Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie:
youtu.be/-C_scCTEZ6w
![]()
Mergeam pe drumuri vechi, crezând că-s ale mele
Constructe ale minţii, cu
povești prea grele
Trăiam, ca toată lumea, din iluzii fine
Ca şi cum viaţa "mea" ar fi depins de "mine".
Dar zidurile-au căzut, un vuiet, apoi tăcere
Tot ce părea real, s-a
destrămat cu durere
O lume nouă, goală, fără scop, fără minte
"Dar EU
ce-o să mai fac de acum înainte?"
Și-n vidul ăsta plin, am auzit răspuns:
"Nimic, nimic, nimic nu poate fi
pătruns
Renunţă la ideea că ai putea să ştii
Iubeşte totul aşa cum e -
doar FII."
Un nou-născut trezit, fără țintă, fără frică
Doar o prezență pură în mine
se ridică
De nimic mintea nu se mai agaţă, doar tace
Făptuitorul a
murit, dar fapta se face.
Era un hău adânc, ce-a înghiţit persoana
Curajul de-a intra mi-a pus pe
cap coroana
Luminii necreate, iubirea fără sine
O pace infinită, un vid
ce-atât de plin e!
Nimic... și totul este.
Doar EŞTI...
Hai, îndrăzneşte...!
cântec publicat în 14 noiembrie 2026
< Sus >
