🎜 „Iertare” (vals)

Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)

Iertare (versuri de Monica Lovin)

Nimic nu este înspăimântător,
Pentru că tot ce înspăimântă-i fals!
De-ajuns este să-l ierţi pe agresor
Şi nu-l mai ai ca partener de vals.

Dar când îl ierţi, nu îl ierta din frică,
Ci vezi-l ca pe-o rană care-o porţi.
Aşa va fi din ce în ce mai mică,
Şi nu va trebui s-o mai suporţi.

Această rană-i compromisul tău,
E-un rău pe care l-ai purtat cu tine.
Crezând că tu eşti, l-ai numit „al meu”
Şi el crescând, s-a revărsat în lume.

De asta te-ntâlneşti cu agresori,
Pentru că ei sosesc la întâlnire
Nu c-un străin, ci chiar cu tatăl lor,
Să-i dea otrava moştenită-n fire.

Căci e ceva în tine ce te-ndeamnă
Să nu îi laşi pe cei ce rătăcesc.
Că te lovesc, te fură, nu-ţi dau pace,
Cumva îţi sunt copii şi te iubesc.

În viaţa ta, când nu poţi evita
Uşor o situaţie de criză,
A nu fugi e a te vindeca
Cu tot răul ce-ţi vine în valiză.

Iertând durerea lui, te ierţi pe tine
Iar când te ierţi, balul s-a terminat!
Căci a ierta, real, înseamnă asta:
Că niciodată nu s-a întâmplat!!!

cântec publicat în septembrie 2026

< Sus >