<  Înapoi la Pagina de EDUCATIE PRIN PARANORMAL


VOCI DIN DIASPORA

Motto: Bucurosi le-om duce toate de e pace, de-i război!
M. Eminescu, Scrisoarea a treia
 

GEORGIANA |  DORINA  |  Klara   Dana   Mira   Ely

 

GEORGIANA

Cu ceva timp în urmă, am primit de la o turcoaică un cadou personalizat: numele noastre caligrafiate (de mână, de către un caligraf faimos din Izmir) pe un suport de ceramică pe fond alb/negru. Foarte frumos. M-a invitat si la căsătoria religioasă în februarie anul viitor. Când am auzit câti invitati urmează să participe (peste 1000) am zis: fratilor, asta-i invazie otomană, mai putin nunta propriu-zisă. Cică asa-i obiceiul... Abia astept să particip... vă voi împărtăsi impresiile. Turcoaica este la a doua generatie aici. Se simte spoliată între păstrarea traditiilor ancestrale, chemarea sângelui si mentalitatea olandeză. 

M-am născut într-o familie crestin ortodoxă, de mic copil am fost plimbată de scumpa mea bunică prin toate bisericile bucurestene... bunica fiind o natură profund religioasă. O minune de OM. Parte din sufletul meu a plecat odată cu ea...

Între timp, studiind istoria religiilor, istoria filosofiilor religioase, etc... am devenit LIBERĂ CUGETĂTOARE. O specie periculoasă, mai ales pentru cei ce se cred Dumnezei pe acest Pământ si vor să ne controleze până si visele.

Cred cu toată fiinta în existenta lui Dumnezeu, a unei HIPERCONSTIINTE UNIVERSALE, OMNIPOTENTE SI OMNIPREZENTE, precum si în existenta spiritelor luminate de această constiintă, care din când în când s-au întrupat si încă se mai întrupează pe acest Pământ, pentru a ne ajuta în evolutia noastră spirituală si materială. Si mai cred că NU suntem singuri... atât în acest Univers/Universuri, cât si pe acest Pământ. Suntem (noi, rasa umană) UNA dintre creatiile sale. Un MATEMATICIAN si ARHITECT desăvârsit (fără conotatia masonică dată de către unii).

Cât despre ADEVĂR (cel religios si nu numai), consider că dintotdeauna ne-a fost si ne este încă ocultat. BISERICA, ca institutie, îmi este total străină. Asta ca să fiu delicată... Dintotdeauna, biserica si-a protejat propriile interese (deopotrivă ortodoxă/catolică etc), iar pe plaiurile mioritice a ajuns cea mai profitabilă întreprindere comercială autohtonă. La naiba cu necazurile si amărăciunea oamenilor. Au un singur crez: SĂ FACEM BANI, cât mai multi.

În numele religiei (crestină, islamică) au avut si, din păcate, încă au loc conflicte atât de sângeroase si atât de multi oameni nevinovati si-au pierdut si încă îsi pierd vietile, încât afirm cu tărie că RELIGIA este cel mai crunt BLESTEM abătut asupra omenirii.

Sunt un OM profund CREDINCIOS, nu unul RELIGIOS. Poate doar dacă s-ar decreta într-o bună zi IUBIREA ca si RELIGIE, atunci m-as converti pe loc. 

Georgiana, Olanda,
12 octombrie 2015

Cu profundă tristete am aflat de moartea Tribunului. Dumnezeu să-l odihnească! Am avut sansă să-l întâlnesc de câteva ori, întrucât în anii studentiei am cochetat un pic cu politica (pentru scurtă vreme) si l-am cunoscut pe unul din avocatii Domniei sale (penalist), fost senator PRM de Cluj în legislatura 2000-2004. Sincer, nu am cuvinte... nu mă asteptam la disparitia atât de fulgerătoare a Maestrului. Din punctul meu de vedere este o pierdere inestimabilă ca OM în primul rând, apoi ca si SCRIITOR, POET, JURNALIST si OM POLITIC. Un spirit erudit cu dragoste adevărată fată de patria si neamul lui. Un spirit mult prea ÎNALT pentru a fi înteles de cei mici, lasi si trădători. 

În altă ordine de idei...

Am constatat, în urma călătoriilor mele din ultima vreme, cum bună parte din tratatele si acordurile europene s-au năruit ca prin ceată... Schengen-ul suspendat, Acordul de la Dublin idem, mase mari de refugiati dând năvală în Europa, crize între statele membre, amenintări mai mult sau mai putin voalate, circulatia feroviară suspendată (vezi Munchen-Salzburg), controale la granite... am avut sentimentul că am adormit si când m-am trezit am "aterizat" într-o altă lume. Vă dati seama cam ce simt, în conditiile în care îi dau tot înainte cu studiile masterale în domeniul dreptului european (humans rights si migration law). Trăiesc în 2 lumi, una, cea în care trăim cu totii, si cealaltă pe care mi-am construit-o singură, cu preocupări total diferite fată de cele specifice realitătii imediate. Uneori chiar mă simt DEFAZATĂ... ca să nu mai vorbesc de sentimentul pe care-l am adesea: acela că trăiesc mai multe existente simultane, în universuri diferite. Complicat... dar stiu că dumneavoastră întelegeti perfect ceea ce vă spun.

În fine... Suntem prea mici pentru jocurile celor mari... si totusi LUMEA asta nu mai poate continua asa... prea multă dezumanizare, individualism,egoism, interese meschine, conflicte de orice fel.

Georgiana, Olanda,
5 octombrie 2015

Am STIUT că vă gânditi la mine în momentul aflării vestii cu pricina (tragedia aviatica), dar pe de altă parte eram convinsă că SIMTITI că încă sunt pe aici... 

Lucrurile sunt muuuuult mai complicate decât credem sau ne putem imagina noi. Cei ce STIU însă, CUNOSC... În fine...

Mâine este zi de doliu national. Primul avion cu corpurile neînsufletite va ateriza pe aeroportul din Eindhoven, în jur de ora 16.00, conform ultimelor informatii. Vor veni atât premierul olandez, cât si regele William-Alexander si sotia sa, regina Maxima. Se vor păstra mai multe momente de reculegere. Credeti-mă, se simte în aer o apăsare, o tristete si o revoltă în acelasi timp. 

Georgiana, Olanda,
22 iulie 2014

Sunt ok în linii mari, multumesc lui Dumnezeu. Zdruncinată puternic după catastrofa aviatică recentă... Am să vă explic si de ce... Vă multumesc din suflet pentru că vă gânditi la mine.

Cu privire la catastrofa aviatică...

Cu câteva zile înainte, am avut o stare cumplită de agitatie, de insomnie, de panică chiar. Sunt preocupată de problemele si proiectele mele (ca fiecare dintre noi), dar nu în măsura în care să am manifestări de acest gen.

Mi-am speriat si părintii. Nu stiau cum să mă calmeze. Le-am spus: "Mi-e teamă că se vor prăbusi avioane si că va-ncepe un NOU război. Nu stiu unde, când, dar... vor muri oameni... mi-e frică". Vă-nchipuiti reactia părintilor mei. 

Este adevărat că mai zboară uneori avioane comerciale si militare la o altitudine ceva mai joasă, în opinia mea neavizată, de necunoscător (aproape de zona unde locuim). Dar niciodată nu mi-a trecut prin cap, cu atât mai mult să mă panichez... că se vor prăbusi avioane (hodoronc-tronc) si că mai începe si un război. 

La toate acestea s-a adaugat si un vis extrem de interesant pe care l-am avut.

Si ce să vezi... Dupa câteva zile, pe 17, se-ntamplă nenorocirea. Si-ncepe si invazia terestră în Gaza...

Mai mult decât atât, mă sună sotul să-mi spună că în acel avion se afla si o colegă de-a lui, 39 de ani... pleca în vacantă cu sotul si copilasul. M-am simtit zdrobită în mii de bucăti. Cu greu am început să mă adun.

Nu este pentru prima dată când "anticipez" (este mult spus, mai degrabă cineva sau ceva mă informează cumva, într-un mod pe care nu pot să mi-l explic) evenimente de un anumit tip (la scară individuală sau colectivă). În fine... 

V-am povestit acest episod pentru că stiu SIGUR că nu mă considerati nebună de legat.

Georgiana, Olanda,
20 iulie 2014

În urmă cu foarte multi ani mă aflam în casa unei cunostinte - prietenă a uneia din verisoarele mele - si am "identificat" prezenta în aceea casă/apartament a unui obiect cu o profundă încărcătură negativă. Ei bine, la insistentele mele, gazda a "localizat" si identificat obiectul cu pricina/cauzator de probleme. Un "dar/cadou" din partea soacrei sale. Nici în ziua de azi nu stiu cum am reusit acest lucru. Cert este că tot ceea ce i-am comunicat acelei cunostinte s-a adeverit (am avut confirmarea /o întâlnire "întâmplătoare" pe stradă cu acea persoană, după circa 1-2 ani de zile. Pentru mine a fost un SOC... tot ceea ce i-am spus acelei persoane, pe care am văzut-o doar o singură dată în viata mea, (vis-a-vis de problemele si greutătile destinului ei, dar si posibile solutii) s-a adeverit. 

