Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie: youtu.be/h0wIAbku7E4
Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi
seama
Unde ne-am urcat şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm
câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar
durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc!
Şi în ciuda noastră
parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot
privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec
zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri!
Mulţi copii voioşi se urcă,
Câţi în drum n-am
întâlnit!
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci, o clipă
Să ne-ntoarcem înapoi!
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul
ce-a trecut,
Sună goarna eternităţii:
Am trăit şi n-am ştiut.
cântec publicat pe 1 august 2024
< Sus >