Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie: youtu.be/EcE584Sgz0E
Cândva, indivizii stăteau în copaci
păroşi, cu priviri ucigaşe.
Din
junglă apoi au ieşit şi dibaci
pavat-au pământul, clădit-au în draci
căsoaie cu zeci de etaje.
De purici s-au purificat. În salon
au azi
încălzire centrală.
Şi stau toată ziua la telefon...
Domneşte, de altfel,
acelaşi bonton
ca-n junglă, cândva-n pielea goală.
Ei radioaud şi
teleprivesc
şi lumea întreagă-i prezentă.
Se spală pe dinţi, la modă
tuşesc.
Pământu-i un prea instruit corp ceresc
cu multă apă curentă.
Prin ţevi îşi trimit scrisori, timp record.
Vânează microbi şi-i cultivă.
Dotează natura cu supremul confort.
Spre cer zboară drept şi în cosmicul port
stau zile-n capsula captivă.
Şi ce mai rămâne din ce-au mistuit
preiau
şi transformă în vată.
Incestul nu-i doare. Atomu-l divid.
Prin studii de
stil, ştiu amănunţit
că Cezar avea talpa plată.
Şi-aşa, când cu
gândul, când prin cuvânt
progresul în lume-l creară.
Dar totuşi,
de-aceasta abstracţie făcând
priviţi la lumină, în fond, totuşi sunt
maimuţele de-odinioară.
traducere de I. Cassian-Mătăsaru
cântec publicat pe 18 septembrie 2024
< Sus >