Georgiana, Olanda,
10 decembrie 2013

Vă multumesc pentru urările făcute cu ocazia lui 1 Decembrie, ziua noastră natională. Mi-ati făcut o bucurie imensă, cu atât mai mult cu cât nimeni altcineva (prieteni, cunostinte, rude din România) nu s-a gândit la "româncă de departe"...

Vă spuneam cândva că mă simt "prinsă" între două lumi.

Ei bine, am constatat că o parte din cei rămasi în România mă consideră un fel de "trădătoare" (am "îndrăznit" să-mi părăsesc tara în care m-am născut - desigur, neîntelegând ce reprezintă si cât de important este în viata fiecăruia liberul arbitru în luarea deciziilor, precum si destinul individual). Ca să nu mai vorbesc de faptul că nu sunt multi cei ce realizează că, de fapt, TOTI suntem cetăteni ai acestei minunate planete albastre si că timpul petrecut AICI este limitat. Poate tocmai de aceea trebuie folosit cu maximă atentie si discernământ. Suntem AICI doar "în trecere", cum îmi place mie să spun. 

Pe de altă parte, străinii te consideră "just another immigrant" si cu greu te acceptă ca fiind unul/una de-a lor (iar dacă totusi o fac, trec ani buni).

Prin urmare, prinsa între aceste două tipuri de lumi si atitudini, am muncit si muncesc pentru a-mi construi propria mea lume, propriul meu Univers, propria mea identitate.

Am constatat cu maximă uimire si tristete faptul că românii de aici nu se dezmint nici cu ocazia zilei lor nationale. Pe site-ul comunitătii de români din Olanda nu am văzut anul acesta UN SINGUR MESAJ de "LA MULTI ANI ROMÂNIA, LA MULTI ANI ROMÂNILOR!". În schimb, abundă discutiile, neîntelegerile, certurile, contrazicerile de orice fel. Un soi de "bălăcăreală"... Noii veniti se ceartă cu cei sositi aici cu ani în urma, îsi scot ochii unii altora, se acuză reciproc de te miri ce, se jignesc total aiurea. Românii de bună calitate (umană, intelectuală) încearcă să modereze si să tempereze discutiile, de cele mai multe ori fără succes. Din aceste considerente, am preferat să rămân un simplu observator, fără a deveni un membru pe acest forum. Cel putin pentru moment... Pe viitor, sper că nivelul discutiilor si limbajul folosit să devină mult mai civilizat si demn de fiinta umană. 

A călători reprezintă cea mai mare sansă si bogătie pe care un om le poate avea. Nimic nu luăm cu noi atunci când ne vom întoarce ACASA, cu exceptia amintirilor frumoase si a dragostei oferite si primite. După care, ne continuăm CăLăTORIA...

Georgiana, Olanda,
4 decembrie 2013

În privinta străinilor si relatiilor acestora cu româncele noastre, voi fi cinică: există OAMENI si JAVRE (iertati-mi limbajul usor vulgar) peste tot în lumea aceasta; nu cred că tine de o natiune sau alta, ci de educatia si caracterul fiecăruia. Prin urmare, ceea ce vreau să spun este că vina nu apartine în totalitate străinilor, ci si româncelor noastre care SE LASă UMILITE SI BATJOCORITE. Este problema lor! Eu vorbesc la modul general, nu particularizez. În fine, eu am o fire tare mândră (în sensul bun) si nu accept jumătăti de măsură, ca să nu mai vorbesc de umilinte si manifestări violente.

Am să vă mai surprind cu încă o afirmatie: din constatările mele, bărbatii olandezi sunt buni familisti si soti responsabili. Statistic vorbind, foarte rar auzi de violentă domestică în cuplurile de olandezi. Atunci când apar, de regulă vorbim despre imigranti sau persoane cu probleme psihice. Cum sună acest lucru comparativ cu bătăile administrate româncelor de către români? Că doar, conform unor spuse din bătrâni, "bătaia este ruptă din rai" si "dacă nu altoiesti muierea înseamnă că n-o iubesti suficient", nu-i asa? Părerea mea este: cum îti asterni, asa dormi. Cine le pune să accepte măgăriile străinilor?

Sotul meu, un OM MINUNAT, cum rar mai poti întâlni pe pământul acesta, este olandez. Credeti-mă, nu exagerez cu absolut nimic.

Dacă prostia ar durea, cu sigurantă spitalele ar fi pline sau vorba cuiva, "e normal sa fie mai multi idioti pe lume, întrucât Mama TÂMPITILOR e mereu gravidă". Ca să nu mai vorbesc de faptul că m-am săturat de toti cei care se visează "paranormali", "initiati", "vindecători" PESTE NOAPTE...

Georgiana, Olanda,
29 octombrie 2013

  < Sus


 

DORINA

 

Mă pregătesc să scriu unei televiziuni care s-ar putea să accepte provocarea... să facă o emisiune despre degradarea învătământului si încercarea de îndobitocire în masă a minorilor în tările nordice; legalizarea pedofiliei în Olanda; sistemul esuat Finlandez de educatie, care a fost si premiat, ca să "ne scoată ochii"; ridicarea copiilor din familii sub pretextul că au fost maltratati si înrolarea lor în unităti speciale pentru a deveni viitori spioni, membrii ISIS (de retinut că gemenii au mai multe sanse să fie confiscati) etc.; educarea elevilor în clase primare în privinta tipurilor de iubire disponibile... la alegere: homosexualitate, transexualism s.a. (Norvegia); orele de autoapărare împotriva pedofililor predate minorilor în Belgia (astfel inducându-se frica dusă până la exasperare din primii ai vietii si, prin urmare, blocarea capacitătilor intuitive, extrasenzoriale etc.); aceste ore având ca echivalent în America... orele de autoapărare în cazul în care un terorist dă buzna în clasă (de parcă statul nu are datoria de a preveni astfel de situatii)!

... asta ne asteaptă si pe noi, cât de curând, dacă nu deschidem ochii !!! Viitoarele generatii vor fi mase umane de fricosi, dobitoci si complexati, iar recuperarea lor va fi imposibilă, pentru că afectiunile psihice sunt induse din primii ani de viată. 

Dorina, Grecia,
17 mai 2016

SITUATIA REFUGIATILOR

Doresc să vă MULTUMESC pentru efortul legat de Premiul Nobel pentru pace, care a avut rezultat !

http://www.theguardian.com/world/2016/jan/24/greek-islanders-to-be-nominated-nobel-peace-prize

http://www.reuters.com/article/us-nobel-peace-greece-idUSKCN0VA2V5

http://www.thetoc.gr/eng/news/article/greek-grandmother-fisherman-among-nobel-peace-nominees

Vizionati emisiunea cu acest subiect, filmată în Grecia: „Se aude marea invazie”, difuzat În Premieră pe 6 martie.

Si multumesc si celor care au semnat prin intermediul d-voastră!!!

Si pentru că am observat îngrijorare din partea celor de acasă, doresc să asigur încă o dată pe toată lumea că refugiatii nu sunt periculosi, ci că sunt victimele propagandei. Este absolut normal ca, după ce dorm în ploaie si frig, suferă de foamete si nu stiu ce se va întâmpla cu ei, să-si mai iasă din fire uneori. Până una-alta, si noi ne iesim din fire. La o săptămână după rusinoasa stire cum că refugiati ar fi vrut să violeze nemtoaice, un student grec de-al nostru s-a întors după un stagiu în Germania si habar nu avea de acest incident, pentru că nu era real. Ne-a spus că e totul e o propagandă si că nu trebuie să cădem în capcană si să-i urâm pe acesti oameni aflati la capătul puterilor. Si la drept vorbind, cred că nemtoaicelor nu le-ar fi părut rău. De altfel, în fiecare vară vin în Grecia, se îmbată până cad sub masă si-si fac de cap cu grecii, spunând că bărbatii lor sunt alcooloci sau impotenti. Iar acum... sunt victimele refugiatilor?!!

Dorina, Grecia,
12 martie 2016

De când cu "întâmplarea" din România... am muncit fizic aici, însă mintea mea a fost acolo. Bineînteles că îi compătimesc pe cei din Franta si din tările mai dezvoltate ale Europei, însă să nu uităm că politica guvernelor lor pentru obtinerea bunăstării si a "sigurantei nationale" atât din punct de vedere financiar, cât si din alte puncte de vedere s-a bazat pe livrarea de arme în zone de război, înjosirea tărilor balcanice si a altor state s.a.m.d. Bineînteles că acum actiunea se întoarce bumerang, numai că, din păcate, plătesc oameni nevinovati.

