprime în exterior.

Totuşi, Eu am făcut toate acestea intenţionat, prin intermediul Dorinţei, în scopul de a te introduce în mod conştient în miezul condiţiilor materiale.

Şi cu toate că această viziune falsă, inspirată de către Dorinţă, a fost cauza multor paşi greşiţi, necazuri şi suferinţe şi ai pierdut treptat încrederea în Tine Însuţi – adică în Mine, Cel Impersonal dinăuntru – de fapt, M-ai uitat, încât nu ai mai ştiut la cine să apelezi în neputinţele tale; totuşi, numai pierzând în acest mod memoria stării tale Divine şi concentrându-ţi întreaga conştiinţă asupra acestor condiţii materiale, Eu puteam să-ţi dezvolt mintea şi voinţa ta omenească şi toate facultăţile tale şi să-i furnizez corpului tău omenesc forţa şi capacităţile necesare pentru a-Mi permite să dau o expresie perfectă Ideii Mele Divine pe Pământ, ceea ce trebuie să FIE în cele din urmă.

Şi astfel, din cauza greşelilor, necazurilor şi suferinţelor tale, Dorinţa de a te elibera de ele a făcut să se nască Ideea de Rău în mintea ta, şi în acelaşi fel, atunci când aceste necazuri nu existau, aceeaşi Dorinţă să-ţi inspire Ideea de Bine.

Şi ai atribuit tuturor aparenţelor lucrurilor şi condiţiilor calificativele de Bine sau Rău, după cum ele îţi satisfăceau sau nu Dorinţa, agentul Meu – în Realitate, Sinele Meu uman, sau altfel zis, Tu, în personalitatea ta umană.

Toate condiţiile şi experienţele vieţii în care ai intrat – care ţi se păreau Bune când îţi plăceau şi Rele când îţi displăceau – nu erau decât incidente create de către Dorinţă pentru a-ţi stimula anumite facultăţi ale Sufletului, ce te făceau capabil să recunoşti Adevărurile pe care Eu, Cel dinăuntru, doream în acel moment să se imprime în conştiinţa ta. Răul aparent era aspectul negativ al Fructului Pomului, care totdeauna te-a ademenit, prin aparenţa sa atrăgătoare şi prin deliciul primei degustări, să-l mănânci şi să-l savurezi până la saturaţie sau până când efectele sale dăunătoare se manifestau şi deveneau un blestem, aducându-ţi în final deziluzia. Iar asta a servit la a te face să revii ruşinat şi umilit la Mine, Sinele tău Veritabil, Care, prin noua conştiinţă astfel trezită, era capabil să extragă Esenţa Fructului şi să o încorporeze în substanţa şi urzeala Sufletului.

Şi Binele aparent era aspectul pozitiv al fructului care, ivindu-se în manifestare mulţumită recunoaşterii şi supunerii tale la impulsul său, acum îţi permitea să te bucuri de efectele sale fericite şi naturale şi să primeşti beneficiile materiale ale ghidării şi inspiraţiei Mele iubitoare.

Dar acest tu, care era condus de Dorinţă prin toate aceste experienţe, nu era decât personalitatea ta umană, ce era educată, dezvoltată şi pregătită de către Adevăratul Tu în scopul de a face din ea un instrument perfect pentru folosinţa Ta în exprimarea Ideii Mele, care caută neîncetat să-Şi manifeste perfecţiunea în trup.

Şi Tu făceai toate acestea, obligând personalitatea ta umană nu numai să mănânce din fructul aşa-numitului Pom al Cunoaşterii Binelui şi Răului, dar să şi trăiască din el, până când ai văzut şi cunoscut tot aşa-numitul Rău, şi pentru că ai trăit din el şi cu el, ai descoperit în el germenele aşa-numitului Bine, pe care l-ai scos şi l-ai aşezat unde se cuvine; astfel că, de atunci înainte, ai ştiut că Binele şi Răul nu există cu adevărat şi că ei sunt doar nişte termeni descriptivi ai condiţiilor materiale privite din puncte de vedere diferite, sau că sunt doar aspecte diferite exterioare ale unui Adevăr central interior, a cărui Realitate era ceea ce Tu aspirai să Cunoşti, să Fii şi să Exprimi.

