Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie:
youtube.com/shorts/citp1X-MFbs
Când de-adevăr ştiam că-mi este sete,
Cu dor dorind să-l sorb pe
îndelete,
Voi mi-aţi turnat în cupă doar nisip,
Stingând destoinic
lumina de pe chip.
M-aţi ferecat apoi, cu spini, într-o clepsidră
Şi mi-aţi tocmit gardian,
în inimă, o hidră.
Ca-ntr-un coşmar grimoar, din unu făcând doi,
M-aţi
despărţit de mine, pierzând pe amândoi.
Dar roua ce luceşte privind din iarba crudă
Cum soarele răsare şi vrea
să-i fie rudă
Nu aţi putut s-o ştergeţi cu ura voastră vidă,
Nici
fluturii să-ntoarceți, făcându-i iar omidă.
Şi-atunci când aţi crezut că mă voi da uitării,
Că fiu n-o să mai fiu al
muntelui şi-al mării,
În mine m-am întors, cu ramuri de măslin.
Din ochi
au plecat norii. Acum e iar senin!
cântec publicat în 30 iunie 2026
< Sus >