Ca să vă dau un exemplu concret despre modul "cinstit" în care se lucrează în birourile Uniunii Europene... Ieri am aflat că un pierde-vară de aici, un presupus cercetător ce încearcă să-si termine doctoratul de 10 ani... este mare evaluator a proiectelor de cercetare la Uniunea Europeană. Era să pic cu scaunul. Am întrebat cum e posibil, când multi dintre profesorii cu care lucrez, care au un CV de cel putin 30 de pagini, nu au acest privilegiu. Mi s-a spus că... încă nu am înteles si mai trebuie să "cresc". 

Eu am rămas cu sufletul la incidentul din clubul Colectiv pentru că tara mea are o istorie zdruncinătoare, pentru că o serie de alte state au vrut să o facă bucăti si să o împartă si numai Dumnezeu stie cum am ajuns până astăzi în forma în care suntem; de multe ori îmi place să asociez România cu o persoană blândă care se supune, suferă, dar tace. Asa că de data aceasta cred că trebuie să ne îndreptăm atentia spre România de oriunde în lume ne-am afla. Bineînteles că cei care spuneau că ne vor asigura o viată frumoasă, fără coruptie si cu drepturi egale indiferent de statul în care ne vom afla în Europa... si-au bătut joc de noi. 

Legat de ISIS, lucrez cu o serie de eleni născuti si crescuti în Egipt, care vorbesc araba. Acum doi ani am început să urmărim toate video-urile de atac ale ISIS. Am fost informată că 90% dintre spălatii ăstia la creier nu vorbesc araba !!! Orice altceva... pakistaneză etc. Sunt copii răpiti de mici; în UE, 1 milion de copii dispar în fiecare an fără urmă si ajung în unităti militare sau organele lor sunt împărtite. Prima tară pe lista nivelului ridicat al sigurantei copiilor este Grecia, în ciuda crizei (luat dintr-un articol scris în Anglia). În Grecia, 99% copii pierduti sau răpiti sunt detectati cu ajutorul voluntarilor si întorsi la familiile lor în decursul a 4-5 ore de la disparitie. Ultimul oras ca nivel al sigurantei copiilor este Brussels !!! De obicei, acolo, dacă dispar, nu li se mai dă de urmă niciodată. Acesti copii ajung măcelari. Există metode extrem de avansate de spălare a creierului si de îndoctrinare. Sunt hrăniti cu o singură idee: "te duci, măcelăresti si spui că lupti în numele lui Allah".

E trist, cu adevărat trist, deoarece, în afara faptului că fac rău societătii, de asemenea recuperarea lor psihică este aproape imposibilă. Chiar mă întrebam dacă, în conditiile în care ar fi prinsi mai multi si ar fi lăsati în viată, ar avea vreo sansă. Însă nu vor fi lăsati în viată, deoarece, prin metode avansate de hipnoză, s-ar putea descoperi secretul, unde au fost antrenati si de ce nu mai au simturi umane.

Dorina, Grecia,
20 noiembrie 2015

 

Am primit prin email o poveste scurtă care m-a impresionat. Am tradus-o din limba greaca în limba română, pentru a o răspândi. Este povestea unei eroine: IRENA SENDLER.

«De curând (2008), a decedat o femeie de 98 de ani, pe nume Irena. În timpul celui de-al doilea război mondial, Irena muncea în ghetoul Varsoviei ca lucrător social. Avea însă si o altă misiune, mult mai importantă. Dat fiind că stia care erau planurile nazistilor legate de evrei, Irena scotea din ghetou sugari evrei, asezându-i pe fundul gentii cu unelte sau într-un sac asezat într-un cărut de la muncă, atunci când era vorba de copii mai mari. Avea chiar si un câine în cărut, pe care l-a dresat să latre atunci când militarii nazisti îi deschideau poarta la intrarea si la iesirea din ghetou. Bineînteles că militarii nu aveau nici un chef să se pună cu câinele. Lătratul era asa de puternic, încât acoperea chiar si plânsetul bebelusilor.

Irena a reusit să salveze 2.500 de copii !!! ...dar a fost prinsă în cele din urmă, iar nazistii au bătut-o rău, până când i-au rupt ambele mâini si ambele picioare.

Irena tinea un plic cu numele copiilor pe care îi salva; l-a ascuns intr-ο vază pe care a îngropat-ο în curtea grădinii sale. După război a încercat să informeze cât mai multi părinti care mai trăiau cum că, de asemenea, copii lor trăiau, astfel reunind familii. Însă cei mai multi părinti muriseră în sălile de gazare. Astfel, a ajutat ca acei copii rămasi fără familii să fie dati spre adoptie.

În 2006, 2007 si 2008 Irena a fost nominalizată pentru a fi premiată cu premiul Nobel pentru pace... NU A FOST ALEASĂ. Obama l-a primit în 2009, imediat ce a devenit presedintele Americii, pentru contributia sa ca organizator comunitar, iar Al Gore l-a câstigat în 2007 pentru un film despre încălzirea globală !!!


Irena Sendler, în 2007

Acest e-mail a fost trimis în memoria lui Irene si a:
2 milioane de evrei
20 de milioane de rusi
500.000 de eleni
10 milioane de crestini etc.

...care au fost ucisi, arsi, torturati s.a.m.d.

Este o mare nevoie să reamintim că aceste lucruri s-au întâmplat... pentru că vor exista unii care le vor face din nou. »

Completare: În memoria Irenei - supranumită si "Îngerul Varsoviei" - s-a turnat filmul artistic "The Courageous Heart of Irena Sendler" (2009)

Dorina, Grecia,
11 noiembrie 2015

 

Fragmente din cartea
"Muzica lui Pitagoras" de Kitty Ferguson,
cap. IV: "Adevărata mea natură este cerească"

traduse de Dorina din Grecia

Pitagoras din Samos (circa 570-495 Î.H.)

[…]

Pitagoras a mers chiar mai departe cu credinta sa în metempsihoză. A sustinut că putea să-si amintească vietile sale anterioare. Găsim si aici reverberatii ale orfismului. Un text orfic cunoscut sub denumirea de "tabla din Pitilia" instruieste cititorul legat de cele ale sufletului, demonstrând cum că merită participarea la ritualurile închinate divinitătii si astfel obtinerea "Memoriei", textul făcând referire cu sigurantă la tipul de "memorie" mentionată de Pitagoras.

Informatia legată de capacitatea lui Pitagoras de a-si aminti vietile sale anterioare ne este dată de către EMPEDOCLE, poet si filosof din secolul 5 Î.H., care era de origine din Acragas (o colonie grecească din Sicilia) si, la fel ca si Ion (scriitor si filosof grec din Chios), s-a născut în preajma decesului lui Pitagoras. I se spune de multe ori "Empedocle pitagoreicul", însă o mare parte din filosofia lui este diferită de învătăturile lui Pitagoras. În orice caz, a fost un puternic sustinător al metempsihozei. Empedocle despre Pitagoras:

"Printre ei se afla un bărbat cu cunoastere nelimitată, a cărui avere inestimabilă era bogătia în cele ale sufletului si care cunostea orice tip de întelepciune, atât teoretică, cât si aplicabilă. De fiecare dată când îsi provoca subconstientul, putea să genereze fără efort cunoasterea pe care alti oameni o dobândesc în decursul a zece sau chiar douăzeci de generatii."

IAMBLICHUS (sef al curentului neoplatonic în Siria, sec. IV î.H.) a acceptat fără nici un comentariu capacitatea lui Pitagoras de a-si aminti vietile sale anterioare, însă nu si modul în care alti istorici si filosofi descriu că acesta ar fi intrat în posesia "Memoriei". Varianta cum că încarnările lui Pitagoras încep cu Ethalidi, fiu al lui Hermes (zeu care conducea sufletele decedatilor în Hades, fiu al lui Dias/Zeus si ale pleiadei Maia), nu este acceptată de Iamblichus. Oricum ar fi fost, legenda spune cum că Hermes i-a permis lui Ethalidi să-si aleagă un dar, oricare în afară de nemurire, care era destinată numai zeilor. Ethalidi a ales darul memoriei vietilor anterioare. Prin urmare, Pitagoras nu-si amintea numai viata sa în persoana lui Ethalidi, dar si în a lui Evforvos, Ermotimos, Pirros (pescar din Dilo), precum si a multor altora. Evforvos a fost erou al războiului troian si a fost imortalizat în Iliada lui Homer. Iamblichus si Porfirie din Tire (filosof grec neoplatonic, sec. III î.H.) îl ilustrează pe Pitagoras plăsmuind versurile despre moarte pe care Homer le-a atribuit personajului Evforvos, cântând la liră cu o elegantă desăvârsită […].

