Colectia SPIRITUS de documentare spirituale

 

Mediumul muzical ROSEMARY BROWN
 

Rosemary Brown (1916 - 2001) a fost un medium spiritist britanic care transmitea muzică de la compozitorii aflaţi în Lumea Spiritelor: Debussy, Grieg, Liszt, Schubert, Chopin, Brahms, Beethoven, Rahmaninov, Chopin, Schumann, Stravinsky, Mozart... Acest documentar a fost realizat in anul 1976.

Mulţi pianişti distinşi au interpretat compoziţiile inspirate din lumea de dincolo, printre care Peter Katin, Philip Gammon, Howard Shelley, Cristina Ortiz si John Lill.

Există, ca întotdeauna, şi sceptici care se îndoiesc de provenienţa paranormală a compoziţiilor sau unii care nu le găsesc pe atât pe geniale pe cât au fost autorii când trăiau pe Pământ. Dar compozitorul britanic Richard Rodney Bennett s-a convins pe deplin. El a relatat că, fiind în pană de inspiraţie la o compoziţie de-a lui, doamna Brown i-a transmis sugestii de la spiritul lui Debussy. A funcţionat perfect. "Dacă ea trişează, atunci este de-a dreptul strălucită şi ar fi trebuit să aibă în spate mulţi ani de educaţie muzicală", a spus el într-un interviu pentru revista Time. "O parte din muzică este slăbuţă, dar cealaltă este minunata. Eu unul, n-aş fi putut falsifica un Beethoven."

Una din piesele cele mai spectaculoase şi neobişnuite este piesa intitulată "Grübelei" (meditaţie), dictată în 1969 de spiritul lui Liszt sub privirea atentă a reporterului BBC Peter Dorling şi a echipei de televiziune. Are armonii puternice, ritmuri întreţesute şi instrucţiuni în franceză, ceea ce îi conferă autenticitate şi o face dificil de contrafăcut. Specialistul în muzica lui Liszt, Humphrey Searle, a spus: "Trebuie să îi fim recunoscători doamnei Brown pentru că ne-a făcut cunoscută această muzică inspirată."

Ulterior, a primit vizitele spiritelor şi altor personaităţi, precum Shakespeare, Van Gogh şi Sfantul Pavel. Toate, spunea Rosemary Brown, nu au avut altă intenţie decât de a DOVEDI EXISTENŢA VIEŢII DUPĂ MOARTE.

Documentarul "Music from the Beyond? - the Mediumship of Rosemary Brown"

"Muzică din Lumea Spiritelor - prin mediumul Rosemary Brown"

traducere de Răzvan Petre  (subtitrare, butonul CC) Durata: 52 min

Dacã fişierul se încarcã greu, apãsaţi pe Pauzã şi aşteptaţi câteva minute, apoi reluaţi vizionarea fãrã întreruperi.

Vizionare You Tube

Download Mega cu subtitrare separată
 

Compoziţii transmise de mediumul Rosemary Brown

Playlist YouTube "Rosemary Brown"

Canalul YouTube SuperFear15  (Vezi coautor "-Brown")

"A Musical Seance Featuring Rosemary Brown" (1970)

 

Partituri de Rosemary Brown

Free sheet music and scores

Music from Beyond - 7 pieces for piano solo

 


TRANSCRIPTUL DOCUMENTARULUI

MUZICĂ DIN LUMEA DE DINCOLO?

MUZICĂ PRIN MEDIUMUL ROSEMARY BROWN

(muzică de pian solo)

Comentator din off:

Muzica pe care o ascultaţi acum este de Rahmaninov. Se numeşte "Lyric" şi nu a mai fost interpretată niciodată. Aţi căuta-o în zadar printre operele compozitorului, căci nu este, să spunem aşa, din această lume, ci a fost primită prin mediumul britanic doamna Rosemary Brown. Aceasta gospodină insistă în mod categoric şi absolut credibil, că este în contact spiritual cu Beethoven, Brahms, Liszt, Chopin, Schubert, Rahmaninov şi alţii. Cam acum 10 ani, lumea a auzit de această englezoaică care primeşte muzica din Lumea de Dincolo.

