<  Înapoi la Prima pagină Spiritus


VORBE DE DUH

- fragmente culese din lucrări literare - t

AHARON APPELFELD

ALBERTO VAZQUEZ - FIGUEROA

ALBERTO VILLOLDO

ALIODOR MANOLEA

ANTHONY BLOOMFIELD

ANTONIO LAS HERAS

ARAVIND ADIGA

BARRY COMMONER

CARLOS TORRES PASTORINO

CHARLOTTE BRONTË

CINGHIZ ABDULLAEV

CLAUDIA MARINESCU

CORNELIU VADIM TUDOR

DANIEL EASTERMAN

DESANCA NICOLAI

DIDIER REGNIER

DOINA & ALIODOR MANOLEA

DOSTOIEVSKI F.M.

DUMITRU HRISTENCO

E.M. FORSTER

ELIF SHAFAK

EMIL STRĂINU

ERHAN AFYONCU

FLORIN GHEORGHITĂ

FOSCO MARAINI

FRANK NORRIS

GEORGE ORWELL

GERARD DE NERVAL

HA JIN

HARRIET BEECHER STOWE

HELENA MARQUES

IOAN-AUREL POP

IRFAN ORGA

ISAAC BASHEVIS-SINGER

ISABEL ALLENDE

ISMAIL KADARE

LINO ALDANI

JAN WEISS

J.J. ARMAS MARCELO

JOĂO DE MELO

JORGE AMADO

JUAN JOSE REVENGA

JUAN VALERA

KAREN MARIE

KATHLEEN TAYLOR

MICEAL LEDWITH

MIGUEL DELIBES

MIHAI EMINESCU

MIHAIL KOLESNIKOV

MIKE HORN

MIRON CRISTEA

MONSENIORUL GHIKA

NATSUO KIRINO

NICOLAE NOICA

NOJOUD ALI

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

ORHAN PAMUK

OSHO

PATRICK DROUOT

PAUL ALEXANDRU GEORGESCU

PAUL C. JAGOT

PAUL STEFĂNESCU

PAULO COELHO (pagină dedicată)

PAVEL CORUT

PHILIPPA GREGORY

RADHIKA JHA

RAIMUNDO CARRERO

SAMI MICHAEL

SAWAKO ARIYOSHI

SUNNI KARLL

THOMAS HARDY

VICTOR DEL ARBOL

VICTOR HUGO

YRAM

 

AHARON APPELFELD

CATERINA

Editura Univers, 2002

 

Bătrânetea îl apropie pe om, pe nestiute, de el însusi si de cei morti. Mortii cei iubiti ne apropie de Dumnezeu. (p.19)

Sunt sigură că mamele ne apără si, dacă nu ar fi ele, cu puterea lor de dincolo de mormânt, cei răi ne-ar fi înghitit de mult. (p.21)

< sus >


 

ALBERTO VÁZQUEZ - FIGUEROA

OCHII TUAREGULUI

Editura Polirom, 2007

- Poti fi bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, poti fi umil sau puternic, urât sau iubit, dar nu poti trăi fără onoare, răspunse Gacel cu hotărâre. Si poti ajunge în rai sărac, umil si fără neveste, fiindcă acolo domneste belsugul si toate dorintele îti vor fi împlinite, dar nu poti ajunge în rai fără onoare. Este singurul lucru pe care trebuie să îl aduci cu tine.

- Niciodată nu mi-a trecut prin minte să privesc lucrurile din această perspectivă, recunoscu francezul. Dar e clar că pe lumea cealaltă nu poti să iei bani, putere si cu atât mai putin boli, dar, desigur, poti să iei cu tine ideea pe care o ai despre propria ta valoare si despre ceea ce ai fost capabil să faci de-a lungul vietii.

- Tatăl meu a făcut lucruri importante, a apărat principiile credintei si culturii noastre, de aceea a muri împăcat cu sine însusi. Orice tuareg ar fi multumit să trăiască si să moară ca el.

 

IUBIRE PE O INSULĂ BLESTEMATĂ

Editura Polirom, 2011

- Cine nu a cunoscut-o îi neagă cu înversunare existenta, dar cine a simtit de aproape puterea răsuflării ei se dă bătut si recunoaste că este singurul monstru cu adevărat de neînvins.

- La cine te referi?

- La dragoste.

- Dragoste...? repetă arcuindu-si sprâncenele a dezaprobare monseniorul Cazorla. Dragostea va fi mereu o binecuvântare divină, niciodată un "monstru cu adevărat de neînvins".

- Asa cum se întâmplă când fluviul care ne dă viată se revarsă sau focul care ne încălzeste se aprinde în pădure, câteodată pasiunea ce ne umple de fericire creste si tot creste, hrănindu-se din ea însăsi, până când în lume nu mai rămâne alt orizont în afară de dragoste si în momentul acela nu mai faci parte din stirpea omenească, ci te prefaci într-o făptură diferită, compusă din două jumătăti, desi în realitate e doar una singură.

 

De-a lungul istoriei s-au pierdut mari imperii din pricina atractiei irezistibile pe care a simtit-o un bărbat pentru o femeie ori s-au câstigat regate din pricina atractiei irezistibile pe care o simtea o femeie pentru un bărbat.

Dar când sentimentul acesta era împărtăsit, prea putin mai conta ce fel de imperii sau de regate se pierdeau sau se câstigau, căci în joc era propriul lor univers.

 

BORA BORA

Editura Polirom, 2008

 - Dacă ti-e teamă că Maiana se va simti mai astrasă de un penis urias sau de o perlă mare, înseamnă, fiul meu, că alegerea ta a fost gresită, iar, în acest caz, cel mai bun lucru care ti se poate întâmpla este să aleagă pe altcineva. Dragostea care aduce pe lume copii si care tine o viată întreagă este mai presus de mărimea penisurilor sau de valoarea perlelor.

 

PĂMÂNT VIRGIN

Editura Polirom, 2006

Dacă ar fi aflat la timp adevărul despre război, s-ar fi mărginit să-si rupă livretul militar si să fugă cu mult timp înainte în Amazonia. Ar fi scăpat de atâtea lucruri!

Odată, i-a trecut prin minte că, dacă într-o zi va ajunge Presedinte, va impune o materie obligatorie în toate scolile: "RĂZBOIUL".

Războiul ar fi predat din primul moment, de la grădinită, si ar sădi în spiritul copiilor convingerea că nu e deloc vorba de o aventură romantică jucată de eroi chipesi si infirmiere frumoase, ci de o adevărată anticameră a infernului, un sabat satanic în care specia umană se cufundă în adâncurile degradării sale.

Ar traumatiza mintile copiilor în asa fel încât, atunci când vor deveni oameni mari, războiul ar fi pentru ei un "tabu" asemănător incestului. (p.65)

 

Oamenii îsi bat joc de acei bătrâni care le duc flori câinilor lor si îsi amintesc de ei ani de zile, dar si eu i-am dus flori lui Tom-Tom si am plâns pe mormântul lui. Lumea rămâne atât de pustie când moare un câine bun! Aveam doisprezece ani si l-am îngropat în parc, unde era tufisul mai des, unde ne jucam urmărind veveritele. Îi plăcea locul ăla. Era ca selvele astea, înalt si tăcut, des si întunecat. L-am îngropat, m-am aruncat pe mormântul lui să privesc norii ce treceau, cenusii si murdari, si mi-am spus că într-o zi norii mei vor fi albi. Si acum îmi mai lipseste Tom-Tom. Avem nevoie să fim iubiti, fără să ni se ceară nimic în schimb. Să ni se tină companie, fără să trebuiască să tinem companie. Să fim ascultati, fără să trebuiască să ascultăm. (p.234)

< sus >


 

ALBERTO VILLOLDO

SAMAN, VINDECĂTOR, ÎNTELEPT. Cum să te vindeci si cum să îi vindeci pe ceilalti, folosind medicina energetică a amerindienilor

Editura For You, 2008

Există pericole asociate cu vindecarea energetică atât pentru client, cât si pentru vindecător. Mult prea multi practicieni prost pregătiti se ocupă de vindecarea energetică, fără să înteleagă mecanismul câmpului energetic uman. Am văzut oameni diagnosticati cu cancer primind "vindecare energetică" pentru tumoarea lor, rezultatul fiind răspândirea cancerului în întregul organism. Spre uimirea lor, au descoperit că celulele canceroase se hrănesc din anumite forme de energie. Am văzut, de asemenea, persoane care sufereau de probleme psihologice grave si care au fost tratate de vindecători necalificati, situatia pacientilor exacerbându-se, iar simptomele nevrozelor sau disfunctiile de perceptie acutizându-se.

< sus >



ALIODOR MANOLEA

MANUAL DE RADIESTEZIE

Editura Aldomar, 1996

 

Una din componentele informaticii viitorului este aceea a folosirii biofenomenelor în general, dar în special a psihicului uman pentru obtinerea de informatii cu performante de rapiditate si de economicitate remarcabile în raport cu orice alt sistem, dar mai ales pentru obtinerea lor acolo unde nici un alt sistem de investigare nu poate da rezultate.

Alexandru Mărută, octombrie 1995, Bucuresti

 

Un mare filozof si reformator a arătat acum circa 2500 de ani: "Universul este unul în spatiu ca si în timp. Toate fiintele sunt identice în esenta lor si se supun aceluiasi principiu. Ele se manifestă în atât în variate forme din cauza stadiilor de evolutie în care se găsesc. Tot ceea ce vedem si ceea ce nu vedem provine din acelasi element initial asociat în diverse conditii. Universul se găseste în noi, după cum fiecare din noi ne găsim în orice parte a Universului." Acestea ne demonstrează că oamenii din vechime au reusit să întrevadă - cu o aproximatie relativă - mecanismul materiei si să-si formeze o idee despre legătura dintre materie si energie.

< sus >


 

ANTHONY BLOOMFIELD

RĂZBUNAREA

Editura Art, 2008

 

- Si cum mai stai cu vietuitoarele de pe alte planete?

Sadler înăltă din umeri si făcu o mutră acră:

- La fel.

- Vrei să spui că le vezi, literalmente, sau încerci să exprimi în felul ăsta o experientă a imaginatiei?

- Sadler îsi goli cana de bere.

- Eu cred că le văd - cel putin, o parte din mine asa crede.

- Si ce-ai de gând să faci?

- Constat că pot trăi foarte bine si asa, îi răspunse Sadler cu glas ferm.

< sus >



ANTONIO LAS HERAS

ENIGMA TUNGUSKA

Editura Litera International, 2008

Traducere de Ioana Ionescu

 

Când s-a aflat explicatia pe care rusii o dădeau în 1976 fenomenului din Tunguska, multi au spus: "Bine că n-a căzut într-un tinut locuit!". E adevărat, ce catastrofă s-ar fi produs! Astronautul englez Kirkpatrick a calculat că, dacă "proiectilul cosmic" ar fi ajuns pe Pământ cu 5 ore si 57 minute mai devreme, ar fi pulverizat întreaga metropolă a tarilor, Sankt Petersburg-ul. Dar, ca prin miracol, asa ceva nu s-a întâmplat. Bomba a explodat într-un loc îndepărtat al planetei, aproape lipsit de mijloace de comunicare (si de aceea foarte slab populat), unde a afectat doar câtiva locuitori izolati, desi a ucis mii de animale si a distrus o enormă suprafată de pădure.

 

"Dacă un om de stiintă spune că un lucru este posibil, are dreptate; dar daca spune că este cu neputintă, se însală." Arthur C. Clarke

 

Tinând seama de cercetările pe care în ultimii treizeci de ani le-au dus la bun sfârsit cei care studiază fenomenul OZN, nu există nici cel mai mic indiciu că aceia care controlează aceste obiecte ar avea intentia să ni se alăture nouă, locuitorilor Pământului, cu bune intentii. Abia dacă au existat câteva contacte sporadice.

< sus >



ARAVIND ADIGA

TIGRUL ALB

Editura RAO, 2008

Traducere de Irina Iacobescu

Din respect pentru dragostea de libertate a poporului chinez si din credinta că viitorul lumii apartine omului galben si brun, acum când stăpânul nostru de odinioară - omul alb - îsi iroseste viata cu homosexualitatea, cu telefoanele mobile, cu abuzul de droguri, mă ofer să vă spun pe gratis adevărul despre Bangalore, prin a vă dezvălui povestea vietii mele.

Vedeti dumneavoastră, când o să ajungeti în Bangalore si o să vă opriti la vreun semafor, copiii o să vină la masină si o să vă bată în geam, încercând să vă vândă la negru vreo carte de afaceri americană, învelită cu grijă în celofan, care are un titlu de genul: Zece secrete ale succesului în afaceri! ...

 

...Istoria lumii este de fapt istoria a zece mii de ani de război între mintile săracilor si cele ale bogatilor. Fiecare parte încearcă mereu să o tragă pe sfoară pe cealaltă. Asa se-ntâmplă de când se stie lumea si pământul. Săracii câstigă câteva bătălii (fac pipi în ghivecele cu flori, mai dau câte un picior câinilor de companie etc.), dar, desigur, bogatii tot câstigă războiul de zece mii de ani.

 

De fapt, imaginea străinelor cu părul auriu - si o să vedeti că Bangalore e plin de asa ceva astăzi - m-a convins că albii încep să se vestejească. Toti arată atât de vlăguiti si de fragili... Nu o să vedeti niciodată unul cu burtă mare. Pentru asta îl consider responsabil pe presedintele Americii: el a legalizat homosexualitatea la el în tară, iar acum bărbatii se căsătoresc cu alti bărbati, în loc să îsi ia femei. Pe asta am auzit-o la radio. Asta va duce la declinul omului alb. În plus, albii folosesc prea mult telefoanele mobile, iar asta le distruge creierii. Este un fapt cunoscut: telefoanele mobile cauzează cancer si afectează masculinitatea.

