🎜 „Prea târziu” (acoustic folk)

Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)

Prea târziu (versuri de Virgil Carianopol)

Eram singur. Cineva de-afară
Mi-a bătut în uşă pe-nnoptat.
M-am săltat cu greu din aşternuturi,
Ca din morţi, atunci când eşti sculat.

- Hai, deschide! Mi-a strigat din stradă
Glasul său de aur şi de vis…
Bâjbâind cu cheile în mână,
Am împins zăvorul şi-am deschis.

O lumină-naltă, zâmbitoare,
A privit la chipul meu zbârcit,
Apoi lung, la părul alb ca neaua,
De furtuna vieţii viscolit.

- Cine eşti? am întrebat-o-n şoaptă,
Ai ceva cu mine? Vrei ceva?
- Eu sunt Fericirea, mi-a spus dulce,
Şi-am ajuns acum la dumneata.

Am zâmbit, privind-o cu tristeţe,
Am tras grabnic uşa şi-am plecat.
A bătut ea-n urmă şi mai tare,
Dar am fost şi eu neînduplecat.

Ce puteam să fac? Venea zadarnic…
Troienit de vreme şi pustiu,
Am trimis-o alături la un tânăr.
Pentru mine prea venea târziu.

cântec publicat în 14 decembrie 2025

< Sus >