Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie: youtu.be/W15j2sUXwyI
I. Contemplare
Dacă te trezeşti, iată până unde se poate ajunge:
Deodată ochiul devine
gol pe dinlăuntru ca un tunel,
privirea se face una cu tine.
Iată până unde poate ajunge privirea, dacă se trezeşte:
Deodată devine
goală, aidoma unei ţevi de plumb
prin care numai albastrul călătoreşte.
Iată până unde poate ajunge albastrul treaz:
Deodată devine gol pe
dinlăuntru ca o arteră fără sânge
prin care peisajele curgătoare ale somnului
se văd.
V. Contemplare
Se arăta fulgerător o lume
mai repede chiar decât timpul literei A.
eu
ştiam atât: că ea există,
deşi văzul dinapoia frunzelor nici n-o vedea.
Recădeam în starea de om atât de iute,
că mă loveam de propriul meu trup,
cu durere,
mirându-mă foarte că-l am.
Îmi lungeam sufletul într-o parte şi-ntr-alta,
ca să-mi umplu ţevile
braţelor cu el.
La fel şi globul de peste umeri
şi celelalte-nfăţişări la
fel.
Astfel mă încordam să-mi aduc aminte
lumea pe care-am înţeles-o
fulgerător,
şi care m-a pedepsit
zvârlindu-mă-n trupul acesta, lent
vorbitor.
Dar nu-mi puteam aminti nimic.
Doar atât – că am atins
pe Altceva,
pe Altcineva,
pe Altunde,
care, ştiindu-mă, m-au respins.
Gravitaţie a inimii mele,
toate-nţelesurile
rechemându-le mereu
înapoi.
Chiar şi pe tine, rob al magneţilor,
gândule.
piesă publicată pe 14 august 2024
< Sus >