Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie: youtu.be/gCAqQ7U_9TM
Prin colb şi prin nisipuri
S-au perindat, străine,
Nenumărate chipuri
Ca mine şi ca tine.
Ascultă doar ţărâna
Cum te cheamă cu sete
Şi îţi întinde mâna
De
palide regrete...
Cohortele preasfinte
Sau searbăde destine
Şi-au frânt tot în morminte
Aripile, străine.
Nici umbra amintirii
Nu a rămas, cu clipa.
Preaplinul strălucirii
Şi-a revărsat risipa.
Neobosit, doar vântul
Rămâne, de priveşti,
Şi întoarce pământul
Poveşti... Numai poveşti!
Cu ce lupţi şi oftezi?
Un vis e lumea asta!
Trezeşte-te să vezi
Cum îţi atragi năpasta...
Nu-ţi lăuda ştiinţa,
Când nu îţi ştii menirea
Nici fapta, nici
credinţa
Nu-ţi aduc împlinirea.
Uită şi de speranţă,
Nimeni nu ştie când
Însă, cu siguranţă,
Cu
toţii stăm la rând.
Şi nu îţi vinde timpul
Pe veştede averi,
Caută anotimpul
Eternei
primăveri!
Nu e nimic afară,
Doar lacrimi şi durere.
A inimii comoară,
O
găseşti în tăcere.
În tine este cheia
Şi uşa şi grădina,
La tine e scânteia
Ce
aprinde lumina.
Fii om, cum se cuvine,
Fără să stăpâneşti
Şi nu uita, străine,
Să
afli cine eşti.
Abia apoi poţi spune
Că viaţa e un dar
Şi-n orice slăbiciune
Găseşti divinul har.
Ca mine şi ca tine,
Nenumărate chipuri
S-au perindat, străine,
Prin colb şi prin nisipuri...
cântec publicat în 23 mai 2025
< Sus >