Rosemary Brown s-a născut la Londra acum 50 de ani. Înzestrată nativ ca medium, aude şi vede lucruri inaudibile şi invizibile celorlalţi. Trăieşte în condiţii modeste. Nu a primit educaţie universitară, nici educaţie muzicală, decât câteva lecţii de pian în copilărie şi tinereţe. Căsnicia ei s-a terminat repede, odată cu moartea soţului, fiind lăsată să se descurce singură cu cei doi copii. Dar Rosemary Brown a refuzat să devină "senzaţia zilei". Rosemary Brown locuieşte la etajul unei mici case din suburbiile Londrei. Aspectul casei dovedeşte nivelul de trai modest.

A primit sute de piese muzicale, opere purtând caracteristicile celor mai mari compozitori clasici, care au trezit surpriza şi interesul experţilor muzicali din toată lumea. Cele mai multe au rămas nepublicate. Rosemary Brown a dat cuvintelor lui Shakespeare: "Sunt mai multe lucruri în Cer şi pe Pământ, Horatio, decât ai visat vreodată în filosofia ta" un înţeles mult mai apropiatde înţelegerea noastră.

S-o ascultăm acum pe Rosemary Brown povestind despre aceste experienţe uimitoare.

Peter Andreas, reporter:

D-na Brown, muzica pe care am auzit-o este remarcabilă. De când o primiţi?

Rosemary Brown, medium:

În 1963, cred, Liszt încerca să îmi transmită muzică, dar a reuşit să-mi dea doar câteva fraze. În 1964, a început să lucreze serios cu mine.

P.A.: Aveaţi o slujbă sau eraţi casnică?

R.B.: Lucram, fiindcă trebuia să îmi întreţin copiii, după moartea soţului meu. Dar atunci stăteam acasă, căci avusesem un accident şi îmi rupsesem nişte coaste. De la spital m-au trimis acasă, spunându-mi să mă odihnesc, să nu fac treburi grele prin casă. Timpul trecea greu, pentru că nu puteam să fac prea multe. M-am dus la vechiul pian, pe care nu-l mai atinsesem de ani de zile şi încercam să-mi amintesc cântecelele pe care le învăţasem când eram copil. M-am aşezat ca să îmi amintesc melodiile şi, dintr-o dată, mâinile mi-au fost controlate de Liszt, care a început să cânte o muzică frumoasă şi dificilă.

P.A.: Cum v-a afectat această experienţă? V-a şocat sau eraţi obişnuită să aveţi astfel de experienţe mediumnice? Eraţi senzitivă din copilărie?

R.B.: Da, se pare că am fost medium de la naştere. Probabil că toţi suntem aşa, dar la unii facultăţile senzitive sunt adormite. Ale mele erau active din fragedă copilărie. Deci când Liszt a început să mă contacteze, să-mi transmită muzică, nu mi-a fost deloc frică. A fost o experienţă interesantă.

P.A.: Când spuneţi că eraţi medium din copilărie, la ce vă referiţi de fapt? În ce fel eraţi diferită de alţi oameni? Auzeaţi şi vedeaţi lucruri pe care ei nu le puteau simţi?

R.B.: Da, desigur. Dar la început credeam că toţi sunt la fel ca mine. Cu timpul, am înţeles că nu toţi pot vedea şi auzi în acelaşi fel. Deşi sunt sute sau mii de oameni care pot auzi şi vedea spiritele. Cred că deseori păstrează secretul ca ceilalţi să nu râdă de ei.

P.A.: Când eraţi copil, aţi văzut un compozitor pe care atunci nu-l cunoşteaţi - era Liszt - şi v-a spus că se va întoarce cândva la dvs...

R.B.: Într-adevăr. Pe la 7 ani, l-am văzut pe Liszt. Nu mi-a spus numele lui, dar mi-a zis că a fost pianist şi compozitor când a trăit în această lume, iar când voi creşte, se va întoarce să-mi transmită muzică.

 

Peter Andreas, reporter:

Dl. profesor Tenhaeff, sunteţi psiholog, specializat în parapsihologie. Întâi, cea mai importantă întrebare: Este Rosemary Brown sănătoasă mental? Este o fiinţă normală din punct de vedere psihic?

Prof. Dr. W.H.C. Tenhaeff, Institutul de Parapsihologie, Universitatea din Utrecht:

Acum câţiva ani, am supravegheat examinarea şi diagnosticarea psihiatrică a lui Rosemary Brown şi am ajuns la concluzia că este, mintal şi emoţional, o persoană perfect sănătoasă.

P.A.: Dacă este sănătoasă, nu poate fi exclusă posibilitatea să primească aceste bucăţi muzicale din propriul subconştient. Ce părere aveţi?

