Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie: youtu.be/Z_9xcm9YQOU
Atunci nici Nefiinţă n-a fost şi nici Fiinţă,
Căci nu era nici spaţiu,
nici cer şi nici stihii.
N-a fost nici Nemurire, căci Moartea nu-ncepuse.
Nu se născuse noaptea, căci nu fusese zi.
Era-nvelit în noapte-adâncă Universul:
– Ocean de întuneric pierdut în
noaptea lui.
Dar ca-ntr-o carapace, ascuns în învelişuri,
Ceva – născu
prin forţă din chinul focului.
Dar care minte oare fu-n stare să priceapă,
Creaţiunea însăşi de unde-a
început?
Poate aicea zeii îşi zămisliră neamul,
Dar cine va să spună din
cine s-au născut?
Doar El, acela care porni Creaţiunea,
El, cel care-o priveşte din ceruri,
numai El,
El, cel care-a făcut-o, sau poate n-a făcut-o.
El
singur ştie poate. Sau poate că nici El.
cântec publicat pe 7 august 2024
< Sus >