< Înapoi la Pagina de KARMĂ,DESTIN, REÎNCARNARE
MANUELA | NEGRESA | CONFUZIE TOTALĂ
Destinul uman se comportă ca o ecuaţie cu ”n” variabile, părând a fi dependent de un complex de factori obiectivi şi subiectivi. Putem remarca : spiritul de independenţă al omului, firea şi caracterul său, inteligenţa şi reacţiile sale la influenţa mediului, amprenta sa genetică şi cea spirituală (preluată din vieţile anterioare). La toţi aceştia şi la mulţi alţii în plus, se adaugă voinţa Creatorului Suprem, Cel care ne-a dat viaţă tuturor, dar a Cărui putere şi inteligenţă este mai presus de orice.
Apelând la înţelepciunea poporului nostru, am putea afirma că soarta omului nu este bătută în cuie, nu îi este scrisă pe frunte, iar fiecare fiinţă umană, după cum îşi aşterne, aşa va dormi. De obicei, viaţa omului nu coincide cu destinul său. După trecerea sa în nefiinţă, Înţelepţii Cerului fac bilanţul, semnalând cu multă exigenţă neîmplinirile vieţii abia apuse, recompensele meritate, dar neprimite şi un lucru foarte grav : pedepsele neispăşite. Pentru că în Lumea lui Dumnezeu binele şi dreptatea sunt etern triumfătoare, spiritul celui păcătos (de curând ajuns în ţărână) va fi nevoit să treacă într-un nou trup omenesc, cu scopul de a-şi rezolva problemele restante. Doar acei fericiţi care ajung Îngeri ai Domnului scapă de corvoada reîncarnărilor. Dar cu ce preţ ? Cu preţul satisfacerii întregului destin în timpul ultimei vieţi – înţelegând prin aceasta, infinit mai multe dureri decât bucurii.
NINA PETRE
Manuela, femeie disperată, mi-a cerut o consultaţie prin corespondenţă pentru a o sfătui de bine în privinţa ghinioanelor şi necazurilor sale. Iată mai jos un fragment din scrisoarea sa zguduitoare şi tristă, semnificativă şi pentru alţi clienţi ai mei.
"... Problemele mele nu se deosebesc de ale altora şi nu sunt dintre cele mai grave, totuşi pe mine mă chinuiesc îngrozitor. Dacă nu mi le va desluşi cineva mai cunoscător decât mine, voi face greşeli grave. Sunt mai hotărâtă ca niciodată să supravieţuiesc tuturor problemelor, însă lupta cu viaţa este nedreaptă, fiindcă toate "armele" îmi sunt blocate de undeva, de "sus". De ce nu pot fi iubită şi înţeleasă de cei pe care îi iubesc şi pentru care am făcut nenumărate sacrificii ? Cui am făcut rău anterior, pe cine am nedreptăţit ?
Sunt un om generos, afectuos, înţelegător . Dar întotdeauna ceilalţi vor să mă pună la zid. De ce, nu ştiu. De bani, ce să mai spun ? De-aş munci oricât, de ei tot nu am parte niciodată. Nu am un loc al meu, mă simt străină oriunde, nu am avut niciodată o casă. Deşi am făcut tot felul de încercări în acest sens, se pare că voi sta cu chirie în casele altora până mă voi sfârşi. Uneori îmi doresc să adorm şi să nu mă mai trezesc niciodată pentru a nu mai suferi atât.
Până acum, la 30 ani, am avut parte numai de zbucium. Orice aş face, orice aş încerca, se alege praful de toate. Îmi doresc numai lucruri normale, nu vreau nimic din ce nu este al meu. Mereu mă rog la Dumnezeu să-mi dea ce mi se cuvine.
La 5 ani am avut o moarte clinică prelungită provocată de un medicament administrat pentru convulsii. Ingerasem o cantitate mare de pastile ca să-mi potolesc foamea, nefiind supravegheată de nimeni, deşi aveam părinţi, un frate şi două surori mai mari. Acest incident l-am interpretat ca pe un dar de la Dumnezeu, deoarece consider că atunci mi s-a deschis cel "de-al treilea ochi". În locul unde m-am născut mă simţeam captivă, gândindu-mă adeseori să evadez. Atmosfera din familie îmi părea potrivnică, aşa că am plecat de acolo pe la 19 ani, când am pătruns brusc în alt mediu, mai dur şi mai necruţător decât cel de până atunci.
Aş vrea să aflu ce greşeli oribile am făcut şi dacă există şansa să le pot îndrepta. Oare până când voi mai avea de ispăşit, sau mă aşteaptă lucruri şi mai grave ? Mi-e groază de un răspuns afirmativ, însă prefer adevărul, oricât de înfricoşător ar fi.
