Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie:
youtube.com/shorts/9xm4ydVI8Q4
Mereu cerşim vieţii ani mai mulţi, aşa-n neştire,
ne răzvrătim, ne plângem
de pierderea noastră,
şi încă nu-nţelegem că fără de iubire
se veştejeşte
Timpul în noi ca floarea-n glastră;
Rupt din eternitate, El vrea tărâm asemeni
din care-altoiul şubred să-şi
tragă seva nouă;
noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni
când
Dragostea-i unica vecie dată nouă.
Ci-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci,
minunile iubirii n-au stavile
pe lume;
ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,
oricând şi ori de unde mă
vei striga pe nume,
chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,
tot
m-aş scula din moarte ca să alerg la tine.
cântec publicat în 2 iunie 2025
NOTĂ: Poezia face parte din volumul "Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară" de Vasile Voiculescu, care sunt numerotate de la CLV (155) la CCXLIV (244).
< Sus >
