Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie:
youtube.com/shorts/SPhtCUBdDSY
La început am fost Tot ceea ce era.
Fiind Tot ce există, nu mă puteam
vedea.
Pentru ca să Mă văd, Eu trebuia s-apar,
Iar ca să pot apare,
întâi, să mă separ.
Aşa, din Mine însumi, Nimicul ce eram,
Printr-un act de voinţă, am
construit un „geam”
Şi-am devenit, deodată, Cel care Mă vedeam
Putând să
fiu „oceanul şi valul” simultan.
Cel care-i separat eşti tu, un Eu mai greu,
Eu însumi te-am făcut chiar
după chipul Meu
Şi te-am lăsat să crezi că nu eşti Dumnezeu
Să poţi
alege ce Sunt, dar şi ce nu Sunt Eu.
Am vrut să fiu magnific şi te-am făcut pe tine,
N-am avut altă cale,
decât să „rup” din Mine.
Recunoştinţa nu e a ta că te-am făcut,
Ci Eu,
trăind prin tine, îţi datorez tribut.
Acuma înţelegi cine sunt Eu de fapt?
Suntem acelaşi „lucru”... Credeai
că-s preaînalt?
O să îţi spun la urmă că-i doar un vis visat,
Pe cât e
de himeric, pe-atât de-adevărat…
cântec publicat în 10 noiembrie 2026
< Sus >