Sistemul meu endocrin este dereglat, am chisturi peste tot. În zona genitală am făcut deja o operaţie, însă chisturile recidivează. La cât sunt de mâhnită, cum altfel ar putea să reacţioneze bietul organism? Presimt că asupra mea se exercită influenţe malefice.
Mi-aş dori în această viaţă lucruri normale : o casă, un soţ bun, un copil, linişte. Am avut vreodată în vieţile anterioare parte de aşa ceva ?..."
RĂSPUNSUL PARAPSIHOLOGULUI
Dragă Mihaela, în viaţa precedentă spiritul tău a fost încarnat într-un sirian crescător şi negustor de cămile. A dus o viaţă zbuciumată, plină de pericole şi, fiind mereu pe drumuri, şi-a făcut de cap cu tot felul de femei, neglijându-şi numeroasa familie. A avut două neveste, câteva amante şi foarte mulţi copii de la unele şi de la altele. Copiii săi au crescut ca nişte bălării, având doar mângâierea mamelor şi experienţa vieţii. A fost un om isteţ la minte, dar fără ştiinţă de carte. S-a descurcat în problemele vieţii bazându-se pe mintea sa pătrunzătoare, la care s-a adăugat educaţia severă primită de la tatăl său.
În această viaţă ai împlinit prin studii şi prin ocupaţia actuală dorinţa lui de a avea mai multă ştiinţă de carte şi pricepere în calculele necesare comerţului.
Îţi este predestinat ca într-o mare parte a vieţii să suferi din cauza bărbaţilor. Te-ai aflat şi încă te vei mai afla la un pas de moarte. Ar fi necesar să te implici mai puţin în problemele sentimentale, de oriunde ar veni ele. Dacă sirianul din viaţa ta precedentă s-a distrat pe rupte cu oricine i-a ieşit în cale şi i-a satisfăcut poftele, ţie îţi este hărăzită o viaţă plină de frustrări, ajungând chiar la penitenţe.
Spre norocul tău, până acum ai ispăşit deja cu vârf şi îndesat pedepsele destinului cu care te-ai născut. Apreciez luciditatea minţii tale şi tenacitatea pe care o dovedeşti în lupta pentru supravieţuire. Ai devenit rezistentă la loviturile sufleteşti şi mai ambiţioasă decât înainte. Te vei căli sufleteşte din ce în ce mai mult şi vei lua viaţa pieptiş, adică nu te vei mai lăsa călăuzită de idei nostalgice şi visuri greu de împlinit.
Boala gravă care te chinuieşte are mai multe cauze. Ai suferit enorm din clipa când te-ai născut şi până în prezent. Fotografia ta trădează un secret al mamei tale pe care poate că nu ţi l-a spus. Dânsa nu a dorit să te nască, era prea chinuită, obosită, hărţuită şi numai un prunc în plus îi mai lipsea pentru a-i complica existenţa ! Acum înţelegi mai bine comportarea înstrăinată şi egoistă a mamei tale. Te-ai născut pentru că trebuia să te naşti în această familie şi din această cauză ai luptat pentru binele ei.
Dezechilibrul endocrin a fost provocat şi întreţinut de stress-ul existent în sufletul tău vreme de mulţi ani la rând. Ai fost lovită puternic atât în cap, cât şi în alte zone delicate ale trupului de către fostul tău soţ. Creierul tău a fost traumatizat în repetate rânduri. Coordonarea sistemului endocrin la nivel central este din ce în ce mai şubredă. Urmezi de multă vreme o dietă naturistă foarte severă şi necontrolată de un specialist. Alimentaţia neconsistentă, plus forţarea creierului pentru a putea munci şi supravieţui, ţi-au slăbit foarte mult organismul.
Fostul tău soţ s-a plâns în familia lui că ţi-ai bătut joc de el, înşelându-l cu cine s-a nimerit ca să-l pedepseşti pentru că uneori "te-a pus la punct după cum ai meritat". A spus la toată lumea că te-a luat din milă, culegându-te de pe drumuri şi că te-a "făcut doamnă". Riposta pe care i-ai dat-o, despărţindu-te de el, a scos la iveală demonii care îl stăpânesc. S-a dus la vrăjitoare împreună cu careva dintre neamurile lui, cerându-le să te omoare pentru a spăla ruşinea pe care i-ai făcut-o. Acum înţelegi de ce boala ta nu se vindecă, ci recidivează în ciuda tuturor eforturilor tale şi ale medicilor pentru ameliorare ! Trebuie să mergi de urgenţă la un preot sau călugăr pentru a te dezlega de blestemele fostului tău soţ.
