<
Înapoi la Pagina index cu ALTE VIEŢI
ANTERIOARE
Vieţile anterioare ale spiritului
ALIN
Prezentare
A trecut un an de la moartea tragică a lui
ALIN. Băiatul de 16 ani, elev de liceu, traversa strada grăbindu-se, zi de zi,
să ajungă mai repede acasă. Pe data de 1 iunie 2016, când toată ţara
sărbătorea Ziua Copilului, viaţa lui ALIN a fost distrusă de o maşină
grăbită ca victima ei. Trupul băiatului, zdrobit, şi-a pierdut puterea de a
mai trăi. Mama lui ALIN, Cristina, mă cunoştea de multă vreme. Disperată
şi nedumerită, m-a rugat să cercetez cauzele morţii premature a copilului său.
Aşa a ajuns cel care fusese băiatul bun şi ascultător, ALIN, erou al acestui
capitol. Am găsit un răspuns la întrebarea chinuitoare pentru părinţii lui: de
ce le-a murit copilul? Vi-l spun şi dumneavoastră: ALIN fugea disperat de
teama unor traficanţi de droguri, care îl ameninţau că îl vor nenoroci în
bătaie dacă nu le va cumpăra "marfa". Nu avusese curajul să le spună
părinţilor ce dramă trăia.
Nina Petre
9 iunie 2017
EPISOADE SPIRITUALE COMENTATE
Pierre Valdy (1856-1916)
Lola (1788-1821)
Episodul 1 -
PIERRE
Eroul povestirii este francezul PIERRE VALDY, a cărui viaţă s-a
desfăşurat între anii 1856-1916. PIERRE s-a născut în oraşul Marsilia, port la
Marea Mediterană.
Părinţii lui, Leonard şi Annelise, îl aveau numai pe el. Leonard
îşi întreţinea soţia şi fiul prin activitatea de medic chirurg în marele spital
din oraş. PIERRE s-a obişnuit încă din anii şcolii generale să îşi viziteze tatăl
la spital, simţindu-se atras de chirurgie, pe care o considera o adevărată artă.
În ultima clasă a şcolii generale, a renunţat la idealul de a
deveni medic, orientându-se spre liceul de marină militară care funcţiona în
oraşul său. Se gândea că în anii de liceu va avea timp să se pregătească pentru
admiterea la Medicină dacă în Marină nu se va simţi bine. Ceea ce a studiat şi a
practicat în perioada liceului i-a plăcut foarte mult, crezând că marinarii se
bucurau de mai multă libertate decât medicii din spitale. A terminat liceul la
19 ani, în 1875, find trimis de urgenţă cu un vas militar în misiuni de
patrulare de-a lungul coastei franceze.
De aproape 5 ani, ţara lui, Franţa era o republică. În 2
septembrie 1870, împăratul Napoleon III capitulase în bătălia de la Sedan şi
fusese luat prizonier, ca urmare a Revoluţiei pariziene din 4 septembrie 1870.
Împăratul a fost declarat destituit şi s-a proclamat cea de-a Treia Republică
franceză, care a durat până în 1940.
Marinarul militar PIERRE Valdy s-a căsătorit la 28 de ani, în
1884, cu profesoara de limba engleză Rita Servil, o tânără în vârstă de 25 ani,
angajată a unui liceu din Marsilia. După ce a pierdut câteva sarcini, medicii
i-au spus Ritei că nu va putea avea niciodată copii. PIERRE s-a resemnat, fiind
prea ocupat cu activitatea lui navală. Se gândea că nu va trăi mult, din cauza
deselor pericole întâlnite în misiunile sale de luptă. În 1914, când a izbucnit
Primul Război Mondial, avea 58 de ani.
