< Înapoi la Pagina index cu ALTE VIEŢI ANTERIOARE
Prezentare
Licenţiată în Psihologie, Andreea a urmat cursuri de Psihoterapie şi Infoenergetică. Intenţionează ca, în viitorul apropiat, să îşi deschidă un cabinet privat în care să practice terapiile alternative. Având un suflet foarte sensibil, manifestă multă exigenţă în relaţiile cu sexul opus. Încă nu a găsit bărbatul capabil să o facă fericită.
Nina Petre
12 august 2012EPISOADE SPIRITUALE COMENTATE
Vittoria Santelli (1898-1944)
Martinela Suxeo (1802-1873)
EPISODUL 1 - VITTORIA
Italianca VITTORIA SANTELLI s-a născut în Torino şi a trăit între anii 1898-1944. Părinţii ei, Vincente şi Astrucia, au avut 6 copii: Vittoria, Laura, Isidoro, Pandro, Aleno, Ivaccio. Veniturile lor proveneau din magazinul de antichităţi al lui Vincente şi cofetăria Astruciei. Copiii au crescut cu o bonă şi o servitoare, părinţii fiind plecaţi toată ziua la lucru. Primul născut, Isidoro, şi-a însoţit tatăl la magazin încă de la vârsta de 5 ani. La 10 ani, achiziţiona obiecte vechi de la clienţii care doreau să le vândă. Băiatul a continuat afacerea tatălui său după împlinirea vârstei majoratului. Pandro a devenit navigator, Aleno şi Ivaccio preferând comerţul cu lemne şi mobilă. Laura şi VITTORIA au urmat cursurile unui colegiu de fete, după care şi-au găsit de lucru. Laura a primit un post de guvernantă în familia unui nobil bogat.
VITTORIA s-a angajat ca secretară la casa parohială de care aparţinea familia ei. Avea doar 19 ani când a devenit omul de încredere al episcopului, fiind transferată la palatul episcopal. VITTORIA era o fiinţă profund religioasă, cunoscând toată literatura existentă în biblioteca palatului. După câteva luni, a fost cerută în căsătorie de tânărul Pedro Cvarini, medicul personal al episcopului Lucio Barili. Proaspăta familie Cvarini şi-a stabilit domiciliul în casa părinţilor lui Pedro, urmând să locuiască împreună cu ei. VITTORIA, prin funcţia ei importantă la palat, devenise o persoană extrem de respectată în toate mediile sociale. După căsătorie, Pedro şi-a mărit clientela, marea parte a clerului din oraş preferându-l altor medici. VITTORIA a devenit mamă pentru prima oară la vârsta de 22 de ani, aducându-l pe lume pe fiul lor Claudio. După 3 ani, a urmat frăţiorul său, Merulio. Din cauza unor complicaţii genitale şi a dorinţei de a-şi păstra serviciul, VITTORIA a renunţat să mai devină mamă. Cei doi băieţi au crescut într-o atmosferă de sobrietate, corectitudine şi studiu intens. Tatăl lor, Pedro, i-a îndemnat să înveţe carte până când vor deveni intelectuali ca şi el. Copiii l-au ascultat, aducându-i cu recunoştinţă două diplome universitare. Claudio devenise avocat, iar Merulio, ofiţer de aviaţie.
Viaţa VITTORIEI a fost scurtă, ea închizând ochii la numai 46 de ani. Vestea prăbuşirii lui Merulio cu avionul militar, pe care îl pilota într-o zonă de război, i-a provocat bietei mame o criză cardiacă fatală. VITTORIA a fost o femeie dăruită familiei şi muncii sale. Credinţa ei puternică în Divinitate s-a transmis ca o binecuvântare cerească tuturor celor din jurul său.
Nina Petre
16 aprilie 2010
COMENTARIUL ANDREEI
"Îmi doresc o familie şi copii personali. Şi chiar nu vreau să fiu mamă singură. Vreau o relaţie de calitate şi un mediu propice pentru un copil. Sunt dispusă să aştept... Mi s-a părut firesc să mă căsătoresc... să am copii...
