Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie: youtu.be/MsWs31TwMls
Adevărata pace vine când spui: „Totul este El.”
El acționează prin toți.
El mă lovește și El mă vindecă.
El mă pune să greșesc și El mă învață prin
greșeală.
El este în cel care acuză și în cel acuzat,
în cel care lovește
și în cel care primește lovitura.
Atunci nu mai e nevoie să ierți pe nimeni,
pentru că vezi că nimeni nu a greșit.
Nu mai e nevoie să te împaci cu nimeni,
pentru că nu te-ai despărțit niciodată cu adevărat.
Omul care ajunge aici nu
mai are dușmani.
Poate fi în mijlocul lumii, printre mii de oameni, și să nu
vadă decât fețele lui Dumnezeu.
***
Când nu mai opun rezistență la ceea ce
este, descopăr că totul este deja bine. Nimic nu trebuie schimbat, nimic nu
trebuie reparat, pentru că viața este perfectă, în imperfecțiunea ei aparentă.
Fiecare întâmplare, experiență este exact așa cum trebuie să fie. Nu trebuie să
înțeleg, nu trebuie să controlez; trebuie doar să mă deschid și să permit vieţii
să fie.
Fie că accept, fie că nu accept, tot Stăpânul lumilor este; orice
atitudine aş lua, este Cel de Sus care ia o atitudine prin mine, și este bine
oricum se întâmplă. (E voia Absolutului în toate.)
Această nepăsare nu este
lipsă de viață, ci este chiar prezența Creatorului. Nu mai există frică, fiindcă
nu mai aștept ca viața să fie într-un anumit fel. Nu mai există suferință,
fiindcă nu mă mai atașez de nimic.
Înțeleg că ceea ce am acum este exact ce
îmi trebuie în acest moment. Când nu mai lupt cu viața, descopăr că totul se
desfășoară exact așa cum trebuie.
Rămân în această prezență simplă, fără să o
explic, fără să o reduc la concepte. Nu este nevoie de efort, nu este nevoie de
căutare. Iar în această liniște clară, văd că nu am nevoie de nimic altceva.
(Totul este deja complet.)
Stăpânul lumilor este aici, în această respirație,
în acest sunet, în acest moment exact așa cum este. Creatorul nu trebuie căutat,
căci ești deja în comuniune cu EL, fiindcă ești una cu viața, cu existența, cu
infinitul. Tot ce ai de făcut, faci deja, şi anume, eşti.
Când trăiești cu
această claritate, fiecare moment devine suficient, fiecare respiraţie este o
sărbătoare, fiecare clipă este o întâlnire miraculoasă cu viața așa cum este ea.
Nu mai este nevoie să alergi, să lupţi, să deții. Pur și simplu, trăiești. Pur
și simplu, ești. În această simplitate descoperi adevărata libertate şi bucuria
fără margini a ființei tale adevărate.
(Amin.)
***
Ajută-mă, Doamne,
să nu mai vreau să Te-nţeleg,
ci numai să Te las să fii.
Lasă-mă să
cad
dacă prin cădere Te găsesc.
Lasă-mă să pierd
dacă prin pierdere
Te simt.
Lasă-mă să fiu umilit
dacă prin umilință mă unești cu Tine.
Lasă-mă să fiu nimic,
dacă în acel nimic strălucește totul.
Și dacă
trebuie să ard,
să ard până nu mai rămâne decât iubirea.
Atunci, Doamne,
nu va mai fi nici bine, nici rău,
nici eu, nici Tu,
nici cer, nici
pământ,
ci doar un singur foc liniștit,
care nu arde, ci luminează.
***
Asta înseamnă ILUMINARE:
SĂ NU VEZI RĂU ÎN LUME,
să accepți viața
așa cum este.
Iluminatul acceptă plus și minus.
ACCEPTĂ RĂUL. Că nu îl
vede rău.
Îl vede ca o SOLUȚIE DIVINĂ,
care corectează ceva,
distruge ego-ul din noi
și întărește sufletul.
În momentul în care
accepți și răul,
atunci nici un rău nu mai vine spre tine,
fiindcă nu
mai ai ego.
Nu există greșeală în viață.
Ci doar rezistență față de Voia
lui Dumnezeu.
Tot ce numeai «durere»,
«tragedie», «pedeapsă»,
«injustiție»,
era doar o formă a Divinului
care venea să-ți smulgă din
mână
ce refuzai să lași.
Răul nu există. Există doar Iubirea
care
vine şi în forme care dor,
pentru că nu ești pregătit să te golești.
Echilibrul înseamnă
acceptarea întregului, a tot ceea ce există,
nu doar
a părților care ne plac
sau ne aduc bucurie.
O monedă are două fețe
opuse,
iar fără ambele, nu ar fi monedă.
Nu poți avea doar o parte,
pentru că întregul conține totul.
Mintea noastră percepe doar separarea:
pozitiv și negativ,
alb și negru,
bine și rău.
Dar această graniță
există doar în minte.
În realitate, totul este Unul.
Nu poți separa
cerul de pământ,
ziua de noapte,
inspirația de expirație;
toate sunt
părți ale unui ciclu.
***
Adevărata pace vine când spui: „Totul este El.”
El acționează prin toți.
El mă lovește și El mă vindecă.
El mă pune să
greșesc și El mă învață prin greșeală.
El este în cel care acuză și în cel
acuzat,
în cel care lovește și în cel care primește lovitura.
Atunci nu
mai e nevoie să ierți pe nimeni, pentru că vezi că nimeni nu a greșit.
Nu mai
e nevoie să te împaci cu nimeni, pentru că nu te-ai despărțit niciodată cu
adevărat.
Omul care ajunge aici nu mai are dușmani.
Poate fi în mijlocul
lumii, printre mii de oameni, și să nu vadă decât fețele lui Dumnezeu.
***
Uneori este numit pom,
alteori soare, altădată mare,
iar uneori om.
Este Același Unu
cu o mie de fețe
şi manifestări.
El se
materializează
sub forma vieţii eterne.
Prin Acel Unu singur,
viața
are atât de multe întruchipări.
Numele care Îl umplu
pe acest Unu sunt
fără de număr.
El este umanizat uneori
și este numit Tată.
Faţă de o
persoană
poate fi o fiică sau fiu,
dar faţă de alta Se arată
ca
mânie sau răzbunare.
Iar față de alta
poate fi milă sau bunătate.
El
are mii de nume și, totuşi,
este Unu... singur!
***
Cel care nu se
supără niciodată,
cel care nu simte că trebuie să apere nimic,
acela
este liber.
Și cine este liber,
nu mai este în lume,
chiar dacă
trăiește în ea.
Cine este liber
nu mai este sub puterea diavolului,
chiar dacă toți cei din jur se luptă.
Cine este liber
nu mai vrea nimic
pentru sine,
și Creatorul devine totul în el.
Fericirea nu este în
viitor,
într-un obiect sau într-un alt om;
este în această clipă,
în
această respirație,
în această acceptare a tot ceea ce este.
Când nu mai
cauți fericirea,
ea se ridică la suprafață din tine.
psalmodiere publicată în 18 aprilie 2026
< Sus >