În 28 iunie 1914, la Sarajevo, arhiducele Franz Ferdinand de
Habsburg a fost asasinat de terorişti sârbi. Ca urmare, Austria i-a trimis
Serbiei un ultimatum dur, apoi a invadat-o în 28 iulie. Imediat s-au dezlănţuit
clauzele alianţelor care legau între ele principalele puteri europene. Tripla
Alianţă era formată din Austria, Germania şi Italia. Tripla Înţelegere, Antanta,
cuprindea Anglia, Franţa şi Rusia. Germania i-a declarat război Rusiei la 1
august. Acest pas a determinat mobilizarea Franţei şi declaraţia de război a
Germaniei către Franţa, pe 2 august.
Flotă militară franceză a participat la războiul naval pe Marea
Mediterană, Marea Mânecii şi Marea Nordului. În 1915, Germania şi-a intensificat
lupta cu ajutorul submarinelor, declarând la 4 februarie apele teritoriale
britanice drept zonă de război, cu posibilitatea scufundării oricăror nave, chiar
şi de mărfuri sau neutre. Pe data de 31 mai 1916, flota germană din Marea
Nordului a provocat mari pierderi flotei engleze în luptele din apropierea
peninsulei daneze Jütland. Totuşi, nu a reuşit să îi ia Angliei supremaţia pe
mare.
Crucişătorul militar francez pe care lupta PIERRE Valdy a fost
trimis în ajutorul flotei britanice. La intrarea în apele Mării Nordului, nava a
fost lovită de pe un submarin german. Explozia puternică de la bord a ucis
echipajul, urmând scufundarea inevitabilă a navei franceze.
Sfârşitul dramatic al ofiţerului PIERRE, prin spulberarea
trupului în momentul exploziei, a produs spiritului său o traumă pe care cu greu
şi-a depăşit-o. Acest spirit are o structură karmică dificilă, ca urmare a
multor antecesori cu mari probleme de comportament în care a fost întrupat.
Într-un fel, PIERRE a fost scutit de soarta să devină prizonier de război sau să
fie mutilat ca mii de luptători din Primul Război Mondial.
Nina Petre
31 octombrie 2016
COMENTARIILE CRISTINEI
"Doamna Nina, vă mulţumesc pentru ajutorul pe care mi-l daţi şi efortul
pe care îl depuneţi. Nu ştiu de ce Alin şi-a ales astfel de misiuni de
întrupare. Sincer, este destul de greu pentru mine să înţeleg cum
funcţionează legea karmei. Ce aş vrea poate să mă lămuriţi
dumneavoastră,dacă Pierre a fost aşa, cum de Alin nu a avut pic de agresivitate, nu putea să
răspundă agresiunilor colegilor din şcoală, nu dorea nimic de la nimeni (dacă
cineva îi oferea ceva, nu primea, uneori îi spuneam eu să primească) nu cerea nimic
nici de la noi, decât necesităţi şcolare (bineînţeles că nu i-a lipsit
nimic), dacă cineva vroia ceva de la el, îi oferea imediat, lua toate lucrurile
care se întâmplau în serios. Când era mic, de la doi ani până a mers la şcoală, când
ieşeam afară, aveam o bisericuţă lângă noi, şi nu exista să ieşim afară fără să
intrăm în curtea bisericii să mergem la Doamne-Doamne. Era
desăvârşit, responsabil, serios... Poate pentru că a stat 83 de ani în planul
spiritual şi reuşise să expieze toate aspectele rele din viaţa lui Pierre?
Mă interesează dacă puteţi investiga ce a făcut în plan
spiritual în aceşti 83 de ani? Este un spirit albastru sau roşu? Îmi amintesc că
avea 3-4 ani şi ne uitam amândoi la tv la o emisiune cu o femeie care avea 4
copii cu 4 bărbaţi şi ultimul bărbat nu şi-a recunoscut copilul, iar când a
auzit, Alin a izbucnit în plâns şi a zis: "Nenorocitu' nu a vrut copilul"; abia am reuşit
să-l liniştesc. Acum, la liceu, colegii aveau relaţii pasagere cu colege de la clasa
de ştiinţe, el nu a putut să facă ca ei. Pe prima prietenă, pe care şi-o făcuse de
două luni,
el a tratat-o cu cea mai mare seriozitate. O iubea."