Cu sufletul tău te afli în contact permanent. Este o colaborare intuitivă, care te sprijină în tot ceea ce faci. Uneori cred că suntem în dezacord... ca acum, spre exemplu... eu vreau familie... şi simt că nu mă ajută deloc... ba din contra. Ieri seară cred că am perceput ceva în camera mea... mobila care a trosnit... sentiment clar că cineva este în cameră... chiar două entităţi... era doar un sentiment că sunt prezenţi... dar au dispărut în câteva secunde. Am avut o durere seacă în zona inimii, ca o strângere de inimă... şi sentimente de tristeţe."
Andreea
3 iulie 2010
Braşov
"Au fost perioade de tensiune pe care corpul a ştiu să le regleze, am făcut o gripă serioasă cu febră şi astfel am mai făcut curăţenie. Cu această ocazie, au apărut situaţii, persoane cu care am reaşezat relaţii sau, cel puţin, eu m-am repoziţionat cu ei/ele, în funcţie de ceea ce am simţit că merită sau nu investit în acea relaţie. Legat de faptul de a nu arăta starea mea sufletească, la mine este dificil acest aspect... sunt oarecum transparentă, uşor de citit... şi de aici neajunsurile.
Cred în reîncarnare, însă probabil nu stăpânesc elementele de bază sau cum pot transfera acele informaţii în ceva concret în viaţa actuală. Identific însă dificultăţi legate de a întâlni un bărbat în acord cu mine. Este predestinare sau sunt doar alegeri actuale."
Andreea
7 octombrie 2010
Braşov
< sus >
Episodul 2: MARTINELA
Portugheza MARTINELA SUXEO a trăit între anii 1802-1873. Ea s-a născut în localitatea portuară Gafanha da Nazare, situată pe ţărmul Oceanului Atlantic. Părinţii ei, Lucas şi Armina, au avut patru copii: o fată (Martinela) si trei băieţi (Amedeo, Tiberius, Perido). Lucas muncea ca marinar pe o navă militară aflată în slujba Casei Regale portugheze. Fiind plecat de acasă perioade îndelungate de timp, nevasta lui, Armina, se descurca după cum putea cu gospodăria şi creşterea copiilor. Banii aduşi de Lucas fiind insuficienţi, femeia şi-a făcut propria afacere, fiind ajutată mult de mama ei, Santa. Cele două femei deosebit de harnice preparau zilnic prăjituri la comandă, pe care le vindeau unor doamne din localitate.
Unica fată, MARTINELA, a moştenit îndemânarea şi hărnicia mamei sale. Cel mai mult o bucura pe mica gospodină pofta cu care fraţii ei înfulecau dulciurile preparate de ea. Băieţii fiind cu toţii mai mici decât sora lor, o ascultau ca şi pe mama sau bunica, lăsând obrăzniciile de fiecare dată când li se făcea vreo observaţie. Dorul de tată i-a chinuit pe toţi, până când vârsta le-a permis să se îmbarce alături de Lucas, urmând să execute ani de zile ordinele căpitanului. Nava lor făcea curse între Portugalia şi Brazilia, supraveghind traseul vaselor comerciale. În anul 1822, MARTINELA avea deja 20 de ani când Pedro, fiul ducelui João de Bragança, a fost proclamat împărat al Braziliei, ţara obţinând independenţa deplină faţă de Portugalia. Nava militară pe care activau Lucas şi fiii săi a fost retrasă din circuitul oceanic, fiind prea veche şi periculoasă pentru echipaj. Lucas şi-a schimbat specificul muncii, ocupându-se cu pescuitul şi vânzarea recoltei obţinute. Fiii săi au continuat să activeze în cadrul Marinei Regale.