< sus >



BARRY COMMONER

CERCUL CARE SE ÎNCHIDE

Editura Politică, 1979

Traducere de Florin Ionescu

 

S-a observat si o lozincă cu textul: "Dumnezeu n-a murit; El este poluat pe Pămînt"...

 

Asa cum spunea Anthony Storr: "Tristul adevăr este acela că noi alcătuim specia cea mai crudă si mai nemiloasă care a trăit vreodată pe Pămînt".

 

Un istoric incrimina religia: "Crestinătatea poartă o grea povară de vinovătie... Vom continua să avem o criză ecologică tot mai gravă atîta timp cît nu vom respinge axioma crestină că singura ratiune de a fi a naturii este să slujească pe om" (Lynn White, istoric)

< sus >



CARLOS TORRES PASTORINO

ÎNTELEPCIUNEA EVANGHELIEI

Publicatie în 8 volume a revistei lunare ÎNTELEPCIUNEA, Rio de Janeiro, 1964
 

Comentariu la Parabola semănătorului

- scurt fragment tradus de Răzvan Petre -

"Principalele secrete sunt:

Împărătia Cerului nu este în exterior, ci înăuntru;

Nu vine cu zgomotul victoriilor sau cu aplauzele publicului, ci in linistea meditatiei;

Nu soseste cu mândria învingătorului, ci cu umilinta învinsului;

Nu e dobândita cu mânia celui care îsi învinge un adversar, ci cu dragostea celui care îsi iubeste oponentii ca pe niste binefăcători;

Nu este căpătată după ce am intrat în grota întunecată a mormântului, ci cât suntem vii;

Nu este "din această lume" a strădaniilor egoiste, ci din lumea spirituală, în care, desi încă mai este încarnat, trăieste Spiritul, individualitatea;

Nu este alcătuita din titluri regesti sau superioritate ierarhică, ci din experientă lăuntrică fără aparente exterioare;

Nu este o cucerire vizibilă altora, ci este realizată în ascunzisul inimii, unde locuieste Tatăl.”

 

Extras din profunda si frumoasa analiză a eminentului profesor Carlos Juliano Torres Pastorino referitoare la Parabola cristică a semănătorului (Matei 13:1-9).

Titlul original: Sabedoria do Evangelho (terceiro volume) - Parabola do Semeador (pag.26)

< sus >



CHARLOTTE BRONTË

JANE EYRE

Editura Minerva, 1970

Traducere de Paul B. Marian si D. Mazilu

 

Cînd o să fii singură, fă-ti rugăciunile, domnisoară Eyre ; dacă nu te vei căi, Dumnezeu va îngădui unui duh rău să coboare prin cos ca să te răpească.

 

Începui să-mi amintesc ce auzisem spunîndu-se despre mortii care, tulburati în morminte prin călcarea ultimelor lor dorinti, se întorc pe pămînt spre a pedepsi pe cei ce-si calcă jurămîntul si a răzbuna pe cel obijduit.

 

Nu violenta domoleste ura si nu răzbunarea lecuieste nedreptatea.

 

Mi se pare că viata-i prea scurtă ca s-o petrecem hrănindu-ne ura sau tinînd minte nedreptătile. Oare pe lumea asta nu sîntem toti împovărati de greseli ? Eu sînt încredintată că va veni în curînd o vreme cînd ne vom putea lipsi de trupurile astea care ne duc în ispită. Atunci, scăpînd de apăsătoarea noastră temnită de carne, vom scăpa si de înjosire si păcat ; atunci nu ne va mai rămîne decît scînteia spiritului, principiul impalpabil al vietii si al gîndirii, curat ca în clipa cînd a iesit din mîna Ziditorului. El se va întoarce de unde a purces, pentru a fi transmis – poate unei fiinte superioare omului. Poate că va urca pe rînd treptele slavei ; poate, în sfîrsit, palida rază a sufletului omenesc se va preface în strălucitoarea lumină a serafimilor! Dar este oare sigur că acest principiu nu va degenera cumva dinspre om înspre duhul răului ?

 

Socotesc vesnicia o odihnă necurmată, un lăcas de lumină, nu o prăpastie si un loc de spaimă. Si afară de asta, cu această credintă pot deosebi foarte limpede pe criminal de crima lui : pot să iert cu toată sinceritatea pe primul si să urăsc pe cea de-a doua ; cu această credintă dorinta de răzbunare nu-mi poate otrăvi sufletul, nicicînd josnicia nu mă scîrbeste prea adînc, iar nedreptatea niciodată nu mă zbrobeste. Trăiesc linistită, îndreptîndu-mi ochii către sfîrsitul vietii mele!

 

Dincolo de lumea asta si în afară de semintia omenească există o lume nevăzută si o împărătie a duhurilor ; lumea aceea se află în jurul nostru, fiindcă ea este pretutindeni si acele duhuri veghează asupra noastră, pentru că li s-a dat menirea să ne păzească ; si dacă murim în suferintă si rusine, dacă batjocura ne loveste din toate părtile si ura ne striveste, îngerii ne văd chinul si ne recunosc nevinovătia. [...] Dumnezeu asteaptă doar ca spiritul să se elibereze de trup, pentru a ne încununa cu o răsplată deplină. De ce să ne lăsăm asadar striviti de nenorocire, cînd viata-i atît de scurtă, iar moartea ne aduce în chip atît de neîndoielnic fericirea si slava ?

 

Solomon a avut dreptate : "Mai de pret este un blid de linte acolo unde e dragoste, decît un bou îngrăsat acolo unde e ură".

 

– Unde este Dumnezeu ? Ce este Dumnezeu ?

– E creatorul meu si al tău. El nu-si va nimici niciodată făpturile. Mă bizui deplin pe puterea lui si mă încredintez bunătătii sale. Număr ceasurile pînă în clipa cea mare care mă va dărui lui si mi-l va descoperi.

– Atunci, Helen, tu esti sigură că raiul există si că sufletele noastre pot ajunge acolo după moarte ?

– Da, Jane, sînt sigură că există o viată viitoare. Eu cred că Dumnezeu e bun si că pot să-i încredintez lui ceea ce e nemuritor în mine fără să mă tem de greseală. Dumnezeu este tatăl meu, Dumnezeu este prietenul meu ; eu îl iubesc si cred că si el mă iubeste.

< sus >



CINGHIZ ABDULLAEV

BEZNĂ SUB SOARE

Editura Ideea Europeană, 2009

- Ai auzit ceva despre evenimentele din România de acum sase ani?

- Despre executia lui Ceausescu? Atunci se vorbea că la Bucuresti a actionat un grup rusesc, dar nu am crezut în aceste zvonuri.

- În zadar. Atunci mai existau K.G.B. si U.R.S.S. si am reusit să obtin anumite informatii despre evenimentele din România. Moscova, e adevărat, a ascuns cu multă rigurozitate participarea acestora la evenimentele românesti. Dar am reusit să primim niste informatii si de la chinezi, si de la palestinieni. Asadar, atunci la Moscova s-a hotărât schimbarea cam prea odiosului, cum li se părea lor Ceausescu, cu un lider mai modern, acceptabil. Acestea au fost ideile febrile ale liderului lor, Mihail Gorbaciov, despre "socialismul cu fată umană". Atunci au fost trimise special grupuri în Bucuresti si Transilvania care au început să provoace activ dezordini. Iar la mitingul la care Presedintele Ceausescu a început să vorbească în fata poporului, brusc au început să nu mai functioneze toate microfoanele. Poti să-ti imaginezi efectul respectivei cuvântări.

< sus >



CLAUDIA MARINESCU

TU BINECUVÎNTEZI TOT CE ATINGI

New York, S.U.A.

Traducere de Claudia Marinescu

 

Această carte de poeme este o călătorie spirituală care te inspiră să descoperi însemnătatea VIETII si frumusetea IUBIRII. Fiecare poem este scris cu sinceritate si profunzime si exprimă complexitătile conditiei umane. Este ca si cînd o oglindă este plasată în fata cititorului spre reflectare si introspectie.

Iar oglinda vă va întreba:

Cît de bine te iubesti pe tine însuti?

Cît de bine iubesti pe aproapele tău?

Cît de bine iubesti lumea?


Prezentarea pe larg a cărti "EVERYTHING YOU TOUCH YOU BLESS", de Claudia Marinescu

CONTACT INFO:

claudia13marinescu@gmail.com

www.loveownsall.com

< sus >



CORNELIU VADIM TUDOR

101 POEZII - BIJUTERII

Editura Viitorul Românesc, 2004

 

MEMENTO MORI

Si dacă tot murim pe lumea asta
hai să murim frumos, ca niste printi
eroică si tristă ne e casta
iar primăvara si-a iesit din minti

Precum un viu avertisment al mortii
ne însoteste umbra pe pămînt
e un memento zilnic, luat în portii
vendeta celor care nu mai sînt

Si poate că aici e tocmai iadul
unui tărîm din alte galaxii
sîntem visati, noi sîntem doar răsadul
trimis în lung surghiun spre a trăi

Dar noi trăim? Îmi pare mai degrabă
cobai divinitătii că sîntem
e viata noastră broderia slabă
tesută de păianjenul suprem

Noi am murit demult, din clipa-n care
s-a stins întîiul om în univers
iar nasterea e numai o eroare
ce se îndreaptă, tot mereu, din mers

 

LUMINĂ

Posomorît mi-e sufletul, si greu
dar cotropit de-o magică iubire
aprilie cu brat de curcubeu
îmbracă Pomul Vietii ca pe-un mire
Un ciclu nou începe-n Univers
cu flori si ierburi clocotind de fluturi
cu turme grele ce rodesc din mers
perpetuînd lumina de-nceputuri
Căci din lumină toate s-au născut
si în lumină totul iar învie
iar Cartea lui Enoh se face scut
peste credinta mea în vesnicie
Această stare nouă mi-o asum
ca Hermes cu puterea trismegistă
am să vă las într-un poem postum
un semn adînc că moartea nu există
Că omul nu-i creat întîmplător
menit a fost pentru ceva anume
iar pentru cei ce pătimesc si mor
va fi din nou o primăvară-n lume
Nemuritor e omul ca un zeu
revers etern aceleiasi monede –
posomorît mi-e sufletul, si greu
dar si mai greu mi-ar fi dacă n-as crede

 

 

AFORISME

Editura Fundatiei România Mare, 2002

 

  Dumnezeu vrea de la oameni totul sau nimic. Diavolul se multumeste si cu putin.

  Cea mai mare greseală a oamenilor este aceea de a cere puterilor spirituale să le dea dovezi materiale.

   În timp ce viata merge înainte, moartea e deja acolo.

   Singura bătaie ruptă din rai: bătaia inimii.

  Dumnezeu a creat lumea în sase zile, iar în a saptea zi lumea L-a negat pe Dumnezeu.

  Mai bine să regrete lumea că ai murit, decît că ai trăit prea mult.

   La Judecata de Apoi, ateul I-a spus lui Dumnezeu: "Pentru o fiintă care nici nu există, Te tii destul de bine!"

   Aceia care bocesc un mort îsi urlă, în realitate, propria spaimă de moarte.

  Doamne, n-am decît o dorintă în viata de apoi: as vrea ca la un televizor al Raiului să văd, pe îndelete, filmul vietii mele

  Mestecenii sînt lumînări pe tortul vrăjitoarelor.

   Marea artă a educatiei constă în a feri copilul de anturaje rele.

   Dispare o lume atunci cînd la televizor apar mai multi actori morti decît vii.

  Era o Lună atît de clară, că se vedeau urmele lui Isus pe ape…

  Frica de Dumnezeu e singura formă de curaj adevărat.

   Dumnezeu a făcut bolile, dar si leacurile lor naturale - trebuie doar să le găsim în ierburi, plante si fructe, atîta tot.

   Ni se topesc părintii, în amintire, ca niste candele de zăpadă...

  Fiintele dragi care mor sînt ambasadorii nostri în lumea de apoi, care vor sti să ne primească după cum se cuvine.

  În timpul viselor, copilăria dispune de omul bătrîn după bunul ei plac.

 

 

DISTIHURI

Editura Fundatiei România Mare, 2006

 

Isus cînta la pian pe o colină...
Torentială ploaie de lumină...

 

Omule, se poate si mai rău!
Roagă-te să mori în patul tău...

 

Ah, cînd vom scăpa de rusinea aceasta:
Tăranul român, care-si bate nevasta?

 

Nu fi trufas, smereste-te mereu
Si Îi vei fi pe plac lui Dumnezeu.

 

Doar cîtiva oameni sfinti care se roagă
Tin în spinarea lor Planeta-ntreagă.

 

Spun zilnic sufletului meu:
Întoarce-te la Dumnezeu!

 

Tu, om păcătos:
Înapoi, la Christos!

 

Aud cum cîntă îngerii, departe:
Numai cei morti nu se mai tem de moarte...

 

Iartă-mă, Doamne, că gîndesc urît
Iar eu Te iert că mă lovesti atît...

 

Cît mai rabzi, Doamne, specia umană
Nu vezi cît e de rea si de vicleană?

 

Nu-I viu Isus? Îl văd mereu
În pacea din căminul meu!

 

 

ÎNGERUL RĂNIT

Editura Fundatiei România Mare, 2004

 

  Moartea e dureroasă nu pentru că te desparti de lume, ci pentru că te desparti de tine.

  Crucile din cimitire parcă sînt antenele cu care mortii încearcă să comunice cu lumea din afară.

   Prin respiratie, divinitatea intră, neîncetat, în corpul nostru.

   Dualitatea permanentă a mintii noastre ne împiedică să cunoastem esenta fenomenelor.

  Viata omului care crede în Dumnezeu este alcătuită din ore duble.

  Specia umană e rezultatul împerecherii maimutelor cu îngerii.

   Cine Îl laudă pe Dumnezeu nu poate să-i mai laude si pe oameni.

   Pentru că Dumnezeu nu ne sare în ajutor cît am bate din palme, noi ne îndoim de existenta Lui.

