<  Înapoi la Cenaclul "Unimea"


🎜 „Sonetul CLXXXIII” - 183 (emotional pop)

Versuri: Vasile Voiculescu
Muzică: AIMUSIC.so AI-generated

Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)

  Link melodie: youtube.com/shorts/9xm4ydVI8Q4

Mereu cerşim vieţii ani mai mulţi, aşa-n neştire,
ne răzvrătim, ne plângem de pierderea noastră,
şi încă nu-nţelegem că fără de iubire
se veştejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;

Rupt din eternitate, El vrea tărâm asemeni
din care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă;
noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni
când Dragostea-i unica vecie dată nouă.

Ci-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci,
minunile iubirii n-au stavile pe lume;
ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,
oricând şi ori de unde mă vei striga pe nume,

   chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,
  tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine.

cântec publicat în 2 iunie 2025

NOTĂ: Poezia face parte din volumul "Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară" de Vasile Voiculescu, care sunt numerotate de la CLV (155) la CCXLIV (244).

< Sus >