Îţi mai recomand să apelezi cu toată încrederea la renumiţii terapeuţi naturişti din Bucureşti, ale căror cabinete de tratament le cunoaşte toată lumea.
Cu amantul tău te potriveşti numai din punct de vedere spiritual, deoarece spiritele voastre sunt frate şi soră. El ţine mult la tine, dar luciditatea omului care îşi trăieşte viaţa din plin îl împiedică să-şi distrugă familia pentru a se căsători cu tine. Ca fiinţe umane, aveţi prea puţine lucruri în comun. Tu eşti sensibilă, dezinteresată, destul de romantică şi dornică de iubire. El a avut grijă să guste din mai toate plăcerile vieţii. Pentru el viaţa extraconjugală este o practică din tinereţe. Ştie să se poarte frumos cu femeile şi, mai ales, ştie să le mintă. Legătura voastră va rămâne numai de suflet, fiecare dintre voi urmându-şi calea vieţii. Spiritele voastre fiind înrudite, vă veţi despărţi cu greu unul de celălalt, iar toată viaţa veţi păstra în suflete o urmă de nostalgie. Vă veţi reîntâlni în vieţile următoare.
August 1999
< Sus >
În vara anului 1996 am primit scrisoarea unei mame ajunse la disperare deoarece fata ei umbla cu negri. Părăsită de logodnicul ei, fata s-a împrietenit cu un student negru. S-au îndrăgostit unul de celălalt, dar povestea lor de iubire s-a sfârşit brusc odată cu plecarea tânărului în ţara sa. Distrusă sufleteşte, Corina s-a aruncat în braţele fratelui iubitului său pierdut. Acesta, mai puţin sentimental şi mai mult petrecăreţ, a plasat-o şi prietenilor săi. Corina, simţind o atracţie irezistibilă pentru bărbaţii de culoare, a intrat în contradicţie cu părinţii săi care îşi doreau un ginere alb şi, mai ales, român. Durerea mamei, doamna Dorina, a impresionat spiritele bunicilor decedaţi ai Corinei, pe care le-am contactat telepatic. Am constatat cu uimire că, lăsându-şi deoparte obiectivitatea, spiritele chemate nu au ţinut cont de predispoziţiile karmice ale nepoatei lor, Corina, preferând să împrumute ideile rasiste ale fiicei lor, Dorina.
"Ştiu despre isprăvile Corinei şi m-am întristat foarte tare. Eu nu pot să uit ce fată bună a fost şi încă mai este ! Dorina a crescut-o cum trebuie, dar soarta o mână către alte păcate. Zi şi noapte se gândeşte să plece în Africa, ea nu spune la nimeni, dar eu ştiu. Aşteaptă prilejul să o ducă cineva în Africa, dar ajunsă acolo, va fi o nenorocită. Dorina, fata mea cea dragă, ar trebui să facă tot ce se poate pentru a o împiedica să plece. Corina nu va avea noroc acolo, va ajunge o sclavă la batjocura oricui. Este frumoasă şi negrii se simt foarte atraşi de ea.
Eu, ca bunică răposată care vede şi aude tot, aş vrea să-i atrag atenţia Dorinei că fata nu trebuie lăsată de capul ei. Părinţii au datoria de a o căuta mereu şi a-şi spune părerea despre viaţa ei. Copilul nu are mintea coaptă ca a părinţilor. Chiar dacă fata îi evită, dânşii, ca oameni cu scaun la cap, ar trebui să-i deschidă lumina minţii pentru a o abate de pe căile lăturalnice pe care a apucat."
"O rog frumos pe Dorina să fie mai energică cu nepoata mea. Corina trebuie să se mărite cu un român şi, chiar dacă a făcut nişte greşeli, ea trebuie să fie adusă pe calea cea bună. A fost botezată creştină şi aşa vreau să rămână. Locul ei este aici, nu în mijlocul unor negri care şi-ar bate joc de ea din zori şi până în noapte.
Ceea ce voi spune în continuare va fi foarte dureros pentru fiica mea. Într-o viaţă anterioară, spiritul Corinei a fost întrupat într-o negresă pătimaşă, care a avut mulţi admiratori. Ea s-a măritat foarte devreme cu un bărbat căruia i-a rămas credincioasă până la sfârşitul zilelor. A murit foarte tânără, răpusă de o boală îngrozitoare ce bântuia prin jungla în care trăia tribul său. Spiritul fostului ei soţ s-a încarnat în negrul pe care l-a iubit Corina. A fost doar o apropiere temporară a unor spirite care, în urmă cu 500 ani, s-au aflat în postura de soţ şi soţie. Spiritul Corinei îşi doreşte din nou apropierea de cel plecat în Africa. Neputându-şi uita durerea, fata se consolează cu alţii, de aceeaşi rasă ca şi el..."