  Progresele stiintei vor face ca timpul si spatiul să aibă o singură unitate de măsură: lumina.

  Altarul bisericii este masina de scris a lui Dumnezeu.

   De ce Dumnezeu alege visul pentru comunicarea cu oamenii?

   Iubim animalele care se comportă ca oamenii, dar ne îngrozesc oamenii care se comportă ca animalele.

  Dumnezeu a hotărît ca, în marea călătorie a mortii, omul să plece fără nici un bagaj.

  Cele mai periculoase boli ale noastre sînt păcatele noastre: trufia, lăcomia, preacurvia, betia, prefăcătoria. Pentru ele, există un singur doctor: Isus!

   Dumnezeu este pretutindeni: si în realitate, si în irealitate.

   Istoria speciei umane ne demonstrează că, după o cruntă umilire, urmează răsplata si înăltarea. Asa se întîmplă si după moartea fiecăruia dintre noi: putrezirea trupului este uvertura nemuririi sufletesti.

  Dumnezeu, artistul de geniu care a compus simfonia ploii si a pictat fresca zăpezii...

  Ne retrăim copilăria, ca pe un film văzut din nou, prin copiii si nepotii nostri.

 

< sus >



DANIEL EASTERMAN

ZIUA MÂNIEI

Editura Rao, 2006
 

David Koresh nu mai cunoscuse un astfel de sentiment al puterii din zilele petrecute la Muntele Carmel. Oamenii iubindu-l, temându-se de el, adorându-l, îndoindu-se ─ îi dădeau un sentiment de împlinire personală. Avea nevoie de ură aproape la fel de mult ca de adulare. Cei cu adevărat divini, predicase el adesea, sunt dispretuiti si respinsi de oameni. Îl crucificaseră pe Isus, îi lapidaseră pe apostoli si îi arseseră pe sfinti. Cei pe care lumea îi adoră, staruri pop si eroi ai sportului, politicieni si regine ale filmului, nu sunt niciodată iubiti cu adevărat. Când cad în dizgratie, cad pentru totdeauna si tot ce au si tot ce sunt devine rusine.

< sus >



DESANCA NICOLAI

ÎNTRE DOUĂ LUMI

Editura Mirador, 1995
 

CUNOASTE-TE PE TINE ÎNSUTI

Asa scrie pe frontonul unui templu antic din orasul Delfi, Grecia. Aceasta a fost si este încă deviza multor filozofi, oameni de stiintă, credinciosi...

Dacă nu ne recunoastem noi însine fizic, atunci cum o să ne cunoastem adâncurile nebănuite ale sufletului? Numai printr-o revelatie putem ajunge să cunoastem sufletul.

"Datorită doamnei Desanca, prin voia lui Dumnezeu, am ajuns să-mi pun întrebări si să caut răspunsuri. Cine sunt, ce rost am pe Pământ, cum trebuie să fiu. Sunt întrebări pe care nu mi le-am pus cu simt de răspundere până acum. Cred că fiecare dintre noi trebuie să si le pună. Trebuie să ne pregătim, căci nu vom întelege altfel Adevărul."

 

A IUBI, A MURI

LUMEA VOASTRĂ

Lumea voastră n-o înteleg.
oameni, mi-e din ce în ce mai
greu, mi-e inima rănită si
trupul obosit, n-am timp să
stau, n-am timp să m-odihnesc.
răutatea voastră mă doboară, o
simt, ca o sulită, în piept

M-A ACUZAT

M-a acuzat astăzi cineva că lucrez
cu duhuri rele, că nu ti-as sluji Tie,
Doamne, iartă-l pentru ce a spus.
iartă-l, poate a spus asta din prea mare
dragoste pentru Tine, n-a gândit. el
poate nici nu stie că cel rău n-a ajutat
si n-a vindecat, niciodată, pe nimeni.

TREBUIE SĂ

Trebuie să recunosc, cu
durere si cu tristete, n-am
fost fericită în lumea voastră,
n-am fost niciodată
fericită în lumea voastră, nu
mi-ati dat nimic, decât durere,
tristete si lacrimi amare

< sus >



DIDIER REGNIER

AVENTURA MARELUI RAID

Editura Meridiane, 1989

Traducere Pavel Popescu

 

"Aventura nu există.

E numai în mintea celui care o urmăreste; dar în clipa în care a atins-o cu degetul, ea piere ca să renască sub o altă formă, mult mai departe, la limitele imaginatiei." (Pierre Mac Orlan)

 

Cuiva care l-a întrebat: Sînteti credincios?, Jacques Brel i-a răspuns: cred că Dumnezeu sînt de fapt oamenii si că, într-o bună zi, o vor afla.

 

La stînga, strîmtoarea lui Magellan se întinde la piciorul falezelor, albastră sub cerul alb-cenusiu, întesată de scheletele navelor naufragiate, aidoma unui monstru sătul. Magellan e cel care în 1520, cu prilejul escalei de la San Julian, i-a botezat pe indienii localnici "patagonezi". Se pare că, debarcînd, membrii expeditiei au întîlnit un bărbat gigantic, căruia abia îi ajungeau pînă la brîu: teribil de impresionat, căpitanul i-a zis Patagon, adică "labă de urs".

< sus >



DOINA-ELENA & ALIODOR MANOLEA

ENERGETICA SUBTILĂ A FIINTEI UMANE

Editura Aldomar, 1996

 

Constiinta este cea care ne avertizează că majoritatea actiunilor noastre se explică prin anumite motive.

 

Am înteles că progresul cunostintelor asupra adevăratei interpretări a naturii si fenomenelor ei specifice este dat de flexibilitatea părerilor noastre, de capacitatea de a le schimba de îndată ce ele nu sunt conforme cu realitatea.

 

Din experientă, putem spune că o receptarea mai bună a fenomenelor asa zise "paranormale" are loc dacă iei hotărârea de a te implica activ în experimentarea lor.

< sus >



DOSTOIEVSKI F.M.

ÎNSEMNĂRI DIN SUBTERANĂ si alte microromane

Editura Polirom, 2007

 

Cred că cea mai importantă, cea mai înrădăcinată nevoie a poporului rus este nevoia de suferintă perpetuă si nepotolită, pretutindeni si în toate. S-ar părea că de această sete de suferintă s-a molipsit de la începutul tuturor veacurilor. Poporul rus chiar si în fericire are negresit o portiune de suferintă, altfel pentru el fericirea nu ar fi deplină."

< sus >


 

DUMITRU HRISTENCO

REIKI, metodă orientală de transfer energetic

Editura Teora, 1994

 

Cred că nu gresesc dacă afirm că, încă de la aparitia sa pe planeta Pământ, omul a fost confruntat cu numeroase fenomene pe care nu le-a putut întelege si pe care le-a considerat misterioase sau magice.

Pe măsura dezvoltării gândirii sale, unele din acestea si-au pierdut caracterul ocult, iar altele nu s-au schimbat până astăzi. O parte din aceste fenomene au fost cunoscute de oameni instruiti în acest scop (samani, vraci etc), care le-au transmis din generatie în generatie.

Unele informatii s-au pierdut un timp, pentru a fi redescoperite apoi tot de oameni pregătiti, dar la alt nivel de cunoastere.

 

REIKI TRADITIONAL, Metoda de vindecare Usui, de la gradul I la Maestru

Editura Teora, 1997

 

Desi în toată lumea se vorbeste si se scrie mult despre Reiki, emitându-se fel de fel de idei, unele foarte originale si chiar fanteziste, totusi Reiki-ul nu este o disciplină controversată. El s-a impus prin simplitate, comoditate, eficientă, adaptabilitate si universalitate acolo unde era nevoie de el si se extinde în lumea contemporană, pe o arie din ce în ce mai mare.

Reiki-ul nu este dogmatic, el este foarte flexibil, adaptându-se realitătilor vietii cotidiene. Totdeauna a fost asa, chiar în vremurile străvechi, pentru că telul Reiki-ului este să îmbunătătească viata oamenilor. Oamenii de azi, fiind diferiti de cei de acum câteva mii de ani, este firesc să practice un alt fel de Reiki decât cei de atunci.

< sus >



E.M. FORSTER

O CĂLĂTORIE ÎN INDIA

Editura Polirom, 2014

Ce o să se întâmple cu toate fetele noastre dacă bărbatii refuză să se căsătorească? O să se mărite cu oameni de categorie inferioară sau...

Si începu iar cunoscuta poveste a unei fete de vită imperială care, neputându-si găsi nici un bărbat în cercul restrâns din care mândria ei îi îngăduia să-si aleagă sotul, a rămas să trăiască nemăritată; acum ajunsese la vârsta de 30 de ani si tot nemăritată avea să moară, căci nimeni nu mai voia să o ia. În timp ce povestea se depăna, cei doi bărbati fură pătrunsi de tâlcul ei. Tragedia se întindea ca o pată neagră pe obrazul întregii comunităti; aproape că ar fi fost mai bună poligamia, decât să moară o femeie fără bucuriile pe care Dumnezeu i le-a hărăzit dintru început, anume căsătoria, maternitatea, puterea în casă, căci pentru ce altceva e născută femeia si cum poate bărbatul care i-a refuzat aceste daruri să îndrăznească a se înfătisa Făcătorului lui si al ei în ziua cea de pe urmă?

< sus >



ELIF SHAFAK

BASTARDA ISTANBULULUI

Editura Polirom, 2007

Regula de aur a prudentei pentru femeile din Istanbul: Nu răspundeti niciodată când sunteti agresată pe stradă, fiindcă o femeie care răspunde sau, si mai rău, îsi înjură agresorul nu face decât să stârnească si mai mult entuziasmul acestuia!

Regula de argint a prudentei pentru femeile din Istanbul: Când sunteti agresate pe stradă. nu vă pierdeti cumpătul, fiindcă o femeie care-si pierde cumpătul în fata agresiunii nu face decât să-si înrăutătească situatia!

Regula de bronz a prudentei pentru femeile din Istanbul: Când sunteti agreste pe stradă, mai bine dati uitării întregul incident de îndată ce vă reluati drumul, pentru că, dacă vă gânditi toată ziua la el, nu faceti decât să vă distrugeti nervii!

Regula de fier a prudentei pentru femeile din Istanbul: Dacă esti fragilă ca o cească de ceai, fie găseste o cale de-a nu intra niciodată în contact cu apa clocotită si speră că te vei mărita cu un sot ideal, fie culcă-te cu cineva si frânge-ti inima cât mai curând. Sau încetează să mai fii o femeie fragilă ca o cească de ceai!

< sus >



EMIL STRĂINU

RĂZBOIUL PSIHOTRONIC. Câmpul de luptă mental

Editura Phobos, 2008

 

Secolul XX a fost martorul unui interes major în perceptia extrasenzorială si în ocultism. Dr. J.B.Rhine, ale cărui faimoase lucrări de la Universitatea Duke din SUA au pus bazele stiintifice ale perceptiei extrasenzoriale, a condus domeniul cercetărilor de telepatie si perceptie extrasenzorială din tările vestice. Savantii sovietici au dus aceste cercetări mult mai departe. Ei nu si-au pus problema dacă perceptia extrasenzorială există, ci au mers pe ipoteza că aceasta există si că a fost demonstrat de altii acest fapt.

MOTTO

"Fereste-te să stai la palavre despre aceste lucruri cu multimea sau cu oamenii de rând; căci nu voiesc ca tu să devii tinta pizmei si cu atât mai putin să fii luat în derâdere de cei multi.

Căci cei ce se aseamănă se au întotdeauna la inimă, însă cel ce este diferit nu îl înghite pe cel ce nu-i seamănă. Vorbe ca acestea au foarte putini ascultători si poate că foarte putini vor avea si de acum înainte, căci ele au ceva neobisnuit în ele."   HERMES TRISMEGISTUS

< sus >



ERHAN AFYONCU

SULEYMAN MAGNIFICUL SI SULTANA HURREM. Dragoste si moarte la Istanbul

Editura Corint, 2013


În timpul domniei sale, Imperiul Otoman a fost forta decisivă în politica mondială: Africa a fost împiedicată să se crestineze, monarhiile nationale din Europa au fost mentinute, iar protestantismul a fost sustinut pentru a fi acceptat în Europa ca o doctrină nouă.

Sultanul Suleyman Legiuitorul, unul dintre cei mai mari conducători din istoria Imperiului Otoman, s-a născut pe 6 noiembrie 1494 la Trabzon, pe când tatăl său, sultanul Yavuz Selim, era guvernatorul Trabzonului. Potrivit unor zvonuri, numele i-a fost dat după cel al profetului Suleyman, care se găsea la pagina unde s-a deschis Coranul la nasterea lui. Istoricii occidentali l-au numit pe Suleyman I "Marele Turc", "Suleyman Magnificul", iar mai apoi l-au mentionat drept "Suleyman Legiuitorul".

< sus >



FLORIN GHEORGHITĂ

LUMEA SUFLETELOR (carte album)

Editura Orfeu 79, 2013

 

Un fenomen foarte interesant se produce atunci când grupuri de persoane au aceleasi vibratii ale energiilor propriilor gândiri si când unele dintre acestea au si capacitatea de a emite usor materii din corpurile lor invizibile: ectoplasmele respective intrând în rezonantă, se atrag si norisorii individuali se adună împreună. Fenomenul ia însă amploare când există un număr sporit de oameni având aceleasi gândiri care intră în rezonantă: formele-gând ale acestora se aglomerează într-un nor invizibil mai mare, a cărui energie totală poate influenta nestiut si alte persoane sau grupuri de persoane; asemenea nori nevăzuti - care radiază într-o culoare specifică "continutului" ideilor care l-au generat - au primit denumirea de egregori. (În cărtile personale pe care le-am citat la această Notă, am demonstrat cu documente fotografice obtinute în locuri foarte diferite, realitatea acestor fenomene invizibile, cât si amploarea lor fizică-energetică - a cărei importantă este - din păcate - atât de putin cunoscută de oameni...).

