Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie: youtu.be/GWEoN6a_WJE
Mă-mpac cu frunza care cade,
Mă-mpac cu anii ce se duc,
Mă-nchin spre
tinerele mlade
Și mă alin cu fraged suc.
Mă-mpac cu gândul c-o să vină
Un ceas când lunca va cânta –
Și-mbujorată de lumină
Eu n-am să fiu în preajma ta.
Mă-mpac cu tot ce nu se-ntoarce,
Alung acel străvechi fior
Ce-ntreabă:
cum să se îmbarce
Spre veșnicii, atâta dor?
Mă-mpac cu unda trecătoare,
Mă-mpac cu datina țărânii,
Ce ne va duce de
sub soare
Așa cum ni se duc bătrânii.
Dar cât va arde-n mine focul
Slăvitei vieți – ca-n alte dăți
Eu nu
m-aplec, nu-mi frâng mijlocul
În fața vechii nedreptăți.
Eu nu mă-mpac cu cel ce minte,
Strivește semenul și-l fură,
Pe dușman
nu-l cat la cuvinte,
Ci după fapt îi iau măsură.
Eu nu mă-mpac cu cel ce schimbă
Surâs și lacrimă-ntr-o marfă,
Nu-l cred
pe diavol când își plimbă
Un deget îngeresc pe harfă.
Cu cel ce revărsarea vieții
O vrea întoarsă în pământuri
Și smulsă
floarea tinereții
Ca frunza veștedă în vânturi,
Cu cel ce unda-nvolburată
O vrea ucisă la izvoare,
M-oi război
neîmpăcată
Atât cât voi avea suflare.
Atât cât îmi e dat norocul
Să simt țărâna sub călcâie,
Slăvitei vieți
păzi-voi focul,
Înalt și slobod să rămâie.
cântec publicat pe 13 august 2024
< Sus >