<  Înapoi la Cenaclul "Unimea"

🎜 „Mărunta ştiinţă” (dramatic simfonic)

Versuri: Omar Khayyam
Muzică: Tunee.ai AI-generated (corecţii Producer.ai)

Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)

  Link melodie: youtube.com/shorts/q7shnBukQi8

Mărunta ştiinţă (colecţie de versuri de Omar Khayyam) - traduceri de George Popa, Paula Romanescu

Avui vestiţi maeştri. Făcusem mari progrese.
Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
Cu apa ce ia forma impusă de pahar
Şi fumu-n care vântul năluci ciudate ţese.

Sunt clipe când îmi pare că tot ce-a trebuit
Să aflu despre lume, de mult am desluşit.
Dar stelele mă mustră tăcut din patru zări:
"N-ai dezlegat niciuna din marile întrebări".

Principiu-ascuns e-n taină. Plutim în neştiinţă. 
Căci dincolo de mine tot necuprinsu-i mut. 
De jos pân' la maeştri, aceeaşi neputinţă,
Căci neputinţă-i totul ce-o minte-a conceput.

Multe-nvăţai şi multe cu voie-am şi uitat.
În mintea mea tot lucrul un loc anume-avea.
Dar tihnă-abia aflat-am când totu-am aruncat,
Ştiind că-i imposibil să ştim cu-adevărat.

Cel care prin știință ajunse pân' la stele
Fu refuzat de taina de dincolo de ele.
Și-acum stă ca și bolta pe spate răstignit,
Uimit în veci de aștri și pururi amețit.

Să zicem c-ai aflat taina Creațiunii – La ce ți-ar folosi?
Să zicem că deții supremul adevăr – La ce ți-ar folosi?
Să zicem c-ai trăit un veac și încă unu-ai mai trăi –
Un singur rând din Cartea Vieții crezi c-ai putea înlocui?!

Există-o uşă-ascunsă ce-nchisă stă mereu.
Şi este-un văl prin care răzbat graiuri străine.
De tine se vorbeşte acolo şi de mine.
Dar vălul când cădea-va, tu n-ai să fii, nici eu.

cântec publicat în 26 decembrie 2025

< Sus >