Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie: youtu.be/_uQFg_migTQ
O floare-n câmp s-a ofilit,
cu parfumul dus în vânt,
n-a fost nimeni
s-o admire.
Păcat, acum firul s-a frânt…
A strălucit o clipă doar,
apoi
s-a stins tăcutul dar —
Câte asemenea minuni
se pierd pe drum sub paşi
comuni?!
E cineva în omenire
să vadă, s-asculte, să știe
comorile tăcute printre
noi?
Ele-ar luci, dar sunt ascunse-n noroi.
Câți oameni sunt stele în
lume,
dar nimeni nu le dă un nume...
Ei mor şi trăiesc necunoscuţi,
faruri măreţe printre micuţi...
O melodie s-a născut,
dintr-un suflet prea tăcut,
a vibrat între
pereți,
fără public, fără preț.
Era cântec de lumină,
dar n-a prins o
scenă plină —
Câte vise zac ascunse
de priviri şi nepătrunse?
Câte comori vor rămâne-ngropate,
câte flori nu vor fi admirate
şi
melodii ce vor sta încuiate?!
Risipă de creativitate…
Şi totuşi, acolo-i o privire
ce vede în toate pe Sine,
se bucură de fiece parfum,
de fiecare flacără şi scrum,
de orice
zbor şi partitură,
de artificii, de natură.
El singur e motivul prim
şi
martor: Marele Anonim.
cântec publicat în 23 iulie 2025
< Sus >