<<

 Index "VIAŢA IMPERSONALĂ"

>>

Capitolul XIII

Joseph S. Benner - "Viaţa Impersonală"

AUTORITATEA

Ţie, care ai încă dorinţa de a citi cărţi, crezând că găseşti în ele o explicaţie a misterelor care acum îţi ascund sensul manifestărilor pământeşti ale Ideii Mele, EU îţi spun:

Este bine că, urmând impulsurile pe care EU le trimit, tu cauţi în exterior interpretările pe care alţii le dau sensului Ideii Mele care se exprimă prin ei; căci Eu voi face ca această cercetare să-ţi fie folositoare, cu toate că în alt mod decât îţi imaginezi.

Este la fel de bine că tu cauţi în învăţăturile, filozofiile şi religiile antice sau în cele ale altor popoare sau rase Adevărul pe care Eu doresc să-l formulez pentru tine; pentru că nici această căutare nu va fi zadarnică.

Dar va veni timpul când îţi vei da seama că ideile altor minţi şi învăţăturile altor religii, oricât de frumoase sau de adevărate ar fi ele, nu sunt acelea pe care le am în plan pentru tine; pentru că ţi-am rezervat gânduri şi învăţături care sunt ale tale, doar ale tale, şi pe care ţi le voi da în secret – atunci când vei fi pregătit să le primeşti.

Şi când va veni timpul, ceea ce se va întâmpla inevitabil, când nu vei mai fi satisfăcut să cauţi prin învăţăturile diverselor religii, filozofii şi culte care te interesează acum şi vei fi descurajat văzând că nu ajungi să obţii puterile şi evoluţia spirituală descrise cu atâta autoritate şi presupuse a fi deţinute de autorii cărţilor, de învăţătorii filozofiilor şi de propovăduitorii de religii – atunci Eu îţi voi arăta că, deşi toate aceste cărţi, învăţături şi religii au fost inspirate la origine de Mine şi au îndeplinit, aşa după cum şi azi îşi îndeplinesc rolul de a însufleţi inimile multora; totuşi, pentru tine a sosit momentul de a nu mai apela la nicio autoritate omenească, ci, în schimb, să-ţi limitezi studiile la Cartea Vieţii ce-Mi aparţine, îndrumat şi instruit de Mine dinăuntru, doar de Mine. Şi dacă vei face aceasta în mod serios şi sincer, vei afla că te-am ales să fii Marele Preot al unei religii a cărei glorie şi măreţie va fi, în raport cu toate celelalte care ţi-au fost înfăţişate înţelegerii tale anterioare, ceea ce lumina Soarelui este în comparaţie cu strălucirea unei stele îndepărtate.

Vei înţelege, de asemenea, că vechile religii au fost date popoarelor Mele din epocile trecute şi că religiile altor rase sunt pentru popoarele Mele de acele rase şi că niciuna din ele nu este pentru tine, deşi Eu ţi le-am adus în atenţie şi am evidenţiat în ele multe lucruri minunate, care ţi-au inspirat o şi mai mare hotărâre de a Mă căuta în învăţăturile lor.

Însă Eu îţi spun: Toate acestea aparţin trecutului şi nu au nimic în comun cu tine. A sosit timpul, dacă poţi înţelege asta, când trebuie să laşi deoparte întreaga cunoaştere acumulată, toate învăţăturile, toate religiile provenind de la orice autoritate, chiar şi de la autoritatea Mea aşa cum este ea exprimată aici şi în celelalte revelaţii exterioare ale Mele; căci te-am trezit la conştiinţa Prezenţei Mele dinăuntru, la faptul că orice autoritate, învăţătură sau religie venite din orice sursa exterioară, oricât de sublimă sau de sfântă ar fi ea, nu mai poate avea nicio influenţă asupra ta, ci este doar un mijloc de a te face să apelezi la Mine dinăuntrul tău pentru a găsi aici autoritatea Mea ultimă în orice problemă, indiferent de natura ei.

Atunci, de ce ai căuta tu în lucrurile trecutului – în religie, în cunoaşterea omenească sau în experienţa celorlalţi – ajutorul sau îndrumarea pe care doar Eu pot să ţi le dau?

Uită tot ceea ce a fost înainte. Trecutul e mort. De ce să-ţi încarci sufletul cu lucruri moarte?

În măsura în care ţii la lucrurile trecutului, trăieşti încă în trecut şi nu poţi avea de-a face cu Mine, Care trăiesc în permanentul ACUM, Veşnicia.

În măsura în care te ataşezi de fapte sau experienţe, de religii sau învăţături trecute, viziunea sufletului tău îţi va fi umbrită, ascunzându-Mă de tine. Ele te vor împiedica mereu să Mă găseşti până când te vei elibera de influenţa lor întunecată şi vei intra în Lumina Conştiinţei Mele Impersonale, care nu cunoaşte limite şi care pătrunde în Realitatea infinită a tuturor lucrurilor.