   Există înregistrări documentare ce redau si un alt aspect foarte interesant al "fizicii ectoplasmiei invizibile" - confirmând în plus perceptiile clarvăzătorilor descrise în literatura Stiintelor Spirituale reactualizate: persoanele care au capacităti de medium si care si-au cultivat un avans spiritual prin gândiri si făptuiri mereu pozitive-benefice, pot emite cantităti mai mari de substante din propriile corpuri invizibile; dar chiar mai mult: le pot amplifica activând materii similare din aer, prin concentrarea mai intensă a gândirii în scopul dorit. Acesta este desigur cazul mediumilor care s-au dedicat experimentelor mai mult sau mai putin stiintifice, dar fenomenul se produce în mod natural si la diferite persoane având predispozitii native, cel mai adesea acestea nestiind însă că au asemenea manifestări invizibile.

< sus >



FOSCO MARAINI

TIBETUL SECRET

Editura SAECULUM I.O., 2002

India a fost Grecia Asiei. India a fost pentru orient ceea ce Grecia a fost pentru occident, pentru noi; adică începutul tuturor sistemelor de gândire, al tuturor influentelor din arte si din poezie care au determinat timp de milenii, si încă determină, viata spirituală a milioane de oameni. În plus: în timp ce Grecia nu a contribuit la civilizatia occidentului prin religia care urma să-i devină proprie, India a dat Asiei prin budism cea mai grandioasă miscare civilizatoare.

< sus >



FRANK NORRIS

CARACATITA

Editura ALDO PRESS, 2004

 

- Închipuie-ti, murmură el, închipuie-ti: stau sub peri în beznă, o chem mereu, mereu, si de fiecare dată răspunsul se apropie tot mai mult, tot mai mult. Astept, am să astept, si până la sfârsit, într-o noapte, în noaptea cea mare, ea... Deodată tensiunea încetă. Scotând o exclamatie, făcând cu mâna un gest violent, evaziv, Vanamee se dezmetici: Oh, strigă el, cum de îndrăznesc? Ce să fie asta? Uneori mi-e teamă, alteori mă înfioară o plăcere, o bucurie cum n-am mai încercat după ce a murit. Dar ce tulbure e totul! Cum pot să-ti explic ceea ce s-a întâmplat atunci când am chemat-o, în noapte... Acel slab, îndepărtat, nevăzut freamăt în întuneric, acea imaterială, abia sesizabilă, acea bănuită fluturare. Ceva nedeslusit, perceptibil numai de un al saselea simt. [...]

- Cred, răspunse Vanamee, în existenta unui al saselea simt, sau mai curând a unui întreg sistem de alte simturi nedefinite, care deocamdată n-au fost identificate. Oamenii care trăiesc mult timp singuri în mijlocul naturii simt prezenta acestora. Poate că e un fenomen elementar, pe care-l împărtăsim împreună cu plantele si animalele. Acest fenomen îndeamnă păsările să plece spre miazăzi cu mult înainte de a se răci vremea, el face bobul de grâu să răzbată spre soare. Simtul acesta nu însală niciodată. Poti să nu vezi bine, să nu auzi bine, dar, o dată sesizat, acest al saselea simt reactionează prompt. Te poti bizui pe el.

< sus >



GEORGE ORWELL

O FATĂ DE PREOT

Editura Polirom, 2011

 

- Vai, domnisoară, dacă ai sti ce alinare e asta pentru noi - doar asa, să ne gândim la Rai! Îmi zîce Pither al meu, când vine acasă istovit sara târziu si ne chinuie rău reumatismu', "Nu mai pune boala la suflet, draga mea, îmi zîce, că acu' nu mai avem mult pân-om ajunge în Rai, zîce. Că pentru ăi ca noi o fo' făcut Raiu', zîce, păntru ăi de se căznesc asa, ca noi, care n-om băut si om fo' cu frică de Dumnezeu si ne-om spovedit la tăte slujbele de-mpărtăsanie". Asa-i că ase e cel mai bine, domnisoară Dorothy - sărman în viata asta si bogat în viata ailaltă? Nu ca bogatii ăia, că nici otomobilele si nici căsile lor frumoase n-o să-i scape de viermele care nu doarme si de focu' care nu să stinge.

 

După asta s-au mai asezat câteva minute, iar doamna Pither a mai vorbit putin despre Rai. Era incredibil cât de des se gândea la Rai, dar si mai incredibil era cât de concret si de intens era acesta pentru ea. Străzile de aur si portile de perle orientale erau la fel de reale pentru ea ca si cum le-ar fi avut efectiv în fata ochilor. Iar imaginea din mintea ei cuprindea până si cele mai concrete si mai pământesti amănunte. Cât de moi erau paturile acolo! Cât de gustoasă era mâncarea! Cât de plăcute atingerii si de curate erau vesmintele de mătase pe care le îmbrăcai în fiecare dimineată! Si niciodată, în vecii vecilor, nu mai trebuia să muncesti! Imaginea Raiului era sprijinul si consolarea ei, în aproape fiecare moment al vietii sale, iar cumplitele ei tânguieli despre vietile "sărmanilor care se spetesc muncind" erau ,în mod straniu, temperate de o satisfactie la gândul că, la urma urmei, "sărmanii care se spetesc muncind" sunt primii care vor ajunge în Rai. Era un fel de pact pe care-l încheiase, acceptând o viată de muncă istovitoare în schimbul unei fericiri eterne. Credinta ei era aproape prea mare, dacă e posibil asa ceva. Era un lucru straniu, însă certitudinea cu care doamna Pither era sigură că o asteaptă Raiul - ca un soi de azil glorios pentru incurabili - îi provoca lui Dorothy o stinghereală ciudată.

< sus >



GERARD DE NERVAL

CĂLĂTORIE ÎN ORIENT

Editura univers, 1977

 

— As mai întelege, i-am răspuns, dacă, în calitate de musulman, s-ar fi devotat pentru a salva viata unei fiinte, dar stiu că respectul adevăratilor credinciosi pentru animale nu merge atît de departe, deoarece le taie ca să le mănînce.

— Bineînteles că le taie, dar cu un întreg ritual si rostind diferite rugăciuni; nu le taie beregata decît folosind un cutit cu mînerul străpuns de trei cuie si cu tăisul nestirbit. Dacă găina s-ar fi înecat adineauri, bietul om era sigur că avea să moară pînă în trei zile.

— Asta-i cu totul altceva, i-am spus atunci armeanului.

Asadar, pentru orientali, este întotdeauna un lucru serios să ucizi un animal. Nu o poti face decît strict pentru hrană, si respectînd niste forme care amintesc vechea institutie a jertfei. Se stie că există un obicei asemănător la izraeliti, măcelarii lor fiind obligati să folosească sacrificatori care tin de organizarea religioasă si taie animalele numai după rostirea formulelor consacrate. Această prejudecată se regăseste, cu diferite nuante, în majoritatea religiilor din Levant. Chiar si vînătoarea nu este tolerată decît pentru fiare si drept pedeapsă pentru stricăciunile comise de ele. Totusi vînătoarea cu soimul era, pe vremea califilor, distractia celor mari, dar printr-o interpretare care trecea asupra păsării de pradă răspunderea sîngelui vărsat. În fond, fără a adopta ideile Indiei, se poate recunoaste ceva măret în această conceptie de a nu ucide nici un animal fără necesitate. Formulele recomandate pentru cazul în care li se ia viata din nevoia de a le folosi pentru hrană au probabil drept scop să împiedice ca suferinta să se prelungească mai mult decît o clipă, ceea ce este din păcate imposibil în cazul vînătorii.

< sus >



HA JIN

GUNOAIELE RĂZBOIULUI

Editura Polirom, 2007

 

- Comunistii tratează fiecare persoană ca pe un număr. Unu si cu unu fac doi. O sută de oameni se unesc si astfel se obtine puterea a o sută de oameni, de parcă oamenii ar fi cai. Pentru mine, e prea simplu. Cred că trebuie să existe o putere deasupra celei individuale, ca un multiplicator. Dacă intri în contact cu acea putere, te poti multiplica. Poti deveni o sută sau o mie, în functie de coeficientul de multiplicare.

- Esti un om meditativ, Yuan. Asadar, ai ajuns la concluzia că Dumnezeu este acea putere?

- Nu, nu încă. Dar ar trebui să existe un coeficient de multiplicare pentru fiinta umană.

< sus >



HARRIET BEECHER STOWE

COLIBA UNCHIULUI TOM

Editura pentru literatură, 1967

 

- Copii! Sunt bucuroasă că vă aud din nou, fiindcă nu stiu când voi pleca pe drumul cel de veci. Dar sunt pregătită, copii! Am legăturica asta gata si basmaua pe cap; nu fac decât să astept să vină carul să mă ia. Câteodată, noaptea, mi se pare că îi aud rotile scârtâind si mă uit tot timpul afară pe fereastră. Fiti si voi întotdeauna gata, căci vă spun, copii - adăugă ea, bătând cu bătul în podea -, acest drum de veci e un lucru mare. E un lucru măret, copii! E minunat!

< sus >



HELENA MARQUES

ULTIMUL CHEI

Editura Univers, Romanul secolului XX, 1997

Traducere Anca Milu-Vaidesegan

 

Marcos nu fusese niciodată preocupat de probleme religioase, respecta preceptele învătate în copilarie, accepta cu seninătate Biserica si pe Dumnezeu, nu avea habar de tulburările oamenilor cu adevărat religiosi. Asadar, de la moartea Raquelei se refugiase în singura notiune care-l putea salva: comunicarea sfintilor, a celor botezati, promisiunea reîntâlnirii eterne, făcu din acea notiune o certitudine si începu să se alimenteze cu acea certitudine până ce fu capabil să accepte că trupul închis în urna din cala vaporului nu avea nicio legătură cu femeia pe care o iubise si pe care va continua s-o iubească si căreia i se va alătura într-o zi, trupuri nevătămate si glorioase, într-o altă viată, într-o altă dimensiune, într-un alt spatiu.

< sus >


 

IOAN-AUREL POP

REFLECTII

Magazin Istoric, noiembrie 2015

Introducere la articolul "Reflectii polemice despre anul 1918 în istoria românilor", de academician Ioan-Aurel Pop

 

Nu se stie în detaliu prin ce mecanisme ale mintii ne atrage trecutul, dar fenomenul este incontestabil, chiar dacă unii dintre noi detestă (sau afirmă că detestă) acest lucru. O explicatie generală există si este arhicunoscută: istoria reprezintă viata oamenilor trăitori în trecut, iar viata este esenta "trestiei gânditoare" numite om. Cum să nu fim atrasi de viată, adică de noi însine, de soarta noastră? Apreciat sau nu, apelul la istorie se produce în cele mai variate împrejurări si de către oameni cu pregătiri si orientări diferite, ceea ce este chiar de admirat si de încurajat.

< sus >


 

IRFAN ORGA

PORTRETUL UNEI FAMILII TURCESTI

O poveste din Istanbulul de altădată

Editura Polirom, 2014

Mama si-a ridicat privirea ca să se uite la bunica.

"Dacă n-am fi avut banii, tăi, n-am fi supravietuit", i-a spus ea bunicii care asculta imperturbabilă. "Sunt mii de oameni care nu au nimic si cu toate astea guvernul îi ignoră si-i lasă să moară în stradă. Pentru asta au plecat bărbatii nostri să lupte? Pentru asta s-a dus sotul meu? Dacă există vreun Dumnezeu deasupra noastră, atunci ar trebui să se arate milostiv fată de văduvele si orfanii care-au rămas. Asta dacă există un Dumnezeu!"

< sus >


 

ISAAC BASHEVIS-SINGER

CRAIUL CÂMPIILOR

Editura Univers enciclopedic, 1998

 

Polonezii distruseseră vechea viată de familie a lesilor. Femeile cu sânge fierbinte puteau face tot ce li se năzărea. Bătrânii prevesteau pedepse grele, dar până si credinta în zei scăzuse. Unde era Baba Zaga cu mătura ei cerească? Unde era Swiatawid, zeul cu patru fete, care vedea totul de la un capăt la altul al lumii? Unde se ascundea zeul cu trei fete? Unde era Pirnon, zeul tunetului, al fulgerului si al furtunii? Unde erau spiritele Yedza si Nocnica si toti ceilalti când polonezii au atacat tabăra si au vărsat atâta sânge nevinovat? Dacă nu exista dreptate printre zei, de ce să se supună oamenii ordinelor lor? Cybula o spusese deschis: toate credintele erau minciuni. Atât cât trăiau, oamenii trebuiau să se bucure cât puteau. Un om mort nu făcea nici cât o ceapă degerată. Nimeni nu s-a întors vreodată din scobiturile pământului să povestească ce se întâmplă acolo.

 

Craiul Rudy a amintit taberei că în curând se va strânge recolta si va fi nevoie de ajutorul tuturor. A mai spus că vor trebui construite colibe noi, pentru că iernile erau reci, iar corturile erau bune doar în lunile calde de vară. A terminat discursul cu o rugăciune adresată zeilor si cu promisiunea unui sacrificiu - când va fi strânsă recolta - către zeul ploii, al picăturilor de rouă, al soarelui si al recoltei bogate - Hlebodawca.

Lesii nu auziseră de el, dar Nosec îi povestise lui Cybula că acest zeu trăia atât în râu, cât si pe pământ. Când se înfuria, pricinuia inundatii, ruperi de nori, chiar grindină mare cât oul de gâscă. Putea să trimită lăcuste să devoreze spicele de grâu de pe câmp. Cei care locuiau lângă râuri mari ca Vistula, Warta, Bug, Wieprz, puteau câteodată să-l vadă - un urias cu barbă si cu părul cârliontat de culoarea paiului. Când râdea, se auzea tunetul bubuind si fulgerul îi tâsnea din ochi. Norii erau caii lui. Zbura ca o pasăre si înota ca un peste. Câteodată în zori puteai să-l vezi gol scăldându-se în râu împreună cu toate fecioarele care-i fuseseră sacrificate. Erau si ele goale-golute cu părul până la brâu, cu sâni si pântece atât de frumoase, că îti luau ochii. Nosec i-a mărturisit lui Cybula: "Eu nu l-am zărit niciodată".