W.H.C.T: E o întrebare dificilă. Nu sunt expert, dar am vorbit cu experţi muzicali. Şi am căzut de acord că acesta nu este un caz în care subconştientul să reproducă melodiile fără ca persoana să ştie că le reproduce. De asemenea, muzicologii sunt convinşi că nu este o imitaţie şi că d-na Brown însăşi nu este un compozitor. Melodiile nu sunt ale ei, nu oglindesc personalitatea ei, ci oferă caracteristici ale unor alte personalităţi. De aceea, trebuie să căutăm o altă ipoteză.

 

Comentator din off:

În continuare, vizităm Ţara Galilor, să-l întrebăm pe Ian Parrot - profesor de muzică la Universitatea Aberystwyth - care a fost vizitat de mulţi compozitori vestiţi - îl numim, de exemplu, pe Bela Bartok , ce crede despre Rosemary Brown şi muzica ei.

Peter Andreas, reporter:

Prof. Parrot, aţi analizat multe dintre compoziţiile lui Rosemary Brown. Aţi spune că au un caracter individual şi pot fi recunoscute după compozitor, respectând acelaşi standard muzical?

Prof. Ian Parrot, muzicolog:

Sunt două întrebări. A doua, privind standardul... Cred că au o calitate foarte bună şi există mult din caracterul individual al anumitor compozitori. Cred că Rosemary este o persoană sinceră şi că acesta este un fenomen veritabil. Unele dintre piese se ridică la un nivel remarcabil de înalt atât calitativ muzical, cât şi al stilului compozitorului.

P.A.: Ce spuneţi despre abilităţile muzicale ale doamnei Brown. Le găsiţi suficiente? Dacă nu, există pericolul să piardă ceva sau să facă ceva greşit?

I.A.: Dimpotrivă. Fiind medium, e mai bine ca ea să aibă cunoştinţe tehnice minime pentru a scrie muzica. Este o persoană neobişnuită. A scrie muzică este un lucru foarte dificil şi ea nu are multe cunoştinţe muzicale, dar are acea minimă instruire de a pune notele pe hârtie. Nu prea ştie ce face şi nu este deloc un muzician calificat.

P.A.: Deci sunteţi de acord că i-ar fi imposibil să falsifice muzica?

I.A.: Cu siguranţă nu ar putea să falsifice muzica. Nu este destul de isteaţă. Vedeţi, ştim mulţi oameni de spectacol care, după o cină, s-ar pricepe să cânte "Trei şoricei orbi" în stilul lui Debussy. Aceia sunt oameni foarte isteţi. Dar Rosemary - nu este isteaţă. Însă ea produce o muzică extraordinară. De exemplu, ceva de Stravinsky, la un an după moartea sa. M-aş mira dacă vreunul dintre şmecheri l-ar putea contraface pe Stravinsky. Este un lucru foarte dificil. Dar ea îndrăzneşte acolo unde trişorii se tem să încerce.

 

Peter Andreas, reporter:

Dar ceilalţi compozitori, cum vi se par?

Rosemary Brown, medium:

Sunt tot felul de compozitori care încearcă să lucreze cu mine. Printre ei este Beethoven, care este o persoană minunată cu care să lucrezi. E mereu amabil când lucrăm, nu este deloc dezagreabil, aşa cum se spune că era pe când trăia. Şi este Brahms, mereu foarte liniştit şi cu o mare putere. Şi Schubert, o persoană extrem de încântătoare
pe care toţi l-ar iubi, fiindcă este atât de modest, un om bun. Sunt personalităţi diferite care vin, în mod clar.

P.A.: Spuneţi-mi, cum compuneţi de fapt: Vă sunt conduse degetele sau vă pun melodiile în minte sau vă dau notele?

