Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie:
youtube.com/shorts/mzPpS7CGG1I
Copilul din noi a murit?
N-a murit, ci stă ghemuit
Undeva la subsol,
Captiv, flămând şi gol
Mirosind a bătrân, deşi nici n-a trăit.
A
crescut cât să-i dea minţii ce i-a cerut.
Copilul răsuflă-n oftaturi...
De sus, mintea-i spune: „Iar sufli
rahaturi?”
„Dar vreau să mă joc! strigă duhul puternic,
Mă înghesui în
întuneric.
N-am văzut mai nimic, că şi noaptea mă-nchizi!
Când visezi,
fricile tale îmi sunt oglinzi.
Te rog, dă-mi un pic de lumină de-afară
Şi-am să-ţi fac viaţa, de mă scoţi, mai uşoară!”
Copilul imploră, dar mintea afirmă
Că-i prea ocupată cu mersul pe sârmă.
Că lumea-i a ei, ştie duhul, săracul,
Şi nu va fi liber cât sus încă-i
dracul!
cântec publicat în 18 iulie 2026
< Sus >
