Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie: youtu.be/hMKUBfEth5M
Moartea e o căruţă care merge-ncet,
Scrâşneşte din lemn, trosneşte din
schelet,
Scârţâie din roţi,
Vine pe rând, pentru toţi.
Trece aşa de ani şi ani,
Prin praf şi bolovani,
Şi pleacă tot încet,
prin noroi, pe caldarâm,
Spre alt tărâm.
Când i se aud osiile, oasele,
Se-nchid porţile şi casele;
Copiii îşi
coboară zmeiele,
Rufele se strâng,
Cântecele şi jocurile se frâng,
Mamele şi bunicile plâng.
Azi trece iarăşi căruţa morţii,
Câinele nu latră în dosul porţii,
Pe
strada tăcută
Cresc spaime, îngheţuri şi cucută,
Căruţa fără cai, fără vizitiu, fără bici
Vine aici.
E pe strada
noastră!
Capetele fug de la fereastră.
Nu se mai aude nici un scârţâit.
S-a oprit!
Moartea a pus mâna pe clanţa de la poartă.
E pentru mine! Gândul spre mine
o poartă!
Unde e copilul care-am fost odată,
Să-mi dea mânuţa lui curată,
Să fugim, prin fundul curţii, spre vecini,
Să sar gardul, să mă ascund
printre coacăze şi mărăcini,
Cât mai pitit,
Cât mai ferit.
Cât mai
departe,
Să scap de moarte!
Vine!
E pentru mine!
Bate la uşă, bate,
N-o lăsa să intre, frate!
Iată! Ceasul la care o viaţă întreagă m-am gândit
A sosit!
Voi pleca şi eu
Spre voia lui Dumnezeu,
Pe drumul pe care au plecat şi
mama şi tata…
Sunt gata!
Fie !
Intră, de mult aşteptată stafie !
Inima mi s-a oprit în piept.
Te aştept!
În sfârşit,
Lumina mi-a asfinţit.
Voi pleca...
#1
Ai plecat la Cel Nevăzut
Pe ce drum
minunat
ai ieşit din această lume?
Bătând din aripi şi din pene,
ai evadat din colivie.
Te-ai înălţat la cer şi ai ajuns
în lumea
sufletului,
dincolo de spaţiu şi timp.
Acum tu eşti Soarele –
La
ce ţi-ar trebui o coroană ?!
Ai dispărut din această lume –
La ce ţi-ar
fi bun un veşmânt ?!
#2
Lumea materiei este visul
celui care-şi
imaginează că nu va muri.
Până când venirea morţii îl trezeşte
şi se
regăseşte eliberat
de întunericul iluziei.
Apoi, văzându-şi Casa eternă,
râde de suferinţele îndurate.
#3
Moartea este nunta cu eternitatea.
Care este secretul?
„Dumnezeu este unic”
Raza de soare se împarte
când pătrunde prin ferestre.
Multiplul există în
ciorchinele de struguri.
Şi Unicul, în mustul făcut din ei.
Când trăieşti în lumina
lui Dumnezeu
Moartea trupului este o binecuvântare.
#4
Iubirea este Apa vieţii
care dăruieşte nemurirea.
Vino în Ea, mergi
pe ea
să vezi că fiecare strop
este el însuşi întregul ocean.
#5
Când trăieşti în lumina lui Dumnezeu
Moartea trupului este o
binecuvântare.
Am murit ca
mineral şi am devenit plantă.
Am murit ca plantă şi am devenit animal.
Am
murit ca animal şi am devenit om.
De ce să mă mai tem de moarte?!
Îmi vor
creşte aripi şi pene ca îngerilor.
Însă trebuie să scap şi de condiţia
angelică.
„Totul este trecător, în afara lui Dumnezeu”
Încă o dată voi fi
sacrificat, murind pentru lumea îngerilor;
Nici nu-ţi poţi imagina ce voi
deveni atunci.
Voi deveni non-existent.
Non-existenţa îşi cântă melodia:
„În Sursă toţi ne întoarcem!”
piesă publicată pe 3 septembrie 2024
< Sus >