< Înapoi la Pagina de KARMĂ,DESTIN, REÎNCARNARE
Profesia predestinată este o creaţie a spiritului. Misiunea acestuia de a sprijini acţiunile omului spre binele lui este incontestabilă. Din acest motiv, destinul are oricât de multe variante, cu scopul de a nu îndepărta fiinţa umană de spiritul ei. Cu cât omul învaţă mai mult, îşi înalţă spiritul pe scara ierarhiei entităţilor inteligente. Nu toţi oamenii îşi practică profesia predestinată. Important este ca prin munca lor să îşi asigure bunăstarea, devenind folositori societăţii.
Nina Petre
31.10.2014
Majoritatea oamenilor îşi aleg alte profesii decât cele ce le-au fost înscrise în destine. Oare de ce ? Am putea da vina, într-o oarecare măsură, pe limitele minţii umane, pe neputinţa ei de a prelua şi a ne comunica toate mesajele primite din adâncul creierului, de la spiritul nostru. Prea puţini dintre noi reuşesc să înveţe şi să practice meseria mult-visată, iar aceasta poate fi alta decât cea predestinată. Pentru unii, dorinţele părinţilor au aspect de legi, pentru alţii, lipsa banilor este o piedică necruţătoare în calea învăţării, atrăgând după sine întreruperea studiilor. Pentru cei mai mulţi, alegerea şi învăţarea unei meserii este determinată de : posibilităţile materiale, apropierea şcolii (facultăţii) de casa părintească, perspectivele financiare oferite de practicarea meseriei respective etc.
Ne punem fireasca întrebare : ce vom păţi dacă meseria aleasă nu este cea predestinată nouă? Putem distinge două situaţii cu caracter general :
a) întâmpinăm dificultăţi încă din perioada învăţării, urmând a ne confrunta cu neîmpliniri majore mai târziu şi cu neputinţa de a le depăşi ;
b) reuşim să învingem ghinioanele, eşecurile, piedicile apărute la tot pasul, dovedind o voinţă “de fier” şi o putere de muncă greu de stăvilit.
Nici aceia care, din fericire, au optat pentru însăşi profesia lor predestinată nu vor fi scutiţi de greutăţi în practicarea ei. Dar vor trece mai uşor peste ele; am putea spune că pentru ei munca va fi mai uşoară şi viaţa mai plăcută. Nici în problematica profesiei predestinate nu există reguli generale. Omul însuşi, cu toate calităţile şi defectele sale, îşi croieşte neobosit drumul spre muncă şi o viaţă mai bună.
Nina Petre
Omul se naşte cu un anumit destin, în care, printre altele, este înregistrată şi viitoarea sa profesiune. Spre nefericirea lor, mulţi îşi aleg o meserie diferită de cea care le este predestinată. De aici, o mulţime de ghinioane puse adeseori pe seama "nenorocului".
Adina este o tânără foarte frumoasă, inteligentă şi bine educată. Singurul copil al unei familii de intelectuali, a avut tot ce-şi putea dori o fetiţă alintată şi adorată de ambii părinţi. Adorată de ei este şi acum, dar alintată, mai puţin. Pentru câteva clipe de mângâiere părintească aleargă de la unul la celălalt în localităţi diferite, cheltuind bani şi uzându-şi nervii în strădania sa zadarnică de a-i împăca. În urmă cu câţiva ani părinţii Adinei au divorţat, mama ei nemaidorind să accepte aventurile soţului. Odată cu divorţul părinţilor în sufletul Adinei s-a rupt ceva, iar fericirea ei s-a spulberat. A încetat să mai creadă că pot exista familii fericite, iar prietenele au consolat-o cu ipocrizie, spunându-i că "fetele se mărită cu cine le cere, iar după nuntă, totul devine rutină". A iubit nebuneşte un băiat, dăruindu-i cu naivitate trupul său, iar el a preferat să se căsătorească cu alta, mai urâtă, dar mai bogată decât ea. I-a reproşat Adinei desele apariţii pe scenă la spectacolele de paradă a modei, unde era admirată de spectatori pentru talentul şi fizicul ei agreabil. De fapt, tânărul nu-şi dorea o nevastă după care ar fi întors capul bărbaţii pe stradă. Distrusă de durere şi ruşine, Adina nu s-a putut hotărî să urmeze o facultate. A schimbat câteva locuri de muncă, fiind concediată fără prea multe explicaţii. Nici în lumea modei nu a reuşit să-şi găsească un loc.
Şomeră, dezorientată, răvăşită sufleteşte, a venit să-mi ceară sfatul, împreună cu mama ei. Investigându-i destinul profesional, am aflat că ar fi trebuit să devină economistă. "Asta, nu !", a ripostat fata revoltată. "Mama este economistă, şi abia îşi câştigă existenţa cu munca ei !". A respins ideea studiilor universitare. După un an am aflat că practica turismul sexual. A fost la un pas de moarte, răsturnându-se cu maşina unui italian. S-a trezit din starea de şoc în sala de terapie intensivă. Şi-a văzut mama palidă, plânsă, nedormită. O veghea de aproape o săptămână ! S-a simţit dintr-o dată o nouă fiinţă, pură şi dornică de viaţă ! În timp ce zăcea fără cunoştinţă i-a apărut ca în vis bunica ei cea dragă, plecată în nefiinţă acum câţiva ani. A privit-o drept în ochi şi i-a spus cu voce rugătoare : "Scumpa bunicii, vreau să te văd studentă, aşa cum a fost măicuţa ta. Mă doare să te ştiu pe drumuri, fără nici o meserie !".
M-au vizitat din nou, aşteptând nerăbdătoare verdictul meu. Spiritul Adinei mi-a spus că a hotărât să-i schimbe profesiunea predestinată, impresionat fiind de suferinţele şi dezamăgirea fetei. Este convins că i s-ar potrivi şi meseria de jurnalistă. Recunoscând că o atrage munca de reporter, Adina a acceptat să se apuce de învăţat pentru a intra la facultate.
După două săptămâni a fost angajată secretară la o firmă. M-a anunţat fericită că "a intrat în rând cu oamenii".
Nina Petre,
Ianuarie 2000