Martie 2001
< Sus >
În primii zece ani de democraţie românească au apărut în ţara noastră multe meserii noi, din ce în ce mai sofisticate. Bătrâna prostituţie a rămas fermă pe poziţie. Totuşi, vremurile s-au schimbat şi pentru ea, obligând-o să îmbrace straie la modă. Astfel, turismul sexual a devenit una dintre "pelerinele" ei preferate.
În urmă cu doi ani, am primit vizita Aureliei, o tânără de 28 ani, înaltă, voinică, isteaţă la vorbă. Divorţată de curând, mamă a unei fetiţe superbe în vârstă de 5 ani, a rămas şomeră, ca multe alte femei nefericite de pe la noi. M-a rugat să-i descifrez destinul, revelându-i, totodată, şansele de împăcare cu primul ei iubit, din vremea adolescenţei. Au fost la un pas de căsătorie, dar opoziţia părinţilor Aureliei i-a obligat să se despartă. După o vreme, fiecare s-a căsătorit cu altcineva. Reîntâlnindu-l după mulţi ani, Aurelia şi-a simţit din nou inima palpitând de iubire. Îl voia înapoi cu orice preţ ! Nu-i păsa că are soţie şi doi copii, pe care el îi iubea cu disperare. Înfocatele întâlniri intime cu Aurelia nu l-au convins să pronunţe cuvântul fatal : divorţ.
I-am explicat tinerei necugetate că spiritele lor sunt prietene, că s-au mai întâlnit şi în alte vieţi pământene în ipostaza de oameni îndrăgostiţi, chiar soţ şi soţie, dar în această viaţă nu le este predestinat să se căsătorească. A ascultat cu stupefacţie cele ce i-am spus în continuare. În destinul ei este înscrisă o a doua căsătorie, dar nu cu un român, ci cu un cetăţean străin. Am sfătuit-o să fie prudentă, să nu se avânte în braţele oricui i-ar promite căsătoria şi, mai ales, să-şi caute un loc de muncă pentru a-şi putea întreţine copilul. Zis şi făcut, dar anapoda !
Grăbindu-se la măritiş cu vreun străin, a stat o lună de zile într-un hotel din Istanbul cu un turc bogat, bătrâior, cu familie numeroasă, mare amator de "prospături" din România. Biata Aurelia, s-a simţit şi ea "doamnă", cum n-a fost niciodată ! Trecând "luna de miere", turcul i-a spus că nu mai are bani să-şi prelungească şederea la hotel, iar lumina şi apa le-au fost oprite, fiind nevoiţi să plece. Revenind în casa părintească la cicăleala mamei şi sudalmele tatălui, Aurelia mai aşteaptă şi astăzi să o sune telefonul din Turcia.
Prinzând gustul vieţii uşoare şi a banilor turceşti, a cunoscut doi şoferi, care, după ce au iubit-o "turceşte", au dispărut fără urmă. Rămasă iar în şomaj amoros, s-a gândit că ar fi bun şi un român din America ! Tocmai i se întorseseră doi consăteni de peste ocean, lăudându-se că sunt plini de dolari. Primul dintre ei a "distrat-o" de câteva ori, promiţându-i că o ia de nevastă, după care a plecat înapoi, lăsând-o cu trei amintiri : o fotografie, o sarcină şi o boală venerică. Proaspăt vindecată şi cu sarcina dată "la canal", Aurelia s-a mutat la celălalt consătean "american", sperând că i s-au terminat necazurile. La nici trei săptămâni de convieţuire, ca să scape mai uşor de ea, individul şi-a chemat fraţii în ajutor, aruncând-o cu toţii în stradă.
Tristă, într-o stare de confuzie mintală, mi s-a adresat din nou. I-am explicat că graba, naivitatea şi imprudenţele repetate prosteşte au adus-o în situaţia unei prostituate fără clienţi. Am rugat-o să renunţe la prostul obicei de a se lăsa întreţinută de bărbaţi. Găsirea unui loc de muncă şi înscrierea la o agenţie matrimonială serioasă i-ar spori şansele în mod onorabil de a se căsători cu un cetăţean străin.
Mai 2000
< Sus >