MARTINELA era măritată atunci când tatăl său a revenit acasă. Soţul ei, negustorul de haine Vincente Todiso, îi asigura o viaţă normală de familie. Căsătoriţi în urmă cu 2 ani, ei aveau deja un băieţel, pe micuţul Tobias. De copii ocupându-se mama lui Vincente, Alija, MARTINELA şi-a putut vedea în continuare de afacerea vieţii ei, cofetăria. Împreună cu Armina, îşi deschisese un mic magazin de dulciuri, care le aducea an de an venituri din ce în ce mai mari. Pasiunea MARTINELEI pentru cofetărie se baza pe bucuria imensă care îi inunda sufletul văzând cât de mult apreciau clienţii produsele muncii sale. Ideea de bază era aceea de a-i face pe oameni fericiţi, fie doar oferindu-le şansa unor satisfacţii digestive. Viaţa tuturor era nesigură, stresantă, iar atmosfera din port era mereu încărcată de teama unor pericole ce puteau veni de pe întinsul oceanului.
MARTINELA şi Todiso au avut trei copii: Tobias şi cele două fete, Alma şi Luceta. Unicul fiu, Tobias, a plecat devreme pe apă, continuând tradiţia neamului Suxeo. Alma şi Luceta s-au asociat cu mama lor, extinzând comerţul cu dulciuri şi adăugându-i diverse produse de panificaţie.
MARTINELA, a cărei viaţă de adult s-a desfăşurat mai mult în casă şi la magazinul ei, s-a bucurat mereu de respectul şi recunoştinţa celor din preajmă. Femeia avea şi darul vorbirii, fiind mereu pregătită să facă ordine în jurul său. După ce împlinise 60 de ani, iar puterile îi scădeau pe măsură ce trecea vremea, rolul ei în magazin era mai mult de a sta la taclale cu clienţii, care îi povesteau tot ce se mai întâmpla prin oraş. MARTINELA avea o sumedenie de sfaturi la îndemână, pe care le oferea cu mare plăcere celor care aveau nevoie de ele. Pe lângă pasiunea înnăscută de a hrăni oamenii cu dulciuri, femeia se bucura chiar şi atunci când le dădea sfaturi în mod gratuit. Având o intuiţie bine dezvoltată, MARTINELA simţea trăirile sufleteşti ale tuturor celor care se aflau în apropiere. Era suficient pentru ea să le privească feţele, dar mai ales ochii, reuşind să înţeleagă imediat ce se petrecea în sufletul lor. În ziua morţii, survenită din cauza trupului uzat de prea multă muncă, oamenii şopteau peste tot: "A murit înţeleapta!".
Nina Petre
15 iunie 2012
COMENTARIUL ANDREEI
"MARTINELA a fost o persoană de acţiune şi familistă – se pare că aceste trăsături le-au avut cam toţi antecesorii, dar şi cea de femeie/bărbat întreprinzător/comerciant. Ideea legată de consiliere/sfătuire şi înţelepciune este bine de ştiut, poate mă ajută în ceea ce fac acum. Cred că avea harul ascultării şi reuşea să influenţeze mai mult prin puterea exemplului... O persoană mai în vârstă şi trecută prin greutăţi, dar pe care le-a depăşit... este şi credibilă. Un personaj pozitiv. Probabil că şi eu, cea de acum, aş fi făcut cam aceleaşi lucruri în situaţia ei. Din ce văd, atunci modelul feminin era cam cum este şi în prezent, cea care răzbate şi "duce" familia. Bărbaţii erau şi nu prezenţi... sau rolurile erau foarte clar definite. Parcă la o viaţă grea nu rezista decât cel adaptat şi dinamic.
Cu toţi aceşti antecesori mă întreb totuşi eu de ce sunt şi nu sunt în acest şir de caracteristici. Am realizat nişte studii, pe care nu le valorific la potenţialul maxim, din considerente ce ţin de oportunităţi şi de situaţia socio-economică actuală... poate este o scuză... dar momentan nu prea am cum face altceva decât să aştept o perioadă favorabilă. În legătură cu continuarea studiilor, eventual doctorat... poate fi un plan. Sugestia pentru cercetare – este de luat în calcul."
ANDREEA
18 iunie 2012
Braşov
< sus >
Episoadele spirituale de mai sus se regăsesc în cartea
"VIEŢILE ANTERIOARE ALE SPIRITULUI - volumul 1", autor NINA PETRE