BOLI SPIRITUALE

Mariana Caplan, ph.D, şi-a petrecut ultimii 15 ani cercetând şi scriind despre discernământul pe calea spirituală. Cunoscând sute de învăţători şi mii de practicanţi spirituali, ea a observat cu stupefacţie că viziunea şi practica noastră spirituală poate fi "infectată" de câteva "boli cu transmitere spirituală". Iată principalii "contaminanţi":

1. Spiritualitatea de tip "fast-food": Amestecaţi spiritualitatea cu o cultură occidentală care promovează viteza, multitasking-ul şi recompensarea imediată şi veţi obţine probabil o spiritualitate "fast-food". Ea provine din fantezia noastră, comună şi de înţeles, că eliberarea de suferinţa umană poate fi un proces rapid şi uşor. Totuşi, un lucru este clar: transformarea spirituală nu poate fi obţinută dintr-o dată.

2. Falsa spiritualitate: Este tendinţa de a umbla, a te îmbrăca şi a acţiona aşa cum ne imaginăm că ar face o persoană spirituală. Dar aceasta este doar o imitaţie a realizării spirituale autentice, precum sunt produsele contrafăcute vândute ieftin pe la colţul străzii.

3. Motivaţie confuză: Deşi dorinţa noastră de evoluţie spirituală poate fi autentică, ea este deseori amestecată cu motivaţii mai pământeşti, cum ar fi dorinţa de a te simţi iubit, dorinţa de a fi legat de cineva, nevoia de a-ţi umple goliciunea sufletească, credinţa că drumul spiritual îţi va alunga orice durere şi ambiţia spirituală, adică dorinţa de a fi cineva "special", mai grozav ca alţii.

4. Identificarea cu experienţele spirituale: În această boală ego-ul îşi asumă meritul experienţei spirituale şi începem să credem că noi suntem întruchiparea iluminării. De obicei, fenomenul nu durează la nesfârşit, dar tinde să se prelungească la cei care se consideră persoane iluminate sau care au statutul de învăţători spirituali.

5. Ego-ul spiritualizat: Boala apare când structura profundă a personalităţii este profund pătrunsă de concepţii şi idei spirituale. Ego-ul se retrage la adăpost sub această carapace "spirituală", ceea ce îl face impenetrabil la critici, sfaturi, feedback, stimuli proaspeţi. Ne blocăm creşterea spirituală reală tocmai în numele ideilor noastre îndelung elaborate, dar pietrificate, despre spiritualitate.

6. Producerea pe bandă rulantă de maeştri spirituali: La ora actuală există numeroase şcoli şi tradiţii spirituale la modă care îi fac pe discipoli să creadă că ei se află la un înalt nivel de iluminare spirituală, lucru departe de a fi adevărat. Totul se produce conform reţetei: primeşte lumina, trăieşte experienţa mistică şi – gata! – eşti iluminat şi pregătit să-i iluminezi şi pe alţii în acelaşi mod. Problema nu este că astfel de oameni predau lecţii despre spiritualitate, ci că ei se cred a fi ajuns deja maeştri.

7. Orgoliul spiritual: După ani de eforturi, practicantul atinge un anumit nivel real de înţelepciune, ceea ce îi stimulează mândria, sentimentul de "superioritate spirituală". Boala se manifestă sub forma gândurilor de genul "sunt mai bun, mai înţelept şi deasupra celorlalţi, fiindcă eu sunt un om spiritual."

8. Mintea colectivă: Cunoscută şi sub numele de gândire de grup, mentalitate de sectă sau boală de ashram, este un virus insidios al dependenţei. Într-un grup spiritual se fac convenienţe subtile şi inconştiente despre cum ar fi corect să gândeşti, să umbli, să te îmbraci, să acţionezi. Indivizii şi grupurile infectate cu acest virus resping persoanele, atitudinile şi circumstanţele care nu se conformează regulilor nescrise ale grupului.

9. Complexul "poporului ales": Acest complex de superioritate nu aparţine exclusiv evreilor. Este credinţa că "Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, pur şi simplu, mai bun decât orice alt grup". Acest crez maladiv nu trebuie confundat cu recunoaşterea faptului că ai găsit calea cea mai bună pentru tine, adică învăţătorul spiritual sau comunitatea potrivită ţie!

