<  "Aham-sphurana" index

Meditaţia şi iubirea

Selecţii din pag. 739-741, 850-851, 537

ramana maharshi

Pag. 739-741

Î.: Nu reuşesc să-mi realizez Sinele prin intermediul meditaţiei.

B.: Unde eşti acum? Eşti în Sine sau în afara Lui? Poate exista ceva separat de Sine?

Î.: Înţeleg că Sinele este non-dual. Cu toate acestea, ignoranţa mă împiedică să realizez Sinele non-dual.

B.: Cine ignoră şi ce? Există oare două Sineşi, ca unul dintre ele să nu-l recunoască pe celălalt?

Î.: Sunt doar o fiinţă limitată şi nu Sinele nelimitat.

B.: Limitarea este doar un concept mental; este doar o idee în minte. Care este condiţia ta în somnul profund? Exişti în somnul profund. Exişti şi acum. E acelaşi tu. Dar sentimentul de limitare nu apare în somnul profund. De ce?

Î.: Pentru că acum mintea mea este activă. În somnul adânc mintea era adormită.

B.: Nu era nicio minte în somn, dar TU erai acolo. Deci, mintea vine şi pleacă, dar nu există nicio schimbare în Ceea ce eşti TU. TU, Sinele, rămâi mereu. Sinele rămâne neafectat indiferent dacă mintea este prezentă sau absentă.

Î.: Înţeleg toate aceste concepte teoretic. Dar nu pot să-mi realizez adevăratul Sine.

B.: Interiorizează-ţi mintea treptat şi vei vedea într-o zi Ce eşti cu adevărat.

Î.: Realizarea este treptată sau bruscă?

B.: Introversia minţii, care este o condiţie obligatorie pentru Realizare, este de obicei graduală. Realizarea este întotdeauna bruscă.

Î.: Meditaţia se face cu mintea. Aşa fiind, cum ar putea ea ucide însăşi mintea?

B.: Meditaţia înseamnă a te ţine de un gând, excluzându-le pe toate celalalte. Un gând le ţine departe pe toate celelalte. O minte distrată este slabă şi plină cu numeroase gânduri. O minte puternică este concentrată doar pe un singur gând. Meditaţia constantă transformă mintea slabă într-o minte puternică. Mintea este un strat de gânduri care ascunde Sinele Adevărat. Dacă rămânem constant la un singur gând, acel gând dispare în cele din urmă şi se dezvăluie fundalul etern; acesta este liber de orice gând; fundalul pe care se suprapune mintea este Fiinţa Sinelui.

Mintea absolut pură este aceeaşi cu Fiinţa Sinelui. Fiinţa Sinelui nu este aceeaşi cu Sinele, la fel cum razele soarelui nu sunt soarele însuşi. Sentimentul de fiinţare simţit de tine este doar o reflexie a Conştiinţei. Să presupunem că te uiţi la o reflexie a soarelui într-un bazin cu apă tulbure; acest lucru nu se poate compara cu experienţa de a fi soarele însuşi. Pentru a ajunge la această stare, trebuie să renunţi la identificările fizice şi mentale.

Omul ignorant crede că sinele său se limitează doar la corp, în timp ce experienţa unui Jnani este că trupul şi lumea nu pot rămâne separate de Sine. Sinele unui Jnani este infinit şi include şi corpul. Pacea beatifică a Sinelui este adevărata ta natură. Celelalte idei contrare acesteia sunt doar suprapuneri iluzorii.

Pacea nu vine de undeva de departe, prin practică. Pacea este deja prezentă. Ea nu se obţine acum. Atunci la ce-ţi foloseşte practica? Ca să renunţi la toate noţiunile tale greşite; asta e tot. Adevărata ta natură cuprinde cele trei stări şi se extinde dincolo de ele. Tu eşti, cu adevărat, Sinele fără formă. Sinele sau Inima este tot ceea ce există.

Inima nu este nici în interior, nici în exterior. Pur şi simplu ESTE. Alta nu mai există. Mintea este energia primordială a Sinelui. După apariţia minţii, apare şi universul, iar corpul pare a fi cuprins în el. Corpul şi restul cosmosului sunt doar o apariţie în Sinele nepieritor. Corpul şi lumea sunt toate conţinute în Sine şi nu pot exista separat de Sine.

Sinele este întotdeauna acelaşi şi rămâne neafectat, indiferent dacă cosmosul sau mintea apar în el sau nu. Sinele există şi fără minte. Mintea există doar datorită Sinelui şi numai în Sine. Nu poate exista nicio minte separată de Sine. Realizarea înseamnă nerecunoaşterea minţii ca fiind separată de Sine.