R.B.: Ei nu-mi conduc degetele prea des. Aşa lucra la început Liszt cu mine: îmi ghida mâinile pe claviatura pianului,
cânta aceeaşi frază iar şi iar, rar, şi observam curgerea notelor pe pian fără să ştiu în ce cheie muzicală erau. Apoi, venise atâta muzică, încât mi-am dat seama că, dacă nu o scriu pe hârtie, voi uita o parte din ea. Am început să o scriu în stilul meu, cam neîndemânatic, nu aveam ştiinţa notării muzicale. Şi mi-am dat seama că pot să-l rog pe Liszt să mă ajute, să mă sfătuiască cum să scriu notele corect. Şi ei şi-au dat seama că acesta era cel mai bun mod de a-mi transmite muzica, dictându-mi notă după notă, folosind numele lor. Trebuiau să nu uite să îmi spună alteraţiile, dacă înaintea notei era un bemol sau un diez. Cu trecerea anilor, le era tot mai uşor să-mi transmită mai exact. Îmi era greu să fiu sigură că auzeam exact ce voiau ei să aud. Puteam să cred că ei au spus o notă, când de fapt spuseseră alta. Sau ei să spună că următoarea notă este un diez iar la mine să nu ajungă, din cine ştie ce motiv. Nu putem fi perfect siguri că ce a ajuns la mine este exact ce încercau ei să-mi transmită. Dar cred că au reuşit remarcabil de bine să trimită foarte multă muzică. Cea mai mare parte este destul de exactă. Nu aud muzica întâi, nu ar fi niciun avantaj, fiindcă nu recunosc înălţimea sunetului. Dacă mi-ar cânta o melodie, m-aş rătăci pe pian să găsesc notele potrivite.

 

Comentator din off:

Humphrey Searle - expert mondial în muzica lui Liszt - spune următoarele despre piesa "Grubelei":

Humphrey Searle, muzicolog:

Am auzit la radio piesa "Grubelei" dictată de Liszt. Am găsit-o remarcabilă şi interesantă. Cu siguranţă că este genul de piesă pe care Liszt ar fi scris-o spre sfârşitul vieţii. Mai târziu, am văzut volumul cu operele ei publicate, care conţinea piese de Beethoven, Schubert, Chopin şi alţii, precum şi Liszt. Pe toate le-am găsit foarte interesante muzical. Sunt sigur că nu au fost scrise sub formă de pastişă, cum ar face un compozitor profesionist, fiindcă d-na Brown are foarte puţină instruire şi trebuie să pună pe hârtie notă după notă. E clar că vine de undeva din afară. Cred că face o treabă foarte bună că ne oferă aceste piese.

 

Rosemary Brown, medium:

Dacă ar veni de la mintea mea subconştientă, aş avea o idee ce fel de muzică va fi înainte de a-mi fi dictată, aş avea idee despre cum va fi muzica. Ea vine complet pe neaşteptate. Am lucrat uneori şi cu martori. De exemplu, cu BBC - o ocazie specială - când m-au întrebat - aici, la Londra - dacă vreau să lucrez cu unul din compozitori în timp ce ei vor privi şi înregistra pe bandă. Am trimis o cerere mentală compozitorilor: dacă vrea vreunul să vină şi să lucreze în timp ce este de faţă şi BBC, să vină! Ne-am aşezat în camera mea, cu Geoffrey Skelton şi Daniel Snowman şi un inginer cu un aparat de înregistrare. Nu ştiam cine va veni sau dacă va veni cineva, dar l-am văzut acolo pe Liszt. A zis că are să-mi transmită o bucată muzicală. Întâi mi-a dat numărul de diezi la cheie, erau şase. Nu mi-a dat numele tonalităţii, fiindcă nu le cunosc bine după nume, doar numărul de diezi sau bemoli de la cheie. Apoi mi-a dat măsurile: 5/4 la mâna dreaptă şi 3/2 la mâna stângă. Şi totul a devenit cam ciudat - 6 diezi şi două ritmuri diferite... Va fi o piesă cam greu de transmis... A dictat primele 4 măsuri de la mâna stângă, apoi a dictat mâna dreaptă şi a continuat, secţiune după secţiune, până s-au făcut câteva zeci de măsuri. Arăta foarte ciudat pe hârtie, trebuia să te uiţi peste tot, păreau tot felul de arpegii accidentale şi acorduri care arătau ciudat, şi am început să mă îndoiesc. Putea fi o totală absurditate, piesa putea să sune cumplit. Am cerut voie celor de la BBC să cânt puţin, voiam să văd cum sună. Desigur nu puteam să cânt, nu puteam să reproduc - erau acele ritmuri întreţesute şi toţi acei diezi... Era prea dificil pentru mine. Dar Geoffrey Skelton, care e pianist, a încercat să cânte: s-a aşezat la pian, s-a uitat pe hârtie şi a cântat. Apoi s-a întors încet spre mine: "D-na Brown, este CEVA aici!". Cu alte cuvinte, era sigur că era ceva de valoare. Am fost foarte uşurată să aflu că era o piesă bună.

P.A.: Şi Liszt i-a dat acestei piese un nume?

R.B.: Nu până când nu mi-a transmis toată piesa muzicală. A spus că vrea să se numească "Grubelei".