În ultimele epoci, am putea spune că ai eliminat strat după strat din conştiinţa umană, disipând ceaţa sau vraja puse în jurul minţii tale de către intelect; supunând, dominând, spiritualizând şi clarificând intelectul însuşi, până când ai început acum să te trezeşti şi să vezi prin ultimele straturi, care se subţiază neîncetat, licăriri ocazionale ale Mele, Unica şi Marea Realitate dinăuntrul tuturor lucrurilor.

În tot acest timp, Tu, Omniscientul şi Impersonalul EU SUNT din Tine, era Cel ce făcea toate acestea în mod conştient şi intenţionat; nu în scopul de a dobândi simpla cunoaştere a condiţiilor şi a lucrurilor materiale, aşa cum proclamă atât de puternic şi de autoritar Intelectul tău, ci pentru ca să poţi culege ceea ce Tu ai semănat în timpurile obscure ale trecutului şi pentru ca să fii în stare să manifeşti în mod material Ideea Mea Perfectă pe Pământ, aşa cum Tu deja o manifeşti acum în starea Impersonală, Locuinţa ta Cerească.

Aminteşte-ţi, Tu eşti Marele Eu Impersonal, Eu care fac toate acestea, care Îmi schimb continuu aparenţa exterioară, dar care în interior SUNT veşnic acelaşi.

Curgerea continuă a anotimpurilor: Primăvara, cu semănatul său laborios; Vara, cu căldura sa şi cu coacerea ei liniştită, Toamna, cu îmbelşugatele ei recolte, şi Iarna, cu frigul şi abundenţa ei liniştită, an după an, viaţă după viaţă, secol după secol, ev după ev – nu sunt decât expirul şi inspirul Ideii Mele, pe care O manifest prin Pământ şi prin Tine, Atributul Meu, şi prin toate celelalte Atribute ale Mele pe parcursul manifestării materiale a perfecţiunii Naturii Mele.

Da, Eu o fac prin Tine, pentru că Tu eşti o expresie a Mea, pentru că numai prin Tine, Atributul Meu, EU pot să mă exprim, EU pot FII. EU SUNT pentru că Tu eşti: Tu EŞTI pentru că EU Mă exprim pe MINE-ÎNSUMI.

EU SUNT în TINE, după cum stejarul este în ghindă. Tu eşti Eu, după cum raza de soare este Soarele. Tu eşti un aspect al Meu în exprimare. Tu, unul din Atributele Mele Divine, încerci veşnic să exprimi perfecţiunea Mea cu ajutorul personalităţii Tale omeneşti.

Asemenea artistului care vede în mintea sa tabloul perfect pe care doreşte să-l picteze, dar mâna nu poate reproduce fidel pe pânză, prin mijloacele brute ale penelului şi vopselelor, adevărata calitate şi rezultatul pe care îl vede, tot astfel Tu mă vezi înăuntrul Sinelui Tău şi ştii că Noi suntem Una, dar imperfecţiunea materiei terestre ce formează personalitatea umană, cu corpul său animal, mintea efemeră şi intelectul egoist, Te împiedică să Mă exprimi perfect.

Da, Eu am creat corpul, mintea şi intelectul tău în scopul de a mă exprima pe Mine Însumi prin tine. Corpul l-am creat după Imaginea Perfecţiunii Mele, mintea ţi-am dat-o ca să te informeze despre Mine şi lucrările Mele, intelectul ţi l-am dat ca să traduci Ideea Mea pe care ţi-o inspir în minte. Dar aspectele omeneşti ale acestui corp, minte şi intelect, precum şi folosirea lor materială te-au distras într-atât, încât M-ai uitat pe Mine, Singura Realitate lăuntrică, a Cărei Natură Divină caut mereu să O exprim pentru tine şi prin tine.

Dar curând va veni timpul când folosirea materială a acestor instrumente nu te va mai distrage şi Realitatea Mea îţi va fi revelată, înăuntrul tău, în toată măreţia Perfecţiunii Sale.

Dar atunci când EU mă voi revela astfel, tu nu vei fi mai fericit decât dacă ceea ce EU îţi voi revela va deveni pentru tine Pâinea Vieţii şi dacă vei trăi şi vei manifesta Viaţa pe care Aceasta O revelează.


<<

 Index "VIAŢA IMPERSONALĂ"

>>