Î.: Dar cum să facem meditaţia, practic vorbind?

B.: Ce este meditaţia? Este fixarea în Sine. Când apar gândurile, urmăreşte-le până la sursa lor şi continuă să rămâi în starea fundamentală a Fiinţei care serveşte ca substrat al minţii; efortul implicat în a face acest lucru este denumit meditaţie. Sinele este natura ta reală. Rămâi ceea ce eşti. Nu există niciun scop de atins. În absenţa minţii, tu eşti întotdeauna ASTA.

Î.: Gândurile vin în minte fără invitaţie. Efortul nostru este menit doar să elimine gândurile?

B.: Meditaţia făcându-se pe un singur gând, toate celelalte gânduri sunt ţinute la distanţă. Meditaţia are, pur şi simplu, un efect de respingere, în măsura în care gândurile sunt ţinute la distanţă.

Î.: Cum să fixez mintea în Sine?

B.: Nu gândindu-te la Sine, căci Sinele nu poate fi conceput de minte.

Î: În acest caz, cum să realizez meditaţia?

B: De fapt, de ce vrei neapărat să meditezi? Pentru că doreşti s-o faci, ţi se spune că ar trebui să îţi fixezi mintea în Sine. Dar ce-ar fi să rămâi, pur şi simplu, aşa cum eşti, fără să meditezi şi fără să te simţi deranjat de gândurile care se străduiesc să-ţi capteze atenţia?! Ce este mintea? Nu există aşa ceva. Când toate gândurile sunt eliminate, mintea se aşază automat în Sine.

Î.: Meditaţia asupra Sinelui este imposibilă, deoarece Sinele este fără formă. Dacă există o formă disponibilă în Sine, putem medita asupra ei cu uşurinţă.

B.: Formele sunt toate ale Sinelui. Poţi alege orice formă doreşti pentru practică. Meditaţia asupra formelor sau obiectelor concrete se numeşte dhyana, în timp ce investigarea non-Sinelui se numeşte vichara. Nu poate exista nicio investigaţie asupra Sinelui. Investigarea se face doar asupra non-Sinelui. Investigând non-Sinele, descoperim că acesta nu a existat niciodată. Şi atunci nu mai rămâne decât Sinele. Acest proces este numit Realizare. Dar nu se obţine nimic nou. Realizarea înseamnă doar distrugerea samskaras [tiparele mentale].

***

Pag. 850-851

Î.: Pierderea conştiinţei corpului este o condiţie necesară pentru a experimenta ceea ce Bhagavan numeşte „aham-sphurana”?

B.: Nu. Oamenii tânjesc după o experienţă de absenţă a conştiinţei corporale fără să înţeleagă simplul fapt că ceea ce nu este permanent nu merită efortul. Chiar dacă s-ar întâmpla să rămâi cufundat în nirvikalpa-samadhi timp de 1000 de ani, după aceea tot va trebui să te întorci pentru a suferi triada veghe-vis-somn ca de obicei, dacă vasanas nu au fost distruse. Dorinţa de nirvikalpa-samadhi este, pur şi simplu, încă o altă vasana şi încă o distragere de la calea dreaptă [vichara] care duce direct spre Realizare. De ce tânjeşti după nirvikalpa-samadhi? Pentru că în mintea ta o consideri ca fiind cea mai înaltă experienţă spirituală posibilă, păstrând în acelaşi timp şi ego-ul; deşi, în principiu, putem spune că o astfel de viziune nu este greşită, totuşi, de ce ai dori să păstrezi ego-ul?

Ego-ul este un tâlhar. El îţi distruge starea naturală de fericire permanentă. În loc să vrei să guşti cum ar fi să fii lipsit de minte pentru o scurtă perioadă de timp, cu alte cuvinte, în loc să permiţi ego-ului să poftească la gustul propriei absenţe pentru o vreme, mai bine eliberează-te de ego o dată pentru totdeauna; atunci vei fi pe pace definitiv. Scopul nu este nirvikalpa-samadhi, ci distrugerea vasanas. Dacă toate vasanas sunt distruse, rămâne doar samadhi. Orice samadhi trăit cât timp vasanas încă sunt vii poate fi doar o experienţă trecătoare, efemeră. Nu aspira la ceea ce vine şi pleacă. Mai degrabă, fixează-ţi privirea asupra a Ceea ce-i nemişcat. Ambiţia noastră ar trebui să fie Jnana şi să nu ne mulţumim cu nimic mai puţin decât Asta.