(muzică de pian solo)

 

Comentator din off:

Să auzim opinia lui John Lill - binecunoscut pianist britanic şi interpret al lui Beethoven:

Peter Andreas, reporter:

Ce părere aveţi despre pretenţia că acei compozitori chiar transmit muzică pe Pământ de acolo de unde sunt ei acum? Credeţi că Beethoven este capabil sau interesat să facă aşa ceva?

John Lill, pianist:

Parte din mintea sa evident că este interesată, dar este evident că mintea, când ajunge spirit, devine mai largă, mai cuprinzătoare. Prin urmare, mintea poate face mai multe lucruri de-odată: în timp ce o parte din mintea lui sălăşluieşte în spirit, cu siguranţă că o altă parte poate vizita Pământul. Fie şi numai pentru a vedea cum merg lucrurile şi cum se desfăşoară concertele sale. Desigur, mă refer la oamenii care sunt receptivi, încearcă să transcomunice şi să devină mai buni spre beneficiul tuturor. Sunt sigur că este cazul şi aici. De ce să nu te mai intereseze locul de unde ai plecat?

P.A.: Vreţi să spuneţi că şi dv. sunteţi receptiv, ca muzician?

J.L.: Da. Mai mult, am primit dovezi concrete în privinţa continuităţii vieţii.

P.A.: În ce fel?

J.L.: În moduri pe care le voi publica peste câţiva ani, dar nu acum.

P.A.: Puteţi să ne daţi o idee despre simţămintele şi impresiile pe care le aveţi în timp ce daţi un concert?

J.L.: Când dai un concert, te implici total în comunicarea spirituală. Fără comunicarea şi ajutorul spiritual nu cred că ar exista Marea Artă. Şi când recreezi muzica, e aproape la fel ca atunci când creezi muzica. Eşti sub vraja unui foarte înalt şi foarte profund Gând, care provine dintr-o Intenţie Divină. Prin urmare, singura mea ambiţie la un concert este să sparg bariera Pământului, pe cât posibil. Şi să ajung într-o stare în care să fiu ca un pod între cele două Lumi. Şi în această condiţie, care e aproape o transă, dau cele mai bune concerte. Fiind convins de ajutorul spiritual, n-am cântat niciodată mai bine, n-am fost niciodată mai sănătos şi n-am avut niciodată un obiectiv mai bun pe termen lung în privinţa Realităţii decât acum. Asta e o dovadă suficientă. Separat de asta, am primit dovezi specifice şi complete, în afară de muzică, despre existenţa unor forţe colosale care sunt disponibile tuturor, cu condiţia să îşi deschidă minţile spre ele. Dar dacă tai legătura lacului cu marea care îl alimentează, atunci lacul va stagna.

P.A.: Credeţi că aceşti mari compozitori încă mai sunt legaţi cumva de creaţia lor, sunt prezenţi ca spirite când o operă de-a lor este cântată?

J.L.: Da, există o conexiune şi ei sunt prezenţi DACĂ minţile interpreţilor sunt destul de nobile să capete standarde foarte înalte şi idealuri foarte înalte. Dar nu există o scurtătură către dezvoltarea spirituală. Depinde de individ să se ridice până la Dumnezeu şi la Spiritele Înalte. Nu o poate primi de-a gata, ca pe un cadou. Depinde de tine să transpiri şi să lucrezi în vederea acestui Ideal... În privinţa concertelor. Iar când spectacolele au valoare şi mintea e suficient de dezvoltată - cum ar trebui să fie o minte artistică - atunci poţi primi toată puterea de la aceste Mari spirite. Cum am mai spus, Minţile sunt infinite şi pot supraveghea multe concerte simultan.

 

Comentator din off:

Şi opinia unei Biserici:

Preot anglican:

La început, este important să înţelegem că Biserica este comunitatea care crede că personalitatea supravieţuieşte morţii. Orice spun trebuie văzut în această lumină. Există viaţă după moarte şi, de aceea, ar fi nemaiauzit dacă Biserica n-ar examina cu atenţie orice pretenţie a oricui susţine că primeşte comunicări de la morţi. Totuşi, a existat în trecut o mare problemă şi anume că majoritatea celor care au avut astfel de pretenţii erau din afara Bisericii, fiind ca o provocare contra Bisericii. Cazul Rosemary Brown este diferit, ea e membră a Bisericii... Ea susţine - ca membră a Bisericii - că primeşte comunicări de la persoane, personalităţi care au supravieţuit morţii şi încă mai pot vorbi în limba noastră şi să comunice cu noi. Biserica nu găseşte nimic extraordinar în asta, căci Biserica este fondată pe credinţa că un om, Isus Cristos, a supravieţuit morţii şi a apărut discipolilor şi prietenilor Săi după Învierea Sa. Istoria Bisericii este o înşiruire continuă de oameni care, în situaţii miraculoase, deseori au supravieţuit la teribile torturi, masacre, crime şi au apărut prietenilor lor, uneori şi duşmanilor, şi au demonstrat, fără nici cea mai mică umbră de îndoială, că personalităţile lor, sufletele lor au supravieţuit şi continuă în mod real să trăiască cu Dumnezeu. Problema este dacă cel care are aceste pretenţii le face dintr-un motiv bun sau rău. Dacă afirmaţiile sunt făcute într-un mod alarmist sau bombastic, e posibil să aibă doar scopul să creeze un impact şi nimic mai mult. În cazul lui Rosemary nu se întâmplă aşa. Sunt făcute într-un mod liniştit, realist, nespectaculos susţinând că oameni care sunt definitiv morţi - unii cunoscuţi de noi sau după nume - au supravieţuit şi comunică cu noi. Ceea ce ei comunică este important, interesant, ceva ce nu cunoaştem, şi uneori lucruri pe care nu le puteau şti nici ei decât dacă au supravieţuit dincolo de mormânt. Nu văd niciun motiv pentru care Biserica să nu creadă că aceasta se întâmplă. În opinia mea, este un exemplu clar de persoane de dincolo de mormânt ce încearcă să influenţeze lumea noastră materială.

 

Comentator din off:

După opinia Bisericii, înapoi la muzica lui Rosemary Brown...

(muzică de pian solo)

 

Peter Andreas, reporter:

Ce părere aveţi despre afirmaţia lui Rosemary Brown că, prin această modalitate, compozitorii morţi încearcă să demonstreze continuarea existenţei lor? Dacă e prea complicat a explica această muzică ca fiind un produs al subconştientului, ar fi pregătită parapsihologia să admită, în acest caz, posibilitatea influenţei unor astfel de fiinţe?
Ba chiar probabilitatea?

Prof. Dr. W.H.C. Tenhaeff, Institutul de Parapsihologie, Universitatea din Utrecht:

Avem aici de a face cu ceea ce Jung ar numi o "prestaţie elevată a subconştientului". Întrebarea este: ar putea să joace un rol influenţe din altă lume? Nu vreau să contest că ar putea exista influenţe din altă lume. Dar a nu contesta nu e acelaşi lucru cu a accepta. Personal, cred în existenţa după moarte. Nu sunt dovezi ştiinţifice, doar argumente care susţin această posibilitate. Poate în vremuri viitoare vor apărea şi dovezi. Oricum, este o chestiune foarte interesantă şi va trebui să o studiem în continuare. Cred că parapsihologii au fiecare opinia lor personală despre asta şi cei mai mulţi nu contestă posibilitatea influenţei de dincolo. Ar putea fi şi explicaţii animiste, dar sunt uneori atât de fantastic de complicate încât trebuie să ne întrebăm dacă ipoteza vieţii după moarte nu este cea mai acceptabilă. Dar nu pot să merg mai departe...

 

Comentator din off:

Am invitat-o pe Rosemary Brown în apartamentul nostru ca să contacteze un compozitor în timp ce este filmată. A fost de acord, dar fără a ne promite că, în acest ambient nefamiliar şi în mijlocul activităţii echipei de filmare, va obţine vreun rezultat. Nici nu terminasem cu instalarea aparaturii când Rosemary Brown, deodată, s-a ridicat de unde stătea s-a dus la pian şi a început să scrie notele. După o vreme, a lăsat creionul şi s-a întors spre noi, afirmând că Beethoven tocmai i-a spus să facă o pauză pentru ca noi să terminăm pregătirile. Am rămas cu toţii perplecşi la o aşa intervenţie neaşteptată. Lui Rosemary Brown i se părea natural ca Beethoven să dea indicaţii de dincolo. Noua piesă muzicală a fost terminată după circa o oră. Ce urmăriţi acum este un sumar cronologic al evenimentelor.

Rosemary Brown, medium:

Beethoven îmi spune să mă grăbesc. Nu pot mai repede.

Aici e o parte uşoară, sunt aceleaşi două măsuri pentru mâna dreaptă... doar le copiez... cele două măsuri dinainte, în loc să ascult ce cântă el.