< sus >


 

ISABEL ALLENDE

POVESTIRILE EVEI LUNA

Editura Elit, 2000

Nici sotul înmormântat în mausoleul propriei camere, nici extenuantele ceasuri de activitate cotidiană n-o putură împiedica pe Clarisa să mai rămână o dată însărcinată. Moasa o avertiză că, după toate probabilitătile, avea să aducă pe lume tot un copil anormal, însă Clarisa o linisti cu argumentul că în univers Dumnezeu tine un anumit echilibru, că asa cum El a plăsmuit lucruri strâmbe, a urzit în acelasi timp si altele drepte, fiecărei virtuti îi corespunde un păcat, fiecărei bucurii o nefericire, fiecărui rău un bine si, tot asa, se compensează toate de-a lungul veacurilor, după cum roata vietii se învârte la nesfârsit. Pendulul se duce si se întoarce cu o precizie inexorabilă, spunea ea.

 

Numele de Blaum fu din nou pe buzele tuturor când îi apăru ultima carte, care nu doar ca zgudui teoriile traditionale, dar declansă o avalansă de iluzii în toată tara. În lunga lui experientă spitalicească, Roberto tratase nenumărati pacienti de cancer si constatase că, în timp ce pe unii moartea îi dobora, altii reuseau cu acelasi tratament să supravietuiască. În carte se străduia să demonstreze relatia dintre cancer si starea de spirit, sustinând că tristetea si singurătatea înlesnesc multiplicarea funestelor celule, căci sistemul de apărare al bolnavului deprimat slăbeste, pe când, dacă există motivatii temeinice, organismul se luptă neobosit cu răul. De aceea, spunea el, tratamentul nu trebuie să se limiteze la metode chirugicale, chimice sau farmaceutice, care actionează asupra fizicului, ci trebuie să tină seama, în primul rând, de starea psihică. În ultimul capitol, sugerează că cele mai bune rezultate le au cei care pot conta pe un partener iubitor sau altă formă de afectivitate, căci amorul are un efect benefic pe care nici medicamentele cele mai puternice nu-l pot concura.

< sus >


 

ISMAIL KADARE

APRILIE SPULBERAT

Editura Polirom, 2004

După un an si jumătate de la moartea fratelui, maică-sa spălase în cele din urmă cămasa pe care acesta o purtase în ziua în care fusese ucis. Un an si jumătate, plină de sânge cum era, cămasa asteptase, după cum cerea obiceiul, ziua în care avea să fie spălată. Se spune că, atunci când petele de sânge de pe ea încep să se îngălbenească, sufletul celui ucis se zbate nelinistit cerând răzbunare. În nenumărate rânduri, în clipele de singurătate, Ghiorgu urcase în odaia de sus si o privise. Petele se îngălbeneau, se îngălbeneau mereu. Ceea ce mărturisea nelinistea mortului. Și de câte ori nu o visase el albindu-se printre clăbucii de săpun si fluturând apoi pe frânghie în vântul primăvăratic! Dar dimineata o găsea tot acolo, plină de pete de sânge uscat, iar el o privea si o privea până ce ochii începeau să-i lăcrimeze de oboseală. Și astfel, săptămână după săptămână, încerca să surprindă semnele pe care mortul le trimitea afară din adâncul pământului, unde se afla îngropat.

 

MESAGERII PLOII

Editura Humanitas, 2010

În tabără nu se vorbea despre altceva decât despre viitorul proces al blestemătorului. Din cauza acestuia dăduse gres si primul asalt asupra cetătii. Sosiseră si câtiva învătati din capitală, de la Palatul Marelui Blestem, cu câteva instrumente si funii, ca să-i dovedească vina. Au făcut măsurătorile necesare si au ajuns la concluzia că blestemul a fost trimis gresit, pentru că blestemul este ca o săgeată, dacă-l trimiti gresit de la început, traiectoria lui gresită rămâne. Astfel, când blestemul a ajuns la cetate, el a atins doar zidul din dreapta, iar lovitura principală s-a dus în vânt, a zburat departe, până ce a întâlnit vreo tarină sau păsune, care se vor usca si prăpădi în câtiva ani, în vreme ce cetatea a rămas aproape neatinsă.

< sus >



LINO ALDANI

CRUCEA DE GHEATĂ

Editura Fahrenheit, 1996

Unei intense participări la suferintele preotului, urmarite încă din copilărie, i se adaugă interesul nostru pentru problema comunicării dintre niste fiinte atât de diferite unele de altele. Întrebările ce rezultă de aici vizează toate sperantele ideologice ale secolului nostru: dacă vrei să transmiti cuiva un mesaj, până la ce punct te poti conforma naturii sale, diferite de a ta, fără să denaturezi mesajul propus de tine? Iar ceva mai încolo ne întrebăm ce sens mai are această dorintă de a "răspândi cuvântul", această nevoie omeneasă de a convinge, această urmărită unitate care presupune mereu o stirbire a diversitătii altuia, presupune să nu-ti găsesti linistea până când n-ai făcut asemeni tie ceea ce nu seamănă cu tine.

LUCE D'ERAMO, în Prefată

< sus >


 

JAN WEISS

CAMPIONUL VÎRSTEI

Editura Univers, Colectia Globus, 1988

Traducere Helliana Ianculescu

din capitolul Apostolul

 

Stiu că vă e frică de moarte. Citesc asta în ochii si buzele voastre, iar pe fată vi se citeste moartea ! Am venit să vă învăt cum trebuie să muriti. Am venit să vă usurez teama pentru ca să nu vă mai fie groază de moarte, ci dimpotrivă ca să vă bucurati de ea. Toti sînteti îndrăgostiti de carnea si măruntaiele voastre care vor fi aruncate în groapa comună, pradă viermilor. Toti vă închipuiti că nu există viată în afara acesteia, iar eu am venit să vă aduc un mesaj de pe steaua Olaia. Este steaua sclavilor de pe acest pămînt. Lutul în care sînt învelite sufletele voastre e primit de la acest pămînt ; trebuie să-l dati înapoi pămîntului. Fiindcă o să dobînditi o nouă înfătisare, sufletele voastre vor primi o nouă îmbrăcăminte. Si eu o să vă povestesc despre noua voastră viată de pe steaua Olaia pentru ca despărtirea de această planetă mucegăită să pară mai usoară.

De aceea vă sfătuiesc să puneti capăt suferintelor acestei vieti. Aruncati zdrentele trupurilor voastre ce vă leagă de acest pămînt. Eliberati-vă sufletele ! Rugati-vă noaptea la stele ! Ele sînt locurile de popas ale sufletelor vesnice în pelerinajul lor prin infinit. [...]

Am venit aici de pe steaua liberă Aliovali care este o cometă. Se rostogoleste vesnic prin spatiu, nesupusă nici unei legi a revenirii, îsi croieste drum prin cosmos după propria ei vointă, ocolind stîncile lumii. Face parte dintre stelele puternice care s-au împotrivit robiei cu forte primare si-au tîsnit în spatiul cel larg în căutarea marii aventuri. Este locuită de fiintele cele mai desăvîrsite fiindcă sufletele lor se vor încarna în stelele pe care si le aleg singure. Străbătînd în lung si-n lat cosmosul, ele au descifrat enigma vesniciei si tainele infinitului. Sînt atotputernice fiindcă sînt zei. Aliovali este steaua zeilor. Si eu sînt un locuitor al stelei Aliovali. Si o să mă întorc din nou pe ea după ce o să scutur materia hidoasă în care m-am înfăsurat de bună voie pentru a explora aceste tinuturi uitate de lume.

< sus >



J.J. ARMAS MARCELO

PRECUM ÎN CER, ASA SI LA HAVANA

Editura ALLFA, 2003

Traducere Mariana Sipos

Si desi îsi dădea seama că si Cabeza Pulpo putea bănui că legătura lui cu viata era tocmai Petra Porter, niciodată nu i-a fost teamă că femeia l-ar putea trăda, nici măcar dacă ar fi fost torturată. Nu numai că-l iubise cu o pasiune delirantă, pe care nu o va uita nici unul dintre ei, dar îi si descântase în ritualul yoruba, presărându-i pe cap nucă de cocos rasă ca să-l purifice si să-l ferească de rele. Îi stimulase ideile si ceruse si protectia Fecioarei de la Caridad del Cobre, patroana Cubei, după ce se rugase în credinta ei pentru viata lui Harry, după ce îi ghicise de cel putin patru ori în melci, în ceremonii sacre, prezicându-i de fiecare dată triumful proiectului lui clandestin. Ea a fost cea care l-a încredintat divinitătilor orisha, ea însăsi i-a fost santera si protectoare, încercând să îmbuneze puterile divine în favoarea marelui plan pe care Hiram Solar îl punea la cale pentru a fugi din Insulă.

< sus >



JOĂO DE MELO

OAMENI FERICITI PRINTRE LACRIMI

Editura Univers, Colectia Romanul Secolului XX, 1997

Traducere Odette Mărgăritescu

din capitolul 1.3 si 2

 

La simpla aparitie a celor doi diaconi mohorâti, toti începeau să-i studieze de la distantă, si asta pentru că se îndoiau că ar avea privire de preot. Nu le îngăduiau un hohot de râs în public sau vreun gest de neastâmpăr, si nici nu crezuseră prea mult în cucernicia lor. În opinia tuturora, acei tineri se duseseră la seminar doar ca să fugă de sapă si de plug, asa cum altii îsi căutau portia de lacrimi prin tări fericite doar ca să scape de armată. De altfel, meseria de preot cerea o privire ageră de uliu, în stare să tragă cu un ochi la Dumnezeu si cu altul la lume, iar ei nu erau decât doi sturzi prostănaci, lipsiti de geniul vicleniei ecleziastice.

Tara ne-a învătat să fim necrofili prin traditie: să ne venerăm mortii de căpătâi. Ne-a educat în religia nobilă de a ne îndoi coloana vertebrală, toti numai închinăciune si evlavie, în fata celor care au avut un singur merit: s-au strămutat în altă lume. Si odată trecuti pe tărâmul unde moartea înseamnă întuneric si nesfârsire, dobândesc virtutea supremă: încetează să mai tulbure umbra celor vii.

Totusi, si cum în mod sigur stii si dumneata, există îngerii păzitori, fiinte foarte oportune si usor de invocat. E suficient să-i chemi, cu voce stinsă si chiar numai în gând, că sosesc numaidecât în zbor din adâncul tăcerii pentru a te scăpa din cele mai mari nenorociri. De nenumărate ori am cerut ajutorul si iertarea acelor păsări invizibile, în căutarea unui semn sau a vreunei vesti despre viitorul meu.

< sus >



JORGE AMADO

CĂPITANII NISIPURILOR

Editura Univers, Colectia Romanul Secolului XX, 2011

Traducere Laura Bădescu

din capitolul "Vărsatul"

 

Omolu a trimis în oras buba neagră. Dar cei care stăteau în partea de sus a orasului, cei bogati, s-au vaccinat, iar Omolu era o zeită din pădurile Africii, nu stia nimic despre vaccin. Iar vărsatul a coborât în orasul săracilor si i-a îmbolnăvit pe oamenii sănătosi, i-a doborât pe negri în paturi, umplându-i de bube. Atunci au venit oamenii de la serviciul public de sănătate, au pus bolnavii în saci si i-au dus într-un lazaret. Femeile plângeau, stiind că n-aveau să-i mai vadă niciodată.

< sus >



JUAN JOSE REVENGA

LUMI OCULTE

O călătorie initiatică printre vrăji, santeria afro-cubaneză si vodoo

Editura Litera International 2008

Traducere de Ioana Ionescu

 

Astăzi am pierdut unele dintre valorile care în America latină sunt încă vii, precum familia sau tribul. Un indigen n-ar putea niciodată să fie nerespectuos cu o persoană mai în etate si n-ar putea să o abandoneze în selvă, fiindcă acestea sunt valori care, precum onoarea si cuvântul dat, sunt încă vii la aceste popoare, pe care le numim sălbatice sau sărace. Oamenii aceia sunt vaccinati împotriva societătii de consum, sub jugul căreia ne aflăm noi.
(Miguel de la Quadra Salcedo, Madrid, 4 aprilie 2006)

Populatia quechua are trei porunci: să nu omori, să nu furi si să nu stai cu mâinile în sân. Lenea este mama tuturor relelor. În viată trebuie să ai mereu un vis, ceva pentru care să trăiesti, ceva pentru care să lupti. Trebuie să crezi în existenta binelui si a răului si să te îngrijesti de partea spirituală.
(Miguel de la Quadra Salcedo, Madrid, 4 aprilie 2006)

"Răul se face fără efort, firesc, ca o fatalitate; binele este mereu rodul unei arte." (Baudelaire)

 

Este mai greu să lucrezi cu binele, fiindcă trebuie să-l înveti si să lupti pentru el, pe când răul te subjugă imediat, nu trebuie decât să ti-l propui si imediat ajungi în lumea lui, ce-i drept, fără întoarcere.

 

Asa cum l-am auzit spunând odată pe Narciso Ibanez Serrador, pe care îl admir atât de mult: "În adolescentă trebuie să bei viata dintr-o sorbitură, la maturitate, s-o mănânci cu poftă si după saizeci de ani, s-o fumezi, ca să te poti bucura de ea din plin."