Î.: Care este semnificaţia expresiei „prema purna thaya jnanam”?

B.: Înseamnă că Jnana nu este altceva decât Iubire.

Î.: Iubirea faţă de ce?

B.: Jnana este pur şi simplu Iubire; nu este iubirea a ceva sau de ceva.

E.Z.: În această stare nu rămâne nimic în afara Sinelui, pentru ca El să poarte dragoste pentru „ceva”.

***

Î.: Sri Bhagavan predă cumva solipsismul?

B.: Solipsismul discută despre interdependenţa dintre lume (care este obiectul percepţiei) şi minte (care percepe sau devine conştientă de această lume); postulează că lumea nu există în afara minţii; până aici teoria este corectă; pentru că, de fapt, mintea şi lumea sunt, pur şi simplu, acelaşi lucru. Dar trebuie să mergem şi mai departe.

Află dacă această „minte” chiar există; vei descoperi că este un mit. Nu există cu adevărat un astfel de lucru numit minte; numai ceea ce se experimentează în timpul stării de somn profund este singura entitate Reală.

Î.: Uneori Bhagavan spune că mintea trebuie să fie distrusă; dar acum spune că mintea deja nu există.

B.: Ideea este că trebuie depăşită şi dezrădăcinată iluzia existenţei unui astfel de lucru numit „minte”; mintea nu poate fi distrusă, din cauză că nici nu există; ceea ce nu a existat niciodată nu poate fi distrus niciodată; deci, tot ceea ce puteţi face este să transcendeţi iluzia existenţei unui astfel de lucru denumit „minte”.

Î.: Se poziţionează Sri Bhagavan în sprijinul nihilismului?

B.: Practicarea deliberată a nihilismului ar putea să nu ducă la consecinţe dezirabile sau plăcute; cu toate acestea, se poate spune că perspectiva unui Jnani este nihilistă, în sensul că este ambivalentă din punct de vedere moral.

Î.: În acest caz, Jnani nu reuşeşte să facă distincţia între bine şi rău?

B.: El ştie că ambelor li se conferă putere de către Sine.

Î.: Acesta este doar un alt mod ingenios de a spune că binele şi răul nu există din perspectiva unui Jnani; este adevărat?

B.: Da.

Î.: Mă interesează să înţeleg corect modul în care un Jnani percepe lumea; vă rog să-mi explicaţi.

B.: Singura modalitate de a şti cu adevărat este să realizezi tu însuţi Jnana.

***

Pag. 537

B.: Secretul lui Jnana este Bhakti. Iubirea neegoistă – iubirea fără motiv, neîncetată, statornică – este cheia care descuie definitiv poarta Inimii. Tânjiţi şi ardeţi de dorul Lui, dar nu pentru ca El să vă distrugă ignoranţa, ci, pur şi simplu, pentru că Îl puteţi Iubi. Numai cel care ştie să Iubească atât de nebuneşte împlineşte scopul naşterii umane; şi nu mai are nevoie să se nască din nou. Cei lipsiţi de iubire se întorc în mod repetat în oceanul fetid al samsarei pentru a suferi iar şi iar.

G.: Tuturor celor care vin aici, Bhagavan le recomandă doar vichara.

B.: Vichara este un mijloc de a elimina ignoranţa, care împiedică Iubirea să strălucească – căci natura Sinelui este Iubirea însăşi. Iubirea nu poate fi practicată ca o metodă. Tot ceea ce este posibil este să te abandonezi Ei. Iubirea nu poate fi inculcată în minte. Iubirea este deja acolo. Doar ea ESTE.

Tot ceea ce este necesar din partea ta este să renunţi la gândurile care te fac să-ţi imaginezi că ai fi în afara Iubirii şi astfel să te contopeşti cu Iubirea. Atunci există doar Iubirea, care este o fericire mai presus de imaginaţie. Pentru cel care a descoperit bucuria extatică a Iubirii fără de voinţă, disciplina spirituală este o absurditate ridicolă. Celor care cer explicaţii, le putem spune că o astfel de Iubire înfloreşte doar în sufletele care şi-au desăvârşit disciplina spirituală în naşterile anterioare.

G.: Dar dintre practici, vichara este cea mai bună?

B.: Fără îndoială.

***

< Sus >

 traducere de Răzvan A. Petre,
21 februarie 2024