DIOGENES LAERTIUS - istoric care a scris biografiile unor importanti filosofi greci (sec. III î.H.) - ne descrie varianta completă despre care multi consideră că explică în mod concret amintirile lui Pitagoras, însă pe care Iamblichus o consideră "exagerat laică", iar Porfirie o consideră atât de celebră, încât după părerea lui nu mai trebuie mentionată de către un istoric: când Evforvos a fost omorât de către regele Menelaos în războiul Troian, sufletul său a trecut în Ermotimos după una sau mai multe succesiuni de vieti. Ermotimos a fost capabil să demonstreze acest lucru. În câteva variante istorice, Ermotimos a intrat într-un templu unde se găsea agătat de un perete un scut degradat al cărui singur punct neafectat de trecerea timpului era centrul său confectionat din fildes. Trebuie că acest scut să fi fost lăsat acolo chiar de regele Menelaos în cinstea zeului Appolo, sau să fi fost confiscat ca pradă de război în timpul războiului Troian. Aflat în fata scutului învechit, Ermotimos a început să plângă. Câtiva din jurul său l-au întrebat ce se întâmplase, iar acesta a răspuns că, atunci când a fost Evforvos, a luat scutul în războiul troian. Cei prezenti au crezut că si-a pierdut mintile. El le-a răspuns însă că pe partea interioară a scutului vor găsi o semnătură a lui Evforvos. Au dat jos scutul de pe perete si au văzut că, într-adevăr, pe spatele aceluia se găsea scris cu caractere arhaice numele Evforvos.

Mai departe, Ermotimos a decedat si sufletul său a fost reîncarnat în Pirros, pescar din Dilo, iar la putină vreme după, a devenit Pitagoras. Nu erau, bineînteles, numai acestea amintirile lui Pitagoras. Între aceste vieti principale sustinea că a avut si încarnări în plante si animale si sustinea că îsi amintea, de asemenea, suferintele sale si ale altora în Hades.

În teoria pitagorică a metempsihozei sufletul nu este condamnat irevocabil la un ciclu nesfârsit de reîncarnări în plante si animale. Evadarea din acest ciclu necesită fortă, la fel cum sustine si orfismul. Puterea si metoda de sustragere din ciclul de vieti plante-animale reprezintă centrul cosmo-teoriei pitagorice. În mijloc se află un nivel de nemurire divin din care s-a desprins fiecare suflet, ca o scânteie din focul divin, care apoi este capturată într-o interminabilă însiruire de vieti efemere. Scopul omului întelept este să se elibereze din această însiruire ciclică de vieti efemere si să revină la nivelul divin.

După cum sustine istoria, Pitagoras a fost acela care a inventat termenul de "filosof" (filos gr. =prieten si sofos gr. = întelept, deci "prietenul întelepciunii"). Filosof nu era considerat doar acela care detinea întelepciunea, ci acela care o cerea cu ardoare în mod constant, din moment ce întelepciunea este singurul drum pentru recâstigarea stării de divinitate nemuritoare. ARISTOXENUS (filosof grec, student al lui Aristotel, sec. IV î.H.) sustine că tot ceea ce întreprindeau pitagoreii avea ca scop final unirea cu divinul. Acesta era si punctul de start al filosofiei lor si atingerea acestui scop se realiza prin înclinarea în fata a ceea ce e divin, prima regulă a filosofiei lor. Fiecare filosofie si cercetare, fiecare utilizare a gândirii logice si a observării naturii umane, a Lumii si a Universului, împreună cu ceea ce mai târziu avea să fie numită "stiintă" au fost initial generate în încercarea de a ajuta sufletul să se desprindă din ciclul vietilor efemere si de a se apropia de natura sa divină. Conexiunea aceasta, pentru pitagorei constituia ideea de bază a dogmei legate de "unitatea lumii".

Aceast sacrificiu al vietii fiecărui om pentru îndeplinirea misiunii divine este idea de bază a scrierilor sfinte (a Vechiului Testament). Reproducerea acestei idei centrale în mai multe culturi, cu cuvintele filologului classic William Keith Chambers Guthrie, este următoarea:

"Pitagoras a recurs la ideea reuniunii cu Dumnezeu ca scop principal al trăirii umane si a sustinut-o cu toată puterea filosofiei si matematicii, precum si a religiei, datorită genialitătii lui. În aceasta constă originalitatea pitagorismului."

Mai putin omagial, Diogenes Laertius face referire la cele spuse de poetul Xenofan din Colofon, care si-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în Sicilia si în Italia si, probabil, a trăit în perioada lui Pitagoras, chiar dacă se cunoaste că a supravietuit mult după moartea acestuia. XENOFAN scria satiră, iar versurile de mai jos indică încă o dată credinta lui Pitagoras în metempsihoză:

"Si o dată, când i-a văzut lovind un cătel de pe drum, a simtit milă si a spus următoarele: Opriti-vă, este un suflet - prieten drag de-al meu, i-am auzit vocea si l-am recunoscut!"

Din acest fragment se subîntelege că Pitagoras a recunoscut vocea unui prieten care murise si s-a reîncarnat într-un cătel – pentru un pitagoreu însă… această întâmplare ar fi avut cu sigurantă o semnificatie mai profundă. Cuvintele "suflet-prieten de-al meu" ar fi putut să se refere la orice tip de înrudire, înglobând întreaga natură si, prin extensie, plantele si animalele. Nici o altă comunitate elenă nu a respectat ideea de înrudire la fel de mult precum pitagoreii, nici una nu a crezut cu atâta tărie în unitate; cu cuvintele lui William Keith Chambers Guthrie:

"Unul singur univers – această descriere antică elenă, a cărei traducere nu se poate face si prin care se unesc toate într-un mod pe care probabil numai spiritul elen îl poate percepe cu ajutorul întelegerii ordinii, perfectiunii structurii, a frumusetii si a armoniei"

Unii pitagorei au pus problema unitătii timpului. Ucenicul lui Aristotel, EVDIMOS a scris că "dacă îi credem pe pitagorei, aceleasi lucruri se repetă, iar voi vă veti găsi din nou alături de mine, iar eu am să vă învăt din nou teoria, si voi avea din nou si din nou acest băt în mână... atunci este o binecuvântare ipoteza că aceeasi clipă se repetă în acelasi mod."

S-ar putea considera că această credintă cum că sufletele, când mor, trec în alte fiinte, plante sau animale, a avut consecinte asupra dietei pitagoreilor, la fel ca si în cazul credintei orfice si astfel adeptii erau, după cum se cunoaste, vegetarieni.

Se spune că Empedocle a afirmat cum că, dacă cineva ar putea alege următoarea sa încarnare, ar fi bine să aleagă leul sau floarea de laur. Iamblichus credea că Pitagoras a interzis consumul cărnii deoarece "induce lipsa de vlagă/ viată". De asemenea, simtea repulsie fată de sfâsierea animalelor, "considerând nedreaptă chiar si uciderea unui alt om în confruntarea prin luptă/ război".

Dorina, Grecia,
25 mai 2015

Vă scriu de pe meleaguri românesti ca să vă doresc un An Nou binecuvântat în care să se împlinească dorinta dumneavoastră si a multor altor persoane ca un număr impresionant de oameni să se "refugieze" în spiritualitate, dar o spiritualitate care, în afară de traditionalele ritualuri religioase, să includă si ritualuri străvechi de o valoare inestimabilă, cum ar fi terapiile alternative, studiul karmei etc.

Terapia reiki ar trebui să facă parte din medicina traditională, odată ce a fost recomandată chiar de Hippocrate. Faptul că nu este asa e legat de eficienta ei deosebită si de compromiterea firmelor care eliberează medicamente. Iar referitor la studiul karmei, la întoarcerea în Grecia vă voi trimite un citat din Acatistul lui Arsenie Boca (nu am Acatistul la mine). Pe mine m-a pus pe gânduri.

Telepatia între mine si alte persoane functionează extraordinar în ultima vreme, si nu mă refer numai la persoane foarte apropiate, si îmi dau rapid seama de ce gândesc anumiti oameni despre mine, despre altii si despre anumite situatii, iar pentru aceasta m-am convins că în curând trebuie să încep antrenamentul pentru activarea simturilor extrasenzoriale. Însă voi astepta să termin cel de al doilea doctorat, care îmi consumă extrem de multă energie.

Ceea ce m-a pus foarte mult pe gânduri, din nou, în ultimul e-mail trimis de dumneavoastră, este povestea persoanei care a fost trimisă la Psihiatrie de cei apropiati. Chiar nu stiu cum am putea "ataca" această perspectivă noi, cei care credem, mai ales că eu am crezut dintotdeuna si nu mă pot imagina necrezând în spirite, pentru că asta ar însemna să nu cred în viata de după moarte si nici în Dumnezeu! Dar mă macină un gând de ceva vreme. Îmi doresc să scriu un eseu despre ce personalităti mari ale istoriei din antichitate si până astăzi au crezut în Dumnezeu, în mai multi Dumnezei sau în ritualuri spirituale, superstitii etc. Multi vor fi surprinsi să afle că 90% dintre marii conducători ai lumii erau absolut devotati unei religii sau unor superstitii, printre care Cleopatra, Alexandru cel Mare, chiar si conducători contemporani precum Ceausescu si... chiar Hitler !... ei credeau în forte nevăzute. Si la ei se adaugă artistii, compozitorii si oamenii de stiintă (Einstein !!!) s.a.m.d. Ar fi un eseu interminabil, în cele din urmă o carte.