De asemenea, viitorul nu te priveşte. Cel care îşi vede perfecţiunea sa ultimă în viitor acela este înlănţuit în trecut şi nu va putea să se elibereze decât atunci când mintea sa nu va mai fi captivată de consecinţele faptelor sale şi Mă va recunoaşte ca unicul său Îndrumător, lăsând pe Mine întreaga responsabilitate.

Tu, care eşti una cu Mine, eşti perfect acum şi ai fost dintotdeauna, necunoscând nici tinereţe şi nici bătrâneţe, nici naştere şi nici moarte.

Tu, Cel Perfect, nu ai nimic de-a face cu ceea ce a fost sau cu ceea ce va fi. Să nu te preocupe decât eternul ACUM. Nu da importanţă decât la ceea ce trebuie îndeplinit imediat; şi anume, cât de perfect să-Mi exprimi Ideea aici şi acum, în situaţia în care Eu te-am pus dinadins pentru această exprimare.

Odată fapta îndeplinită, de ce să n-o uiţi, în loc să o târâi după tine, încărcându-ţi mintea şi sufletul cu efectele sale, care nu sunt decât cojile goale din care tu ai scos miezul?

Toate acestea se referă şi la reîncarnare, credinţă de care multe minţi sunt puternic înlănţuite.

Ce ai Tu, Cel Perfect, Cel Etern, de-a face cu reîncarnările trecute sau viitoare? Poate Cel Perfect să adauge ceva la Perfecţiunea Sa? Sau poate Cel Etern să iasă sau să se întoarcă în eternitate?

EU SUNT şi Tu Eşti UNA cu Mine, întotdeauna ai fost şi vei fi. EU SUNT-ul din Tine locuieşte şi se reîncarnează în TOATE corpurile în singurul scop de a exprima Ideea Mea.

Omenirea este corpul meu. În Ea trăiesc, Mă mişc, exist, exprimând Lumina Glorioasă a Ideii Mele prin Atributele Mele, a cărei Strălucire Cerească este întunecată şi distorsionată pentru vederea omenească de către miriadele de faţete umbrite şi imperfecte ale intelectului uman.

Eu şi cu Tine, care eşti Una cu Mine, ne reîncarnăm în Omenire, aşa cum stejarul se reîncarnează în frunzele şi ghindele sale, anotimp după anotimp, şi din nou, în miile de stejari născuţi din miile lor de ghinde, generaţie după generaţie.

Dar tu spui că-ţi aminteşti de vieţile tale trecute.

Chiar aşa, eşti sigur de asta?

Foarte bine, şi ce-i cu asta? Faptul că ţi-am permis să percepi o licărire din Realitatea uneia din expresiile Mele trecute ca să poţi înţelege mai bine Intenţia Mea pe care ţi-o exprim acum, nu este o garanţie din partea Mea că tu personal ai fost instrumentul Meu pentru acea expresie.

Căci, nu Eu oare Mă exprim prin toate instrumentele, şi Tu cu Mine, nu suntem Noi Viaţa şi Inteligenţa din toate, indiferent de caracterul, vârsta sau rasa lor?

Dar, dacă îţi place să crezi că chiar tu ai fost acea expresie, este în regulă, şi voi face ca această convingere să-ţi fie de folos, dar numai atât cât e necesar pentru a te pregăti pentru marea Realizare care va veni după aceea.

Deocamdată, eşti puternic înlănţuit. Personalitatea ta, cu dorinţele şi aspiraţiile sale egoiste, este încă strâns legată de trecut şi speră că doar viitorul o va elibera, după ce îşi va fi epuizat finalmente toate consecinţele faptelor sale; dominându-ţi mintea şi intelectul prin această credinţă falsă în naştere şi moarte şi că acesta ar fi singurul tău mijloc de a ajunge la eliberarea finală şi la unirea cu Mine; împiedicându-te astfel de a-ţi da seama de Unitatea Noastră Eternă şi Neschimbată şi că Te poţi elibera în orice moment doreşti.

Căci doar personalitatea este aceea care se naşte şi moare, care se zbate să-şi prelungească şederea în corp şi în viaţa pământească, vrând să se întoarcă apoi în alt corp după ce Eu nu mai găsesc nicio utilizare pentru acesta.

Şi numai această personalitate te ţine legat, prin credinţele şi opiniile pe care ţi le-a inoculat de-a lungul epocilor, în timpul cărora ţi-a ţinut mintea ocupată cu asemenea iluzii. Şi numai atunci când te vei putea înălţa, devenind conştient de propria ta Nemurire, Omnipotenţă şi Inteligenţă Divină şi vei reuşi să te lepezi de toate credinţele şi părerile tale personale – numai atunci vei putea ieşi din această relaţie denaturată şi vei putea prelua adevărata poziţie de Stăpân şi Rege, Una cu Mine, stând pe tronul SINELUI, obligând personalitatea să revină la locul său natural care i se cuvine, cel de supus şi slujitor gata să asculte şi dispus să execute şi cel mai neînsemnat dintre Ordinele Mele, devenind astfel un instrument demn de Folosinţa Mea.


<<

 Index "VIAŢA IMPERSONALĂ"

>>