< sus >



JUAN VALERA

PEPITA JIMENEZ

Editura LEDA, 2004

Traducere Andrei Ionescu

M-am gândit de multe ori la două metode de educatie complet deosebite: metoda celor care se străduiesc să păstreze la copii nevinovătia, confundând-o cu ignoranta, care îsi închipuie că, nestiind ce-i păcatul, se vor feri mai usor de el, si metoda celor care, de îndată ce copilul ajunge la vârsta întelegerii, procedează curajos, dar delicat, păstrând cuvenita pudoare, si îi arată răul în toată goliciunea lui înspăimântătoare, ca acesta să-l urască si să se ferească de el. Eu socot că răul trebuie cunoscut pentru a putea aprecia mai bine nemărginita bunătate a lui Dumnezeu, tinta ideală, si niciodată atinsă, spre care se îndreaptă cele mai bune intentii ale noastre.

 

Știu prea bine că necredinciosii din ziua de astăzi învinuiesc fără nici un temei sfânta noastră religie, că îndeamnă sufletele să urască cele lumesti, să nesocotească natura, s-o dispretuiască, ba chiar să se teamă de ea, ca si cum ar fi în ea ceva diavolesc, si că înăbusă dragostea si toate simtămintele omenesti prin ceea ce ei numesc monstruosul egoism al iubirii de Dumnezeu, deoarece socotesc că sufletul se iubeste de fapt pe sine însusi iubindu-l pe Dumnezeu. Știu prea bine că nu e asa, că nu aceasta e adevărata credintă, că dragostea pentru Dumnezeu înseamnă bunătate, si că să-l iubesti pe Dumnezeu înseamnă să iubesti toate lucrurile, căci totul e în Dumnezeu si Dumnezeu e în toate, într-un chip înăltător si inefabil. Știu prea bine că nu păcătuiesc iubind făpturile creatiei din dragoste pentru Dumnezeu, fiindcă asta înseamnă să le iubesti cum se cuvine; căci ce altceva sunt ele decât întruparea si dovada dragostei lui Dumnezeu?

< sus >



KAREN MARIE

FEBRA NEAGRĂ

Editura LEDA, 2013

Traducere Adina si Gabriel Ratiu

Toate legendele contin o fărâmă de adevăr, domnisoară Lane. Mi-au încăput pe mâini cărti si artefacte ce nu vor ajunge niciodată în muzee sau biblioteci, lucruri pe care niciun arheolog sau istoric nu le-ar putea deslusi vreodată. Multe realităti se ascund în cea pe care noi o considerăm a noastră. Majoritatea oamenilor îsi duc viata în ignorantă, fără să vadă mai departe de propriul nas. Iar pe lângă acestia, suntem noi, cei câtiva care stim că lumea este infinit mai complexă. 

 

Am fost fascinată de povestea acelei tinere obisnuite si imperfecte aruncată într-o lume tenebroasă, extraordinară si înfricosătoare, populată de personaje pozitive si negative greu de deosebit.

Am urmat-o în Zonele Întunecate - părti din orasele noastre ocupate de Umbre mortale si care au dispărut de pe hărti, desi poti oricând pătrunde în una dintre ele dacă nu esti precaut; în adâncul labirinturilor subterane în care sălăsluiesc cei mai primejdiosi monstri - genul de monstri care există în oricare dintre noi; si până pe tărâmul cel mai înselător - cel locuit de Fae, cu farmecul său irezistibil, atractia sa fatală si minciuni mortale.

< sus >



KATHLEEN TAYLOR

SPĂLAREA CREIERULUI - STIINTA MANIPULĂRII

Editura Paralela 45, 2007

Traducere Doina Doru

 

Ca si în cazul constiintei sau afectivitătii, până de curând, spălarea creierului nu a fost considerată demnă de o cercetare stiintifică, fiind considerată mai mult produsul unor adepti ticniti ai teoriei conspiratiei sau, în cel mai bun caz, ideea este acceptată, dar legată numai de anumite împrejurări politice.

Însă spălarea creierului înseamnă mai mult decât atât. În esentă, este o idee malefică, visul de a controla total mintea omului, care într-un fel sau altul ne afectează pe toti. Spălarea creierului reprezintă, de fapt, suprema invadare a intimitătii: ea caută să controleze nu doar faptele oamenilor, ci si gândurile lor. Ea ne trezeste cele mai adânci temeri, ne amenintă cu pierderea libertătii si chiar a identitătii. Si cu toate acestea, stim extrem de putin despre cum poate fi manipulată mintea noastră.

< sus >



MICEAL LEDWITH

PROIECTUL SFERA

Editura Adevăr Divin, 2010

Traducere prof. dr. Mihai Popescu

 

Fenomenul Sfera ne pune în fată o întrebare complet nouă si cred că acesta este principalul domeniu de interes. Există si alte dimensiuni dincolo de dimensiunile materiale pe care le cunoastem, si ce implicatii ar putea să aibă acest lucru asupra felului în care ne întelegem pe noi însine? Cu 400 de ani în urmă, Giordano Bruno a fost ars pe rug la Roma, de către Inchizitie, pentru că sugerase posibilitatea vietii inteligente în afara Pământului. Ca afront adus ortodoxiei radicale, religioase ori seculare, aparitia acestei noi probleme ar putea transforma delictul lui Giordano Bruno într-un păcat minor. Fiindcă se pare că nu am înteles încă pe deplin importanta celebrelor cuvinte ale lui Shakespeare: "There are more things in heaven and earth... than are dreamt of in our philosophy" ("Sunt mai multe lucruri în cer si pe pământ... decât am visat în filozofia noastră" - Hamlet, act 1, scena V, n.trad)

Fotografiile cu sfere într-adevăr interesante au început să apară doar după ce am început să petrec una până la două ore în fiecare zi făcând fotografii sau analizând imaginile pe computer. Dacă păstram acest program timp de mai multe zile, rezultatele erau de obicei remarcabile, aproape dramatice; dacă nu urmam programul, rezultatele erau rareori notabile. Pe scurt, mi-am dat seama că fotografierea sferelor nu este ceva care poate fi realizat satisfăcător grăbindu-ne să luăm câteva imagini în pauzele comerciale din timpul serialelor favorite.

< sus >



MIGUEL DELIBES

ERETICUL

Editura RAO, 2011

Traducere Tudora Sandru Mehedinti

"Cum să treci sub tăcere atâtea forme de violentă săvârsite si în numele credintei? Războaie religioase, tribunale ale Inchizitiei si alte forme de încălcare a drepturilor omului... Este nevoie ca Biserica, în acord cu Conciliul Vatican II, să revizuiască din proprie initiativă aspectele obscure ale istoriei sale, punându-le în valoare în lumina principiilor Evangheliei."

(Ioan Paul al II-lea către cardinali, 1994)

< sus >



MIHAI EMINESCU

LA STEAUA, poezie tradusă în portugheză de Luciano Maia

 

LA STEAUA Ŕ ESTRELA

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreste încă.

Até ŕ estrela que reluz
Há uma distância de trespasse.
Correu milęnios sua luz
Para que enfim nos alcançasse

Talvez há muito já se fora
No longe azul extinto astro
Porém seus raios só agora
Ao nosso olhar mostram seu rastro.

A aura da estrela que morreu
No alto do céu se faz dar fé.
Era, e ninguém a percebeu,
Hoje que a vemos já năo é.

Também assim a nossa dor
Na abissal noite se finda.
Porém a luz do extinto amor
Os nossos passos segue ainda.

 

Pagina poetului brazilian Luciano Maia (consul al României în Fortaleza)
volumul de poezii de Mihai Eminescu traduse de domnia sa în limba portugheză.

< sus >



MIHAIL KOLESNIKOV

RICHARD SORGE, asa cum a fost

Editura Junimea, 1977

Traducere Sergiu Adam si Tiberiu Ionescu

 

Îsi aminti un vechi proverb japonez: "Cînd începi un lucru mare, nu le uita pe cele mici!"

 

Îmi amintesc adesea aforismul unui filozof roman, mi se pare Seneca: "Soarta îl duce pe cel care vrea si îl tîrăste pe cel care nu vrea."

 

Trecutul, trecutul... E ca un revolver îndreptat asupra tintei si care poate trage în orice moment...

 

O faptă eroică nu se încredintează oricui, la întîmplare. Dreptul de a o înfăptui trebuie cucerit în luptă, trebuie obtinut prin exemplul întregii tale conduite. La o faptă eroică este trimis doar acela care e demn de o faptă eroică, deoarece ea se săvîrseste în numele unui ideal mare si nobil.

 

Începea să înteleagă: istoria nu înseamnă doar faptele din trecut, ea se făureste si acum, în văzul tuturor.

 

"Noroiul nu se prinde de diamant" - spune un vechi proverb oriental.

 

Se spune curent si, neîndoielnic, asa este, că un secret cunoscut de trei oameni încetează să mai fie un secret.

 

Gingis-han izbutise să cucerească o jumătate a lumii pentru că nu iubea vinul. "Omul beat - spunea adesea sîngerosul cotropitor - este surd, orb si fără judecată... Toată iscusinta si toate talentele lui nu-i pot aduce nimic în afară de rusine. Un conducător devotat băuturii nu e în stare să facă nici o faptă măreată. Comandantul betiv nu poate impune disciplina în rîndul ostasilor săi. Dacă nu rezisti fără băutură, străduieste-te să te îmbeti de cel mult trei ori pe lună. Dacă te îmbeti o singură dată, e cu atît mai bine. Dacă nu bei deloc, e încă si mai bine. Dar unde vei găsi unul care să nu se fi îmbătat niciodată?!"

 

Cînd omul e animat în activitatea sa de un ideal nobil, devine posibil chiar si ceea ce părea, la un moment dat, imposibil.

< sus >



MIKE HORN

LUPTÎND CU IMPOSIBILUL

Editura RAO, 2006

Traducere Doina Popa Scurtu

 

A fost cît pe ce să mor în apa înghetată, am simtit pe obraz coltii ursilor polari, am supravietuit unor temperaturi de minus saizeci de grade, am mers pe drumuri ocolite, întinse pe o mie două sute de kilometri, în bezna unor nopti de iarnă arctică, am avut degetele, fata si chiar plămînii înghetati, am luptat timp de cinci zile si cinci nopti în barca mea crăpată de trunchiul unui copac, pentru a ajunge pe coastele Groenlandei, înainte de a doborî recordul mondial al traversării acestei tări; mi-am pierdut tot echipamentul si era să ard de viu... si totusi nu mă aflu decît la mijlocul călătoriei! Această expeditie avea să fie una dintre cele mai grele din cariera mea, atât mental, cît si fizic, căci Arctica este un stăpîn care nu iartă nici o greseală. Dar, totodată, si una dintre cele pasionante regiuni, căci am avut de înfruntat acolo pericole nemaiîntîlnite pînă atunci.

< sus >



MIRON CRISTEA (Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române)

MAGAZIN ISTORIC septembrie 2014

Desigur, chemarea omului pe acest pământ este nu de a trăi în zadar, ci a-ti pune puterile sufletesti si trupesti ce ti le-a dăruit bunul Dumnezeu la muncă cinstită pentru tine însuti, pentru familia ta, iar de altă parte în scopul de a contribui cât mai mult la binele obstesc, la propăsirea si întărirea neamului din care faci parte.

< sus >


 

MONSENIORUL GHIKA

MONSENIORUL GHIKA, APOSTOL SI MARTIR

autor Stefan Nicolae

Editura Crater 1991

Capitolul "Vladimir Ghika: Meditatii"

 

Dumnezeu dă celui care dă. Dumnezeu dăruieste celui ce dăruieste.

 

A consola înseamnă să poti aduce celuilalt un lucru mai adevărat decît durerea lui. A consola înseamnă să faci să trăiască o sperantă. A consola înseamnă să lasi să se vadă în noi, pentru cel care suferă, dragostea lui Dumnezeu pentru el.

 

Orice lucru aduce cu sine o revelatie si o enigmă: revelatia prezentei sale si enigma destinului său.

 

Mîinile celor care muncesc văd mai mult decît ochii celor care dorm.

< sus >


 

NATSUO KIRINO

GROTESC

Editura Rao, 2007

 

"Bunicul meu era un profet, un ghicitor. Mi s-a spus că începuse o afacere de succes în sat, dar în curând si-a pierdut clientela pentru că nu prevedea decât ghinioane. În cele din urmă, a iesit din afacere si familia noastră a sărăcit si mai mult. După aceea bunicul meu nu a mai vrut să citească nimănui în palmă viitorul, chiar dacă era rugat, iar acasă refuza să discute cu familia. Dacă vorbea vreodată, cei de lângă el se alarmau, fiindu-le teamă de profetiile sale de rău-augur. Desi nu păcălea pe nimeni, oamenii îl urau. Asa că s-a hotărât să nu mai deschidă gura.

După ceva vreme, bunicul meu nici n-a mai iesit din casă." 

< sus >


 

NICOLAE NOICA

CTITORUL

Magazin Istoric, octombrie 2014

 

"Ceea ce rămâne după o viată sunt faptele. A ne apleca asupra acelor fapte care au reprezentat momente de răscruce în istoria tării este nu numai o datorie morală, dar si o obligatie, într-un moment de cumpănă.

< sus >



NOJOUD ALI în colaborare cu Delphine Minoui

NOJOUD, DIVORȚATĂ LA 10 ANI

Ed. Pandora M, 2010,  traducere Daniel Nicolescu

"Nu aveam voie să ies din casă, nici să merg după apă la izvor, nici să mă plâng, nici să zic ”nu”. Nici vorbă să mă mai gândesc la scoală. Cu toate astea, mă topeam de dor să stau într-o bancă, să o ascult pe învătătoare spunându-ne povesti noi si să merg să-mi scriu numele, cu cretă albă, pe o tablă neagră.

Khardji, satul meu natal, îmi devenise străin. Acasă, cât era ziua de lungă, trebuia să ascult de poruncile soacrei mele: să măruntesc legume, să hrănesc găinile, să pregătesc ceaiul pentru invitatii aflati în trecere, să mătur pe jos, să spăl vasele. Degeaba mă chinuiam să curăt cratitele înnegrite de slin, era cu neputintă să le redau culoarea de origine. Cârpele de vase erau cenusii si puteau. Împrejurul meu roiau mustele. Când mă opream câte o clipă, soacră-mea mă trăgea de păr cu mâinile pline de unsoare. La sfârsitul zilei eram la fel de lipicioasă ca bucătăria, iar unghiile îmi erau negre.