Fiecare alege cum să trăiască: sau precum un învingător, fie el înclinat spre latura negativă, sau ca un om mediocru pentru care "tot ce se vede se mănâncă", iar ce nu se vede... nu există. Dar să nu uităm că "hrana" noastră de bază este oxigenul... si acesta nu se vede. Carnea, untul, brânza, pâinea se văd; omul poate să trăiască cu oxigen si fără hrană, unii au reusit asta chiar pentru o viată, dar sub nici o formă nu poate să trăiască cu hrană si fără oxigen. Iar moartea în Biblie face întotdeauna referire la moartea sufletului, care nu este vizibil, si nu la moartea trupului, care se observă usor.

Dorina, Grecia,
1 ianuarie 2015

Desi aici vremea e... de parcă ar veni sfârsitul lumii, eu m-am gândit să vă urez o vară frumoasă ! Stiu că peste tot în Europa vremea e schimbătoare si că nu s-a încălzit încă. Eu nu am apucat să fac nici o baie în mare.

Doream să vă relatez o întâmplare ce a avut loc de curând. Uneori mă întreb dacă povestea asta cu "secolul schimbării spirituale" este adevărată sau dacă e o sperantă nefondată în sufletul celor ce aspiră la o viată mai de calitate (din punct de vedere afectiv si nu material). Oricum... atunci când am mers la Atena, am făcut o plimbare la poalele Acropolelui cu o prietenă bună, care s-a stabilit de aproximativ doi ani în capitala Greciei. Fata asta era întruchiparea "seriozitătii", se ocupa de treburi absolut lumesti, avea un stil mecanic, mai degrabă nemtesc de a trăi, cercetările ei trebuiau sa aducă dovezi clare si absolut interpretabile etc. La ea, ora era întotdeauna cea promisa (pe ceas), îmbunătătirea ei financiară era prima prioritate, iar cariera pe al doilea plan. Din păcate, nu a rezistat, din cauza nesigurantei programelor de cercetare, care oferă un salariu pe termen scurt, iar apoi te priveste dacă găsesti un al doilea program sau nu, asa că a plecat la Atena pe un post foarte bun, într-o clinică. 

În timpul plimbării noastre, prietena mea a început sa îmi povestească cum că în ultima vreme o preocupă si alte lucruri în afară de serviciu si că are planuri noi. Eu i-am spus că si eu am un plan de actiune nr. 2, fiindcă asteptarea plătii, care în fiecare lună vine cu întârziere, si altele de genul ăsta m-au obosit. Era să cad din picioare când mi-a spus că nu la asta se referea, ci că se referea... la o chestie mai ciudată... si mi-a soptit la ureche, ca si cum se temea să nu o audă cineva, că o preocupă mult temele de metafizică si parapsihologie. M-am uitat la ea întrebându-mă dacă e ea, nu-mi aminteam să fi avut vreun accident sau vreo întâmplare socantă în ultima vreme. Ce să vă spun, la început am rămas prea surprinsă ca să reactionez, iar apoi a urmat o seară minunată, cu discutii fantastice pe teme de cercetare în domeniul metafizicii; plimbarea aceea a fost de nedescris, împodobită de ruinele templului luminate de reflectoare - asta asa, pentru ca toată întâmplarea să aibă o valoare chiar mai mare. 

Mă întreb dacă sunt multi ca ea, cei care ascund interesul pe care-l au pentru dezvoltarea spirituală, de teama de a nu fi criticati sau din alte temeri. Eu cred că asa se întâmplă de fapt cu 90% din oamenii care refuză să accepte că noi putem accesa universul spiritelor. Dar am observat că ultimii ani au adus multe schimbări, poate din cauza crizei economice si a multor altor evenimente care au avut loc în lume. În ceea ce mă priveste, am câstigat o prietenă pe care o aveam deja, însă de data aceasta s-a arătat în forma ei cea mai desăvârsită. Deja căutăm literatură si ne informăm împreună, i-am pus la dispozitie ce mai am eu (în engleză, pentru că e grecoaică) si cred că voi face mai des vizite la Atena pentru astfel de întruniri.

Dorina, Grecia,
3 iunie 2014

Să utilizăm la maximum puterea feminină pe care Creatorul a sădit-o în orice femeie, dar pe care majoritatea nu stiu să o folosească! Sper că, lucrând împreună, noi, cei care stim că numai spiritualitatea mai poate salva această lume decăzută, să aducem la cunostinta cât mai multor femei că ele sunt în mare parte responsabile pentru sensibilizarea oamenilor si pentru întoarcerea lor spre lumină!

Dorina, Grecia,
8 martie 2014

În pragul Sfintelor Sărbători, revin cu o mai veche promisiune; spuneam cu ceva vreme în urmă că Sfânta Scriptură cuprinde pasaje în care se mentionează în mod indirect (sau din punctul de vedere al unora, direct) existenta reîncarnării, ca mod de desăvârsire al spiritelor. Această temă este extrem de cuprinzătoare si o serie de cărti care încearcă să dea o interpretare cât mai completă acestor pasaje biblice au fost scrise de diversi autori. Este foarte probabil ca fiecare autor să interpreteze aceste pasaje dintr-o perspectivă subiectivă, ceea ce nu este constructiv si folositor pentru oamenii de rând. Cel mai corect este să se facă prezentarea tuturor punctelor de vedere, astfel încât fiecare să îsi găseasca pozitia favorabilă într-o astfel de discutie, ceea ce voi încerca să fac prin textul de mai jos.

  ILIE TESVITEANUL si IOAN BOTEZăTORUL

Dorina, Grecia,
11 decembrie 2013

De multe ori se întâmplă ca cei din jurul nostru să facă o presiune extraordinară asupra noastră, încercând să ne abată din drum, si asta din diverse motive. De cele mai multe ori sunt multumită de viata mea si dacă sunt aspecte pe care as dori să le schimb... o voi face în timp, la vremea potrivită... din punctul meu de vedere. Mi se întâmplă însă să intervină diversi cu fel de fel de idei, sub pretextul că "tu meriti mai mult de la viată, mai multi bani, altceva pe plan personal etc." Eu nu cred în asta, cred că Dumnezeu îmi dă putere în fiecare zi pentru a genera karma mea, astfel încât încet, încet aceasta să fie îndepărtată.

Momentan, în Grecia oricine îsi doreste să aibă o viată decentă trebuie să aibă de la două locuri de munca în sus. Ca să fiu mai exactă, statul elen, sau mai exact Troika, retine 55% din veniturile oricărui individ stabilit si muncind legal în Grecia (statul cu cele mai mari taxe la ora actuală, sau cel putin asa am auzit). Vă dati seama... noi mărim volumul de muncă pentru a ne mări veniturile... iar ei vin si mai adaugă un 5% la taxe. Asta nu este o plângere, este o observatie.

De aceea, eu nu prea îmi mai permit să am vacante si mult timp liber pentru munca de voluntariat s.a.m.d. Dar pe de alta parte, îmi place enorm munca pe care o fac si, de aceea, sunt putine zilele în care mă simt epuizată din cauza locului de muncă. 

Mai arunc câte o privire prin ziarele românesti... stirile sunt atât de prelucrate, că mi se face rău. Nu se spune aproape nimic legat de cele mai importante lucruri care se întâmplă la nivel european si mondial. De fapt, asta ati sesizat si dumneavoastră.

Dorina, Grecia,
5 noiembrie 2013
 

Stiu că de multe ori un om poate să fie la suprafată ca un sfânt, să aibă cunostinte si să fie un binefăcător în viata de zi cu zi, sau cel putin să se prefacă a fi un binefăcător, iar pe de altă parte, în interiorul său să ascundă multe gânduri negative si răutate.

Îmi dau seama că o karmă este greu de ocolit. Am auzit expresia "alegi să mergi cu Dumnezeu sau cu karma". Cred că cel mai probabil mergem cu karma, dar credinta în Dumnezeu ne poate usura enorm calea si ne poate da speranta că lucrurile vor deveni mai bune.

Dintre spatiile interioare aleg, înainte de orice, biblioteca, iar unul dintre visele mele este să locuiesc într-o casă unde cea mai mare cameră să fie dedicată bibliotecii. Apoi, în opozitie cu linistea bibliotecii, de multe ori îmi doresc să fiu înconjurată de lume si să mă împart între diverse activităti de voluntariat si de ajutorare (momentan lucrez cu animale si cu persoane cu dizabilităti).

Am uneori impresia că sufletul meu aleargă spre o răscumparare mai rapidă a karmei. Dacă nu găsesc persoane cărora să le acord ajutor, mă simt groaznic si pornesc în căutare. Cineva mi-a spus cu putin timp în urmă că, încercând să-i "salvez" pe toti ceilalti, mă pierd pe mine si cred că a avut dreptate. Nevoia asta de a da ajutor este exagerat de pronuntată; uneori oamenii chiar o interpretează gresit si de aceea mi-am redirectionat eforturile cu mult timp în urmă spre animale. Chiar acum am adus din Romania doi cătei pregătiti de eutanasiere si am intermediat venirea a înca doi, sau chiar mai multi, în următoarele săptămâni.