Cristina
2 noiembrie 2016
"Aşa cum mi-aţi spus, vi-l zugrăvesc pe copilul Alin.
La naştere a făcut o criză puternică de icter, apoi a rămas cu o
sensibilitate la bilă, a făcut de două ori dischinezie biliară. La două luni a spus
de două ori "mama". A vorbit normal, a mers la 11 luni, ca orice copil normal. De bebeluş
a fost foarte frumos şi până a plecat. Îi plăcea umorul, avea doi ani şi ceva şi
urmărea serialul "Leana şi Costel" cu Vacanţa mare. Râdea până nu mai putea, că mă
întrebam ce o înţelege. El însuşi uneori era ironic, dar niciodată pe seama
defectelor personale. Deşi nu vorbea prea mult, când o făcea, foarte des emitea
judecăţi de valoare, tot timpul gândea mai matur decât vârsta la care era. A fost
foarte cuminte, nu prea se adapta la şcoală cu colegii, îmi spunea că îl enervează
că sunt gălăgioşi în timpul orelor şi îl distrag, nu suporta zgomotele, nu suporta
să audă persoane care se certau, îşi punea mâinile la urechi. Nu prea a avut
abilităţi nici cu mâinile şi nici sportive. Acum câţiva ani m-a întrebat "Mama,
eu de ce nu am niciun talent?" şi i-am explicat că copiii talentaţi sun puţini şi că
majoritatea ne găsim vocaţia mai târziu. Îi plăcea matematica, biologia şi acum
zicea că vrea să meargă la universitate să studieze istoria. Eu şi taică-su i-am
spus că nu este o profesie din care să trăiască, iar diriga, care era profa de
matematică, i-a spus că el are o minte logică şi că ar trebui să meargă la
politehnică şi istoria să o ţină ca hobby.
Era foarte cinstit, iubea adevărul, nu
era ataşat de nimic material, nu s-a jucat cu jucării, stătea mult la
calculator (de aici a învăţat limba engleză), la liceu era la clasa de mate-info, profil
intensiv engleză. Era foarte precaut, uneori nu se hotăra prea repede în decizii,
era ezitant. La liceu s-a integrat bine în colectiv, asta datorită Dirigăi, care a
reuşit să facă din copii, îngeri. Le-a dezvoltat spiritul de echipă, de
cooperare, i-a învăţat să se respecte şi să se iubească. Cât a stat Alin la
spital (9 zile) în moarte cerebrală, copiii din clasa lui şi alte două clase de fete
de la ştiinţe au stat continuu pe holurile spitalului împreuna cu Diriga, profa
de engleză şi de biologie. Niciodată nu s-a certat cu cineva, îmi spunea că
"Mama, sunt
proşti nu ştiu ce fac". La generală îl necăjeau copiii şi eu îi ziceam:
"Reacţionează şi tu, că altfel te vor necăji mereu". La priveghi, un coleg a stat
afară şi plângea continuu şi naşa lui Alin s-a dus la el şi l-a întrebat de ce
plânge aşa. El i-a spus: "Pentru că îmi pare rău că îl necăjeam în fiecare zi,
că vroiam să îl fac să reacţioneze, că îl iubeam şi îmi părea rău că se lasă
jignit de alţii. Acum îmi pare rău că l-am supărat uneori". Cu un an înainte
să plece vroia să-şi facă o prietenă. Cu o seară înainte de accident a venit la mine în cameră şi m-a
întrebat: "Îţi place prietena mea?" şi i-am spus că da, că este la fel ca şi el,
liniştită, apoi ne-am pupat şi îmbrăţişat. Cam acesta a fost copilul Alin."