10. Virusul mortal - "Am ajuns!": Această boală este terminală, mortală pentru evoluţia noastră spirituală. Este vorba de credinţa că "am ajuns" la scopul final al căii spirituale. Din momentul în care credem că nu mai este nimic de atins, progresul spiritual şi orice dezvoltare ulterioară încetează.

În dobândirea discernământului pe calea spirituală este important să ne descoperim bolile ego-ului şi autoînşelării, al căror morb îl avem cu toţii. Atunci avem nevoie, mai mult decât oricând, de simţul umorului şi sprijinul prietenilor spirituali veritabili. Când înfruntăm obstacolele de pe cale, pot interveni şi clipe când cădem în disperare şi ne scade stima de sine, sau ne pierdem credinţa în disciplina pe care o urmăm. Totuşi, trebuie să ne păstrăm credinţa în noi înşine şi în ceilalţi ca să putem realiza ceva important pe lume.

Completări din aceeaşi autoare

DISCERNĂMÂNTUL SPIRITUAL

Discernământul spiritual, numit în sanscrită viveka khyatir, se spune că este "înţelepciunea supremă" pe calea spirituală. Discriminarea este un cuvânt care semnifică capacitatea de a distinge şi a selecta ceea ce este adevărat, superior, cel mai potrivit la un moment dat. Cei care au discernământ spiritual aplică această abilitate intuitivă în chestiunile spirituale şi pot face alegeri inteligente, echilibrate, excelente în viaţă. Cu cât avem mai mult discernământ, cu atât ne mişcăm mai lejer printre meandrele pieţii de consum spiritual şi ne adâncim în viaţa spirituală cu eficienţă şi înţelepciune. Facem opţiuni şi acţiuni minunate care îi ajută pe ceilalţi, într-un fel sau altul, şi devenim parte din Forţa de evoluţie şi vindecare sufletească care acţionează pe Planetă.

MAESTRUL SPIRITUAL

Când ridici problema necesităţii sau importanţei guru-lui, 4 tipuri de reacţii umane sunt constatate în practică:

1) Opinia că sursa spiritualităţii vine din interior şi că nu avem nevoie de un învăţător exterior.
2) Cei care au deja un guru şi care cred că acesta este centrul universului, aceştia se înrolează cu toată fiinţa în misiunea maestrului lor.
3) Unii cred că, în general, cu toţii avem nevoie de un învăţător, care nu este neapărat învăţătorul lor.
4) Mai sunt cei care fie se întreabă dacă au nevoie de un guru, fie caută unul, dar nu îl pot găsi.

A tânji după ghidare spirituală, a nu fi sigur că ai găsit ghidul potrivit pentru tine, a suferi când ai fost îndrumat greşit, toate acestea sunt mari teme în misticismul de pretutindeni şi oricând. Uşurinţa accesării maeştrilor spirituali în ziua de azi vine cu reversul medaliei: cum ne alegem un guru dintre mai multe oferte şi cum ne dăm seama că am greşit alegerea iniţială? Privind din sens opus, ne putem întreba: oare eu sunt compatibil cu această cale, sunt capabil să mă devotez ei, nu cumva cer prea mult din partea maestrului, sunt dispus să îi cedez lui responsabilitatea vieţii mele ori mă simt mai responsabil ca înainte?

CALEA SPIRITUALĂ

După mulţi ani de studiu, practică şi cercetare pe calea spirituală, autoarea a învăţat că nu există un singur fel de credinţe şi practici care să se potrivească oricărei fiinţe umane. Chiar şi când vorbim de căi bine bătătorite şi religii care şi-au dovedit valabilitatea, de fapt, fiecare dintre noi merge pe cale în modul său unic şi diferit. Fiecare om urmează o traiectorie singulară spre Spirit, Adevăr, Dumnezeu.

Adaptare după "When the Student Is Ready: The Perils and Rewards of Choosing a Spiritual Teacher"

traducere şi adaptare din limba engleză,
Răzvan Petre, Braşov, 13 aprilie 2011

10 boli cu transmitere spirituală