Dorina, Grecia,
2 noiembrie 2013
 

Legea Să NU OMORI este mentionată printre cele 10 porunci în Vechiul Testament, care, conform traditiei crestine, nu este canonul de urmat pentru cei care cred că Iisus este fiul lui Dumnezeu si că a venit pe pământ pentru mântuirea noastră. Am reflectat cu mult timp în urmă asupra problemei "regulilor" date de Noul si Vechiul Testament. O cunostintă foarte apropiată suferea îngrozitor pentru că a ales varianta avortului în cazul copilului ei care urma să se nască cu Sindromul Down. Încercând să o ajut, am cerut inspiratie si am găsit prin internet o poveste Biblică devenită peste ani apocrifă. Moise însusi a aruncat de pe stânci un copil născut cu handicap! Moise a considerat că acel copil a suferit suficient prin nasterea sa, precum si părintii lui, si astfel... toti si-au eliberat o parte din încărcătura karmică, fiind astfel pregătiti pentru a intra într-o nouă existentă. Deci Moise, reprezentantul lui Dumnezeu si cel ce a dat poporului său cele zece porunci, avea să contrazică aceste porunci printr-o faptă de ucidere! Totusi... avem noi dreptul să-l judecăm ?

Mergând mai departe, am putea reflecta asupra comportamentului Spartanilor. Spartanii au fost exceptionali prin trăire si atitudine... totusi legenda spune că aruncau de pe stânci copiii slabi, sub-dezvoltati. Bineînteles că legendele exagerează în mod intentionat realitatea si o modifică uneori în proportii de 100%. 

Dar să vedem mai departe. Evanghelia Apocrifă dupa Thomas descrie povestea ascunsă a copilariei lui Iisus. Se spune acolo ca Iisus era un copil extrem de puternic spiritual, dar că o dată s-a supărat pe un băiat din comunitatea în care trăia si i-a provocat acestuia moartea. Apoi, în timp, Iisus fiind copil încă, si-a dat seama că detine o putere inimaginabilă si a regretat profund propria faptă, îndreptându-si în mod constant întreaga energie spre binefacere si mântuire. 

O foarte frumoasă descriere a tuturor sentimentelor care ar putea să treaca prin mintea unui "rău făcător" este în cartea "Crimă si Pedeapsă" a lui Dostoiewski. Un tânăr, sarac si frustrat din cauza sărăciei si a indiferentei oamenilor, ucide o bătrâna ce-si tinea banii "la sosetă", ca o reactie la nedreptatea si nenorocirea ce domina întreaga societate. Apoi, pretul pe care il are de plătit pentru a-si răscumpăra sufletul este inimaginabil pentru un om de rând. Noi, cei care credem că mergând la biserică în fiecare duminică si spunându-ne rugăciunea de seară suntem lipsiti de păcate, facem o mare greseală. Este foarte probabil că o mare parte din noi încălcăm, prin indiferenta în care trăim si prin faptul că nu ne ocupăm cu altceva decât cu a ne judeca semenii... cele mai importante legi date prin Noul Testament... "iubeste-l pe Dumnezeu si iubeste-ti aproapele". Conform "legendei", fiecare dintre noi are o parte Divină în el/ea. Iubind partea Divină din fiecare, Îl iubesti în acelasi timp pe Dumnezeu si-ti iubesti aproapele. 

Să amintim si că cei mai cunoscuti haiduci/ mafioti/ gangsteri au rămas în istorie ca fiinte total contradictorii, care, pe de o parte, ucideau oamenii bogati a căror singură preocupare era să trăiască în belsug, iar pe de altă parte, dădeau banii furati de la bogati... săracilor. Probabil că ceva în subconstientul lor le spunea că aici "se rezolvă" două situatii... păcătosul cu avere nu-si mai pierde vremea urmând un "destin eronat", iar săracul zăreste o urmă de sperantă primind darul care i se face. 

În concluzie, nu cred că suntem în măsură să judecăm. Legea "să nu ucizi" rămâne un canon, dar situatiile diferă atât de mult. Nu trebuie să încercăm să scuzăm ucigasii sau violatorii s.a.m.d. - asta ar fi o curată nebunie. Să nu uităm însă că atunci când ei săvârsesc aceste fapte sunt dominati de spirite extrem de involuate. Poate că cel mai bine este să încercăm să atingem stări de constiintă cat mai elevate, care să cuprindă o gamă larga de sentimente si să ne ajute în întelegerea societătii si a semenilor nostri. Până la urmă, greselile lor ne apartin si, urmând spusele marelui fizician Stephen Hawking, suntem toti o mare retea si suntem dependenti unul de celălalt, asa că numai împreună putem lucra spre a crea o umanitate evoluată spiritual.

Iertarea ucigasului de către sufletul chinuit sau de către rudele sau prietenii acestuia este probabil cea mai mare încercare dată de Dumnezeu, prin care acel nefericit si apropiatii lui ar trece de pe un nivel energetic mediocru pe unul extrem de evoluat. Bineînteles că astfel de încercări nu pot fi trecute de oricine, dar un exemplu frumos este cel al Părintelui Arsenie Papacioc, care atunci când l-a avut în fată pe ucigasul fratelui său si în jurul său o multime de oameni strigau "omoară-l !", a aruncat cutitul si l-a iertat pe acel ucigas, stiind că pedeapsa vine de la Dumnezeu. Acea întâmplare i-a dat inspiratie părintelui Arsenie Papacioc si Dumnezeu i-a dat putere pentru a o lua pe minunatul drum pe care îl cunoastem prea bine. 

Dorina, Grecia,
29 octombrie 2013

Mă bucur mult că există persoane pasionate de vietile anterioare si sper ca lumea să se mai fi deschis spre directia asta. Religia ortodoxă nu neagă reîncarnarea, ci reprezentantii prost informati o neagă. Am avut ocazia să citesc partial Biblia în limba greacă veche si am fost surprinsă să văd cât de clar este redat cum că Ilie din Vechiul Testament a revenit pe pământ în trupul lui Ioan Botezătorul. Preotii si călugării deschisi la minte admit asta, însă preferă să nu discute, pentru a nu avea probleme cu "mai marii". În orice caz, pasajul acela a fost foarte bine "camuflat" în bibliile noi atât in limba greacă nouă si cu atât mai mult în bibliile traduse în alte limbi. Este extraordinar însă să cunoască cineva limba greacă si să-i pice în mână aceste informatii. Eu aveam oarecum inscriptionată în mine credinta în reîncarnare, însă această descoperire m-a făcut să mă simt în armonie cu religia în care am fost botezată. Totusi, nu multi oameni sunt deschisi spre asta, sau poate că nu le place să vorbească pe tema acestui subiect. De altfel, nu cred că este un subiect ce se poate discuta în piată sau la colt de stradă, cu vecina. 

Dorina, Grecia,
12 septembrie 2013

Până la sfârsitul anului doresc să extrag si să scanez pasajul legat de reîncarnare dintr-o serie de Biblii, începând cu cea scrisă în greaca veche si până la cele ale Penticostalilor, Mormonilor etc. Astfel, voi face o paralelă interesantă între diferite traduceri.

Cred că românii ar fi surprinsi cu multe alte astfel de surprize... poate cu timpul îmbogătim aceste informatii împreună. 

Cunosc foarte bine situatia din Romania, de când sunt la distantă mă informez mult mai riguros si cu o minte mult mai limpede legat de tara mea. De asemenea, ajung cam de trei ori pe an în România si, de cele mai multe ori, mi se confirmă convingerile. Pe de altă parte, am ajuns la concluzia că situatia nu este mai rea decât în alte state. Aici (în Grecia si mai ales în cercul meu de lucru) discutăm foarte mult pe teme politice si culturale. 

Tările nordice se pretind civilizate, dar procentul de pedofili si bolnavi sexual este atât de mare!!! Incredibil, în Germania, acum câteva luni, s-a inclus o nouă lege, mult mai strictă, prin care se insistă asupra protejării animalelor de bolnavii sexual, după ce câteva mii de animale au fost găsite maltratate si extrem de terorizate, având urme clare de astfel de traumatisme. Pe de altă parte, în aceeasi tară se dă o luptă aprigă din partea celor care doresc micutele necuvântătoare în sigurantă si fericite; astfel că o parte le maltratează si ceilalti fac încercări disperate de a balansa răul. Apoi, să mentionăm si că Germania este tara cu cele mai multe birouri legalizate de turism pedofilic, ce trimit astfel de bolnavi psihic în Filipine si prin alte locuri unde se promovează "meseria" aceasta. 

