Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie: youtu.be/VeH21MVKPrY
Dumnezeu este pretutindeni. Recunoaște-L în tot ce-ţi vine din faţă.
Când
vezi că totul este El, și nu există nimic care să nu fie El, nu mai ai de ce să
te plângi. Văitatul dispare, căci nu mai este nimeni împotriva ta. Rămâne doar
pacea, o pace mai presus de orice înţelegere…
Crezi că suferi din cauza
celorlalți, dar suferi doar pentru că vezi separare.
Crezi că te lupţi cu
răul, dar doar te lupţi cu realitatea așa cum este ea.
Crezi că dacă alegi
„binele", vei fi fericit, dar viaţa îţi arată mereu că binele absolutizat
trebuie echilibrat. Dacă ai pricepe că doar împărțirea te face să suferi, atunci
ai înceta imediat să separi lumea în două tabere.
Împărțirea ucide iubirea.
Când spui „asta e de la Dumnezeu și asta e de la diavol”, ai uitat că și
diavolul trăiește doar în Dumnezeu. Nicio forță nu poate exista în afara Lui.
Când vezi asta, nu mai urăști întunericul, ci îl îmbrățișezi ca pe o parte
rătăcită a luminii.
Vedem mereu cum Dumnezeul binelui pare a fi învins pe
Pământ. Şi atunci sperăm că vom găsi dreptatea în Ceruri, într-un viitor incert.
Dar astfel ratăm singura ocazie când Stăpânul lumilor poate fi văzut: acum şi
aici.
Nu te mai identifica cu vreo virtute; lasă viața să te modeleze. Nu te
mai crede "drept", "superior", "bun", "sfânt"; căci vei fi umilit de
evenimentele vieţii. Nu îți mai face o imagine de sine fixă.
Trăiește prin
iubire și conștiință, nu prin reguli încremenite. Atotputernicul este în viața
care se desfășoară acum. În orice formă ia, El nu îți permite să trăiești într-o
iluzie, așa că îți distruge idolii, tot ce ai pus pe un piedestal.
Noi,
însă, suntem crescuți în cultul idolilor. Idolii noștri poartă nume frumoase:
adevăr, dreptate, moralitate, sfințenie. Dar, în esență, toți acești idoli sunt
forme rafinate ale ego-ului – care vrea să aibă dreptate, să domine, să
controleze, să fixeze viața într-o imagine ideală. Prin această absolutizare a
virtuților, respingem jumătatea lor complementară. Iubim adevărul, dar urâm
minciuna; iubim binele, dar disprețuim răul. Și astfel trăim divizați,
despărțiți de Întreg.
Să nu mai vedem oameni răi, ci doar pe Dumnezeu care
lucrează prin ei.
Să nu mai vedem pierderi, ci doar eliberări de la
Atotputernicul.
Să nu mai vedem nedreptăţi, ci doar lecţii de smerenie.
Să
nu mai vedem necazuri, ci doar ocazii de evoluţie.
Lumea nu este haos. Tot ce
vine spre noi este exact ceea ce avem nevoie pentru a creşte. Fiecare experienţă
este un răspuns la o întrebare pe care n-am ştiut s-o punem.
***
Ajută-mă,
Doamne,
să nu mai vreau să Te-nţeleg,
ci numai să Te las să fii.
Lasă-mă să cad
dacă prin cădere Te găsesc.
Lasă-mă să pierd
dacă
prin pierdere Te simt.
Lasă-mă să fiu umilit
dacă prin umilință mă
unești cu Tine.
Lasă-mă să fiu nimic,
dacă în acel nimic strălucește
totul.
Și dacă trebuie să ard,
să ard până nu mai rămâne decât iubirea.
Atunci, Doamne,
nu va mai fi nici bine, nici rău,
nici eu, nici Tu,
nici cer, nici pământ,
ci doar un singur foc liniștit,
care nu arde,
ci luminează.
***
Adevărata pace vine când spui: „Totul este El.”
El
acționează prin toți.
El mă lovește și El mă vindecă.
El mă pune să
greșesc și El mă învață prin greșeală.
El este în cel care acuză și în cel
acuzat,
în cel care lovește și în cel care primește lovitura.
Atunci nu
mai e nevoie să ierți pe nimeni, pentru că vezi că nimeni nu a greșit.
Nu mai
e nevoie să te împaci cu nimeni, pentru că nu te-ai despărțit niciodată cu
adevărat.
Omul care ajunge aici nu mai are dușmani.
Poate fi în mijlocul
lumii, printre mii de oameni, și să nu vadă decât fețele lui Dumnezeu.
***
Asta înseamnă ILUMINARE:
SĂ NU VEZI RĂU ÎN LUME,
să accepți viața așa cum
este.
Iluminatul acceptă plus și minus.
ACCEPTĂ RĂUL. Că nu îl vede rău.
Îl vede ca o SOLUȚIE DIVINĂ,
care corectează ceva,
distruge ego-ul
din noi
și întărește sufletul.
În momentul în care accepți și răul,
atunci nici un rău nu mai vine spre tine,
fiindcă nu mai ai ego.
Nu
există greșeală în viață.
Ci doar rezistență față de Voia lui Dumnezeu.
Tot ce numeai «durere»,
«tragedie», «pedeapsă», «injustiție»,
era doar o
formă a Divinului
care venea să-ți smulgă din mână
ce refuzai să lași.
Răul nu există. Există doar Iubirea
care vine şi în forme care dor,
pentru că nu ești pregătit să te golești.
Echilibrul înseamnă
acceptarea
întregului, a tot ceea ce există,
nu doar a părților care ne plac
sau ne
aduc bucurie.
O monedă are două fețe opuse,
iar fără ambele, nu ar fi
monedă.
Nu poți avea doar o parte,
pentru că întregul conține totul.
Mintea noastră percepe doar separarea:
pozitiv și negativ,
alb și negru,
bine și rău.
Dar această graniță există doar în minte.
În realitate,
totul este Unul.
Nu poți separa
cerul de pământ,
ziua de noapte,
inspirația de expirație;
toate sunt părți ale unui ciclu.
***
Cel care
nu se supără niciodată,
cel care nu simte că trebuie să apere nimic,
acela este liber.
Și cine este liber,
nu mai este în lume,
chiar
dacă trăiește în ea.
Cine este liber
nu mai este sub puterea diavolului,
chiar dacă toți cei din jur se luptă.
Cine este liber
nu mai vrea
nimic pentru sine,
și Creatorul devine totul în el.
Fericirea nu este în
viitor,
într-un obiect sau într-un alt om;
este în această clipă,
în
această respirație,
în această acceptare a tot ceea ce este.
Când nu mai
cauți fericirea,
ea se ridică la suprafață din tine.
***
Uneori este
numit pom,
alteori soare, altădată mare,
iar uneori om.
Este Același
Unu
cu o mie de fețe
şi manifestări.
El se materializează
sub
forma vieţii eterne.
Prin Acel Unu singur,
viața are atât de multe
întruchipări.
Numele care Îl umplu
pe acest Unu sunt fără de număr.
El este umanizat uneori
și este numit Tată.
Faţă de o persoană
poate
fi o fiică sau fiu,
dar faţă de alta Se arată
ca mânie sau răzbunare.
Iar față de alta
poate fi milă sau bunătate.
El are mii de nume și,
totuşi,
este Unu... singur!
psalmodiere publicată în 18 martie 2026
< Sus >