Cristina
12 octombrie 2016
< sus >
Episodul 2
- LOLA
Eroina povestirii este spaniola LOLA MANIDES, a cărei viaţă s-a
desfăşurat între anii 1788-1821. LOLA s-a născut în localitatea Palomas, situată
în regiunea Extremadura, la sud de Merida.
Părinţii LOLEI, Manolo şi Estela, aveau două fete. LOLA era cu 4
ani mai mică decât Ulira. Familia Manides trăia modest, din comerţul cu fructe
practicat de cei doi părinţi. Fetele au urmat cursurile şcolii generale din
Palomas, iar după aceea s-au gândit la măritat. Ulira s-a căsătorit la 16 ani cu
un militar din Merida, prin intermediul căruia LOLA a făcut cunoştinţă cu un
artist şi patron de circ ambulant.
Abia împlinise 15 ani când s-a îndrăgostit de frumosul Gueño
Suabes. La 26 de ani, Gueño a răpit-o pe LOLA, ducând-o în casa lui din Merida,
unde au făcut nunta, cu ajutorul Ulirei şi al soţului acesteia. Părinţii lui
Gueño locuiau în Portugalia şi nu au ajuns la nuntă. Manolo şi Estela, disperaţi
de plecarea celor două fete, au vândut tot ce aveau în Palomas, apoi s-au mutat
în Merida, pentru a-şi putea ajuta fetele.
Fascinată de munca artiştilor de circ, LOLA a învăţat tot ce i-a
fost permis. Ar fi dorit să evolueze la trapez, dar vârsta înaintată nu i-a
ajutat corpul să facă efortul necesar. S-a mulţumit cu gimnastica la sol,
dresura de papagali şi altele. Gueño o iubea foarte mult şi o admira pentru
dorinţa ei de a se menţine ca membră în trupă lui de artişti. Plecau în lungi
turnee prin ţară, cunoscând viaţa grea a poporului spaniol.
La data naşterii LOLEI, în Spania domnea regele Carol IV
(1788-1808), membru al dinastiei de Bourbon. La 19 martie 1808, a fost obligat
să abdice în favoarea fiului său Ferdinand VII. Acesta a domnit între 19 martie
şi 5 mai 1808. Prin acordul franco-spaniol de la Bayonne, din 5 mai 1808,
Ferdinand VII a renunţat la tronul Spaniei în favoarea tatălui său, Carol IV. La
rândul său, Carol IV a renunţat la tron în favoarea lui Napoleon I. Acesta l-a
numit în 6 iunie 1808 pe fratele său, Joseph Bonaparte, ca rege al Spaniei, iar
pe Ferdinand VII l-a închis în castelul Valencey. Între 1808 şi 1813, Spania a
fost ocupată de trupele franceze. Joseph Bonaparte a domnit în Spania între 1808
şi 1813, cu numele de Joseph I.
În urma eliberării teritoriului Spaniei de sub dominaţia
trupelor franceze, în noiembrie 1813, Napoleon I l-a eliberat din captivitate pe
Ferdinand VII, redându-i coroana. Reintrarea lui Ferdinand VII în Madrid, la 22
martie 1814, a marcat restaurarea dinastiei de Bourbon. El a domnit până în anul
1833.
Pustiirea ţării de către trupele napoleoniene a lăsat urme
dureroase în viaţa şi sufletul fiecărui spaniol, fie că era sărac, fie că era
bogat. Până în 1821, când LOLA Suabes a încetat din viaţă, Spania încă se mai
străduia să îşi vindece rănile provoate de Napoleon şi armata sa.
Gueño muncea din greu pentru a-şi menţine circul pe linia
subzistenţei. Călătoreau zi şi noapte, străbăteau ţara în lung şi lat, dădeau
spectacole în oraşe şi la ţară, peste tot unde erau primiţi cu amabilitate. Din
cauza vieţii peste măsură de obositoare şi a eforturilor fizice în gimnastica la
sol, LOLA nu a reuşit să păstreze nicio sarcină. Deşi Gueño îşi dorea să aibă
măcar un copil împreună, visul său frumos nu s-a împlinit.