Apoi, America e plină de indivizi dubiosi si de staruri care se întrec care mai de care în simbolizarea anumitor semne de tip Illuminati, crezând că asta le va da putere, faimă si că vor fi cool; dar pe de altă parte, nu au idee despre ce înseamnă cu adevărat aceste semne si care este istoria lor (nici matematică nu cred să stie si, cu atât mai putin, geometrie "sacră"). Mai mult, se vorbeste foarte des de spălarea de creier si despre renumita Nouă Ordine Mondială, care si-ar avea centrul de bază acolo. Între timp, conducătorii lor se pregătesc de al treilea război mondial, dar asta îi incită foarte mult odată ce o să le regleze nivelul de hormoni al organismului încărcat de adrenalină. Văd că forumurile de discutii americane sunt pline de dornici de vărsare de sânge si mă surprinde acest lucru, asa că mă întreb dacă nu se plictisesc cu o viată linistită si lipsită de griji. Dar pe de altă parte, există si cei care ies în stradă si protestează vehement împotriva unui atac asupra Siriei... Si ei încearcă să balanseze răul, ca si în cazul Germaniei.

Tările Arabe sunt cu susul în jos, pentru că s-au produs prea multe ciocniri interne care au dat ocazia dusmanilor externi să creeze un adevărat iad pe un teritoriu sfânt, cu bogătie istorică inegalabilă pentru umanitate s.a.m.d. Păcat că si acolo a lipsit maturitatea. 

Si acum Grecia... În Grecia, oamenii se tot luptă, pentru că multi sustin vechea religie, iar ceilalti ortodoxismul. Rămâne un procent foarte mic de maturi care să admită ca ortodoxismul este, în mare parte, continuarea vechii religii (Dias=Dumnezeu cu cei 12 Zei/Apostoli). Ei bine, preocupati de prea multă "filosofie" de genul ăsta, grecii au uitat să verifice contractele financiare semnate de ultimii lor conducători, dar oricum... în general, nu au talent la economie. Dacă ar fi avut, era imposibil să nu observe înscenarea ce li se pregăteste... Aici, până si masonii sunt oarecum la vedere si n-au nici un plan diabolic de dominare a planetei. Din acest motiv, au cerut să se rupă atât de masonii americani, cât si de ceilalti masoni din tările europene, iar independenta le-a fost acordată repede, pe motiv că oricum nu-s activi si periculosi, deci sunt inutili si filosofi irecuperabili. Pe de altă parte, oamenii de rând le strigă... "măi, tara arde si voi tot de subiecte filosofice discutati...?!"

Am ajuns la concluzia că România nu are mai multe probleme decât celelalte state. România are un potential cultural si spiritual extraordinar, însă e cam lenesă la capitolul restructurare. Totusi, cred că trebuie să ne păstrăm optimismul si să îmbinăm rationalul cu spiritualitatea în egală măsură (dar, ca să fiu sinceră, când locuiam în România, nu-mi amintesc să fi fost asa optimistă :-) ) Întrebarea este: chiar dacă România se va maturiza, cum rămâne cu întreaga omenire si cu toate problemele acestea la nivel mondial? 

Dorina, Grecia,
14 septembrie 2013

  < Sus


KLARA

Crezul Optimistului

de Christian D. Larson

      Îmi promit:

Să fiu atât de Puternic, încât nimic să nu îmi mai poată tulbura pacea lăuntrică.

Să nu mai vorbesc decât despre Sănătate, Fericire si Prosperitate cu toti cei care îmi ies în cale.

Să îmi ajut toti Prietenii să creadă că Merită tot ce este mai Bun de la Viată.

Să văd aspectul pozitiv al tuturor lucrurilor si să îmi transform acest Optimism în Realitatea mea personală.

Să mă gândesc numai la ceea ce este Bun, să actionez numai pentru ceea ce este Bun si să mă astept să primesc de la viată tot ce este mai Bun.

Să mă bucur la fel de mult de Succesele altora, cum mă bucur de propriile mele Succese.

Să uit de toate greselile pe care le-am comis în trecut si să nu mă mai gândesc decât la Marile Realizări ale Viitorului.

Să îmi exprim tot timpul Bucuria si să Zâmbesc tuturora.

Să mă Focalizez atât de intens asupra îmbunătătirii propiei mele fiinte, încât să nu mai am timp să îi critic pe ceilalti.

Să fiu prea Destins pentru a-mi mai face griji, prea Nobil pentru a mă mai enerva, prea Puternic pentru a mă mai teme si prea Fericit pentru a mai permite în viata mea prezenta necazurilor.

Să mă gândesc la mine însumi numai în termeni Pozitivi si să proclam acest Adevăr lumii întregi, nu prin cuvintele mele, ci prin Faptele mele .

Să trăiesc cu credinta că întreaga lume Este de Partea Mea, atât timp cât îmi păstrez Credinta în aspectele mele pozitive.

Descărcati originalul

Klara, Germania,
22 decembrie 2013

  < Sus

 

DANA

"Sper si eu să pot să demonstrez că nu toti suntem la fel si că suntem cu adevărat oameni deosebiti, noi românii, si credeti-mă că de multe ori am de a face cu persoane care au prejudecăti si poate de multe ori trebuie să fac dublul fată de ce ar face un italian, doar ca să fiu luată în considerare. Nu este foarte usor, dar Multumesc lui Dumnezeu că deocamdată mai pot si mă rog să am în continuare putere să pot să fac ceea ce îmi doresc."

Dana, Italia
12 septembrie 2013

  < Sus

 

MIRA

"Am foarte putine tangente cu românii de aici... rarele ocazii când am putut vedea "pâlcuri de români" a fost la biserica catolică, unde tin aproape în fiecare duminică Liturghia popii... am văzut persoane de toate felurile si caracterele... de la cei educati la cei mai putin educati si golani... diferenta este că aici se strâng ciorchine, iar acasă nu... Am observat că o parte dintre ei au împrumutat foarte mult din caracterul, modul de a face/nu, minciuna si fătărnicia de la italieni... oile negre sunt, puscăriile au români si tigani, pe străzi/autostrăzi/parcări se mai văd românce, moldovence si alte natii de culoare, am observat si români adevărati ce îsi văd de treaba si viata lor si care muncesc si doresc să se reîntoarcă acasă, ori sunt foarte bine integrati si doresc să vadă România doar în vacantă... sunt activităti românesti de succes cu Oameni de valoare, dar sunt si activităti românesti gen magazine alimentare cu preturi de nici că te poti atinge, dar unde merge foarte bine vânzarea la alcool, pentru că bărbatii români de aici... de cele mai multe ori vin la munca asa zisă "grea"... iar după program parc/ar merge si o bere... La Ambasadă/Consulat... ehe, acolo este si mai si... mai ales că sistemul de puscărie (odată intrat, nu mai poti iesi, iar dacă o faci... depinde cine stă la intrare... de te lasă să reintri ori ba...) miros de... persoane peste persoane, nervi si tipete de la cei abia născuti până la cei mai în vârstă... fără aer conditionat... iar timpul de asteptare... mai repede mori decât săa stai acolo o zi întreagă pentru o copie legalizată, oricare ar fi ea, si desigur... banii... multi... Am observat de pe stradă, în magazine, în aeroport... oriunde se aude româneste... începe si bârfa, vorbitul de rău de acasă, vorbitul de rău despre Italia, vorbitul de rău despre trecutul lor... răutatea si frustrarea, dar atunci când reuseam să mai intru în vorbă cu unul ori cu altul... mai bine tăceam... au pierdut mult legătura cu rădăcinile lor... iar asta tind să cred că/i face să devină si mai bestii decât sunt... din păcate... pentru "navetistii lowcost"...

Diaspora?... mafia, interesele, oricare si oricum ar fi ele, sunt si în diaspora... personal m/am dezis de asta... iar dacă pot să fac orice, ceva... atunci o fac singură si stiti de ce? Pentru că simt, vreau/nu vreau, răutatea, invidia si ura românului de acasă si a românului de aici... se urăsc reciproc, în loc să facă ceva bun si frumos pentru tara lor... iar diaspora asta nu m/a reprezentat nici în trecut si nici acum... mă prezint si reprezint singură... fără măsti si dulcegării, vorbesc despre tara România, despre Oameni si nu bestii, despre trecut si prezent... despre cum era si încă mai este Omul Român/Dac/Get, despre bucatele si traditiile noastre... despre Românii adevărati, fără măsti...

Asa am simtit si gândit..."

Mira, Italia
2 septembrie 2013

  < Sus

 

ELY

"Stiu ca cei cu puteri paranormale, nu sunt apreciati, mai ales in Romania, si cum stim, acolo, datorita saraciei, se petrec lucruri incredibile si triste.

Intr-o tara care nu are elementarul suport de prim social ajutor in cazul celor fara pensii, fara servicii, bolnavi, a celor cu multi copii, a acelora care traiesc la limita de saracie, sau ultima forma inumana de existenta, si de aceea acolo intotdeauna vor fi probleme.

Am vazut la ce forme de hotie se dedau unii: sa fure orice bucata de metal, de la liniile de cai ferate la inscrisurile de pe statui, din cimitire, senzorii de la calea ferata cu bariere, capacele de canale, tevi din blocuri, canalizare, calorifere, orice....

Au ajuns pana sa vanda fructe otravite de padure ca afine, cainii in loc de miei, si carne de cai morti in loc de vaci aduse la termen de sacrificare, vin contrafacut si toxic... e ingrozitor in ce hal s-au transformat acesti  oameni, ca nu pot sa le spun romani, si unde le-a ajuns disperarea!

