Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie:
youtube.com/shorts/wgMXRUyieS8
Lumea e ofertantă-n a-ţi culege
Atenţia pentru a se hrăni!
Cumva, are
nevoie să te lege:
Haine, case, job-uri, călătorii.
Pentru a se multiplica la infinit
Atracţia e arma ei letală.
Cu
energia ce i-o dai la schimb,
E improbabil că o să mai moară.
Tentaţii, miliarde pe pământ!
Dar toate-acestea trebuie hrănite
Din
energia ta s-au construit...
Te-ai lăsat muls ca ultima din vite
Lumea nu are, de la ea, fiinţă;
Ființa ei este ființa ta!
Dac-o
lipseşti de-a ta bunăvoinţă,
Ceea ce pare-a fi va dispărea.
Nu mai urâţi că v-aţi născut;
Naşterea voastră e creaţie.
Lumea în
care-aţi apărut
E toată doar imaginaţie.
Această lume este ireală
La fel şi noi, cei care-o locuim.
Urâm,
iubim, ne cerem socoteală,
Apoi plecăm şi iarăşi revenim.
Ne naştem virtual, într-o demenţă,
Agonisind tot ce nu-i necesar.
Această lume e o rezidenţă
Pentru călugări şi pentru tâlhari.
Ne ataşăm de forme. De halate!
Ne facem cuie şi le agăţăm.
Apoi le
punem lanţuri şi lacăte
Ca să fim siguri că le posedăm.
Mintea, o fabrică de-nchipuiri,
Lucrează harnic la o lume falsă.
Visul e greu de scos din joc,
Căci adevărul e privit ca farsă.
Dacă sunteţi cumva treziţi
Din somnul identificării,
Nu urâţi lumea!
S-o iubiţi!
Să intre-n epoca iertării!
cântec publicat în 6 iunie 2026
< Sus >