Scuze, am făcut o greşeală, am înţeles altceva decât a spus el...

Do natural...

Nu-mi vine să cred că e corect... Uneori arată ciudat pe hârtie.

E deranjant când omiţi... Nu ştiu de ce se întâmplă...

O voce din echipă:

Vreţi să luaţi o pauză?

Rosemary Brown, medium:

O să mă relaxez. Cred că sunt puţin tensionată. O să menţin relaxarea.

Beethoven încă este aici, îl văd. Avem deja multă muzică aici...

Am impresia că lipsesc nişte măsuri, când am făcut pauza... şi m-am întors, se pare că ceva a rămas pe dinafară. Beethoven mi-a spus că la sfârşitul acestei părţi ar trebui să fie 32 măsuri,dar ele sunt doar 28, evident, s-au rătăcit 4 dintre ele. Dar ce avem până acum - aş vrea să cânt. Desigur, nu sunt pianist profesionist şi va trebui să cânt mai rar. S-ar putea să ezit când citesc, dar ar fi frumos să auzim cum sună.

(muzică de pian solo)

 

Reporteră:

D-na Brown, tocmai am ascultat un nou scherzo de Beethoven, pe care l-aţi primit aici, în Hampstead, chiar în acest apartament. Spuneţi-ne ce s-a întâmplat în acea zi! Ştiaţi că va fi prezent compozitorul?

Rosemary Brown, medium:

Nu, n-am ştiut dacă va veni vreun compozitor, deşi i-am anunţat de întâlnire şi că vom filma. Dar înainte de a începe filmarea, am văzut ca Beethoven sosise. S-a uitat la mine şi mi-a zâmbit uşor, încuviinţând cu capul, ca şi cum ar fi spus: "Sunt aici, îţi voi da nişte muzică".

R.: Cum comunicaţi cu compozitorii? De pildă, Beethoven nu vorbea engleza când a trăit aici, pe Pământ.

R.B.: Nu contează dacă spiritele cunosc engleza sau nu, pentru că pot folosi un spirit translator. Dar Beethoven s-a străduit să înveţe suficientă engleză de când a trecut dincolo, aşa că poate comunica cu mine direct.

R.: Primiţi doar muzică de pian sau primiţi şi lucrări orchestrale? Dar cântece? Mă gândesc în special la Schubert... V-a dat şi versurile?

R.B.: Există şi altfel de muzică decât pentru pian: piese orchestrale, cvartete de coarde etc. Desigur, şi simfonii... O anumită simfonie de la Beethoven a atras atenţia. Sunt cântece de diverşi compozitori. Am câteva cântece frumoase de Schubert, la care el dă şi versurile.

R.: Cu câţi compozitori sunteţi în contact spiritual? Această muzică nouă a fost publicată?

R.B.: Sunt în contact cu peste 20 de compozitori. Muzica e publicată pe hârtie, pe discuri şi casete.

R.: Cum vă apar compozitorii? Liszt, de exemplu, vă apare ca un tânăr sau ca venerabilul cleric bătrân? Dar Beethoven, arată ca în picturile pe care le avem cu el? Schubert încă mai poartă ochelari?

R.B.: Schubert nu mai are nevoie de ochelari acum. Când trăia în această lume, avea nevoie de ochelari pentru vedere, dar acel lucru ţinea doar de corpul fizic. Când spiritele îşi fac apariţia, de regulă, încearcă să îşi ia forma aşa cum arătau aici ca să-i putem identifica. Dar pe măsură ce evoluează, devin deseori foarte strălucitori şi totuşi îi recunoşti, îşi păstrează un "look" ca să ştii ce persoană este.

R.: Vorbind despre Schubert, unii sceptici cred că, fiind în contact cu Schubert, i-ar fi fost posibil să îşi finalizeze simfoniile neterminate prin dvs. I-aţi vorbit vreodată despre asta?

R.B.: El m-a informat că şi-a finalizat simfoniile neterminate după ce a murit şi mă întrebam dacă vrea să ni le transmită. Mi-a spus că a decis să le lase aşa cum sunt. Simte că le-a lăsat ca un mister, că, într-un fel, este mai romantic sub forma de simfonie neterminată.

R.: Am citit într-o carte a dv., atunci când Leonard Bernstein era la Londra, aţi cântat pentru el. Ne puteţi spune ceva despre acea întâlnire? Ce credea despre muzica dvs?