Deci din cauza acestor neispraviti, ca sa le spun asa, nimeni nu mai crede in nimeni.

Apoi gradul de incultura al socetatii romanesti - pentru ca cei cititi au plecat in majoritate, fiind absorbiti direct sau indirect de occident, unde fie lucreaza ca liberi, fie ca sclavi, iar toti cei ramasi refuza sa se informeze, sa citeasca, sa invete si sa poata diferentia sau percepe o fapta reala de una ireala, dar sa mai si inteleaga notiunea de paranormal.

Oamenii au vise, si visele sunt o componenta a vietii umane despre care mai mult facem presupuneri, decat cunoastem ceva cu certitudine.

Numai ca Paranormalul nu e vis, este puterea celor marcati de divinitate pentru a comunica usor cu hiperconstiinta, cu universul, sunt doar aceia care sunt inzestrati cu clarviziune spatiala, temporala, si cu puteri telepatice si hipnotice, aceia care au pus si pun bazele psihologiei si parapsihologiei moderne a zilelor noastre.

Clarviziunea paranormalilor nu este o chestiune pe care sa o poti controla, de aceea si aparitia unor raufacatori care nu au nimic cu aceast paranormal, deoarece noi discutăm aici probleme stiintifice probate, nu păreri ale unor amatori mistici.

Asa de exemplu, ‘Inedia’ este un fenomen paranormal în care subiectul psi nu consumă alimente si apă ani în sir, fără ca viata lui să sufere. Tăranca bavareză Therese Neuman a trăit fără apă si mâncare din 1924 si până în 1962, muncind la câmp si dormind numai două ore din noapte. Cercetatorii au observat ca greutatea ei varia de la o zi la alta, de parcă ar fi mâncat mai mult sau mai putin, îngrăsându-se si slăbind. Deasemenea un fenomen similar l-a prezentat portugheza Rosalinda Maria Veira, după un accident. Anul trecut, mass-media a semnalat cazul unui hindus aflat în ‘inedia’. Acum se stie, dupa cercetari parapsihologice, cum supravietuiesc organismele acestor subiecti psi. Ei se hrănesc cu bioplasmă din mediul ambiant, printr-un mecanism biologic intim, specific uman, neîntâlnit în lumea animalelor.

Focul viu sau combustia spontană, de care se vorbeste din ce in ce mai mult, si sunt foarte multe cazuri, este un alt fenomen paranormal specific numai oamenilor, dar nu si animalelor din care se presupune că am descins.( vezi Darwinismul). Subiectul psi atins de el arde total sau partial, fără ca focul să afecteze materialele din jur. Se cunosc deja mecanismele acestuia de producere, datorită studiilor făcute pe călugării tibetani care-si declansează focul viu si-l folosesc la încălzit. E vorba de un exercitiu de imagerie mentală (a mental image is an experience that, on most occasions, significantly resembles the experience of perceiving some object, event, or scene, but occurs when the relevant object, event, or scene is not actually present to the senses), combinat cu autosugestie, prin care se declansează ‘forta agni ‘din organism. Subiectul îsi imaginează că o lumânare îi arde în coccis, la capătul inferior al coloanei vertebrale, apoi lumânarea se transformă într-un rug urias, care îl cuprinde complet.

Capacitatea călugărilor tibetani de a-si păstra temperatura corpului ridicată în conditii extreme de frig s-ar putea să nu aibă legătură cu fenomenul de combustie spontană, ci doar cu abilitatea oamenilor de a-si influenta constient propriul sistem nervos autonom.
Olandezul Wim Hof, supranumit Iceman, este capabil de performante uimitoare în ce priveste abilitatea de a rezista în conditii de frig extrem – Exemplu: în anul 2007, el a alergat jumătate de maraton (21 km) lângă cercul polar, îmbrăcat doar în sort, la temperaturi de -20 °C si a stat cufundat în gheată o oră si 44 de minute. Cine poate rezista mai mult de sa zic 30 minute? În apa foarte rece, cu bucăti de gheată, frigul te asfixiază, îti taie toate puterile, degetele nu mai au fortă să apuce, socul termic te doboară, te omoară! Când intri în ea îti taie răsuflarea. Pierzi controlul asupra muschilor, judecata se tulbură, amortesti. După 15-20 minute de sedere în apa cu gheată poti sa mori; durata depinde de rezistenta organismului si de temperatura apei. Recent, cercetătorii de la Universitatea Saint Radboud din Olanda l-au testat pe Wim Hof în conditii de laborator, pentru a întelege capacitătile acestuia, în special aceea prin care îsi controlează propriul sistem imunitar. Wim Hof spune că poate învăta pe oricine să facă asta, doar într-o săptămână, printr-o tehnică relativ simplă. http://www.youtube.com/watch?v=nRsNh0eB-Io

În fine, ceea ce vroiam să subliniez este că o abordare în genul ca trebuie intelese "foarte multe lucruri" (adica ani intregi de studiu) – eventual, poate mistic, după modelul tibetanilor – ar putea duce la întelegerea si reproducerea fenomenului.

După cum stiti, organismul uman îsi poate creste temperatura în mod natural. De exemplu: febra - cresterea temperaturii corporale pentru a distruge microbii, atunci când organismul luptă cu o infectie. Acest proces este comandat de sistemul nervos vegetativ (autonom), care functionează în mod normal independent de vointă. Caracteristic călugărilor tibetatani si lui Wim Hof este că intră în transă (stări modificate ale constiintei), în acest mod, putând să-si influenteze voit sistemul nervos autonom.

Paranormalul este aici, este ceea ce noi nu am reusit sa cunoastem, prin experienta si puterea noastra de perceptie, stim doar ca mecanismele interne nu sunt cunoscute exact si se studiază acum. Ei spun că meditează si se folosesc de energii universale, numite - "qi". În fapt,  cred ca este vorba de o strategie mentală (vizualizarea focului care îi cuprinde) prin care se comandă subconstientului să crească temperatura corpului, în timp ce individul respectiv se află într-o stare modificată a constiintei (transă). Tocmai aceste trasaturi interne dirijate de subcostiient si adaptarea la energia universala, "qi" , poate sa le dea posibilitatea unora dintre noi, de exemplu tie, sa poti usor comunica cu entitati, sa intalnesti spirite, sa vizualizezi lucruri care eu nu le vad si milioane ca mine!

Pacat ca trebuie sa te confrunti cu ignoranta celor de acolo, cu nepriceperea, neputinta, dar nici nu ai cum demonstra mai mult decat faci, orice demonstratie neinteleasa se "opereaza la nivelul opiniilor, conceptelor si credintelor". Vezi: Gustave Le Bon cu Psihologia Multimilor! http://www.academia.edu/1832769/Psihologia_Multimilor

In cazul Elodiei, intradevar unul din cele mai controversate subiecte, atat prin natura subiectului, dar si prin felul in care mass-media informeaza publicul, sau dezinformeaza, de aceea au aparut multime de speculatii.

O data, cel care este considerat inculpat, Cioaca, este tocmai un politist, totodata si un cunoscator al legilor, apoi Elodia era si mai cunoscatoare, fiind avocat, si felul in care au fost facute investigatiile, ba ca au gasit sange in casa, si a fost apoi acoperit, ascuns cu vopsea, la nivel de pereti, ba ca au gasit lucruri de ale Elodiei, aruncate in nu stiu ce padure sau prapastie... ba ca politistul era unul agresiv cu ea... toate aceste scenarii au condus la diagnosticuri litigioase de inculpare a politistului, plus familia Elodiei care la disperare nu mai credea nimic.

Ar fi trebuit sa se opreasca supozitiile jurnalistilor, mai ales ca aveau date referitoare la faptul ca Elodia fusese interpelata deja de catre Interpolul. Deci ca Elodia traia, era in viata! Nu era sau este nici un secret ca macar un purtator de cuvant al Justitiei sa fi precizat official, in mass media, faptul ca detin materiale, care atesta ca Elodia este in afara tarii si e in viata. In felul acesta nu mai era denigrat un politist, om al legii, un paranoia psichologist, un avocat, niste investigatori etc. si linistea s-ar fi abatut asupra publicului curios si asupra familiei Elodiei.

Cazul implica mult mai mult, mizerabilitatea femeii Elodia, avocat si om al legii, care abuzeaza pe toti, dispare fraudulos, isi abandoneaza copilul, pregateste un scenariu mizerabil a unei posibile morti a ei, tocmai pentru a se razbuna pe ex-concubinul ei sot Cioaca!

Abandonul copilului arata gradul de perversiune si mizerabilitate al acestei femei versate.

Da, eu am citit din internet ca tu ai aflat ca ea este in viata, si este corect tot ce tu ai facut, nu mai conteaza parerile altora.

Eu am crezut la fel ca Cioaca a ucis-o pe Elodia. Dupa ce am aflat parerea ta, am trecut in tabara adversa, alaturi de Cioaca."

Ely, Canada
14 august 2013

  < Sus