Într-o dimineată, am cerut voie să merg să mă joc cu copiii de-o seamă cu mine.
- Unde te trezesti, în vacantă? m-a certat ea.
- Vă rog, doar câteva clipe...
- Nici vorbă! O femeie căsătorită nu-si poate îngădui să meargă unde pofteste. Asta ar mai lipsi, să ne pătezi onoarea."
 

< sus >



OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

GÂNDURI PENTRU FIECARE ZI - 2013

Editura Prosveta, 2013, colectia Izvor

 

"De unde vine puterea unui mag? Din faptul că este capabil să furnizeze entitătilor lumii invizibile materia primă datorită căreia ele intră în contact cu planul fizic si actionează asupra lui. În functie de preocupările, de activitătile sale, el degajă niste fluide de o natură specifică, iar aceste fluide permit entitătilor să ia o formă si să actioneze. O fiintă animată de intentii criminale atrage prin emanatiile sale o multime de spirite întunecate: ele se grăbesc să se hrănească cu toate aceste miasme ce se degajă din el si să facă rău. Nu omul însusi produce răul, ci îi furnizează mijloacele, materia de care altii se vor folosi. 

Și invers, prezenta unui mag alb furnizează spiritelor luminoase materia de care ele se vor folosi pentru a aduce peste tot niste binecuvântări. Lucrati pentru lumină, faceti bine? Din voi se degajă atunci o materie foarte pură pe care entitătile celeste vin să o culeagă. Asa cum albinele culeg nectarul florilor pentru a produce mierea."
 

< sus >



ORHAN PAMUK

FORTĂREATA ALBĂ

Editura Curtea Veche, 2007

Traducere de Luminita Munteanu

 

El vorbea, iar eu ascultam: vorbea despre nerozia sferelor străvezii în care, chipurile, erau atârnate stelele; poate că exista ceva, altceva, care le tinea agătate acolo, ca, de pildă, o fortă nevăzută, o fortă de atractie, cine stie; apoi sustinea că poate si Pământul se rotea împrejurul a ceva, la fel ca Soarele - poate că toate stelele se roteau în jurul unui centru, de a cărui existentă nici măcar nu aveam habar. Mai apoi a studiat o nouă masă stelară, în vederea unei cosmografii cu mult mai largi, sustinând că el avea să gândească mai cuprinzător decât Batlamyus, si a făcut aluzie la teorii menite să dureze un nou sistem: poate că Luna se rotea în jurul Pământului, iar Pământul, în jurul Soarelui; poate că, pe de altă parte, în centru se afla Venus.
 

< sus >



OSHO

SPLENDOAREA ASCUNSĂ

Editura MIX, 2013

Traducere de Carmen Stefania Neacsu

 

Unul dintre cele mai semnificative lucruri pe care le-am învătat e să nu mă întristez când trădati, să nu mă simt mâhnit atunci când o luati pe drumuri gresite – de fapt, nici măcar să nu mă astept de la voi să vă încredeti în mine. (...) Atâtia oameni în care am avut încredere totală m-au trădat cu atâta usurintă. A existat o vreme când erau gata să moară pentru mine si apoi un lucru mărunt... dacă nu le-am împlinit asteptările, pe care nu m-am învoit niciodată să le împlinesc, iubirea lor s-a transfomat într-o mare ură.

< sus >



PATRICK DROUOT

SAMANUL, FIZICIANUL SI MISTICUL

Editura Humanitas, 2003

Nenumărate dovezi confirmă faptul că în toate colturile lumii s-a dezvoltat o traditie samanică. Aceasta implică coexistenta unei lumi dinamice si omniprezente a spiritelor cu lumea materială. Aceste spirite, manifestări ale fortelor naturii, sunt invizibile pentru majoritatea oamenilor, dar nu si pentru samani, fiinte dotate cu capacităti paranormale.

Samanii practicau vindecarea si divinatia, prezidau ritualurile de adoratie si alte ceremonii, servind chiar drept sfătuitori ai regilor. Aptitudinile lor erau recunoscute, cultivate si întretinute deoarece ele permiteau accesul la domeniul magiei. Cel dotat cu astfel de capacităti trata în mod direct cu spiritele si opera ca mediator între lumea lăuntrică si cea materială.

< sus >


 

PAUL ALEXANDRU GEORGESCU

Din INTRODUCERE la cartea "Cu Magellan în jurul lumii", după Antonio Pigafetta si alte surse

Editura Stiintifică, 1962

 

Cultural, descompunerea feudalismului se face simtită prin eliberarea gândirii si a sensibilitătii de tutela înrobitoare a bisericii, prin risipirea fantomelor teologale: miracole, dogme, superstitii. Adevărul si frumosul nu mai sunt date, etern si imuabil, de revelatia divină; ele sunt căutate în natură, tot mai adânc, tot mai departe si tot mai îndrăznet. Afirmatile cărtilor sfinte sunt dezmintite pe rând de observarea vietii asupra căreia se pleacă, cu nesătioasă pasiune, atât omul de stiintă, cât si artistul. Stiinta se orientează spre cunoasterea empirică si spre întelegerea mecanicistă a universului; arta, laicizată, redescoperă si-si însuseste cultul antichitătii pentru frumusetea trupului, pentru podoabă si pentru plăcerile vietii pământene. Umanismul, sceptic fată de dogme, ironic fată de ascetism, e încă un agent dizolvant al dominatiei bisericii. Îl ajută, e drept, la aceasta biserica însăsi prin luxul si coruptia curtii papale, prin scandalul indulgentelor si prin ororile inchizitiei.

< sus >


 

PAUL C. JAGOT

SEMNELE REVELATOARE privind caracterul si destinul

Editura Antet XX, 2005

Traducere de Mihnea Columbeanu

 

Prima sansă sau nesansă a omului este, fără nici o îndoială, robustetea sau debilitatea sa. Dar un accident care duce la orbire sau la o amputare ne poate ameninta în orice moment. or, putem vedea indivizi care scapă nevătămati din pericole repetate si prelungite, pe când altii rămân infirmi în cele mai arbitrare situatii. Nu cred, am mai spus, în fatalitatea absolută a predestinărilor. Destinul rezultă, după cum am încercat să arăt, din înclinatiile primitive modificabile prin vointă si din influentele providentiale.

< sus >



PAUL STEFĂNESCU

SPIRITISMUL

Editura Phobos, 2005

 

Propagarea spiritismului a urmat, încă de la început, o linie constant ascendentă, cu toate eforturile făcute pentru a-i denatura caracterul, pentru a-l discredita în fata opiniei publice. Este de observat că tot ce s-a făcut în acest scop i-a favorizat răspândirea; contestarea care i-a fost făcută, l-a pus la îndemâna oamenilor care nu-l cunosteau; cu cât a fost ponegrit si ridiculizat mai mult, cu cât blamările au fost mai violente, cu atât s-a atâtat curiozitatea si, pentru că nu putea decât să învingă, a rezultat că adversarii săi materialisti marxisti au devenit, fără să vrea, propagatorii cei mai înfocati. Toate defăimările nu i-au adus nici un rău, pentru că studiat la izvorul său adevărat, a fost găsit altfel decât fusese înfătisat de către denigratorii săi.

< sus >



PAVEL CORUT

PARAPSIHOLOGIA PRACTICĂ

Editura Corut Pavel, 2011

 

Orice persoană cultă care adânceste cunoasterea paranormalului si face o analiză obiectivă a vietii Umanitătii ajunge singur la concluzia că, în această fază de evolutie, trăim pe planeta nefericitilor semicivilizati. Suferintele oamenilor sunt atât de multe si numărul persoanelor cu adevărat fericite atât de mic, încât ne întrebăm dacă nu suntem cumva urmasii unor pedepsiti pentru grave infractiuni împotriva unei ordini superioare, de nivel galactic. Eu mi-am pus întrebarea si cred că am găsit răspunsul corect. Divinitatea nu ne-a pedepsit să suferim necazuri, injustitie, sărăcie, umilintă, disperare etc pe această planetă. Noi, oamenii terrani, ne producem majoritatea suferintelor, datorită ignorantei în chestiuni fundamentale, persistentei însusirilor bestiale achizitionate din natură si imperfectiunii orânduirilor socio-economice în care trăim.

< sus >



PHILIPPA GREGORY

REGINA ALBĂ

Editura POLIROM, 2010

 

Nu-i nevoie de judecată pentru a executa o vrăjitoare, desi judecata n-a dat gres niciodată: e usor de găsit oameni care să depună mărturie, sub jurământ, că le-au murit vacile ori că i-a aruncat calul din sa din cauza deochiului unei vrăjitoare. Dar oricum nu e nevoie nici de martori, nici de judecată. Pentru dovedirea vinovătiei unei vrăjitoare e nevoie de un singur preot sau un lord ca Warwick poate s-o declare pur si simplu vinovată si nimeni n-o va apăra. Iar atunci poate fi sugrumată si îngropată la răscrucea satului. De obicei, fierarul e pus s-o sugrume, fiindcă, datorită meseriei sale, are mâini puternice.

 

REGINA ROSIE

Editura POLIROM, 2011

- Dar, negresit, Dumnezeu vrea ca fiul meu să fie în sigurantă! Fiul meu e fără de păcat si descinde din spita regească. Face parte din adevărata casă regală. Negresit, Dumnezeu vrea ca el să fie în sigurantă, pentru a sluji Casa de Lancaster! Ceea ce vreau eu si ceea ce vrea Dumnezeu trebuie să fie unul si acelasi lucru.

- Chiar crezi că Dumnezeu, în cerul lui, cu toti îngerii aflat acolo de la începuturile timpului si privind spre Ziua Judecătii de Apoi, se uită într-adevăr în jos la întreaga lume si vă vede, pe tine si pe micul Henry Tudor, si spune că orice alegi să faci e voia Lui?

< sus >



RADHIKA JHA

MIROSUL LUMII

Editura LEDA, Grupul Editorial Corint, 2007

 

Are vreo importantă ce vreau să ajung când până la urmă tot soarta e cea care decide?

─ Ah! Soarta, a tipat el, izbucnind în râs.

─ Nu văd ce e atât de hilar, am spus pe un ton glacial. Cum poti să crezi că viata e în mâinile tale când... când mâine ai putea fi ucis într-un accident sau...

M-am înecat usor.

─ ...într-o explozie?

Stătea în picioare înaintea mea, aplecându-se spre mine în timp ce stăteam pe canapea.

─ Aici este diferenta dintre culturile noastre, a rostit cu o voce joasă si triumfătoare. Voi credeti în soartă si ajungeti înrobiti. Noi credem în vointa individului si ajungem stăpânii lumii.

─ Si grecii credeau în soartă. Si la vremea lor au fost stăpânii lumii.

< sus >



RAIMUNDO CARRERO

GREUTATEA UMBREI

Editura Univers, 2012

Motto:

Aici povestea noastră se revarsă bineînteles în marea taină si în ea se pierd si reperele noastre: adică în infinitul trecutului, în care fiecare origine se vădeste doar un reazem aparent si un tel nedefinitiv, a cărui natură de taină se datoreste faptului că esenta ei nu este cea a liniei, ci aceea a sferei. Linia nu are taină. Taina dăinuieste în sferă. Dar aceasta constă din împlinire si corespondentă, este o dublă jumătate ce se încheie într-o unitate, se compune dintr-o emisferă superioară si o emisferă inferioară, una cerească si una pământească, amândouă împlinindu-se într-un tot, asa încât ceea ce este sus se află deopotrivă si jos, iar ceea ce este să se împlinească pe pământ se repetă în cer, unul regăsindu-se în celălalt. Corespondenta reciprocă însă a două jumătăti, care împreună formează întregul si se unesc pentru a alcătui rotundul sferei, echivalează cu o adevărată schimbare, cu rotatia adică. Sfera se rostogoleste: asta stă în natura sa. Ce-i sus ajunge curând jos, iar ce-i jos sus, dacă în asemenea situatie se mai poate în genere vorbi de sus si jos. Nu numai că pământescul si cerescul se recunosc unul într-altul, dar, datorită rotatiei sferice, cerescul se preface în pământesc, iar pământescul în ceresc, de unde se vede, de unde rezultă adevărul că zeii pot deveni oameni, iar oamenii, la rândul lor, zei.

Thomas Mann, "Iosif si fratii săi" (trad. Petru Manoliu)

 

Cu obisnuita lui lentoare, adună cărtile, la început, una câte una - dezvăluia mistere. El însusi, cu felul lui de a fi, cu priceperea în ale premonitiei si ghicitului, el însusi un vrăjitor, cunostea taine de nepătruns pentru ceilalti, citea în figuri, simboluri si numere liniile care străbăteau vietile.

Bătu usor cu palma în masă cu satisfactie când văzu apărându-i bogătia magică a unui popă si a unei dame de caro. Rombul, care nu-i altceva decât suprapunerea a două triunghiuri, simboliza luxul si abundenta. Erau cunoscuti cei care profanaseră Destinul?

De ce Destinul este gravat în clar-obscurul viziunilor? Juca pentru a uita de capcane - de aceea era de acord cu diversiunea. Asadar, de ce veneau cărtile acestea trădătoare? Îsi ascunse zâmbetul abia schitat - căci nici măcar zâmbetul nu era o plăcere - în întunericul buzelor. Un popă si dama de cupă - cum spuneam - erau tăiati de un valet de pică - Îngerul Răzbunării. Trei cărti, două triunghiuri, o armă.