Bărbatul avea 44 de ani când LOLA a fost împuşcată în plin
spectacol, pe o scenă improvizată în Merida. De câteva săptămâni, un aventurier
tânăr cu ceva bani în buzunare se ţinea pe urmele circului, peste tot pe unde
poposiseră artiştii. Reveniţi în Merida, şi-au pregătit un nou spectacol.
Aventurierul îi trimisese veste de mai multe ori LOLEI, prin servitorul său, că
o vrea de amantă. Gueño l-a întâmpinat pe aventurier în seara cea nefastă,
nelăsându-l să se apropie de scenă. I-a spus nenorocitului că soţia lui nu era
de vânzare. De la mare distanţă, glonţul pornit din pistolul criminalului a
lovit-o pe LOLA drept în inimă. Moartea a survenit instantaneu, sub privirile
îngrozite ale celor de faţă. Asasinul a fost prins imediat de mulţimea furioasă
şi dat pe mâna jandarmilor. Judecat de urgenţă, a primit drept pedeapsă
închisoarea până la sfârşitul vieţii. A murit în închisoare după câţiva ani,
bolnav de tuberculoză.
Spiritul LOLEI, urmărit ani la rând de cel al criminalului
Gerosio, a avut multe necazuri din cauza lui, fie că era întrupat, fie că se
afla liber în astral.
Întrupându-se în Alin, nefericitul spirit a înţeles că nu îl va
putea proteja pe băiat de răzbunarea rivalului său. Nici măcar nu a fost în
stare să îi stimuleze lui Alin intuiţia şi instinctul de autoapărare atunci când
maşinile de pe stradă îi ameninţau viaţa. Prin moartea violenta a lui Alin, a
decăzut din poziţia onorabilă în care se afla după dispariţia fizică a LOLEI.
Nina Petre
15 noiembrie
2016
COMENTARIUL CRISTINEI
"Am citit karma 2 şi am unele nelămuriri:
1. Nu am înţeles de ce a retrogradat spiritul lui Alin după
această moarte prin accident de circulaţie?
2. În momentul când Alin a traversat strada, spun martori că el a
fost claxonat de alte maşini şi nu a auzit nimic, s-a dus drept în maşină. Este
posibil ca el să fi fost într-o stare modificată de conştiinţă sau poate să fi
fost scos din corp înainte de impact, că numai aşa îmi explic cum nu a văzut şi
nu a auzit nimic. Poate mă puteţi ajuta să înţeleg cum s-a întâmplat.
Apoi vreau să vă spun că Alin a avut un papagal pe care, într-o zi
când ne-am întors acasă, l-am găsit mort în cuşcă. A plâns foarte mult şi a mers cu
taică-su şi l-au înmormântat. Mă gândesc că această iubire pentru papagal venea din
viaţa Lolei, care s-a ocupat de papagali.
Acum câteva zile, soţul meu l-a visat că a venit la el foarte speriat
şi i-a spus: "Tata, mă urmăreşte un om foarte rău" şi taică-su i-a zis să meargă în
apartamentul cuiva şi să se ascundă acolo, dar Alin i-a spus că nu poate, că îl
găseşte mereu după buletin. Era spiritul acelui aventurier care aţi spus că îl
urmăreşte din viaţa Lolei? Dacă este aşa, vă rog să vorbiţi cu ghizii spirituali ai
acelui spirit să-l lămurească să-l lase în pace. Căci mă gândesc că Alin se poate reîncarna în orice condiţii, numai să scape de acel
spirit. Aş vrea din toată fiinţa mea să-l puteţi ajuta. În plan astral nu sunt
nişte instanţe?! cum de permit ca nişte spirite neevoluate să hărţuiască alte
spirite fără vină?!
Vă mulţumesc şi sper să-l puteţi ajuta."
Cristina
27 noiembrie
2016
< sus >