R.B.: A fost un eveniment emoţionant. A fost minunat să-l întâlnesc pe Leonard Bernstein. Era foarte prietenos şi înţelegător. La început, a ţinut neapărat să mă facă să mă simt bine: am luat masa împreună şi aşa mai departe. Dar îl vedeam că era nerăbdător să ajungem la muzică. Luasem cu mine o servietă neagră plină cu muzică. S-a uitat la ea şi m-a întrebat: "Ce ai în geanta asta misterioasă?" Am scos partiturile, avea un pian în cameră. M-a rugat să cânt ceva, ceea ce am şi făcut, deşi nu sunt un pianist profesionist. A devenit foarte surescitat. Apoi a cântat chiar el nişte muzică. Era o piesă lungă de Chopin care i-a plăcut foarte mult, o cânta iar şi iar. Şi o anumită piesă de Rahmaninov care l-a impresionat foarte mult. Se vedea că simte că este o descoperire autentică. A fost foarte emoţionant pentru el, ca şi pentru mine.

R.: D-na Brown, sunteţi cunoscută ca un medium muzical. Doar compozitorii vă contactează?

R.B.: Nu, majoritatea spiritelor care comunică nu au fost celebri, ci oameni obişnuiţi. În afară de compozitori, şi alţi oameni faimoşi în alte domenii au comunicat cu mine. Am avut comunicări de la Einstein, de la Jung, de la Bertrand Russell... Se pare că fiinţele ce colaborează la acest proiect sunt din toate domeniile, cred că toţi lucrează împreună. Încearcă să ajungă la adevăratul nostru Eu şi să ne ajute să înţelegem mai mult despre această viaţă, despre următoarea şi despre scopul vieţii.

R.: De ceva timp, am auzit că faceţi şi picturi mediumnice. Care pictori va inspiră?

R.B.: Experţi de artă mi-au spus că sunt siguri că pot detecta influenţa anumitor artişti trecuţi dincolo. Unul este Van Gogh, de fapt acest tablou pictat sub inspiraţie a fost identificat drept un Van Gogh.

R.: Da, e foarte frumos!

R.B.: Şi alţi pictori au fost precizaţi:

(J.M.W.) Turner

R.: Frumos!

R.B.: (William) Blake

Acesta e de la Samuel Palmer

R.: Foarte impresionant! Într-adevăr, e aşa de emoţionant! Deci: sunteţi medium pentru muzică şi vă contactează toţi aceşti compozitori; apoi celebrităţi ca Einstein, Jung, Bertrand Russell; şi aceşti pictori magnifici... O singură întrebare aş vrea să vă pun: Dacă aţi fost special aleasă pentru această sarcină, nu puteau toţi aceşti mari maeştri care vă contactează să vă facă viaţa puţin mai uşoară?

R.B.: Cred că, probabil, nu le stătea în putere să-mi facă viaţa mai uşoară. Suntem cu toţii în aceeaşi situaţie în această viaţă. Ni se întâmplă diverse lucruri şi ne întrebăm de ce. Sunt sigură că aproape oricine a avut un moment când s-a întrebat: "De ce mi se întâmplă asta tocmai mie?". Sunt sigură că în spatele a orice ni se întâmplă există o cauză şi un scop. Am suferit mult, dar mulţi oameni suferă enorm în această lume. Sper că suferinţa m-a făcut o persoană mai bună şi mai înţeleaptă.

 

Comentator din off:

Donald Tobey - care a murit în 1940 şi care este acum unul dintre inspiratorii lui Rosemary Brown - i-a dictat următorul mesaj în 1970:

"Un grup de muzicieni care au părăsit lumea voastră încearcă, prin transmiterea de muzică şi mesaje, să convingă omenirea că moartea fizică e doar tranziţia dintre-o stare de conştiinţă în alta. Personalitatea rămâne intactă. Prin această metodă, dorim ca omul să înţeleagă mai bine natura lui adevărată. Înţelegerea faptului că viaţa pe Pământ este doar o fază a vieţii eterne a omului ar trebui să conducă la o viziune politică mai clară a liderilor mondiali şi, în general, la o atitudine mai sensibilă. Luăm contact şi ne transmitem muzica nu doar pentru a le oferi oamenilor plăcere, ci pentru ca acest fenomen să trezească interesul, astfel ca oamenii deschişi la minte să fie încurajaţi să examineze tărâmurile necunoscute ale sufletului şi spiritului uman. Atunci, omul va putea să se ridice la înălţimi mai mari."

traducerea: Răzvan-Alexandru Petre, www.spiritus.ro