Asadar, cu ochii lui care vedea si prin ziduri, putea ghici: rombul era simbolul de necontestat al bogătiei, al intrigii si al dragostei. Tăiat de o spadă, valetul încoronat, rombul semnifica Destinul rupt la jumătate, o justificare, o moarte anuntată. Astfel, primele trei cărti din jocul lui erau uimitor de clare: popa si dama de caro erau Abel si Dina; valetul de pică era el. Trădase. Iar dacă trădase era pentru că, înainte să cunoască misterul, spada se interpusese între popă si dama de caro.

Cu mâna usoară ca o pană de pasăre trase un nouă de pică - iar de astă dată buzele lui nu se putură abtine să schiteze un zâmbet adevărat. Nouă, care, în picioare, e un trei triplat; iar întors e un sase, un trei dublu, toate înnegrite; fără să se pună la socoteală că în interiorul cărtii apăreau nouă semne, fiind câte patru de fiecare parte si unul în centru. Trăgându-se o linie orizontală, imaginară, între semnul de pică din centru si cele patru de deasupra, s-ar putea crea un nou triunghi, tot imaginar; la fel cum, plecând de la acelasi semn spre extremitătile inferioare, se poate desena un alt triunghi; totul, două triunghiuri negre si întunecate, mereu imaginare, sub semnul de pică. Acelasi semn care, înrosit, recrease cupa, popa si dama din cărtile anterioare. Astfel se justifica trădarea - prin aparitia triunghiului, al treilea element între popă si damă. Asta făcuse Abel încrucisându-si bratele în noaptea trădării - el însusi trasase liniile misterului. (pag.43)

< sus >



SAMI MICHAEL

O IUBIRE ÎN BAGDAD

Editura ALLFA, 2006

 

În mijloc, înconjurată de un zid de oameni, se desfăsura cea mai bizară luptă din câte am văzut. Erau implicati trei băieti din găsti nationaliste care erau mereu dispusi să-i provoace si să-i bată pe evrei. Erau elevi de gimnaziu, asta se vedea după uniformele lor din stofă ieftină si de proastă calitate. Asa cum fuseseră si fratii lor mai mari care ne atacaseră pe noi, în anul 1941, în acele zile negre ale stăpânirii naziste. Acestora însă le lipsea siguranta de sine si aroganta fratilor lor mai mari, de aceea nu proferau înjurături cu voce tare, doreau doar să-si bată victimele cât mai eficient. De partea cealaltă era un singur băiat. Nici el nu scotea nici un sunet. Mi se părea chiar că se străduia să respire controlat si să nu gâfâie asa cum ar face unul care este implicat într-o luptă.

Băiatul purta un costum alb si pantofi maro, strălucitori. Avea părul tuns după ultima modă, lins, cu cărare pe-o parte, ca un actor de film. Avea haina închisă la nasturi si cămasa încă băgată în pantaloni. În primul moment am avut impresia că băiatul evreu executa un fel de dans greoi si nu că se lupta pentru viata lui. Tot mereu îsi ridica mâna dreaptă printre loviturile de pumni pentru a pipăi dacă freza îi mai era în ordine, iar cu stânga, din când în când, îsi aranja cravata rosie care, din cauza loviturilor de pumni si de picioare, îi tot iesea din pantaloni.

Băiatul arăta bine, dar nu de aceea eram eu si ceilalti spectatori fascinati de el. Nu era transpirat, cu toate că era zăpuseală, iar fetele adversarilor săi erau ude leoarcă. Am întins gâtul si am tresărit când i-am văzut fata. Ochii lui erau ca de mort, privirea departe. Lupta lui era fără sperantă. Cădea si se scula, punea un adversar la pământ si se retrăgea, si mereu îsi netezea părul si-si aranja cravata. O dată, unul dintre adversari îi răsuci bratul stâng asa de tare că am crezut că i-L va rupe, dar fata băiatului nu se schimonosi de durere. Îi dădu adversarului o lovitură cu piciorul, apoi se întoarse spre următorul.

Nu putini arabi erau de fată. Ei stiau, desigur, cine erau luptătorii, dar nici unul nu era dispus să se amestece. Tăceau, la fel ca si evreii prezenti printre spectatori. Uneori însă uitau unde se aflau si strigau "Bravo! Bravo!", când vedeau câte o lovitură reusită sau un atac extraordinar al băiatului evreu sau al adversarilor săi arabi.

Băiatul îsi continua dansul macabru. Dacă va fi înfrânt, adversarii lui vor tăbărî pe el si nimeni nu poate sti dacă va scăpa cu viată. Dacă va iesi victorios, privitorii arabi nu vor accepta că un singur evreu a bătut trei arabi.

< sus >



SAWAKO ARIYOSHI

DANSATOAREA DE KABUKI

Editura Humanitas Fiction, 2008, 2011

Traducere de Angela Hondru

 

Când au ajuns aproape de casă, cu găletile pline, Okiku bătea în trunchiul bătrânului pin din fata casei si striga în gura mare:

Plecati flori, plecati mai repede.
Plecati cai, plecati mai repede.
Plecati palanchine, plecati mai repede!

Tinutul Izumo e plin de pini negri rezistenti la apă si la nisip. Multi oameni se cătăraseră pe ei în timpul inundatiilor. Acest soi de pin are trunchiul negru, scoarta aspră si te face să te simti în siguranta când te lipesti de el. Scorta se desprinsese putin din partea în care bătea Okiku cu palma. Semăna cu o floare... cu un câine... cu o barcă... nu se stie cu ce. Ori de câte ori copiii voiau ceva, băteau în trunchi si-si strigau dorinta în gura mare.

< sus >



SUNNI KARLL

SACRED BIRTHING: Birthing a New Humanity

Editura Trafford Publishing, 2003

 

"A sacred birth is truly for one purpose - to birth a child in a way that can best preserve the essence of divinity that accompanies each new being."

"O nastere sacră are singurul scop să aducă pe lume un copil în asa fel încât să păstreze cel mai bine esenta divinitătii prezentă în fiecare nouă fiintă." (traducere Răzvan Petre)

http://www.sacredbirthing.com/

< sus >



THOMAS HARDY

TESS D'URBERVILLE - O FEMEIE PURĂ

Editura Minerva, Biblioteca pentru toti, 1972

Traducere de Eugenia Cîncea si Catinca Ralea

 

După ce rămase singură cu copiii, Tess se duse mai întîi în magazie să vîre Zodiacul sub acoperisul de stuf. Maică-sa se temea în chip bizar, ca de-un idol, de această carte soioasă ; de aceea nu îngăduia niciodată ca ea să rămînă în casă peste noapte, si de fiecare dată, după ce o consultau, cartea era dusă în magazie. O adevărată prăpastie, o prăpastie de vreo două sute de ani, se întindea între mamă si fiică : prima era împovărată cu un maldăr de superstitii, traditii populare, dialecte si balade transmise din gură în gură – toate pe cale de disparitie – în timp ce a doua poseda o instructie scolară si cunostinte generale conforme cu ultimele programe. Asa că ori de cîte ori mama si fiica se aflau împreună, epoca regelui Iacob si cea a reginei Victoria se suprapuneau.

 

Angel ciuli urechea. Vîntul care bătea pe deasupra acestui edificiu făcea să se audă un fel de zbîrnîit, ca sunetul unei harfe uriase cu o singură coardă. Ăsta era însă singurul sunet care se deslusea, asa că, ridicînd mîna si înaintînd vreo doi pasi, Clare pipăi suprafata verticală a zidului. Părea să fie făcut din piatră masivă, fără nici un fel de legături de mortar, si fără ornamente. Plimbîndu-si degetele pe suprafata de piatră, îsi dădu seama că se aflau lîngă un stîlp gigantic, de formă pătrată ; întinse mîna stîngă si dădu de un alt stîlp, aidoma cu primul. Deasupra capetelor lor, la o oarecare înăltime, se afla ceva care făcea cerul să pară si mai întunecat si care semăna cu o imensă arhitravă întinsă între stîlpi. Intrară cu grijă dedesupt, trecînd printre stîlpii de piatră care făceau să răsune ecoul fîsîitului slab al pasilor. Si totusi, li se părea că sînt încă afară, deoarece clădirea n-avea acoperis. Tess, speriată, nu îndrăznea nici să răsufle, iar Angel întrebă, uimit:

- Ce-o mai fi si asta?

Pipăind într-o parte, dădură de alt stîlp, care, ca si primul, avea aspectul unui turn pătrat, masiv si neornamentat, iar dincolo de el mai găsiră si altii. Toată constructia era alcătuită din bolti si stîlpi, dintre care unii erau legati pe deasupra de arhitrave neîntrerupte.

- Un adevărat templu al vînturilor, spuse Angel.

Stîlpul următor era izolat, unii formau un triliton, iar altii erau căzuti la pămînt; laturile lor erau atît de late, încît usor ai fi putut trece cu trăsura peste ele. După un timp îsi dădură seama că toti acesti stîlpi formau o pădure de monoliti, asezati în grupuri pe cîmpia acoperită cu iarbă. Cei doi înaintară de-a lungul acestui pavilion al noptii, pînă ajunseră în mijlocul lui.

- E Stonehenge ! spuse Clare.

- Adică templul acela păgîn ?

- Da. E mai bătrîn decît veacurile, mai vechi decît neamul d’Urberville!

< sus >



VICTOR DEL ARBOL

TRISTEȚEA SAMURAIULUI

Editura Trei, 2012

Traducere de Carmen Otilia Spînu

- Și de ce judecătorul dumitale nu-si suflecă mânecile si nu coboară să dea o mână de ajutor în loc să se multumească să spună ce e bine si ce e rău, de pe tronul lui?

- Nu suntem copii cărora să li se spună ce trebuie să facă. Suntem fiinte libere si ca atare ne confruntăm cu consecintele faptelor noastre.

- Sincer, părinte, nu cred că i-a dat cineva voie Dumnezeului ăsta al dumitale să-mi ceară socoteală pentru faptele mele.

- Ce crezi tu sau ce cred eu nu schimbă adevărul. Curând te vei afla în Viata Vesnică si totul va avea sens, a răspuns calm preotul.

Maria l-a întrebat de ce ar vrea un om nemurirea.

- De ce să mănânc? De ce să continui să respir? De ce să continui să beau din păhărelul ăsta de plastic? De ce continui să iau pastilele acestea colorate? De ce nu mă dau bătută? As vrea să opresc totul. Să pun punct. Nemurirea - cine o vrea? Un ciclu continuu de nasteri si morti, repetarea aceleiasi agonii iar si iar, fără niciun motiv. Moartea este conditia a tot ce este viu. Este pretul care trebuie plătit. Iar Dumnezeu nu are nicio legătură cu asta. Trebuie să-l lăsăm în pace pe Dumnezeu. Vina este a fluidelor, a chimiei care se revoltă împotriva propriului corp, a geneticii, a fragilitătii omenesti. Nu există zei si nici eroi. Doar iluzii. Ar fi de ajuns să accept asta si totul ar fi mult mai simplu pentru mine.

 

Pe măsură ce treceau zilele, în întunericul în care nu se întâmpla nimic, vointa Martei dispărea. Stătea într-un colt ore întregi, fixând cu privirea găurile ferestrei acoperite, cu mintea goală. Se gândea că poate va avea aceeasi soartă ca vrăjitoarele din unele sate din Flandra Evului Mediu: le zideau în fatadele catedralelor, lăsând o mică deschizătură orizontală prin care li se arunca mâncarea, si erau lăsate acolo până mureau, de multe ori după ani si ani de claustrare. Asta avea de gând si temnicerul ei să facă cu ea?

< sus >



VICTOR HUGO

MIZERABILII

Editura de Stat pentru Literatură si Artă, 1960

Traducere de Lucia Demetrius si Tudor Măinescu

 

Atîta vreme cît va exista, din pricina legilor si a moravurilor, un blestem social care creează în chip artificial, în plină civilizatie, adevărate iaduri, agravînd cu o fatalitate omenească destinul, care e de esentă divină; atîta vreme cît cele trei probleme ale secolului: înjosirea omului prin exploatare, decăderea femeii prin foame, atrofierea copilului prin puterea întunericului, nu vor fi rezolvate; atîta vreme cît în anumite pături constrîngerile sociale vor fi cu putintă; cu alte cuvinte, si într-un sens si mai larg, atîta vreme cît pe pămînt vor dăinui ignoranta si mizeria - cărti de felul celei de fată nu vor fi zadarnice.

Hauteville-House, 1 ianuarie 1862

< sus >



YRAM (Marcel Forhan)

DOCTORUL SUFLETULUI

Editura Gill & Dana Cart SRL, 1994

 

E extrem de greu să îti formezi, cu ajutorul cunostintelor generale ale epocii noastre, o părere ratională asupra existentei proprii.  Această ignorantă atrage o sumedenie de erori în toate celelalte domenii. Pentru multă lume, progresul social reprezintă singura realitate si politica actuală constă în a imagina un sistem în care fiecare va putea face ceea ce îi place.

Această utopie, întretinută cu îngrijire de profitori de toate categoriile, a determinat un fel de cristalizare a gândirii moderne. Progresul stiintei, religiei, filosofiei nu e un progres real. Se scrie mult, se gândeste putin. Si de îndată ce o lucrare tratează chestiuni care cer un efort de gândire, e aruncată în fundul unui sertar.

Marea problemă care se ridică si care s-a pus totdeauna imaginatiei oamenilor este aceea a nemuririi. Dacă am putea cunoaste exact ce devenim după moarte, dacă am putea sti într-un chip sigur dacă e cu putintă să trăim, să simtim, să vedem, să gândim, să întelegem într-o altă lume cu aceeasi usurintă ca si pe Pământ, ce progres formidabil am îndeplini! Fără exagerare, se poate spune că aceasta ar fi cea mai mare revolutie îndeplinită vreodată în toate domeniile activitătii noastre. Si dacă există un fapt în stare să micsoreze  o parte din suferintele omenesti, se poate spune că cunoasterea acestei enigme seculare ar fi una din cele mai mari binefaceri care s-ar putea aduce omenirii.

< sus >