Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie: youtu.be/Z8S0mBYnQrE
Cei vechi credeau că te-a furat din Cer Titanul Prometeu,
Ca oamenii să
crească în puteri
Iar eu,
Te vreau simbol al vieţii mele
Pe tine,
Focul coborât din stele!
Mă uit cum pâlpâi, cum te-nvăluieşti
Cum te ridici în flacără, cum creşti
Şi câte taine spun în limba lor
Sclipirile de foc dogoritor!
Aş vrea şi eu ca pilda lor să-mi fie-nvăţătură,
Să fiu şi eu o sursă de
lumină şi căldură.
Ca să degaj şi eu mereu din viaţa mea sărmană
Lumină,
multă dragoste, sprijin fără prihană.
Să ştiu că mângâierea mâinii mele
A alinat în lume vreo rană,
Că
scântei din gândul meu au luminat
Un întuneric greu, necercetat.
Voi fi
atunci şi eu ca tine,
Foc sfânt cu pâlpâiri senine!
cântec publicat pe 18 august 2024
< Sus >